«

»

Emilia Ţuţuianu: Poesis

Emilia Tutuianu.

Salcia

Pletoasă, gânditoare , cu pleoapele închise
şi vântul dezmierdându-i faldurile grele,
pe malul solitar al unui râu rămase
o salcie pletoasă, sub cerul plin de stele.

Era sublim sub lună, când briza ne cuprinse
cu braţele ei grele de frunze şi-nfloriri…
Ne-nfiora tainic de amintiri apuse
şi-n oglinda apei se-apleacă murmurând:
Tu la izvor, Eu la vărsare
ne legănăm cu vise şi iubiri
… cuprinşi de neuitare!

The willow

Weeping, thinking with closed eyelids
and the wind caressing its heavy folds,
on the bank of a river, solitary remaining
a weeping willow under the starry sky.

It was sublime under the moon when the breeze covered us
with her arms, heavy of foliage and flourishing…
We shudder inmost of memories gone
and in waters mirror bends whispering:
You in spring, I to spill
we swing with dreams and love
.. seized by remembrance!

El

În tolba inimii, ascund
zâmbetul lui.
În caseta anilor adun boabe
de smarald şi imagini.
Apoi, avântându-mă din iarba deasă
a pământului,
mă furişez în noaptea albastră,
alergând bezmetic spre ceruri.
Caut fericirea ce s-a destrămat
sub pleoapele îngreunate de lacrimi.
Caut parfumul mâinilor sale,
pocal revărsat din beţia inimii.
Şi simt cum din trup cresc
aripi lungi de mătase.
Şi sufletul îmi transformă trăirile în rouă.

He

In the heart quiver, I hide
his smile.
In the box years I gather
emerald berries and images.
Then soaring me from the thick grass
the earth,
I sneak into the bleu night,
giddy running to heaven.
Seeking happiness that was broken
under eyelids hampered by tears.
I’m looking for the scent of his hands,
poured goblet of drunkenness heart.
And I feel as growing of body
long silk wings.
And my soul turns the feelings in dew.

Lasă un răspuns