«

»

George ANCA – Și Ibsenienii (1)

Soarele duşmanilor României. Noi nu suntem cum trebuie. Amsterdam, începutul sanscritei.. Soare oranj aprins. Cam bătrâne putinelele. Knut fără cnut, un citat, 25 ibişi, favoriţi, orbi la mustaţă. Bârnă australă, într-o pupă ostenită stenită. Zbori prima oară.

Plata gambrianului pe-o entorsă. Îndulcirea oceanului neînroşit, scuturarea neîngălbenirii, nepărerilor ancore angore, format în pendul de balanţă, ce-aţi mai ocheanului chinul, norma cântată, alergia ghintuită. Am o uitare, tu aceeaşi dependenţă în urmă, să nu zburăm cu biblioteca într-o barcă din Oslo. Knut, nu mai găseşti vik de viking, de-acel dac celt, dacă înving la vinclu dincolo, de două ori zburând tu ai vise, e bine şi-aşa, ochi în ochi, memorial pe loc, tu mai la oprire, fiecare nărav. Acum şi turbulenţa, parapanto, îngăurindu-ne aripoaia arăpoaică, de te lăsasei Thule Ushuaia, om sta de vorbă, viking vlah, iar nici o oprelişte regelui Coson, ieftinit peste exasperare, generălime, şi din forfotă dezlimpezim fuma, despărţirea cuvintelor a inumanitate.

Staţi voi de vorbă, trei ore more. Foile s-ar fi răsfirat, scufundare în arhipelag, arhetip antarh. Povestiţi-vă indiscutabilitatea de-o separare, cum ne şi ieşisem din toleranţă pe tăcere, voce pe aripă, o tăcere peste răsărire. Longevitate neîncăpută, de-a geniile cu mirarea pe o natură populară, studiu nord, remediu Vahalla, amintire Eminescu. Stream, ocean de-o închipuire, vă uitaţi, literele se uită, nici o uitare. Am mai rutinat cantonamentul fereastră pe mijloc transoceanic, om pe companie, o sută de ani de independenţă norvegiană, ce ne va spune regele Harald, salut, sult, sultanul foamei neîmprejmuitoare. Petrolul sus ne consternează consoarta. Auzisei de el, nu de expozanta injurioasă, nici n-or fi citit scârnăvie de catalog de se strâmbară bătrânii aguridă, iagorzinenci postrăcari acari, copii de institut şi muşiţă pe feciorie, mai târziu nu ne-om mai gândi la asta, ba încă, recitind fraga, nu migdala, femeia locului, roditoarea ondinului din fixitatea sentinţei. Aici am uitat, om consemna sirena în locul xilenului, pe arhidiagonala arhiopterix. Tu, metalizată zburătăcire dintâi, ţi-aş dedica din curaj continuitatea, cum nu se face caz de modestie. Agonisită noimă de mai ieri, cu vizita copiilor după o casă numai ziduri de eliberat, pe scumpete şi nouă. Complexul a nu conversa din principiu de o vreme participii nepatriciene, batraciană participare din cuvinte, jos la urechi, condiţionare. De ce scăpând în cuşti nemişcare, sus ori nord, vedic îngheţ în topire spre a cânta origine avatar reprim teoriile noastre, o cunoaştere de gheaţă, albul peşterii cu frişcă franceză. Ce s-o mai alege de lege, blege, aşa şi maniera montaliană după pierderea caietului în Milano, geaba microfon, pe când în Stockholm, chemat spre a mi-l înapoia. Ce să vă mai fi povestit frustrărilor, om străbate către experienţă, neuniţi de tardivă cunoştinţă, poate la coadă la înregistrare plus hotel, încopciată shaorma, selected delights, zboruri peste iţe, iţire invidiată. Din ai nemării, măritori creştini, predrepţi preolanda americă, stătători o dată domoliţi dolomiţi, potoliţi gâscani gânsaci în saci, postav de fibre de-un balansoar, curpenul interplante umplute, voi vă veţi cunoaşte scrisul vorbei, cât că urzea motorul pacea. Într-un târziu ne regăsim imperiu, tatăl nostru paralizat, soru-meo la ce l-am mai fi judecat. Şi nu ierta unde s-o fi dus la sârbi o ortodoxie, de-l citea în urmă tot pe Kant, că nu eu. Om ţine rândul în de fiecare deinde infamare. Citatele între 1 şi 25, abia 26, pe din doi, care vechi, care ai virtualităţii pe plătite. Ne-om consola pe o consolă de arhipelag, piramidal fiord, pe mască ridicată ancoră. Din vechi coarne dependenţelor electrozi, pentateuc rarefiat pe fruntea renilor, de-o inhibiţie până la Crăciunul întors. Îţi mai păruse a gârlei secătuire încă o jilăveală aminte libidinară, oho, fie-ne mintea fruntea, parbrizul briza. Dacă nu mă şi interiorizez nescrumit. Mai m-aţi văzut scriind şi acum pe lac în zbor. Cherhanaua reazvârlită înotului din coadă, flashuri de film cărăbănire ştirilor, cu pusul inimii la respect, pulsatil, cadavre de-o spălătorie oceanică într-un transport, catalepsie psi, ne toarnă tigrul negativitatea pisicii. Din care citat ibsenian prenegator, de sub medicamentul vederii, noima paginii celeilalte, o soră de bagabont, soarta consoarta, norocul rock-ul, ca-n India soarele cu oborocul. Creangă, Andersen, Rebreanu, Hamsun. Mai înainte vorba cu sfânta, trăgeam mânerul smântânii cu dinţii şi înotam rejuvenarea aslanică. Nici o identificare, sau bărcile voastre în delta dimpotriva grecimii. La mijloc de pământ, valurilor, vă veţi afla nevoirea sororală, mai repede cuviinţa, prin Gorj la gorge, gesturi reperabile bioştiinţei pe laptop cu o pedanterie îmblânzită bătrâneţe, rarefiate dorinţe, măslini pe Olimp. Mărgărita drăcoaică, El Fausto gaucho, Peer cu locotenentul absurdităţii violente. Care grasul cafelelor şi cu avionul păsări pe sfoara cânepică, endemic adverb adjectivului cu virtualul. Ne-om salva cu nişte preamabili. Amsterdam în nisipul Rajiv, ăl nou, ăi cu declaraţii de non-entitate că nu dase mâna până mai încoace la pişorenţă. Comisia contra măslinei. Sanscrita la Roma. Acasă vi se părea o dată Arya, nucleu Brihadaranyaka. Să-i fi scris să se apuce de Panini, sau de hindi, sau să se lipească de Mysore, cu americanii, ca Peter al taiwanezei.

*

Vă ţineţi geana cu un gând de adormire. Se sfârşeşte săptămâna. Poză fără zoom mâine regelui Harald. Cu prinţesa Sirindhorn am vorbit. Ţări mame, gropi surpate, ritualuri maluri, mall-uri. Mă tot trezeam din visul norvegianului, o persoană, un fior, un fiord în Iordan. Răpusă puja, parentalia, schiurile, dar nici norvegieni, o piesă în pulpană ibseniană. Din poze reînchipuirea întoarcerii într-o neîmpăcată obârşie. Atunci ce cauţi tocmai acolo – păi şi pe tine şi pe mine, cu ei, din asiatici, de ne norvegieni, că nu schiază. Pe zi, să se ştie scrisul – la ziar –ba, cărţi treacă din Maroc. Diagonala Oslo Singapore Melbourne. Dimineaţă pe creastă necocoşată, nu mai e permis nici laţul laţă lăţişoară, o apă mai mult gheaţă, o limpezime condiţionată. Luaţi-o p’acolo. Vikingi pe vikingi, pe briţi friţi celţi daci. Victoria icter. Surorile neveste musulmanului. Eminescu între Valhalla şi Vede. Nici zvastika nici valkiria – gender-ul e ca holocaust-ul. Personaj, cnut, din tine – îi e foame şi-şi sfâşie manuscrisul – hagi rupea din el în contra-arhipelag. Interdicţie profunzimii. Fuga pozei. Răcit – înotul în fiord.

Vreau să dau o carte regelui şi una bibliotecii, să mă întâlnesc cu bibliotecari scriitori, să înot în fiord la Knut, între Dostoievski şi Joyce. Încercuire în plus a cununei. Pronaosul plin de femei în costume boiane. Bulb hulubăriei, miloagă de miere la morgă, lângă mine, somn întins, Othelia, hamsie elicea din piept. Nici de foame împuşcat elefant la vânătoare în India, câine bagajului-bag. Albine. Biblic Cervantes în ciunget. Pilitură de-a valma resorbită matricial pe lunca întemeiată barză. Alp lapon, nerv de serv, fărâmă de farmec, lumânări la coasă în toleranţa schiurilor corăbiere, catargele clinchetând nor Grieg, Gud, Fader, Son og Heilag.

Concertele vibrau indianitate iluzionantă chihlimbarului fiordiu două trei ceasuri pe măcel de animale cu istorie omenească aimless ori în Bremen fractal poundian Câmpulungul piatră Dan Barbilian cnutul Mureşene nehamsunian echo Eminescu soldat căpitan.
Welcome to your home in Oslo. His portrait is no on banknote. An equestrian statue born in Lom Vaga/Vogo. Max von Sydow plays Hamsun. Hansen: if you want to meet idiots go to Norway.

