«

»

Tiberiu Tudor: Poesis

Tiberiu Tudor

Şi este iarăşi semnul ce l-au lăsat străinii
Când m-au adus aicea cu mâinile legate
Să ard la negăsirea candorilor luminii
Ca un vârtej bezmetic de frunze desfrânate.

O să mă-njunghie iarăşi vuirea de tramvaie
Pe unde trece duhul neliniştii prin vânturi
Cu ţipătul de spaimă şi-aducător de ploaie
Al vrăbiilor rotite pe-aproape de pământuri

Ca iar să mă inunde orbirea blasfemiei:
Ce minţi halucinante vor fi avut, nebunii,
De le-a trebuit să facă din cugetele noastre
Cunoaşterea de sine-a atrocităţii lumii?

Lasă un răspuns