«

»

Veronica Balaj: Viorica Șerban, Focul din tălpi

Viorica Serban

Volumul Focul din tălpi, proză scurtă, editura Metamorfosi, Slobozia, 2018, cu o copertă atractivă, imaginând chipul meditativ al unei femei frumoase, fiind copia după lucrarea picturală a autoarei, reprezintă în summumul paginilor sale, un curaj asumat . Un debut editorial. Avem de-a face cu o primă apariție editorială, deși autoarea a semnat prezența la multe cenacluri literare din Iași, unde și-a susținut creațiile într-o formă finalizată, bună de tipar, iată că, abia acum a sosit momentul publicării primului manuscris.

Un prim pas făcut pe terenul artei, în mod public, este special. Se cuvine luat în seamă nu doar pentru a-l încuraja pe autor ci, și pentru a-i da posibilitatea să compare mai târziu modul în care a fost receptată intrarea sa în arealul scrisului literar.
Prima proză te ademenește în meandrele unei structuri feminine speciale. Sensibilă și lucidă, eroina trece prin varii scene în care se menține la rangul de primă solistă.. Deopotrivă rafinată și fermă în a-și apăra frumusețea fizică. Vechea, eterna luptă cu timpul. Nu totdeauna se împlinește ceea ce vrem și cum vrem, chiar dacă dăruim iubire până la ardere. Timpul ne minte, șuguiește cu prefăcătorie și…ne domină așa că, vă închipuiți, domnilor cât de greu este pentru o femeie să reziste în…fața oglinzii. Explorarea sufletului feminine este o tehnică plurivalentă. Autoarea alege introspecția. Fără drame finale sau depresii.
Proza în discuție rezolvă dilematica problemă a spiritului feminin prin alunecarea în fantezie. Personajul, o Ea și personajul pandant, un El, se completează se intersectează printr-o lumină ba roșiatică precum patima, ba orbitoare, precum uluirea, ușor disperata imagine a modificărilor fără puterea de-a le readuce la forma lor inițială. Admitem în final , împreună cu eroina că, totul este trecător.
Avem a remarca de la bun început, o frază bine strunită, o metamorfozare a stărilor feminine foarte subtil și atent descrisă. Titlul este sugestiv, cheia sensurilor ușor de descifrat. Metamorfoza e chiar subiectul care servește titlul. Pandantul între tinerețe și greutatea anilor purtată pe umeri de o femeie, alunecarea în planuri duble, cu iz de fantast, vă poate convinge că este o pagină de proză modernă.
Volumul mai cuprinde încă șase proze, toate având ca subiect iubirea, trecerea prin hopurile vieții, lupta , într-o viziune sau alta, din unghiuri diferite. Desigur că nu ne propunem să analizăm fiecare titlu și text în parte, dar subliniez că ,liantul între acestea este făcut cu ușurință prin tematica luată din viață.
Sentimentul de real, de fragment trăit, este permanent, planul fantast fiind rezervat doar primei povestiri.
Titlul prozei care dă și numele volumului este desigur incitant. Descoperi că are susținere prin gestul făcut de un îndrăgostit, sărutând talpa fetei care , emotivă și lovită de viață, în cele din urmă ajunge să fie salvată prin iubire. Problemele vieții se leagă, se dizolvă, în trăiri previzibile dar fără dramatism patetic. Totul este la limita bunei cuviințe. Personaje cât se poate de rezonabile, de comparabile cu realitatea susțin câțiva parametri dispuși pe diferite planuri bine coordonate de autoare. Dintre aceștia se remarcă ideea de moralitate și demnitate feminină, de bunătate.
Iubirea izbucnește furtunos, ca în textul care dă și titlul volumului, ca o forță vindecătoare. Un fel de imn adus acestui sentiment care tulbură și înalță sau, arde și topește, depinzând de conjunctura epică în care este adus în scenă.
Descrierea personajelor susținută de propriile lor trăiri și gesturi. Cartea poate fi o delectare a cititorului văzând personaje care luptă și nu se lasă în voia hopurilor ivite în cale. Dacă mai au și norocul ca iubirea să le vină în ajutor, viața este plină de lumină.
Veronica Balaj

Lasă un răspuns