«

»

Gheorghe Pârlea: Concentrarea mișcării unioniste din Basarabia în jurul Sfatului Țării-2, condus de scriitorul-academician Nicolae Dabija, e garanția mult râvnitei împliniri

Nicolae Dabija

Se știe, fără a fi necesară teoretizarea certitudinii pe care o invoc, că în istoria popoarelor personalitățile au reprezentat forța motrice a proceselor istorice, a evenimentelor care au dus la rezolvarea contradicțiilor acumulate în diferite etape ale istoriei. Ele, personalitățile marcante – „eroii cei mari”, cum îi numește Hegel – apar atunci când se cristalizează condițiile necesare luării unor decizii istorice. Personalitățile nu răsar din neant, ci cresc și se evidențiază în contextul acumulărilor premergătoare evenimentelor așteptate. „Marele om (îmi notasem nu de mult citatul lui G.V. Plekhanov) vede dincolo de ceilalți și dorește mai mult decât alții.” Ce dorește? Desigur, „împlinirea vremii”, „saltul istoric”.
Această minimă introducere o leg de contemplarea mea asupra „mișcării unioniste” din R. Moldova, Basarabia cea ruptă de glia neamului și supusă unui lung calvar de înstrăinare. O conjunctură favorabilă m-a angrenat în observarea fenomenului, nu doar de pe malul drept al Prutului, unde mi-i traiul, ci și aflându-mă din când în când în stânga Prutului. De peste cincisprezece ani am avut privilegiul (și încă îl păstrez) să mă fi întâlnit cu români basararabeni de o deosebită calitate intelectuală și morală, cărturari și artiști, să mă fi aflat în compania dumnealor în Basarabia și în Țară, cu prilejul unor evenimente cultural-spirituale incluse dezideratului apropierii celor două maluri de Prut. Și trebuie numaidecât să adaug că pentru asta am beneficiat de un credit de aceeași natură, anume pentru atenuarea (cât de cât) a insolvabilității mele în raport cu alura cultural-spirituală a companionilor basarabeni.
Între oamenii aceștia distinși și dedicați cetății, în preajma cărora m-am aflat – desigur, eu într-un firesc plan secundar – s-a aflat și domnul academician Nicolae Dabija. Pe scriitorul și publicistul de la Chișinău l-am receptat întâi ca pe un ilustru cărturar, poet de anvergură internațională. După premiile pentru poezie primite în sânul altor națiuni (în Italia, Serbia, Cuba, cele de care am eu știință) numele domnului Nicolae Dabija, presupun, e cel mai rostit nume de poet român aflat în viață în societatea literară internațională. Iar în ultimii ani poetul trece apoteotic granița dintre poezie și roman. Mă refer la hotarul despre care știm noi că desparte genurile literare, căci în înțelesul poetului Nicolae Dabija, nu există nici un alt gen literar decât poezia, proza existând în măsura în care include poezia. Poate datorită acestui concept despre proză, romancierul Nicolae Dabija, prin romanul „Tema pentru acasă”, a produs un răsunător record literar: cel mai citit roman în rândul cititorilor de limbă română (am fost printre cititorii ediției a doua, primită chiar din mâna autorului), tipărit în opt ediții și tradus în Franța și SUA în tiraje de câte o sută de mii de exemplare. În Franța există deja un sondaj specializat asupra celor mai citite cărți de către francezi, sondaj în care „Tema pentru acasă” ocupă locul cinci. În America romanul apare cu titlul „Învierea din Infern” și costă 30 de dolari exemplarul.
Cărțile domnului Nicolae Dabija (parte însemnată din ele) se află, donate cu dedicații și autograf, în biblioteca mea și în cea a localității mele. De asemenea, posed/ posedăm o colecție a publicației „Literatura și Arta”, al cărei redactor-șef îi este. De ani de zile citesc săptămânalul scriitorilor din R. Moldova, uneori în format tipărit (atunci când ne vizitează domnul dr. Vasile Șoimaru, cu „biblioteca” sa ambulantă), iar frecvent, în format electronic (cu o sincopă în prezent, când site-ul publicației este – temporar, sper – indisponibil).