*

Bonul de bag, l-ai văzut, mai cerusem unul şi pe ăla mi-am luat reclama. Să dau unui rege poza altui rege prin butoiaşul pletos. Acordul corăbiei pe valul inspirat vizavi. Femeile norvegiene la o vârstă, coacere de surâs, tuns miopiei, solfegii Solveig. Ambele baguri, grele femeile. Norgeorge. Deschisesem fermoarul, probagand, ştersesm banca, bagul meu dreapta, O(pera) H(otel), femeile m-au văzut de nu se poate, ca şi cum ele ar fi pus bagul, neluat, că pierdusem tichetul, oi fi avut prioritate, dădusem cartea pentru Bing spre Harald, discutasem şi aria Borges cântată de Boccelli, cum s-a şi întâmplat chiar aici, în Spectrum. Se şi opri şehenurca, ba vocile, panchvedi. Stăm apelor şahuri stâncoase, albastru ochii opozitivelor urc, las bagul intrus ou de cuc, să n-o mierlesc, mai înghit un paracetamol-antinevralgic după cele de azi-noapte pe năduşală, şi două eferalgane, geaba asigurarea nu e. Timp, nu fiord, atunci pippi. Nu găsisem sincer biletul, nu-l furasem pe-al doilea, nu ridicasem contrabagul, că rătăcisem hârtiuţa, m-am verificat dacă n-am pus-o-n piept, era deschisul regal supraromânesc nord pe sud, şteap pe şteap, Brâncuşi către Vigeland, Munch pe dreapta, scriitorii out, n-o exploda nimic, lângă tv, oglinzii, l-oi fi găsit, mi s-o fi părut, văd de n-o mai fi la întoarcere, pe alt mister pentru mine cu dragoste hamsunian, şi numai neamţ nu sunt, regele nostru da, şi grec, de mamă, recunoscută israelit până la alt interes cu dreptaci pe targă. Tribună în Trondheim. Pânză pe faţada romană a bursei. Hapurile îmi fac stomacul câine, lesă îi sunt, voi studiaţi-vă pe limbuţie, îşi sunt nu praf, nici electroni, muzică subscoţiană. Ne gustăm de voi, că vă daţi peste birocraţia cui ştim, exact, tot una, dar voi a treia oară, vechime drăgălaşă a divinităţii mignone protestante reavăne, ce-a zis barbara, mie-mi spui, biletele cu ban, elevatoarele, fiordul de zid, aşa fiordizare, cu muzică şi trup, două femeile la loc, mă văd robot, cu un singur bag, l-oi fi dus la pierdute, poate eu mi-l voi fi autoamanetat, ce test or fi făcut dintru început, ori numai la vedere, ne vom ridica în picioare ca la Sirindhorn, cum ne învăţase de nu maestra de ceremonii atunci trezorierul scoţian, de ce mai glumea şi făcea cum spuneţi diferenţa. Ce-or fi vorbit Vetele norvegiene, povestea abia începe, nu le mai verific, sau voi plivi previzionarea acelui transfer de intenţie neintenţionată materializată, mă gândii şi la mate despărţitor de droguri neasociative, ce densităţi de zbor în poluata La Plata de acum un an, de cere Montevideo viză, nu ici, uimire-picătură de bag, n-o să ştiu nici în vreun arest de ce mâinile pe jumătate în cămăşi, sânge în pânza El Axa, moţionari anti-Antile, nelatini Transnistriei, ne întoarcem, să-l fi lăsat, m-or fi şi strigat că l-am uitat, oricum aveam unul, cum ar fi fost acelaşi, multe oglinzi, dar de ce mai grea oglindirea cărată cu materia-sursă, şi eu cine mi-oi fi, al câtelea, cine am luat doimea bagului. Şi ăl dintâi se fofilă una-două cu martore blânde, mume de tine şi de mine, soru-meo, aici nu m-am înşelat mai niciodată, când s-a vădit Veta noastră şi la teosofi în Bangalore da’ ei dacă vrea ea, ziceau, mă gândeam că de ce nu. Ce reportaj îţi închipui că scriu, muzica asta mătură subpământul cu pestesufletul, de-un bag dus home, pe anunţate, ce-o-ţi fi urmărind, lăsasem cartea-mi pentru tigru-majestate şi la îndemn de îndemână mă însărsănai propriei involuntare perversităţi, Hamsun ar fi prins, deveniţii cărbunilor cu descântec cu octani şi discursul custodei plimbăreţilor lor măcar pe gargară de auzit din bagaj pe de zece treizeci de ori munţi, cât să ne împingem găsitori, mă voi fi apropiat de a vă fi pus în temă cui te adresai, nazistule, eu zic lăsatule la oas(t)e, voi fi aşteptând sau îmi voi fi germinând un trial juriu pedepsinţă dislocare distimpare, îmi ţipă sirenă urechea, am început un mm final de oomm.

Trezesc Borşa castanie, am o oră în plus arătătorului, n-am închis ochii, pozasem umbra calului cu Odin vitrină, apa se legăna sub corăbii. Ne ţinem altfel mâinile de povara neaşteptării şi totuşi ce caută bagul peste mine agresiv ionescian proliferant şi rinocerii lui cnut fără Knut? V-am zis în titlu de vers, ăştia îl cumpără din bolta seacă, îl udă băşică proprie bag de răstălmăcire, îl voi deplastifiat mental cu bandă şi concerte stradale, lumini după transport încă spre zece minute, regia dinainte de rege, asta, doi regi, unul fost leat cu taică-meu de apăruse maică-mea când mai existau amândoi, altul de tocmai o să apară şi o să-l pozez fără zoom, nu ca voi, palatul îi e din 1829, murise Vladimirescu, feluri de vieţi morţile în masonerie, involuntar, care la greci, la sârbi, that’s right he was a guy, Solveig zici regi în servietă de rinoceri eugenici afini privighetorilor-cnut peste Knut amendabil, capito cockpit, ne transp b ondăm clipei neştiute a preapariţiei celui de al doilea bag ori a regelui în clipe când voi transcrie de-a stânga pe obicei de să presupuneţi ce petreceri pe sub mână la fiecare psalm din Luther şi popor de loc când şi transcriam noimea că nu e-n timp bag regele. Cum v-ar fi mergând şi ceasurile fusurile încheieturi învârtite vă închipuiţi scrisul ăsta, îl bănuiţi, dar prea prea, cum te plimbi mâine cu numele meu în primul ori în al doilea bag a întrebare poată boantă, uite ca şi rumoare aşteptării, pe ce neridicare ori nici reculegere nici imn exact, după atâtea melancolii privighetoare orbirea de formă, nu ziceam că n-am stat închişi fără a fi fermoare de sine ori cine ştie.
L’s & g’s plz stand for the king hm H the fifth, I am pleased to stand for the king.

(Ne) schimbăm bagaje, musca bâzâită, bag unu doi, suta de domn-independenţă, presimetrie-oglindă din ramă în arenă money folklore peisaj chipuri baguri fantastice strigoi din mare din pădure, exact, şi mie ăl mai albastru munte, rândul amărându-l, al doilea bag să-l poarte cruce băgată pe subţiori gologan, la sombre del viento, ăl mai mare mincinos, vârf de fiord pe o mână ne a doua, identitate reflexivă, epmpty incantation, articolul 100, brun og blid, Ion Barbu ştia norvegă, Man Birjovanu Cristea, operaen den norske.

