«

»

Sorin Grumuș: Scriitori în uniformă militară: Constantin Ciopraga, combatant în cel de-Al Doilea Război Mondial

Constantin Ciopraga

născut la data de 12 mai 1916, Pașcani a fost un critic și istoric literar român, memorialist, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române. A urmat Gimnaziul la Pașcani (1927-1932), Liceul ,,Nicu Gane” din Fălticeni (1933-1937) și Facultatea de Litere si Filosofie a Universității din Iași (1937-1942). În paralel cu studiile universitare, a urmat pentru un an, între anii 1939-1940, cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Rezervă de Infanterie din Bacău. Școala Militară de Ofițeri de Rezervă de Infanterie a fost înființată în anul 1920 în garnizoana Roman și dislocată în anul 1923 în garnizoana Bacău. Primul comandant al școlii a fost generalul Ștefan Ionescu, tatăl scriitorului Marcel Ionescu (pseudonim literar Silviu Roda). În urma absolvirii școlii militare, Constantin Ciopraga, obține gradul de sublocotenent și participă la campania militară a celui de-Al Doilea Război Mondial.
Sublocotenentul Constantin Ciopraga a participat în calitate de combatant la luptele dramatice purtate de armata română la Odessa și Cotul Donului. A căzut prizonier la sovietici, la data de 19 noiembrie 1942 și a fost internat în lagărul Oranki-Mănăstârca. Eliberat în anul 1946, după patru ani de detenție, experiențele dure ale războiului și prizonieratului, vor fi transfigurate de savant în romanul Nisipul și volumul de memorii Caietele privitorului tăcut. Criticul literar va consemna experiențele dramatice ale războiului:

[…]Am căzut prizonier pe 19 noiembrie 1942. Am fost adunati in grupuri: romani, italieni, germani, romani, grupuri de cite opt sute – o mie si chiar mai mult. S-a călătorit pe jos, pe sute de kilometri, în care cei mai mulți, istoviți de nemîncare, de efort, au căzut. Cine rămânea cinci pași în urmă era împușcat, deși era absolut inutilă această masură: de obosit ce erai, rămâneai oricum în zăpadă și nu puteai să te mai miști. Erau zăpezile rusești nesfârșite, de la o localitate la alta mergeam o sută de kilometri. De la prima întâlnire cu niște civili ruși, într-o dimineață de 20 noiembrie, zăpada imensă, am ajuns într-o localitate și eram răsfirați în grupuri de câte douăzeci – treizeci. Acolo au ieșit câțiva inși dintr-o casă și-au întrebat: „Care sint germani?”. I-au pus deoparte, opt-zece tineri, i-au culcat la pământ, și-apoi, cu niște cabluri de metal groase, cu care se ancorau mașinile, i-au lovit in ceafă și i-au omorât.[…] Strecurat prin gerul năprasnic, trenul cu înfometaţii hrăniţi auster cu peşte sărat şi pesmeţi, avea vagoanele căptuşite cu promoroacă. Acestea sunau „ca un contrabas”, zgrepţănate de unghiile celor năuciţi de sete. Foamea îi sălbăticise pe camarazi – mâncau orice, cadavre de cai îngheţaţi, ba şi din semenii congelaţi… Războiul „cea mai bestială nebunie” (Leonardo) însemna, pe lângă foame şi frig, dizenterie, tifos exantematic, păduchi, mizerie şi suferinţă psihică în orice clipă.

La data de 29 aprilie 2018, la Mănăstirea Văratec a fost dezvelită o inscripție comemorativă pe faţada casei în care a locuit scriitorul.
Savantul Constantin Ciopraga a decedat la data de 2 februarie 2009, la Iași.

Constantin Ciopraga.

Bibliografie:

  • Arhivele Militare Române, fond 513, dosar nr. 8, f. 297.

Lasă un răspuns