«

»

Ruxandra Niculescu – poesis

Pamflet contra operei de artă

Moartea este marfa cea mai de preț.

Mai ales copiii sunt mereu fotogenici
în orice poziție ar fi murit –
trupurile lor fragile nu ne pot dezgusta
iar uneori pentru a le spori efectul estetic
le mutăm pe neobservate dintr-un loc dezolat
fixându-le ca pe niște diamante
în bijuteria unui peisaj uluitor.

Opere izvorâte din mizeria cotidiană
unele încununate cu premii de prestigiu
fac parte ca odinioară tablourile clasice
din cultura noastră generală.

Oare când vom începe să ne vindem mila
la bursă?

Ruxandra Niculescujpg

De dincolo

Nu din cerul
forfotind de îngeri
ci din străfundul pământului
am să-mi întind spre voi moleculele putrede
în mugurii încolțind.

Hotar

Casa e întotdeauna acasă
neauzită se învârtește după soare
pe picioare de pasăre.

Dacă se află în mijlocul unei păduri
sălbatice fără poteci
simți la plecarea pe aceeași ușă
(după o rotație a casei!)
nisipul și apa mării sub tălpi.

Și de căte ori pleci sau revii
treci de fiecare dată printr-un alt peisaj
doar drumul înapoi nu-l mai găsești
numai casa îl știe.

Însă ea e pretutindeni acasă
nopțile când cerul întreg e doar stele
care se rotesc în jurul lor și al lumilor
casa pe picioare de pasăre
se învârtește încet după ele.

Apologie

Să scrii într-o limbă
castrată de exilul pumnal
fără să te mai diluezi
în imagini familiare.

Doar ea limba străină
ostil înfiptă în tăcerea ta fără țară
va face să curgă sângele
din cuvinte.

Lasă un răspuns