*

Arnam Valmiki, Merrick. Pică şurubelniţa biciclistului cu un singur picior, o lasă. Femeia atunci, la şosea, spărsese oglinda şi scuipa cioburile. Coral Bhumibol, fiord Harald. Nu-mi ajunse bolovanul bagului în gară, şurubelniţa şchiopului mi-o fi lipsit, se întoarce, cârjele i se prăbuşiră, culeg şurubelniţa şi i-o predau, nici nu vorbeşte, bălăbăne o sticlă, e mangă, se scaldă în havuz, viking gângav, de vitrină. Far, iepure, casă zburătoare, insule. Fiordul Oslo e misterul pământului de apă, marea mortului de ciumă neagră. Epileptiker. Picior retezat de osteoporoză. Câinele netradus incestului împuşcă-l. Gheorghe zice Pache siestei din femeile americane. Biletul de bag era în microprogram. Pe delir înainte, fiord pe Grieg, de-o fi şi problema Norvegiei. Access to knowledge and information. Relansez tangoul tigrului la şcoala Vahl. Zero exprimare a libertăţii de expresie peste program. Bagul doar bilet, nici tren de Sfânta Maria Mare. Teroare religiozitatea virtuoasă. Copiai psalmi în norvegiana lui Dosoftei, a way forward. Excepţii pentru biblioteci şi educaţie, tehno, protecţia principiilor radissoniene, proporţii sub aceeaşi umbră tristă, why to survive, sumi, multă medicină din cunoaşterea indigenă, dreptul la propria cunoaştere, mână în mână, secole de neglijenţă şi război cultural, statuia peştelui, pianul pe Fram, dintre copaci peste biblie steagul norveg, renunţ la bag, imago manuscris, lâna putrefacţiei pe mal opus, mneata pe-o foaie fără tuberoză, copacul basm în vârf cu strigoi din ţară puţină, mag bag, pianul lui Nansen, ochii apă cu Ion Iuga în ziarul lui Gheorghe Pârja, odgonul ghearei curioase, daţi-vă paşii lupului flămând, maică legănătoare frunză trup, n-am mai scăpat de mâna altei doine, fetele fiordului picioarele înfăşurându-şi în valuri, necunoaşterea de noi refuzată de mine, o mască armura gongului cu scrisul filmat de chinezi, corabie magnetică pe macaturi tricolore, Urseo, anume nepermise color, puteam să vă fiu subiect, unul dintre voi, scrisul meu din lipsă de medicamente, toată compania voastră cum că nu eram aici în crâng, cânţi bine, Solveig, să fii sănătoasă, ritm în întîmpinarea orientului, mă mai şi uit la ceas, fathering, grup de râs cu acompaniament, la spartul libertăţii de dragul de a muri scriind, o zăpadă dintr-o mie, cal lipsă iar din Varlaam, de nu balaurul, m-or aştepta, din scris nu m-oi mai deştepta, în limbă neapărută, pe sub grotele sunetelor joase, sânge sabia, salvările semilună, o tot recit pe Blanca, Oslo tot fost Christiania, plini de ei că sunt aşa puţini.
Og dans og, vampyr, să nu fie plictisită banchiză, hermină, umbra ursului pe vapor, un cuvânt într-un an, te violează Petre în colegiu, Nadine, cuvântul viking fuck, today knowledge society, ele cu vorba, ei cu băuta, cavaler fără ştiinţă, nedormire fiordului, cel mai scenic peisaj, recunoaştere avansată, informal learning, Stavkirken, ovăzu-n traistă iapa-n clopot, lin linum usitatissimum, bârne secţionate romboid, moară din Trondhjem pe meci, grămadă de cadavre nemurirea, celt celtuit pecetluit, şi nu mai ajunsei la biserică, noroc de şcoală, halucinaţii în rune lemnului iconar, doi inşi o oră la o nuntă pe război, poate nu intrăm în vorbă, dirlilidam, didam, dirli, dirlidirlididam, kiram kram, pam param param, a little bit of truth the biggest lies, soare-ninsoare, nu se mai pune problema că nu aveam să vin în Norvegia, şi via Shefield, găsim noi, am piatra am apa mă am pe mine, subiectul libertăţii de expresie pe înlocuirea aceluiaşi cadavru, scădem nordului mama supraomului, copiii vedelor polare la drum, nu mi se întâmplă să spun Ibsen, this is wake up call.

*

Spor 17, vogn 443. Sognefjord. Naerofjord. Singur templu, singur fiord. Fiord înot. În lungul solitudinii umbra ancoră. Verdele verii pre albul iernii. Frumuseţea peisajului inhibă literatura. Ascultă Grieg. D’aia nu şi-a ajuns Rebreanu Târlişua. Genul Hamsun cine nu s-a sinucis. Myrdal Flam Voss. Ce se va prinde de suflare. Munţi de post după Sfânta Maria. Ne semnificăm datul jos. Oarece dominaţiune contrapunctică. Ne ţinem vorba de-o săptămână. Nu e posibilă sinceritatea între limbi inegale. Ne fixăm antipatia pe pietre. Aici era fiordul lăudat. Dacă tu eşti fiordul, eu cine sunt? Queen Elisabeth II. Plini de scufundare, cu sfaturi de vestă, sărim pe mal. Din dispariţia în fiorduri decât neexprimarea. Geneză la rece, foci înfocate. Schiurile mă părăsiră cu dinozaurii în cerneală. Un negativism ar fi de ajutor. Case verzi de iarbă roşului arhitect. Nu-mi spune să nu mă mai uit pe fereastră că mă dor ochii şi formatul mi-e din America fiordul e ca Dracula ce cangur ce arţar puţina înscenare de-a rămas fără adresă.

Lăudabil norvegianism la o sută de ani de divorţ, de suedezi, cu independenţă. Linia Oslo-Bergen, petrolul din Marea Nordului. Tango în fiord. Caldul iernii argentiniene în răcoarea verii norvegiene. Îmbătrânit în temeri şi fereli, nu mă interesează subiectul turismului bibliotecar, să mă pun bine, acolo, cine nu-i admiră pe norvegieni, ori nu e bibliotecar, ori n-a fost în fiord. Regi şi premiaţi a te mângâia pe creştet. Nu se văd biserici. Brazi mulţi, norvegieni puţini. Eşti în plus, nu în minus. Obosit deprimat român norveg. Ai dreptul să (nu) te exprimi. De unde lupta de idei, tehnica proiectelor în federaţia din toate războaiele şi păcile? Urechi fudule. Niciodată n-am scris cuvinte, câcâieli de timorat, inhibiţii cenzuriste, suprarealisme de acoperire şi disperare. Poate nu mă spăl şi pe cap. În ce mizerie am trăit pe vapor şi ce ca lumea aici, bucurându-mă că mă întorc în Oslo, ca pe vremuri în Delhi. Mi-a fost frig. Foame nici. Trebuia să văd, nu să pocesc. Tren lin, Bhagavan. Imn limpezimii. Armata şi nu înota croaziera. Natura l-o fi dominând pe norvegian cum domină japonezul natura. Vino împărăteasă fiordului, campioană muntelui înger. Vioi când râu de-aş călări lâna focului. Dieta mi-a priit înfrigurării, puţine animale la vedere, austeră prostrare în ospeţia peţitorului. Scrisul fiord să fie. Fata ştie de sacii albi, dar vine prea abrupt subiectul, ar interpreta fânul cosit încărcat în sac. Mă voi întoarce pe cîlcâie, talpa se pecetluieşte ţărână norvegiană.. Întrabă-mă tu ce scriu pe sacii albi. Nu ştie nimeni unde mă aflu. Un cuvânt nu mi-aţi mai spune, că-l scriu. Ca de obicei, nu e vorba de voi, ca-n vis, tot noi suntem sub interlocutori opzitivi, un Maroc cu o singură conversaţie, aici nici una, doar în Bressanone şi Andalo, că muzicienii năduşind în Bucureşti erau danezi. Scriitorii voştri afgani ce plăcere or mai fi având la propria Norvegie? Trinidadienii mă uitară. Model Hamsun. Mai şi jucaţi cu Steaua. Scriam la Indore dus-întors romburi gorjan-viking-brâncuşiene. Cine ce fiord să ne fure la coborâre? Liniştea din strigătul nordului.

Nervii noştri n-aţi şti ce să faceţi cu ei, i-aţi codifica, la fel libidoul, pasiunea, şi muzică de-aş căuta. Distanţele dintre ţări s-or fi adâncind cu cât creşte fanfaronada multiculturalistă, pe comandă, anticulturală – pe ce are omul. Turism, frumuseţi prostituate. Lume plimbată în miraculos, feeric, adrenalină. O Norvegie de amabilitate – ce Anglia, ce Japonia? D’aia ce? Un admirator. Vine vorba, nu tu. Biletele vieţii mele – uitate în tangoul de la achiziţiile colegiului – nu-mi mai fac trebuinţă. Tradiţia tradis. Să fi alflat scopul venirii. Digitation is not risk free. Mândreţe de cimitir, rai cu Ibsen, Henrik, Susannah, Sigurd, Bergliot, Tancred, Lillebil (1899-1999). Dante Alighieri: Den Guaddommelege Komedie. Ibsen beste: Peer Gynt, Et Dukkehjem, Gengangere, Vildanden, Hedda Gabler, Bygmaster, Solness. John Milton: Det tapte Paradis. Vigeland. Floribunda. Fiord carnal. Nud filosof. Întoarcerea din nudurile globalului am făcut-o pe dreapta. Disaster have no respect.

*

Căutătorii de mucuri, nehamsunieni, americanizaţi în cotruţă, măreţii naturale drogate, politeţe sub fărămaniera mericănească, ah, Vahl, ce Norvegie tivită multiculturalismului, pe amintiri imigrate, scurse din vămi şi hăitişuri-hăţişuri de graniţă-fugă. They will teach women how men love socer so much. Nordule, seriosule, ascuns bucurosule. Biblioteca aspersează biblia, în Malaezya pustaka. Viaţă, supunere de sine în faţa doritei stăpâniri, cu excepţia ancestralităţii, reîncepând greceşte şi pe bucăţele, pe imperii, pe închipuire de om perfect, nemaicopii doctrinelor vântoase laerdoms wind, umyndige. Cum să nu dispară ţările? Neidol pengegrisk. Fost întuneric lys. Deşteaptă-te, adormitule, din moarte în lumina lui. În frica lui Crist, i Kristi frykt. Capul femeii, bisericii. Asaph. Jakobs Gud. Mai cât, Doamne, hvor lenge. Herre, Harry. Moştenitor tuturor naţiilor. Zile fum, inimă iarbă. Cântă-i psalm, spune minunile-i, syng for ham, lovsyng ham, tal om alle hans under. Klingende, clinchete. Nu mă mai aflu nici străin pe pământ. Iddio a tanto amato il mondo. Miros greu de mâncare pe foamea cnutului. Interdicţia de a-ţi iubi patria, îmbrăcată în mare dăruire de răpire. Pe fugă, admirând norvegienii pentru patrie. Dacă nu te tai cu maioneza. Pesceana tot creştină. Nord indizolvabil, sud neînzăpezit. Majestua pe Uranus. Fabio din Grosso Palermo, Bob în Dunedin. Luminaţi prin gheaţă, stresantă diferenţă, pas romantic. Svend Helstrup, nestrop, te cred, o mantră cu om la trei cuvinte. I don’t know what is new age – Coelho. Secretele regilor, renilor, moroenilor. Nu se mai face literatură, poate în taina unor limbi gen maori, soumi, simetric. Visători practici. O fi tăcut vremea teatrului. Grijă multă de oameni puţini, de toţi. Turisme, futurism. Lin, prea lin.

