«

»

Mariana Gurza: Poesis

Mariana Gurza

Gustul mărului

Totul îmi pare artificial;
o acadea colorată,
pe care o dai copiilor
pentru a nu plânge,
după un măr sănătos
din grădina lui badea Ion.
Gustul chimic,
îl simt şi-n urechi,
gâdilându-mi gâtul
înfometat
după mirosul
mărului adevărat.

Doar eu…

Doar eu, în tăcere,
Îmi veghez durerea
Şi nu pot spune nimănui.
Doar eu, cu lacrima pe geană,
Sufăr, şi mi-e teamă.
Ce va fi, când voi pleca?
Şi de va fi să mor,
Voi merge pe pridvor,
Acolo, printre munţi,
Unde sunt toți ai mei
Şi voi sta în poala lor,
Legănată visător.
Şi voi cânta din nai,
Ca pe la noi pe plai.
Şi inul înflorit îmi va şopti,
Ce fac ai mei copii,
Ce face dragul meu iubit,
În nopțile târzii…

Uimită privesc…

uimită privesc
cum lumea încet
coboară
fără tăgadă
în adâncuri.

Dorința de a capta
universul
dezlănțuit
de răutatea din noi.
Purtăm încă povara
neîmplinirilor
a iubirilor risipite
în troiene de aur
pentru a stăpâni
ceea ce nu vom avea niciodată…

Lasă un răspuns