«

»

Luca Cipolla – versuri

Luca Cipolla

Il disegno

Una doccia fredda
di elementi mi pervade
e quanto sono sporco
ora sino a che il fuoco
pulirà quelle stigmate,
un folle che vagola
sperso – barcolla
e beve latte di cavalla;
all’una i fuochi s’acquietarono
ed io ne accettai il principio,
rischiarato da Deneb lontana,
qui solo la pece mi tratteneva
e di terra ero sostanza,
lustrandomi le scarpe
e cadendo in basso..
stanco ed ammalato
alla faccia vostra,
via prima i soldi
e poi le caramelle,
difendo sogni di carrozzelle
da spiccare il volo
e farlo in silenzio,
tu sei la grafite ed io l’alloro..

Desenul

Un duș rece
al elementelor mă pătrunde
și cât de murdar sunt
acum până ce focul
va șterge acele stigmate,
un nebun care umblă
haihui – se clatină
și bea lapte de iapă;
la unu noaptea focurile se liniștiră
și eu acceptai principiul,
luminat de Deneb depărtată,
aici doar smoala mă reținea
și de pământ eram substanță,
lustruindu-mi pantofii
și decăzând…
obosit și bolnav
în fața voastră,
afară mai întâi banii
și apoi bomboanele,
apăr vise de trăsuri
ca să-mi iau zborul
și s-o fac în liniște,
tu ești grafitul și eu laurul..

La stele di Ruino

Da fogli sgraziati e ingialliti,
su cui nube non pone ombra,
gettati là
ove manco un randagio dimora,
pare che
la divin locusta riservi un banchetto
alle Esperidi assorte
che dalla stele di Ruino
il sole fiacca
a vite raccolta
nelle sue viridi biglie
su tornanti esposte,
che memoria,
un’anfora direi,
soppianta a
ritagli di Moldova.

Stela Ruinolui

Pe foi pocite și îngălbenite,
asupra cărora nor nu lasă umbră,
aruncă-te acolo
unde nici un maidanez nu locuiește,
se pare că
lăcusta divină le da un ospăț
Hesperidelor absorbite
pe ce la stela Ruinolui
soarele le istovește
ca vița culeasă
în verzile ei bile
asupra curbelor expuse,
pe ce memoria,
o amforă aș spune,
le înlocuiește cu
tăieturi din Moldova.

Frammento

Terra di nessuno
sorpresa
a catturare nastri colorati –
eccole
piume sfilaccianti
nell’aere eterna
suscettibile,
è solo eterica istanza
e frammento
lasciato
tra i ciottoli
dello spaziotempo..
e sì che da lì
trasmettono la cura.

Fragment

Țară a nimănui
surprinsă
capturând benzi colorate –
iată-le
pene care se destramă
în aerul veșnic
susceptibil,
numai este o eterică instanță
și fragment
lăsat
printre pietricelele
spațiu-timpului..
și evident că de acolo
transmit leacul.

Emily (a Emily Dickinson)

Quali occhi tristi e severi
osservava il granato
nulla in cambio di ciò che era
un filo di corrente
attraverso la sabbia
a sollevarmi da nubi
equivoche..
quando verrà
e
come difendermi,
forse polvere di stelle
da una grata astrale
e immaginare di fuggire
da questa casa non mia.

Emily (lui Emily Dickinson)

Ca și ochi triști, severi
observa rodia
nimic în schimbul a ceea ce era
un fir de curent
prin nisip
ridicându-mă din nori
echivoci..
când va veni
și
cum să mă apăr,
oare praf de stele
dintr-o gratie astrală
și imaginându-mi fugar
din această casă ce nu-i a mea.

EDU - In viaggio per dove, Luca Cipolla - Veste grafica

Lasă un răspuns