*

Plimbarea singuraticilor. Erau trei. Fiecare o luase pe aceeaşi parte, a se pustnici. Pe trepte, sub copii, o lăsare la statuie, mascaru de armate dezbrăcate pereche, proliferând plute pe apă, trup de trup, în spirală, în linga. Treime ruptă, ţâţă suptă, blondul pe cărări – şi-o fi ales fiecare o situaţie de ispăşit. Sau să-şi dea cu părerea despre dumnezeu, nu bea, nu alăptează, nu se joacă. Păi la ce-am mai plecat, să-l cunosc, să-l alăptez, să mă joc cu ăi luaţi la el de mici, să-i văd mingile. Zice dumnezeu, ia mai plecaţi voi înapoi şi-mi veniţi schimbaţi, copilul bărbat, fata din rai are ea acum altă fată şi bărbat dus. Singură ca dinaintea supremului. Repezită pe trunchi, arbore vieţii, încarcerat în roată. Rar doi, unu, nimeni-toţi, într-o paradisiere din ruina nesfârşirii. Bărbatul chiar se însingurează, numai cerul. De-o tăia, de-o schia, va ţine şi o predică neamericană. Nu sunt eu – dacă aş fi, mi-aş îngâna codobaturile nevăzute ale cuvintelor de câmpi-cânepi. Modelul mă lasă şi cu şi fără. Un stâlp al veteranilor, nelamoment, nejaponez, îmbătrânesc fără luptă. Femeia, nu tu, îşi aprinde ţigara sub castanul prinsorii, aici nu pică nici fructul, nici pâs. N-are răbdare nici să se supere pe ăl plecat, pe copilul crescut. Ne îngânăm, o mângâiere statuară. V-aduc parola, tătici – să fii, tu, voce, sănătoasă. Daţi medie de 70 kg şi scaune de-o familie. Dimensiunile nordului, rotunduri, elipse neîncolaps. Ăştia nu le ştiu pe-ale lor. Uitaţi-vă în sus, ochi studiind puşcăriile norvegiene, psihismul Hamsun, Samsung pe un cer longeviv. Am fi trei, pe gândite, ca-n India sub şapca mariană. Ionică zise, vino-n Darwin, Bob cu poza casei din deal, unde ne-ar găzdui, ca Artur la fie-sa la lacuri pe Uma, a doua în acelaşi Varanasi.. Brun italic, blond norvegian, Irlanda, Islanda. Mai cucerească şi ai patrulaterului. Ar fi fost florile, tavernele, regele.

Aşezarea predicatorului.. Pe sfoară de fiorduri ce comunicăm nu se spune. Fata-şi cânta din auzitele copilăreşti cum Edvard Grieg. Asta de-aseară, nici jazz norveg. Cultul se ţine. Oi fi eu pastorul din poza groenlandeză, pe Brezoianu.. Orice, numai fără Torino. Verificăm fibra autoantologică, ne semănăm şi nu e grâu, psalmodiem şi nu hotărâre de fierbinţeală. Uită-te că scriu şi fă-ţi altceva de lucru, dacă mă respecţi. Speranţa şi în predica neprecugetată, nici n-ai cui, însuţi nu-ţi pari cuvântăreţ. Poetul albastru şi nobilul povestitor se văd primejduiţi de profanare postumă, şi ne rugăm. Halucinaţie de speranţă taciturnă. O să creşti şi o să însemni o rună pe zăpada profeţie. Închinarea albului din stofă neagră, o războire nici câine nici film. Poza şi valoarea ei în persoana mea prin Norvegia, în lux automatic. Alfabetul al 13-lea, runa fetiţei din plimbarea singuraticilor, de s-a şi înfiinţat, 11 apostoli în alfabet latin, cu Petru în Roma, o văzuşi, o ţii cu tatu, dus colo, mamu, netezită, creşti direct, la un an, doi, din Norvegia, bradă, încă douăsprezece alfabete, inclusiv ebraic, ideografice, ale lui Iuda, schimbat, femeia nu, în reprezentările de aici, nici o feminitate lui Ioan, aproape prăbuşit şi contemplându-şi învăţătorul. De cum se aşezase – popii în picioare, cu daruri, în sanie-altar-sat(an). Diavolul în zăpezile veşnice dacă se ţine de intensitatea alurii dumitale. Diavolul nordic se va fi topit cu gheţarii scobind fiorduri, ori el, muncit să seducă la momentul nostru inşi ori naţii, un aranjament. Veto, de te-ai pomeni, ce morţi îndreptaţi lunecau. Mi-e mai uşor în grotă, în mine, în nord, păsările şi nu mă ţipă, hrană nu le-aş mai fi. Autori din Canaan, cine ştie, ţurţuri. Undeva la mijlocul întregurilor ţepoase, pe alte calote antigeometrice, m-aş lăsa furat de bisericile înalte şi icoanele pe sticlă, m-aş duce la frescele zburătoare, nisipuri, zăpezi, cugetători. Paulo, spune-i-o lui Charles p-aia cu etica, da, mi-am permis să-ţi actualizez trecerea de prin capul meu, tot bidimensională, pe-o scurtcircuitare neepică, tot sculpturală, romboidal-secţionară, să-l vadă Melpomena pe taică-său, neconsolat de când l-a pierdut, adică voi trece la necazurile nespovedite, câte cineva apreciator de la un timp, o iertare fără vină, ca tine, de gheaţă, numai culoarea. Diferenţa ramayanic-new-yorkeză, tot eu, statismul imaculării, tu, în negru-poză, ne mişcăm toate fotografiile în degradeu biologic, pe muncite şi înmulţite, împroşcaţi de consumul impus în dauna gheţii, mintoase, predicatoare.

*

Aşteptătoare. Ce mai, la noapte. De ce nu, va fi răspunsul, orice ai întreba. Ne-om lua. Ori copii. Ce explicaţii o noapte, zisei, o săptămână mâine. Deşteptătoare m-ai împins, la ceartă mă vei albi, pastor polar, aş vrea, ori-ori, şi-şi, cam cu tine, nu vii, şi alea fumează, că ăia beau.. Supleţe şi bestialitate blondă, irezistibilă, statuară, pe ochi din mări de gheaţă şi înapoi petrecându-te străvezime, bruscă limpezime, o cumsecădenie. Prostura scrisuluila stres-timp, în locuri schimbate, pe personaje neîntâlnite, neregi, ca şi acum, la vreo mişcare mai altfel, în cascadă prin fiorduri, să-mi fi spus predica, vitalitatea, gestica firii nordului. Şase zile din ce în ce fără urmă, o identificare la hazard, la cerere, pe venite, putrezite, ba nu reiese. Urâţi bătrâni, nu noi, nu predicatorul, şi ăi trei, sculptaţii şi interzişii de alţii, nu de ai lor – invadaţii, vă primesc, masochişti arieni sub ritmurile toridităţii. Placidităţii, ifosul virilic. Ce să caut altfel acolo, tocmai, ce să nu mă aştepţi şi de acolo, stai în poziţie fixă primindu-mă de oriunde ca acelaşi, ai zice, nici tu aceeaşi, oricât să redevenim, nepaulin, o persoană din două, un monolit de la răscruce, bornă în rune. Autosculptată în oglindă până la o vreme, trecuşi pe radio, să nici nu mai vezi chipuri şi scrisuri, pentru a nu-mi urma îndemnul-aminte. Care latri, surdul nostru prea bătrân.. Abia că nu mă voi astâmpăra, visele ar fi arătat de mai departe, nu se ştie ce cu Australia, n-am decât să-mi interiorizez distanţele nescrise (ca) pe ele. Când aş prinde din atâtea caiete şi cărţi pe ales, cum în ziua, pe acolo, cutare şi uite ce-a zis, ce i s-a întâmplat, pe ce moarte – nu biografii, nu le ştim, nici lamentaţie, mi-ai fi spus tu, nici la venire însă, cum îmi închipuisem de când te-am luat, doar îmi surâdeai la secundă şi mi-ai scris poezii, pe unde-or fi. Adică ţi se întâmplase prin copilărie, prin liceu. Arcaşa pozează lui Vigeland, eu rezemat în scris, tu aşteptătoare la flacără, cât să nu-mi fi lipsit, pe ce lanţ, în ce za la zar.

