«

»

Dimitrie Grama: POEME / POEMS

dimitrie-grama

PREDICATORUL

M-am dus să-l ascult
în fiecare duminică m-am dus
era o iarnă grea și biserica
Era mai caldă decât camera
mea de la subsol.
După predică beam vin cald
și câteodată îmi era rușine
Căci beam până se încălzea inima.
Dar nu de asta m-am dus
Era bătrân predicatorul
Unii spuneau: fără vlagă
Eu însă nu-i ascultam
El îmi vorbea mie direct
Și despre ceva ce nu înțelegeam
despre suflet.
Era o iarnă grea
Ca un păcat neiertat.

THE PREACHER

Every Sunday I was going
to hear him
on hard winter with church
warmer than
my basement room.
After sermon I took hot wine
getting ashamed sometime
when heart itself grew hot.
That’s not why I went there
Some were saying
Of old preacher: flabby
I did not listen to them
He spoke directly to me
About something I didn’t understand
on spirit.
It was hard winter
unforgivable sin.

M-AM DUS LA PROCES CU MARI SPERANȚE

M-am dus la proces cu mari speranțe.
Judecătorii îmi fuseseră
frați de arme.
Ne-am salvat reciproc viața,
sau mai bine zis:
eu le-am salvat de multe ori viața
fiind cel mai bun ostaș.
Și de câte ori nu mi-au
mulțumit atunci în noroi,
în tranșee!
Acum, după aproape două ore
în care se pare că nici nu m-au recunoscut,
Frații mei de arme
m-au pus în lanțuri.
Temporar, doar temporar…
Mâine dimineață voi fi executat.

I WENT TO TRIAL WITH GREAT HOPES

I went to trial with great hopes.
The judges had been
my brothers in arms.
We saved each other’s life,
or better said:
I’ve saved often their life
being the best soldier.
And so many times they did
thank me in the mud
of trenches!
Now, after nearly two hours
it seems that they not even recognized me,
My brothers in arms
put me in chains.
Temporarily, only temporarily …
I will be executed tomorrow morning.

CÂND SE REÎNTORC ARMATELE

Când se reîntorc armatele
o parte dintre soldați
vorbesc o altă limbă,
o limbă străină.
Se pare că
doar copiii mai înțeleg
privindu-i respectuos
și ascultându-i
cu gura căscată.

WHEN ARMIES RETURN

When armies return
some soldiers
speak another language,
a foreign language.
It seems that
only children still understand
watching them respectfully
and listening to them
with open mouth

CÂND MOARTEA ÎȚI VA BATE LA UȘĂ

Când Moartea îți va bate la ușă
vei simți un gol mare în stomac
și tremurând tot, cu genunchii moi
te vei duce să-i deschizi
te gândești că a venit prea devreme,
pe neașteptate, și ai vrea să te împiedici de covor
ai vrea să tragi de timp cât mai mult
ai vrea să nu ajungi la ușă
dar în același timp ceva te forțează să te grăbești
ca să treacă cât mai repede
momentul acesta care
n-ar fi trebuit să existe
și așa prins între ușa de la intrare

și Moarte te bate gândul că
acest moment se va repeta la nesfârșit!

WHEN DEATH WILL KNOCK TO YOUR DOOR

When Death will knock to your door
you’ll feel a big empty stomach
and shaking all over, with soft knees
you’ll go opening to her
thinking that she came too early,
unexpectedly, you wanting to stumble on carpet
wanting to time it out
wanting not getting to door
yet something forces you to rush
to move as quickly
this time that
would haven’t existed
and caught so between the front door

and Death and you think that
this moment will repeat itself endlessly!

DISPĂRUT ÎN TIMP

Din somnul uterin
precoce în lumină aruncat
mâini reci mă pipăie
și larma mă silește
să strig, să strig.
Un univers fereastra joasă și-a deschis
mă cațăr pe țărmul nou
și anevoie mă trezesc.

Și vară peste iarnă trece
cum risipite clipele adorm
în pleoape de bătrâni…

Alunec repede în timp cu gheare încă mai încerc
să zgârii urme în cristal
Zadarnic gând
sunt încă mic, știu bine pe aripă de vânt
aștept să cresc…

Încet, încet m-am ridicat deasupra coamelor de
munți să văd în depărtare
icoane
ridicate de străbuni pe umeri firavi de fecioară.
Uitate sunt acum și părăsite în povară
acolo unde ocrotiți de beznă tiranii timpului
mi-au pregătit sfârșitul…

Cu sulițe de foc am fost străpuns în gleznă
și am murit în universul lor.
Lumina roșie de sânge
își umole cugetul și firea
rămasă singură privirea
întoarsă înlăuntru plânge!

Am dispărut în timp,
am dispărut în ruga interioară
cuvinte noi deschas-au alte porți
cuvinte-abia șoptite
m-au ridicat din beznă.
Știam că vii din neputință
cuget deșteptat și frate în credință.
Alături, greutate bună,
pământul ne ridică
în soare de când lumea răstignit
în evantai albastru.

Cu pas nesigur, stânjenit,
caut sprijin pentru-amândoi
și-aud
sunt tot aceleași vechi cuvinte noi
acum punte străvezie de cristal.

Și timp tot trece îngropat în timp
Sunt moș cu unghia răsfir
petale de migdal.

DISAPPEARED IN TIME

Precouciously throwned into light
out of uterine sleep
cold hands touche me
and clamor compels me
to cry, to cry.
A universe opened low window
I climb on the new shore
and hardly get up.

And summer over winter passes
as scattered moments get asleep
in the eylids of old people…

Quikly slipping in time I still try by claws
to scratch traces on crystal
Vain thought
I am still small, knowingly expecting to grow
on wind wing …

Slowly I rose above the ridges
of mountains to see at a distance
icons
carried by ancestors on frail maiden shoulders.
Forgotten are they now and left in burden
where the tyrans of time protected by dark
prepared my end …

My ankle was penetrated by fire spears
and I died in their universe.
Blood red light
fills its mind
left alone eye
turned inward cry!

I disappeared in time,
I disappeared in inner pray
new words open other gates
barely whispered words
rose me from the darkness.
I knew you came from helplessness
brother in faith awaken conscience.
Together, good weight,
earth raises us
crucified in sun since the world
in blue fan.

With uncertain step, embarrassed,
I search support for-both
and hear
they are all the same old new words
now transparent crystal bridge.

And time ever passes burried in time
I’m old man with fingernail scatter
almond petals.

Translated from Romanian by George Anca

Lasă un răspuns