Dar receptarea mea asupra personalității domnului academician Nicolae Dabija e dominată de remarcabilul activism al scriitorului și publicistului basarabean în cadrul mișcării de renaștere națională în Republica Moldova, proces premergător readucerii Basarabiei în trupul Țării din care a fost smulsă prin așa-zisul Pact Ribbentrop-Molotov. Și, în context, e de remarcat capacitatea domniei sale în a organiza și conduce foruri civice de mare anvergură. Domnul Nicolae Dabija este un autentic lider de conștiință românească, de natura celor pe care îi știm din cărțile de Istorie. Este fondatorul și conducătorul Forului Democrat al Românilor din R. Moldova, care concentrează, în spiritul aceleeași cauze românești, circa o sută de organizații și asociații, însumând peste o sută de mii de membri. În Consiliul director al Forumului al cărui președinte este se află cei mai reprezentativi intelectuali români din R Moldova, ceea ce accentueaza reprezentativitatea domnului Nicolae Dabija ca lider de opinie și acțiune. La 98 de ani de la Marea Unire de la 1918, FDRM și alte câteva organizații au înființat, tot sub auspiciile domnului Nicolae Dabija, Sfatul Țării 2, organism unionist cu o structură nonguvernamentală constituită din 138 de membri, aleși de 1700 de delegați. În alcătuirea forului unionist cu numele celui de la 1918 se află departamente specializate, conduse de profesioniști cu notorietate. Sfatul Țării 2 este reprezentat de toate categoriile sociale și are o viziune clară asupra Unirii R. Moldova cu România, urmând o fază intermediară cu o entitate prestatală acceptată de dreptul internațional.
Chiar dacă 2018, pragul calendaristic prestabilit pentru marele eveniment, nu va putea fi pășit victorios, speranțele induse de argumentele care orientează cauza mișcării unioniste reprezentate de Sfatul Țării 2 rămân la cote înalte. Iar această stare de spirit optimistă nu poate fi desprinsă de numele scriitorului-academician Nicolae Dabija, tribun al cauzei de anvergura istorică a făuritorilor de țară cărora le moștenește clarviziunea și râvna.
*
Domnul academician Nicolae Dabija împlinește azi, 15 iulie, cel de-al 70-lea an de viață, marcând o vârstă la care omul e ceea ce înseamnă pomul în toamnele lui: expresia absolută a generozității, prin bogăția roadelor sale. Eu, unul dintre cei mulți care cunosc (atât cât îmi permit receptorii mei „senzoriali”) și gustul, și aroma fructului cules din Pomul pe care îl întruchipează scriitorul-academician, mentorul național Nicolae Dabija, fac aici dovada prezenței mele de conștiință și de suflet la Sărbătoarea domniei sale și îi adresez, reverențios, sincere urări, nu doar în nume personal, ci și cu o „delegare” a obștii din care fac parte (delegare neoficială, dar garantat consensuală):
Ziua Dumneavoastră de naştere, Domnule Academician Nicolae Dabija, e un motiv, cu emoție aşteptat, ca să vă reiterăm privilegiul nostru de a vă avea onorant Consătean de Onoare al comunei noastre. Nu pierdem prilejul de a vă transmite din nou cele mai alese gânduri ale noastre, cu referire la sănătatea Dumneavoastră fizică, la puterea de a pune în valoare comoara cea „în adâncuri înfundată” a fiinţei Neamului nostru, sondabilă doar de către iniţiaţii care-i deţin codul, respectiv Poeţii, între care sunteţi cel dintâi! Vă dorim putere nezdruncinată braţului în care ţineţi sus Condeiul, stindard în lupta pentru regăsirea cultural-spirituală şi politic-statală a Neamului nostru cel răstignit între Răsărit şi Apus! Cu Dumneavoastră, avem credinţa nestrămutată, se va reînfăptui dreapta rânduială a Istoriei pe malurile Prutului: un Neam Românesc, o Ţară Românească! Dezlegaţi Prutul, Cinstite Tribun Nicolae Dabija, de blestemul de a ne fi hotar înlăuntrul Vetrei Strămoşeşti! Așa să vă ajute Dumnezeu!

Gheorghe Pârlea, Miroslovești, judetul Iași

Lasă un răspuns