*

Minutar. Costumaţii se precipită cu eleganţă aeroportuară prin aerul nordic. Îţi sufli nasul după torenţialitatea mea. Oi fi oprit ploile, am minutarul înainte, plus o oră, nu prea doră, n-oi fi arătând, îmi compun căderi din timp, leşinuri ale firii în timp, timp secund, secundă fără timpul din faţă, din jur, norvegianul îmi tot explică neenervându-se cât să mă enerveze mai tare. O împingere de bârnă, o retezare-Brâncuşi, un sărut, nu şi pe mormântul lui. Te minutezi. Te fac să te desfaci, să laşi de înţeles că alţii-s făcători şi misteriatori, fir’ar ai nordului. Creativităţi cardinale într-o întâlnire la minut, bine că scapi cu viaţă, cu fuga, cu încetinitorul, de ţi-ar fi moartea atât de – parcă mă şi fotografiaşi, blondo, babo, ce-oi fi fost, lac sau stană, sărată gheaţă prin geologie şi minutar, blitz, aici mă ţinusem, o roiam şi, nu, mai stai, să dispari neapărută vedere, Homer sau Borges într-o sculptură de Vigeland. Ai dat înapoi de la nuntă, când apreciai bagurile, mai să-l arunc pe al doilea, rămânem în urmă dintr-o programare irecuperabilă, bălăciţi în netimp, asta cu vârstele şi stivele la mobil în fine cu americăneasca noastră cea fără haz. Bine de culoare şi de burtă, vopsea coarbă, găselniţă de cădelniţă, daţi-vă oraşelor normgermane comunicativi, cord, scăpări, vorba ta asemănată condeiului, supăraţilor, fiecare pe altă minută, o bârnă în târnă, s-o fi umblând a se comunica la distanţă, eu rămânând de oricine împins aiurea, n-am răbdare să psihologizez, să produc studiu, să mă exprim, nu-mi dau libertatea exprimării, ar însemna să-mi dictez şi expresiile cum fac propagandiştii respectivei, numai ei debitându-se a se libera. Kent, sfeclişi iar moţiunea Cuba, de se supuse o frază cu ce zi era. Minut prana, penultima poză cu Jindska, ultima capul meu. Pe bani, pe decembrie. Hoţii n-or fi valorând cât banii furaţi, eroii cât moartea lor şi viaţa rămaşilor, femeile nordului cât piesele lui Ibsen. Pe minutar, pe sârmă, afacerişti în acelaşi zbor, sau diferit, băieţi, eu de secundă nu mă tem, peste minut nu mă întind, îl tot cotorosesc, nu mai transcriu cuvinte norvegiene, ca metafora la greci, hamalâcul transferial, o speculaţie până-n minut, milenară, o păcăleală nici de manipulare nominabilă, cât nord lipsindu-ne şi minutul neîngurgitându-ne ne ţinem ţinuţi, trecere de aer nordic, longeviant. Ce putea face Raşelica noastră nemaimateină decât să plece în America unde să fie aleasă în comitet, vorba ei, nu votezi neînvăţat, ai pe cine, pe ea. Norvegienii respiriă ozon şi nu le-a mers internetul. Învăţătoteci minuţind vreo pădurice, dodii-dio-indio, creştere muremehednică, retro, pe artă, pe regres, amurgiu. O să-mi regăsesc domnişoarele, ne-om povesti nişte minute şi voi reveni la vreun subiect şi din discuţia cu ele, acolo, fără supărare, pe vreo libertate, ce şi relaţie om fi putut avea, ţine, neîncepe.

*

Arrive’n save. White Ghosts. No country for old men. Midtveges fram i gonga gjehnom livet. Hemingways Beste: Utvalgate Noveler, Og solen gar, Sin gang, Den Gamble Mannen, og Hares. Ne-o fi terminat comunismul pe veci, după planul otoman-american, le vine rândul şi lor, vorba lui Doroftei. Măcar fetele se bucurară, urară. Infertilitatea gheţarului postfiord, natura mai ca artefactele ori o simplitate polară de stea, organizaţia politeţei noi a zâzaniei, îţi sare oricine în cap deschizând gura, faguri închişi în puşcării de dulce, unul alb la aruncat bagaje şi nu şeful, băuţii liniştiţi ai nordului, mizeria o făcuseră cei veniţi şi s-a curăţat, cam aşa comentarii pe oboseală, că n-aţi mers cu mijloacele, data viitoare, n-auzirăţi de statuile lui Vigeland, bine că vă risipirăţi pe frescele primăriei, ziua şi-a cam mâncat mălaiul. Superprocrearea degenerării. Neurmărită nici o idee necum poveste, dezintegrată personalitate individuală şi încă o admirabilitate pentru vikingi. Rărunchi pe săbii încrucişate, imperiu ţipătul, cu valurile soarele şi dealurile. Educi ferocitatea, ăstălalt scopeşte scaunul. La plajă în Bermuda în altă viaţă. Sfinte nuduri. Cardinali nudişti. Ăsta e oceanul, frate. Gândirea mea din capul tău, a ta din capul meu, ai cap de lup, ai vrea, aş vrea, te-aş juca, m-ai rejuca, hau ha h, din arktos îţi iei fiordul diagonal arhipelagului de sud-vest, fă-ţi cruce din Moscova-n Roma cu papa în sinagoga din Colonia. N-o să-mi vină să-mi amintesc de curăţenia cimitirului. Să-ţi spun, timpule, mamă, de n-aş mai recunoaşte-o tânără. Goma în coma românismului, cnutului, rândunea cu timp apă de timpan, şi uite aşa plecai în nord căptuşit de ţipetele urechilor până deasupra fiordului Oslo, se puse, timpule, copilul islamului tău imigrat, şi unde nu asurzi motoarele, nu se înfometă de semilună, ăilalţi frustraţi de gelozia campionului precum Dănilă, un institut Eminescu, timpule, treacă de la tine, pilă duşmanilor, alta se bâţâie crezându-se în New York, staţi, norvegieni, românaşi, dusă-i Plevna, plecă şi-oi mai scrie naşa vreme, surato, grabă mătuşa lene, licuritura minutarului din scris şi statuile sub secundar, o estetică necomparaţie, izvorâtă dintr-un fiord de-o fi îngheţând umbra schiorului. Frost a avut prea mult timp, zise o putoare, îmi fac şi eu de tine numai frostrare asonantă pe de-a noastră. S-a supărat şi le-a rupt. I-aduc altele. Personajul timp a fost bărbat, nu mai e nici femeie, o vrajă în vrej de întâmplare, suiş de formă, ştiam că e în apropiere vremuirea, trol, miliardimea din tine mă înghite, infinitezimalitatea smălţuită, nu mare mic norvegian hindus, migrena pe adrenalină cu miopie, de s-ar simţi scorpionul să-ţi zvârle bumerangul cozii, orice biologie te depăşeşte, cuţit înfipt până-n plăsele, război de cuţitari în explozie, ce-mi spuneam e pagina de alaltăieri, asta pe tricotul de nu broderia liniaturii ca pentru scris cum dă dumnezeu timpul şi diavolul timpul şi sfinţii şi noi timpul primplu… Pagina asta eşti ziua de ieri majestuoasa spre grădinile terasate după a noastră pantă nimeni pândind ori spiriduşii consolându-se apatie. Am şi fost la şcoala dezrădăcinării a replantării de un timp servind cu fertilitatea infertilitatea cu braţele bucile blondelor până şi treaba de voie. S-ar zice supravieţuire dă-ne uitasem acum iluminat ce va fi dacă ştim pe ce lume suntem când voie numai neştiinţa du-ne cum aş fi condensat claviatura de sâmbătă până vineri tot anul de până-n 18 august ieri azi mai am uncle rânduri găsindu-te în trei ore mândră cărţile de acum trei ore sunt minute mărunte vă veţi chiombi le veţi deochea în ghicit în bobi de babe. Ce să mai relativizăm ca necatolicul pe papă bravo Paulo vă povestii că nu e scriitor a dat el lovitura prin templu se calculează psihoze se induce să ne vedem de treabă timpule n-ai nici un preţ locul contează şi al tău în inima nimicniciei. Dis de dimineaţă întârziam să nu mă apuce fibrilaţia bucle de nerecunoaştere înrăirea timpului spre a face caz de altă bătaie de umplutură o ruină aproape perfectă în suspensia comanditarului plin de păcate s-or mai surpa închipuiri cu timpul bine că mă prinsei să-l prind de neînmânecat şi fără morţi turismul în fiorduri şi mai japonez destui oameni îţi fac respiraţie gură la gură mânca-ţi-aş zilele.

Inaccesul la propria simbolistică ne-a pulverizat timpuirea, puritani fără libertate americană, să nu ne mai pară rău de dumnezeu, de tine, mamă şi a copiilor morţi. Imnul cu psalmii se prociteşte subconştientului abia dat foaia, tangoul Ramayana, acum fiordul, timpul cretan scris pelasgos, arhipelag de o punte fiordor, chiar ne dam dor peste cap, fiord peste fiinţă. Fiordor mai întoarce-mă flămânzilor fiordor mă întocmesc şireturilor foca fiordor om de om fiord de dor fiordor în viaţă fiordor în rune gaucho odor pe fir naţie spurcată îţi spunea Ilinca să te iubească am în minte nu maternităţi sculpturale foetuşi amnistiaţi de grindină doamne fi-ne tu nenorocirea cum un poem şi fiordorul de ocazie altfel porţiunea pactului de răpire mistică dorul fiordului fiordul dorului astea să le crezi gheţarului fierarului corăbierului ne vom animaliza partitura în copită cu timpul exploratori de risipită viţă în fiordor încotoşmănezi golul stomacului de turbulenţă n-ai cădea până ai cădea Fiodor Theodor în fiordor zac hoituri se iţesc năzbâtioasele tulnicărese pe sunetul însângerării numai de fiordor să te temi fiordor nu e de pe la noi dar noi suntem în fiordor fioravante ăi bătrâni aproape bucuroşi neomorâţi de atâta fiordor trosoctul gheţari visează animalieră glacialitate acest fiordor mă petrece sosire alegându-mi-se viitor de rouă pe of recunoaştere fiordor trecerea întunericului la fapte planificăm incognoscibilul cuibul viselor în fiordor glod gloaba albă cu toată scrisoarea sub grapă luminată o potcovărie şi aici subiectul e căderea fiordor turbulenţă cnut după foame sult am mai poticnit literatura nu mai pierd proces nu mai aniversez nu mai plec în Australia nu mai caut ora timp fiordor n-aş mai vorbi cu timpul nu fiordor aş lua-o la pas prin împărăţie ne-am mira de orice şcoală de globalitate pe gloaba norocului românesc vechi patos sub vulturi să sfâşie repaos sub ameninţare pe ce jaf mi-o mai sta soarta pe ce par cioara talentului între piculinari colinari nu e vorba de mine de tine mai ales nu de noi de nimeni nepersonalizând mişcarea timp fiordor şcl îmi pot permite să vă salut până la călătoria viitoare.

