«

»

Ciobanu Alexandru Eusebiu: Nopți nedormite

ciobanu.alexandru

În minte totul se aprinde,
se stinge, se topește,
nimic nu mai rămâne integru,
în jur este numai scrum şi cenușă.

In beznă mai veghează doar doua lumânări,
ceara lor nu mai vrea să se despartă de flacăra ce luminează intens.
Pe masă sunt așezate un morman de foii şi o ceașcă de cafea.
Din tablou, un bătrânel începe să prindă uşor viață şi să-mi zâmbească.
Încetul cu încetul totul începe să prindă contur,
dar… nimic nu mai pare să revină la normal.
Totul este un haos,
dar din acest haos se instalează liniștea,
singurătatea lăuntrică şi armonia.

Lasă un răspuns