Arhiva zilnică: 10 mai 2018

Dorel Schor – La pețit

   Era într-o sâmbătă după amiază, beam o cafea cu Menaşe şi tocmai discutam puţină politică internaţională, când a sunat la uşă madam Brodiciche din Odesa. Ne-am cam mirat pentru că dumneaei nu ne prea vizitează, mai ales când are părul pus pe bigudiuri.    – Vă rog să mă scuzaţi, ne-a spus ea, dar …

Continue reading »

Silvia C. Negru: Poesis

Plânsul Sfintei Marii Măicuţa Sfântă plânge. Lăcaşurile se-aburesc. Din lacrima-lumină, Rădăcini ciuntite cresc. Şi crucile ne scriu cu Pace, Sihăstria. Cuvântul bate lin, Dinspre Sfânta Maria. În rugile sfioase Şi Dumnezeu ne-aude, sub bolţile albastre El vine-n ore blânde.

Continue reading »

Elena Cristina Toader: Senryu

cântăreț pribeag în dumbrava-nflorită – cucul nostalgic

Tiberiu Tudor – versuri

Te du ! Dragostea ta e dansul cobrei, Aburul vrajei se desface, Dac-am rostit aceste vorbe E ca să nu te poţi întoarce. Ce-mi pasă că, rănindu-mi ulmii Cu frumuseţea ei ciudată-n Surâsul tău lumina lunii Îşi face cuibul de zăpadă! Te du ! Nimic n-o să rămână În liniştea îndepărtării ― Trecerea noastră prin …

Continue reading »

Rodica Pop: Timp personal / Temps personnel

Autoarea debutează cu acest volum încredințată că fraza poetică poate înnobila. Iată mărturia sa de autor: ,,…O carte grea de gânduri, idei, sentimente, împliniri, dezamăgiri, în care să învingă bucuriile rațiunii dar și ale sufletului. O carte care să mă reprezinte, în care să provoc să invit, să stârnesc un lanț de trăiri care să contribuie …

Continue reading »

Emilia Ţuţuianu: O viaţă de Om şi un nume – Boris David

Născut în anul 1929 (10 mai) în oraşul de pe malul Dunării, Ismail, din România Mare, Boris David (Daris Basarab, pseudonim literar) este invitatul meu în a ne destăinui fapte, întâmplări, realizări, dintr-o interesantă şi exemplară viaţă de om. În anul 1941, aflându-se sub ocupaţie sovietică, familia sa scapă dintr-o coloană de deportaţi şi ia …

Continue reading »

Remember: Boris David

Iubirile de-o clipă Iubirile de-o clipă Sunt oaze în deşert; Sunt raze de lumină, De ce să nu le iert?! De ce cuvântul clipă Ştirbeşte al lor sens? Nucleul nu e mare, Dar cât este de dens! De ce măsori o clipă Cu ceasul pământesc? Ea-i parte integrantă Din veşnicul ceresc!

Continue reading »