*

Îşi ridică ţeasta de chică arătându-şi gâtul, un ciot. Cum s-ar plimba ţestele.
Legi cu monadă, toge noi, generaţie. În aulă, fiord, rectorul salută ambasadorul în locul meu.
Fata a plăcut rucsacul, amândoi un bag, celălalt din gară lui M. Tecuci de Kalinderu.
Băiat tânăr, 20 de ani, satisfac orice fantezie doamnelor.
Nu omori berbecul pentru un purice, nu dai foc pădurii să fugă lupul.
Călugărul răstigneşte schizofrenica, schizofrenica înjunghie călugărul, capul lui Moţoc.
Piteşti a întrecut orice teroare, David şi Knut.
Ce deosebire e între un legionar şi un comunist? Niciuna. Legionarismul a fost o răceală, comunismul un cancer.
Poldi recită acatistul.
Tocmai voiam să-i arăt acatistul când a intrat Cora să-i spună să mute maşina.
Hamsun: Ah, Doamne Dumnezeule, din ce zerouri rotunde şi grase sunt alcătuite numele mari.
Acatistul pică din caietul ăsta, misterele le-am dat fără libret, marea noastră şi pădurea norvegiană (ne)transcrisă, cuplu călcat de o maşină albă evitând-o pe alta roşie, pe zebră.
Ce s-o alege de romanul acatistului fiord?
Buzinschi: Servind lumii un Auschwitz comunist.

*

Am mesajele ei, abia se fac fiord, gheţarul se topeşte. Nici tu n-ai curaj să vorbeşti. Dacă scriu aici, cine să citească? Sub antibiotic. N-au anii doctorului Sterensen, vedem în Ibsen. Mă băteam cu el, îmi arunca restul dinţilor, dar tot nu mă lăsam, din geambaşi, femei şi beţie, cu toţi banii, ba puşcării bătrâneţii, ce ruină, şi bătut de taţii vitregi ai copiilor lui feudali. Ambele picioare retezate. Perverts marry feminists. El general en su laberinto. Aşa şi a noastră, bibic, ba soţ, trec la Nora, mut fiordul, iau replici din India, cu Gabriel, ba Manuela. Aveţi lege, nu mai e penală, să nu vă omorâţi, amendă. Pentru că al tău nu se bătuse niciodată, mă puneam în loc. Nu vedeai o literă. De ce mi-a dat telefonul. Nu mai vorbesc cu ea. M-ai îndurerat, de ce, nu ţi-l mănânc, la mulţi ani, nu mai comunicăm, l-ai adus pe ăla, cum a venit a zis când facem un bridge, ochii, fiordurile. Cearta că-i telefonasem alui ei, aşa era, aştepta omul telefon din Franţa, nu ştie franceză, am vorbit un minut româneşte, nu ţi l-am mâncat, iar ăla ce trebuia să vină la noi în casă, de te-ai dus să iei laptopul Platei cu diacritice tot pe românschi şi-ai stat, poate cu mă-sa, între Mării, pe prăjină unsă cu untură, tot mă-ta, săraca, nici un herpes, răzbunare de amor, nici film, somn cu manuscris avatar prin grupuri tot aşa. Sudul e tinereţea, nordul e bătrâneţea. Îţi place nordul, Plato.

IV

cum adică vă păzesc ăia? nu aveţi voie să aveţi musafiri? nu mai mâncaţi prostii iuţi că muriţi acolo de stomac; de ce nu aţi scris nimic de ai lui Amrita, Esha, Lila… nu v-aţi văzut cu ei? pe uncle Trikha de ce nu îl găsiţi? şi pe auntie? nu ştie frate-su telefon sau adresă?
se pare că, în loc să fie mai bine, e mai rău decât acum 20 de ani; m-am întristat; interesaţi-vă cât e un bilet de acolo până aici;
azi am avut musafiri; am făcut pulpe de pui la cuptor şi tartă de mere cu care i-am dat gata; am fost la shopping, am făcut curat, i-am dat de mâncare lui Bulă, am vorbit cu tantiile Je şi Gos şi m-am spălat pe cap; eram în priză la 220. mâine cred că vin din nou. m-a dus Vik la crâşma la care mă vedeam cu Anca şi cu ziariştii ei; a fost şi Dan; le-am povestit de voi.
uncle să vă dea telefonul lui auntie să daţi de ea neapărat; poate o găsiţi în cartea de telefon; bronşită are şi Ancuţa (nepoata lui Florin); m-am uimit de câte schimbări; vaci mai sunt pe străzi? elefanţi? cămile?
mamă, pune mâna de scrie reţete de pe la femeile alea; facem o carte de bucate şi o vindem pe bani grei. mene mai sunt? ce culoare are ciocul? galben sau portocaliu?
ieri am bătut la bridge; am jucat cu Vik şi Nil cu Lou.
Bulă chiar că e surd de tot şi cred că se miră şi el că nu ştie de ce nu se aud voci, zgomote; o fi zicând că-s io mută.
săptămâna trecută m-a întrebat Guy de voi.
mi-a zis Vik că a găsit o integramă în care erai şi tu; poet român…dădea şi ceva citat dintr-o poezie (din alea din tinereţe, am dedus eu) şi era Gheorghe Anca; i-am zis să-mi dea integrama, dar a uitat să o aducă.
Gabi (a lui Florin) e la ruşi şi ne-am conversat de dimineaţă, acolo ninge deja; a fost pe malul Volgăi şi a hrănit ciorile şi corbii; i-am spus să înveţe cântecul ăla „Volga, Volga”.
am rupt gura târgului cu sarafanul; tocmai îl am pe mine.
vineri am chemat-o pe Antena că sâmbătă e ziua ei şi schimbă prefixul; Lavinia a născut azi; am vorbit cu ea şi era ok şi happy că are băiat şi îl cheamă Marius (parcă aşa mi-a zis la un moment dat).
aaa, stai să vă spun faza: azi dimineaţă mi-au plecat şefii la Viena şi uitasem să le fac rezervare la taxi, aşa că de cum am intrat pe uşă am pus mâna pe telefon şi am sunat la C&K (firma de taxi din Viena; intră Carmen pe uşă, eu vorbeam; lasă ceva şi pleacă; termin de vorbit, mă uit şi văd o sticlă şi o bombonică mars; o sun să-i zic:”păi bine, măi Carmen, tu iei de la gura copilului şi îmi dai mie?” nu era în birou şi bombonica şi cu sticla făcuseră cu ochiul tare de tot; suc făcut la Râureni unde a lucrat Petrică o viaţă întreagă; ca să vezi că a ajuns şi în Bucureşti; înghit bomboana, desfac sticla (mere cu afine – nasol, dar, zic eu, asta e!) vine Carmen şi rămâne interzisă; n-apuc să deschid gura că zice:”astea le luasem pentru Teo că vine aici şi am zis ca s-o tratez cu ceva”; vă daţi seama că sucul ăla era o mare porcărie, dar îmi părea rău de bomboană că fusese tare bună. zic io de colo: la ce oră vine? şi dă-i fuga până în Romană (atunci i-am luat şi o carte de colorat, o punguţă cu croasante mici şi 3 bombonele de ciocolată (credeam io) care s-u dovedit a fi napolitane.

