«

»

Mihai Păstrăguș: Centrul Cultural Spiritual Văratic – lăcaș al culturii eminesciene

 

Mihai Păstrăguș

Fusesem înștiințat de președinta LSR, filiala Iași, poeta Corina Matei Gherman, cu câteva zile înainte că voi fi și eu inclus în delegația filialei Iași care se va deplasa în 28 iulie la Văratec, mai precis la Centrul Cultural Spiritual, inaugurat cu un an în urmă, pentru a asista activ la un program spiritual dedicat memoriei lui Mihai Eminescu. Tematica eminesciană m-a fascinat în totdeauna prin bogăția de semnificații și mă întrebam oare ce noutăți vor mai fi? Ajunși la acest centru și intrând în programul propriu-zis, am realizat imediat că Fenomenul Eminescu proliferează ca răspândire spațială, și nu întâmplător, pentru că Eminescu a parcurs cam tot spațiul românesc, lăsând urme inedite pe oriunde a trecut în scurta-i viață.
Vedeam justificate centre de interes eminescian la Ipotești – locul său naștere unde a copilărit, vedeam cu o importanță egală Cernăuții și relația cu Aron Pumnul, vedeam Iașiul cu activitatea sa la junimea, care e foarte bogată, vedeam o altă legătură cu Viena și Berlinul unde și-a făcut studii superioare de filosofie, cunoscând îndeaproape gândirea lui Im. Kant și Arthur Schopenhauer, care din punct de vedere filosofic și estetic l-au inspirat în mod generos, vedeam necesitatea unui alt centru la București, acolo unde s-a și îmbolnăvit și a murit, poate și pentru munca aproape silnică la Timpul, dar poate și din cauza hărțuielilor la care era supus politicește, dar pierdusem din vedere că, aici la Văratic avea o casă Veronica Micle, pe care o vizita uneori poetul, că acest centru religios era și un centru de mare atracție spirituală, alături de Agapia pentru intelectualitate românească, de la care nu făcea excepție marele Eminescu, și deci și aici, marele poet era tot așa de prezent, justificat sentimental și spiritual, ca în oricare loc din spațiul românesc, din varii motive.
De acest fapt îmi voi da mai bine seama cu cât parcurgeam punctele înscrise în programul simpozionului, meticulos și logic alcătuit de distinsa doamnă psiholog Emilia Țuțuianu împreună cu Maică stareță Iosefina Giosanu, prima, președinte cultual , cealaltă președinte administrativ al CCSV Văratic. Voi afla multe și interesante idei despre Eminescu din diverse unghiuri, inclusiv litera, dar una mi-a părut a fi cea mai autentică prin noutatea și complexitatea ei: aceia expusă sintetic în conferință și pe larg în cartea domnului Prof. univ. dr. Dan Toma DULCIU – Nevropatii Atipice. Aspecte de patologie informațională privind bolile sau ,,boala” de care a suferit Eminescu. De acum, mi-am zis, nu vom mai naviga în spații false. Chiar dacă informația largă pusă în circulație azi de distinsul autor, pare mai mult de domeniul ipoteticului, totuși chiar ipoteticul de azi este mult mai bogat și convingător argumentat științific decât ceea ce circula cu caracter de certitudine pe timpul lui Eminescu. Ulterior citind cartea invocată, mi-am dat seama că avem de a face cu un autor pasionat, atât pentru știința medicală cât și pentru haina sub care se ascunde informația științifică în domeniu – literatura, dându-i cărții sale o valoare anagogică, foarte utilă cultural omului contemporan.
Apreciez și felicit organizatorii implicați în eveniment, oameni cu înaltă simțire culturală, cu pasiune calificată pentru cultura eminesciană, pentru modul de-a o face cunoscută și a o integra sufletului românesc de azi. In aceeași măsură apreciez partea de protocol, care prin modul administrativ superior a făcut posibil continuarea schimbului de idei și impresii între participanți cu privire la conținutul spiritual și cultural al simpozionului.

 

Prof.univ dr Mihai Păstrăguș, critic de artă, membru al UAPR

Lasă un răspuns