«

»

Gheorghe Simon: Sheila și Dianu

gh-simon

Sheila şi Dianu: două nume binecuvîntate, în cartea vieţii sfinte, consacrate artei, culturii şi cunoaşterii. Poate mai mult decît un gest simbolic, prin ctitoria de la Văratec, înaltă şi gravă a fost iubirea, avînd înscrisă, în sufletul lor, urgenţa. Totul a pornit de la o floare şi o reverenţă, în faţa evidenţei, de a fi făcuţi unul pentru altul, pentru totdeauna.
Pronia cerească şi nimbul luminii au călăuzit calea lor spre împlinire, de a fi unici, prin felul în care a răspuns fiecare unei chemări interioare, dincolo de spaţiu, britanic şi românesc, încît depărtarea mai mult i-a apropiat, nefiind un obstacol, iar timpul a făcut să crească aşteptarea, neliniştea şi emoţia.
A urmat hotărîrea din urmă, pentru amîndoi, ziditoare. De a se dedica unei cauze trainice şi nobile, drept semn de mulţumire lui Dumnezeu, pentru darul pe care l-au primit, dăruind la rîndul lor, cu graţie şi bună credinţă, toată comoara inimii lor.
Imediat, vestea bună a ajuns pînă la două suflete primitoare de la Mănăstirea Văratec: Maica Stareţă, Stavroforă Iosefina Giosanu şi scriitoarea Emilia Ţuţuianu. Amîndouă, dinamice şi vrednice, au făcut tot posibilul de a duce la capăt un proiect, atît de original şi atît de neaşteptat, reuşind să învingă toate obstacolele, mai ales cînd e vorba de a convinge şi a determina ca ceva să se întîmple.

Sheila si Dianu

În incinta Mănăstirii, ocrotind altarul tainei sfinte, rămîi o clipă, în răgaz de contemplare, adîncit în sufletul cuprins de evlavie şi cucernicie. Limpezit la minte şi părăsit de gînduri minore, ai vrea să rămîi cu tine însuţi, fără urme de regret, ci doar de slăvire a Creaţiei, fiind tu însuţi parte, întregit şi împlinit, de a fi trăit o clipă, cît toată viaţa ta, acum, adeverită şi smerită.
La ieşire din Mănăstire, te îndeamnă gîndul de a merge la mormîntul Veronicăi Micle, inevitabil, în ordinea pămînteană, dar, deopotrivă, mîngîietor de aducere aminte a iubirii, ca sfinţire a jertfei, de a fi nemuritori, prin Cuvîntul dintîi ce ni s-a dat, necondiţionat, prin făgăduinţă şi putinţă, de a fi liberi, neconstrînşi şi nerăzleţiţi, în necuprinderea clipei şi în fiecare clipă a vieţii, cu smerenie faţă de darul cel nepreţuit al lui Dumnezeu: darul iubirii.
Aşa s-a petrecut şi viaţa celor doi, Sheila şi Dianu, iubitori de frumos şi adevăr, din cartea lumii, în cartea vie a vieţii. Pe scurtătura uşor în pantă, chiar pe locul casei în care Veronica şi-a trăit ultimele clipe, s-a zidit clădirea, cu jertfă şi dăruire, pentru a fi un Centru al întîmpinării de suflet şi de contemplare al celor care vor poposi la Văratec. Se ştie din vechime, că orice ctitorie presupune, întîi de toate, jertfă, adică suflet şi însufleţire. Trecîndu-i pragul şi urcînd treptele, te trezeşti, de îndată, la cîte o răscruce, fiecare etaj avînd o deschidere spre cele patru zări, repere cardinale ferestruind spre cele patru braţe ale Sfintei Cruci. Un interior atît de bine gîndit, destinat oaspeţiei şi respirării, uitînd de toate poverile, lăsate la intrare, acum întîmpinaţi cu evlavie şi încîntare, în largul inimii, spre regăsire.
În Bibliotecile din Anglia pe care le-a avut în administrare, fiecare carte poartă amprenta sufletului ei, al Sheilei, şi fiecare carte citită împreună cu Dianu a făcut să sporească iubirea lor tainică, întrucît firul Ariadnei, din Labirint, i-a condus pe amîndoi, spre eliberare de patimi. Acum, la Văratec, într-o casă nouă, numele lumineze sufletul, cu lumina vie a duhului, cu flacăra iubirii înălţătoare, care arde şi nu se consumă: fiind adiere, şoaptă, îngînare, freamăt eminescian.
Din cei doi ctitori, la inaugurare şi sfinţire, a fost prezent doar Dianu, fiind mesagerul Sheilei, iar anul acesta, cînd am aniversat un an de la deschiderea oficială, prezenţa celor două suflete s-a făcut prin pomenire în Biserică.
Menirea Centrului Cultural Spiritual de la Văratec se împlineşte prin rostirea de suflet şi bucuria întîmpinării, cum s-a întîmplat şi anul acesta, avînd invitaţi conscraţi şi dedicaţi vieţii şi operei eminesciene: prof. dr. Theodor Codreanu, prof. dr. Nicolae Georgescu, prof. dr. Dan Toma Dulciu.
Au fost prezenţi admiratori şi iubitori de Frumos şi Lumină, încîntaţi de Cuvîntul ziditor şi de atît de discreta artă a contemplării, în epicentrul iubirii, ca răspuns bun pe care îl aşteaptă în ceruri înalte, Sheila şi Dianu. Cu mulţumiri binecuvîntate scriitoarei Emilia Ţuţuianu şi Maicii Stareţă, Stavroforă, Iosefina Giosanu.

 

Gheorghe Simon
Mănăstirea Agapia
Sîmbătă, 28 iulie 2018

Lasă un răspuns