Bulă se pusese pe perna mea şi i-am făcut semn să se dea de acolo şi s-a supărat şi acum stă în picioare; are faze ciudate; rămâne nemişcat cu privirea aiurea; parcă ar fi motanul; ce ziceam? că a plecat? tocmai s-a instalat foarte confortabil pe perna mea; parcă văd că în noaptea asta eu dorm jos; dar cum îmi recuperez perna?
m-am descurcat până la urmă ieri seară cu fiara; am început să iau totul de sub el şi până la urmă s-a simţit şi a plecat, dar s-a cam supărat pe mine; pe la 1 noaptea cerşea de mâncare.
nu spune la nimeni că nu vrei să mai prelungeşti; fă în scris ce vă trebuie şi dacă o fi să nu aprobe le zici că astea nu-s condiţii pentru ditamai profesorul; că aveţi şi voi o vârstă şi nu mai e ca la 30 de ani; eu, dacă vin, vă aduc oale. masalele sunt scumpe?
un danez şutează de la mijlocul terenului, portarul era cu capra la raze, mingea pe poartă, intră!
e bună ideea cu Florenţa; pe mine ce mă sperie e că dacă se trezeşte careva să mă întrebe una-alta…mă ajută tata să scriu ce oi scrie, dar la faza cu întrebările mă termină. apăru Ramo pe fir; poate îi tragem o bârfă mică.
kum fu, kum fură artificiile de Diwali?
mi-a găsit Irina un superbilet 800 dolari cu totul; problema e cu zilele libere, rămân doar 9 pentru vară din care 6 îmi trebuie la Florenţa.
instinctul de conservare nu mă lasă să fiu muşcată chiar dacă mă gândesc că nu mă sfâşie de tot, da’ parcă nu-mi vine. mă gândeam sâmbătă noaptea că ce poate să facă? să-mi dea nişte găuri, da’ nu am putut (greu cu conservarea asta).
d-abea aştept să văd dacă dă Ghi-Ghi banu’ că v-aş aduce nişte sarmale la pungă. ai văzut lucruri de pe lista mea în piaţa cealaltă? mi-am amintit, tată, faza cu artificiile de la Chicago. nu se mai vedea oraşul de fum; bine că a bătut vântul în direcţia opusă de unde eram noi; cred că a fost calculat că vântul bate din larg spre mal (aşa e?)
a căzut primu’ fulg!
pe Bulă nu îl pot lua de ceafă că n-are.
auzi ce le-a mai trecut parlamentarilor prin cap: că e prea lung imnul şi se plictiseşte poporu’. azi a dat cu bombe prin oraş.
e zăpadă pe maşini şi pe copaci.
salutări bananierilor, palmierilor, veveriţelor, maimuţelor, janeilor (he, he, he, nu fac aşa de tare că de aici nu-i aud).
am dat telefoane pe la toţi sfinţii şi seara am petrecut cu non-sfinţii, dar a fost fain şi şi mai fain că au făcut cinste (adică sfântul); mi-au reparat aparatul foto (zenitul); sper să nu intre lumina în el, că dacă vin la voi să facem super poze; şi io-s haotică, de, ştiu cu cine semăn. Gabi m-a rugat să o ajut pe Măriuca să traducă un cv în engleză; i l-am făcut beton chiar şi pe calculator şi a fost vorba că merem împreună la big; am trimis-o acasă să-i ducă lui Gabi disketa şi am zis că mă îmbrac şi mă duc să o iau; când să plec sună Vik supărat tare că a dat unu’ cu maşina peste el; pagubele nu-s mari, dar ăla a fugit; s-a dus imediat la poliţie (luase numărul maşinii) şi ăia au zis că erau numere false, aşa că trebuie să plătească din buzunar reparaţia maşinii; a fost bizar fiindcă ăla a stat la semafor în spatele lui şi înainte să se dea verde a plecat, a intrat în el şi, cu viteza unui Cielo, a tăiat-o; Nil are varianta că dacă cel care l-a lovit era un big boss sau familie de big boss atunci poliţia îl acoperă şi zice că e număr fals (ceea ce e foarte posibil); pe de altă parte dacă era big boss sau fiu de bb nu fugea că ştia că iese basma curată; nu cred să aflăm; discutai io cu Vik, sunai la Florin (dormea, aşa că am vorbit cu Ancuţa şi i-am zis că sun când mă întorc de la piaţă); plecai sper mai târziu decât zisăi; când să ajung la ea…să mor. zice Gabi să intru, Mări era pe canapea nemişcată; io să mor din nou; de respirat respira, dar nu mişca; Gabi, mai să leşine; io de colo să chemăm salvarea; Gabi dă să o ridice, nimic; dă-i cu apă, cu masaj; stătui aşa şi nu ştiam ce să fac; Gabi cred că o suspectează că face faze aşa din teribilism; nu pot să ştiu; culoare normală avea (vorba lui Gabi); nu ştiam ce să fac, să stau, să plec; Gabi deja se enervase; până la urmă frumoasa din pădurea adormită se trezeşte; o întreb io de colo dacă a mâncat; nu mâncase, nu dormise, mirosea a alcool de la o poştă; normal că i s-a făcut rău; i-am zis că o chem la ardei umpluţi când vin de la piaţă; plec. la piaţă alt coşmar; mai bine car ca un hamal de la Galaţi, da’ la big nu mai vreau! Un furnicar de ţigani şi de hoţi de mi s-a făcut rău. dau un ban dar stau în faţă; era să mă iau şi cu dobitocu de hoţ de la cartofi. în sfârşit am găsit piatră de călcâie; am căutat de mi-a venit rău şi nu am înţeles de ce nimeni nu avea; era una singură în toată piaţa.
i-am zis io, s-a dus în America să citească ziarele româneşti şi să facă politică.
am ajuns sclava Isaura, dar mă fac eu o lady imediat.
auzi că aţi pierdut procesul.
latră Bulă, staţi aşa (pauză)
(intrare furtunoasă) gata!
fusă-i la teatru; pantomimă Dan Puric (staţi să iau programu’)
(intrare timidă) „Toujours L’Amour”: Dan puric şi Carmen Ungureanu
expresivitate, haz, dificultate din simplitate; auzi că zice Guy ce simplu e; he, he, he, de-ar şti el numai cât munceşti la un charleston (exact dansul meu din şcoală); complex, 4 ani de facultate într-un spectacol; mi-a plăcut tare mult (la muzeul de artă, palat)
spectacol la intarea în Hilton (după show); în vitrină Marilyn Monroe (sau cum s-o fi scriind) şi fotografi şi fani care să ne ia autografe; exact ca la Oscar (noi fiind vedetele); costumaţi de început de secol; cu aparate foto de atunci; demenţă totală!
a fost cocktail la început, spectacol, intrare triumfală şi…”80 minutes around the world” (partea a 3-a), mâncare din toate colţurile lumii; la indieni fu coada cea mai mare – nu avură gulabe: mâncai puţin de la indieni, 2 prăjiturele,1/2 dintr-un pahar de bere, 1 gin tonic, saxofoane, piane…se făcu de 10 şi începui să mă gândesc la Bulă, aşa că o tăiai.
azi am misiune de semi-mamă; mă duc să iau caprele de la şcoală şi le duc la cursul de computatoare; sunt tare mândră de misiunea mea; pe la 13.30 le duc lângă Scala şi ies cu colegii la crâşmă.
mâine începe spectacolul cosmic al Leonidelor căzătoare. în 17-19 noiembrei astronomii se vor afla în cabana Lucian Blaga de pe Valea Frumoasei.
La Gioia 5 exemplare (sau mai puţine adică 2?) Milarepa 2 ex Sanskritikon 1 ex Baudelaire 2 ex Orientopoetica 2 ex ajung astea? faxul la ILR a fost trimis la ziare luni dimineaţă vă pupă şi Cora şi mămuca ei.
Viena reduce costuri, reduce personal; rămânem fără bogdani şi-s super tristă.
vine Bush; nu se mai circulă cu maşinile prin anumite zone din centru, autobuze deviate etc. e nebunie, o să trimitem luni pachetul.
cam nasol la noi la operă; cântat meseriaş „Bărbierul din Sevilla”; unu’ a fost de toată jena. tot străinii sunt cei mai tari.
citesc Alchimistul lui Coelho şi îmi place; Fish zicea că reciteşte Insula din ziua de ieri a lui Eco.
ai calculator performant; se pare că ministerul se va implica mai mult probabil şi cu alte clădiri; se pare că se face o remaniere de guvern.
aşteptând io să văd dacă mai apăreţi, m-am gândit să nu stau de pomană, aşa că iată: Bulă n-a mai făcut convulsii de când aţi plecat voi; făcu într-o seară după ce aţi plecat şi vă zisăi io atunci; cel puţin n-a mai făcut cât am fost io acasă că nu apuc prea mult pe aici.
libertaea lui JS Mill era la bibliotecă; mi-o aduce Măriuca deseară; problemă mare cu ea, nu ştiu dacă o mai ţin alea.
nu mai avem de ce fi discreţi cu dept-ul, dimpotrivă; nu eram busy, eram aici şi scriam; vă spun şi vă tot spun că merge greu, că merge prost de tot şi nu vreţi să înţelegeţi; spunem şi-n dept că ne ducem, o facem fericită pe Vibha; nu ne revenim de emoţie; zi-ne ceva în plus, indienilor ceva, că doar nu ne citeşti, îţi scriserăm o ţâră, avem vreo 10 minute, mai ales că te laşi greu, eşti prinsă, doar nu-ţi face romtelecomul alte fitse; Dragoş ne-a scris ca un scenarist român în America; poate ne citeşti tu dacă tot nu ne răspunzi; te trezim din somn da’ ne mai şi răspunzi; fu înţepenit, scriu mereu dar merge prost, azi dimineaţă nu a mers deloc, acum veniră toate de la voi.
au depus azi recursul la curtea supremă.
mă părăsiră toţi şi rămăsei solistă; mâine dimineaţă mă duc să îmi depun formularul pentru concurs la usaid la ambasada americană; mîine se fac şase ani de când am primit primul e-mail de la Tho şi poate că asta o să-mi poarte ceva noroc (ar fi o super coincidenţă) să fie 9 decembrie ziua bună pentru relaţiile mele cu America.
la prânz mă duc la bibliotecă să mă văd cu editorul să-i dau cecul şi seara merg la concert Andrieş, miercuri am zis că merg cu Tana şi cu Anca la concert Bănică. e frig rău; azi au fost -8 şi mâine tot aşa o să fie; a venit iarna şi e ger, mâine o să şi ningă.
vineri am dat party mare la birou că sâmbătă a fost ziua lui Guy şi vineri era ultima zi a bogdanilor; i-am luat şi lui Guy o sticlă de vin şi o felicitare pe care i-am scris: la anul şi la mulţi ani să trăieşti să ne dai bani; a fost fain. băieţilor le-am luat câte un coş de paie de la MTR pe care l-am umplut cu vin, bomboane şi tot felul de fructe şi câte o super cravată; am stat mai mult de două ore cu toţii acolo şi m-a întrebat Guy cum e fără voi şi am zis că greu; m-a întrebat dacă e greu de singurătate şi io i-am zis…greu cu facturile: dar tot n-o să se simtă.
marţi vin canadienii (Ramo şi Vas) şi sper să ajungă şi pe la mine cât de repede; ştiu eu că ei o să zică să mă duc în weekend la Piteşti, dar io mă mişc mai greu;vedem noi. am trăit să zic şi asta, că mă mişc mai greu. poate îl păcălesc pe Florin şi mergem cu maşinuţa lui că e pe motorină şi consumă puţin. să plecăm duminică dimineaţa şi să ne întoarcem seara; negociez şi văd ce iese.
vin la voi
mai staţi cu biletul ăla să vin şi eu
săptămâna viitoare o să-i spun lui Guy de concediu; nu e mult, o săptămână; azi am avut o super zi: am depus formularul, am primit veşti de bani şi vin la voi, vorbirăm, îmi scriseră băieţii veseli (Tho şi Fishu), mă văzui cu Nil, Lou şi Vik şi plănuirăm de Crăciun la mine; acu’ o să-l sun imediat pe Florin că a leşinat (pe bune) azi la dentist.
am fost la aeroport şi îi văzui pe canadieni; plecară în graba mare la Piteşti; m-a adus Simona cu gagiul ei acaă; fură drăguţi.
Muntean nu răspunde; unde ai zis că lucrează Kiki? paşaportul îmi expiră pe 6 februarie; concediul a fost aprobat; acum paşaportul; iau o sticlă meseriaşă de vin deseară şi mâine dimineaţă mă duc la comisarul Bărbuţă; mor de emoţie.
luai un super vin; am emoţii mari de tot; dacă-mi iese sunt happy; am luat şi procura ta, mumă, să întreb de pensie; e bun e-mailul către Kiki; l-am primit greu, cred că n-a mers e-mailul o vreme; nu mă lasă românii să plec din ţară dacă nu e valabil paşaportul 3 luni de acum încolo; parcă am fost venită din lună de nu m-am gândit.
am rezolvat cu paşaportul.
au luat-o toţi razna; mă fac psiholoagă, cred că mi-am ratat cariera; Nil, Florin, Per, Vik, toţi au probleme; toţi au venit la mine; găsesc cadavre când mă întorc de la voi; azi a pus capac; a fost o super zi; aş vrea să vă povestesc aşa cum trebe dar parcă nu pot aşa de repede şi aşa de clar; e o perioadă foarte agitată; io care mă implic în tot; pleznesc; sunt ca tata şi ca fishu’ abstractă. mi-am dat seama că sunt prietena ideală; Guy devine, încet, încet subalternul meu…
netul e altceva decât viaţa reală; câte lucruri poţi să spui pe net şi nu le poţi spune face to face; vine Florin imediat că să nu mai dăm bani pe telefon; mă depăşeşte situaţia, situaţia sentimentală a tuturor din jurul meu; au luat-o razna; Nil se ceartă cu Denisa, Florin divorţează pentru o idioată (zic eu), Lou e paranoică, Gabi (a lu’ Per) abia a plecat de la mine şi urmează… nasol de tot; mâine cec, piaţă, mâncare, curăţenie, Bulă, engleza cu Anca, Florin, Gabi… nu-mi ajung 24 ore; vin la voi şi la elefanţi şi-mi trece; I need a holiday; ce să-i iau lui auntie? mă gândesc mereu la ea; să nu fiţi geloşi că şi la voi mă gândesc mereu (ca dovadă); dar o să retrăiesc o parte din mine… Maitreyi; mi-a zis mie şi Anca Mateescu că atunci când nu a mai stat cu ei o vreme erau perfecţi; sper să nu mai fiu scorpie dimineaţa; eu nu vreau, nu ştiu ce mă face aşa că îmi dau seama, dar parcă nu mă pot controla; beau prigat de vişine şi e bun; tata l-ar fi devorat; eu beau la el de cel puţin o săptămână şi cu ajutoare gen Răzvan (cel fără probleme, cum zice Bob Marley „no woman, no cry”).
mă dau jos de pe net; v-am speriat? hope că nu; dorm şi-mi trece; a fost o zi agitată şi până nu văd paşaportul şi viza nu mă calmez; Popeasca pleacă mâine la Constanţa (parastas), vorbii cu ea azi; d-na Gos aproape că plânge de fiecare dată când mă vede; nu avusăi timp să povestesc tânăr şi neliniştit; nici Popeasca nu mi-a zis nimic; o pun să scrie tot înainte să plec, că aşa a zis; şase, vine Bulă! nu intra aici; azi dimineaţă la 6:30 ştergeam căcat…facem Christmas party luni seara.
mâ râsei de ce vă scrisei, aproape să nu dau send; să nu vă şocaţi; I’m ok; singura lucidă şi cu picioarele pe pământ (nici eu n-aş fi crezut).
ăsta e avionul; din păcate ajung în toiu nopţii; vă scriu mai târziu după ce mă trezesc.
de la americani nimic şi nici nu cred că voi mai primi ceva. poate că nu au avut motiv să mă respingă, dar nici motiv să mă angajeze că aveau aranjat. nu ştiu ce să cred, dar nu mă aşteptam la aşa lipsă de profesionalism şi de maniere (o scrisoare de refuz măcar). i-am povestit şi lui Thor, dar văd că nu mi-a răspuns. i-am scris un e-mail foarte lung şi i-am trimis şi poze până i-am blocat căsuţa poştală. s-o fi supărat.
mumă: please, cum se face lintea?
tată: scrie şi la fată cu perfectu’ simplu, please.
ne deconectăm de la Viena şi o să avem altă adresă; dodiile sunt gata; mâine la 10 iau taxiul, mă duc la indieni, aşteaptă taxiul, mă duc după dodii, mă aşteaptă iar şi mă duc la birou. mai am o oră şi plec; anemică reţeta aia de linte; ce mirodenii pun în ea? ninge iar toată ziua a nins.
I hate flying! ca autostrada Buc-Piteşti; se strică pe zi ce trece; juma’ de oră din 2h ½ ne ţinură numa în dansuri. râdeţi voi dacă vreţi, dar mie tot nu-mi place pe acolo pe sus. luai o bere matinală; toţi ăştia din jurul meu beau coffee. aglomerat Schiphol-ul ăsta ceva de speriat; pilotul ne-a cântat, tipul care serveşte aici fredonează şi el; veseli olandezii ăştia zburători! Capitala noastră dragă se vedea mai ceva ca New York-ul de luminată, mai ales pe strasse; la Amsterdam mai slăbuţ ca la noi cu luminile; un turn înalt, luminat frumos şi matinal lucra de zor şi fumul nu mai ştiai dacă-i fum sau nor; până acum nu am mare lucru de spus că nu făcui nimic în afară că mă stresai, mă duru stomacul şi pic de oboseală; să-l văd pe următorul; Bulă, săracu, nu-i pot scrie, da’ parcă-l văd plângând că îl lăsai în urlete dimineaţa; i-aş fi dat eu un nas dacă nu m-aş fi gândit că în schimb pot primi dinţi; acu’ vreau doar să ajung cât mai repede într-un pat, but still long way to go. românicii, ţărani ca în expres, îi vezi din avion. I love klm (indicaţii de regie: pe ton dulce şi tandru), but i hate flying (strigăt de disperare)
pupat pe toţi şi aşteptaţi continuarea, hopefully tomorrow
a sau n după caz
mă aşteaptă scooby doo şi un film indian ca să intru în atmosferă; dacă-i 747 bagă şi un jazz (cică numai pe 747 ai şi canal de jazz); dacă făcui greşeli să ştiţi că e de la berea matinală şi de la timpul scurt şi scump.
dragilor m&t, iaca să nu mai fiţi disperaţi, că nu rămâne nimeni acolo; Irina e un geniu, a şutit un loc pentru tine; mai eşti? ? nu îţi ia nimeni locul ăla, e al tău, e păstrat numai pentru tine, ce sens are să-l cumperi acum? dacă începe războiul şi e pe nasoale rău poate plecaţi mai repede, alo, se aude, e cineva la capătul celălalt? fraţi români, au aţi devenit hinduşi, musulmani? io am zis clar că să nu cumpăraţi nimic.
alo, Bucureştiule, here I am, hi, am răspuns, interviul de dimineaţă fu de pomană că erau unii ciudaţi, aştept peşti mai mari, am depus cv ieri la comisia UE în România, dacă nu mă vrură americanii, poate mă vor europenii; firma are acum doi angajaţi; cei drept, nici noi nu suntem mulţi.
acum veniră Vik şi Lou să jucăm un bridge.

*
(va urma)

Lasă un răspuns