«

Constantin Mănuță: Rondelurile Olguţei Luncaşu Trifan

olguta_trifan

O carte frumoasă de rondeluri scrie Olguţa Luncaşu Trifan cu titlul Vibraţiile sufletului în rondel, Editura Rotipo, Iaşi, 2017, unde cuvântul care denumeşte specia lirică clasică şi fixă este încorporat în titlu cu dorinţa de a atrage intenţionat atenţia cititorilor.
Cartea are o prefaţă de Dumitru Brăneanu şi o postfaţă de Marian Malciu scriitori care trasează coordonatele liricii autoarei, insistând şi asupra tehnicii versificaţiei unui asemenea demers poetic.
Un lucru îmbucurător este faptul că tot mai mulţi creatori se îndreaptă spre poeziile cu formă fixă, redescoperind frumuseţea şi armonia clasică a poeziei de odinioară, când sufletul plutea îmbătat de roze şi de muzica sferelor divine.
La fel ca sonetul, rondelul se bazează pe respectarea cu religiozitate a unor reguli în care accentul cade pe armonie, puritate, claritate şi gingăşie. Cel care a ilustrat magistral arta rondelului în literatura română a fost Alexandru Macedonski cu opera sa de maturitate, Poema rondelurilor care cuprinde 54 de poeme. Un prolific în arta rondelurilor la ora actuală este scriitorul Vasile Filip care a ajuns la cea de-a opta carte.
Tematica rondelurilor Olguţei Luncaşu Trifan este bogată şi diversă, specia rondelului ocupând o poziţie privilegiată în scrierile sale, încât creează un univers fascinant, miraculos şi mirobolant, recreând metaforic lumea.
Scriitorul Valeriu Stancu afirma în revista Cronica,12.12.2011 că „ A scrie astăzi poezie clasică şi mai ales sonet şi rondel este aş zice eu un risc asumat, un act de mare curaj creativ, poezia cu formă fixă poate părea vetustă într-o epocă în care experimentele lirice întrec orice închipuire”, curaj pe care şi-l asumă poeta care ca orice creator prin iluminare ajunge la uimire, dacă admitem faptul că poezia este fiica uimirii cum era denumită în antichitate şi trăim în lume pentru a ne uimi după cum afirma Goethe în Anabasis.
În zbaterea sa lăuntrică poeta tinde spre desăvârşirea operei de artă, neocolind nici stângăciile, deoarece numai arta e nemuritoare şi poeta învinge timpul.
Volumul se deschide cu Rondel, rondelului prin care autoarea îl aşază la loc ferit între pereţii de sticlă, aspirând alături de sonet la tronul de rege al poeziei, ca un giuvaer care înnobilează zicerea şi alină sufletele: „Între pereţi de sticlă aşez rondelul / Să nu-l atingă praful sau uitarea,/ Să-l vadă soarele, să-l ştie cerul/,/ Iar omul să-i iubească armonizarea.// Orice poet să vadă-n el modelul,/ Dorind să-i cânte în rimă-mbrăţişarea…//Iubiţi-l şi-i slăviţi înfăţişarea!/ Lacrimi din suflet curs-au prin penelul/ Poetului, ca să-şi atingă ţelul:/ Un giuvaer în versuri – alinarea./ Între pereţi de sticlă aşez rondelul…”
„L’amor che move il sole e l’altre stelle – iubirea care mişcă soarele şi celelalte stele”, după cum afirma Dante Alighieri în Divina Comedie, străbate ca un fir roşu întreaga creaţie a Olguţei Luncaşu Trifan.
Rima este stăpâna versului aşezat ca un fluture pe mână „Doar rima, marea stăpână,/ Îl ceartă amarnic, strigând:/-Să-ţi cauţi surata, plângând!/ Cerul privind, el îngână:/-Ţine-mă, Doamne, de mână!”(Rondelul poetului).
Ca în viziunea poeţilor clasici tema iubirii apare îmbinată cu cea a naturii, încât într-un cadru pitoresc putem vorbi de dragoste, într-o iubire ninsă, dar cu străluciri de stea: „Poveşti de dragoste răsar sub fulgi de nea,/ Iar inimi calde fac cuib sub albul lor,/ În foc lumesc se contopesc un el şi-o ea./ Zăpezi vitralii închipuind din dor.//… Cu fulguite buze focul să şi-l bea/ Ca pe-o licoare din nesecat izvor,/Nectar prielnic şi leac izbăvitor/ Iubirii ninse lin cu străluciri de stea…”(Rondelul iubirii în iarnă).
Momentul inspiraţiei este clipa de preţ încorporată în glasul divin ori şoapta tainică, despre care Goethe exclama: „Opreşte-te clipă, eşti atât de frumoasă”, încadrată de astrele nopţii: luna şi stelele, la confluenţa celor două anotimpuri: de toamnă şi de iarnă, unde iubirea apare pe toate planurile: „Pe umeri goi luna îmi aşază stele,/ Iar toamna frunze ruginii pe pleoape,/ La tine şoapta să mă cheme,/ Crinii treziţi din cupe să te-adape.//…M-oi înălţa cu tine în zbor, devreme,/ Şi ne-om iubi în spaţiile toate./ De pled tomnatic nu ne mai încape,/ În iarna vieţii purta-vom crizanteme…”(Rondelul clipei de preţ). Tot într-un astfel de cadru apare şi primul sărut: „În ochii tăi, ca-ntr-o oglindă/ Aflat-am dulcele răspuns…/Iar focul, gata să mă prindă,/ În toamna-ţi blândă s-a ascuns…”(Rondelul primului sărut).
Cerul şi marea, ochiul şi cristalinul reprezintă yngul şi yangul în poezie, într-o contopire totală: „Sub stele răsărindu-mi, eşti alinul/ Când cerul parcă-i contopit cu marea./ Tu ochi îmi eşti şi eu ţi-s cristalinul,/ Ne-mbrăţişăm iubindu-ne cu zarea…”(Rondelul împlinirii), încât iubirea apare îmbrăcată-n fir de tuberoze, rezultat al unor calme metamorfoze: „Cât ai dorit!Îţi aminteşti?/ Îmbătător, când vântul suflă-n roze,/ Parfum să simţi, să mă iubeşti,/ Să mă îmbraci în fir de tuberoze!…”(Rondelul neuitării).
Nu este uitată „floarea de colţ, singulară în peisajul montan, care într-un mod parcă oximoronic adună apusurile soarelui:”Floare de colţ aş vrea să fiu/ Pe vârf îndepărtat de munte,/ S-adun din zâmbetul zglobiu/ Al soarelui, apusuri multe…”(Rondel pentru floarea de colţ).
Rondelul florilor de mai aminteşte de splendidul poem Noapte de mai al clasicului Alexandru Macedonski, iar Rondelul când ninge pe Iaşi de melodia cantautorului Radu Ştefan.
Dumitru Brăneanu în Prefaţa Doamne, ce-i cu lumea aceasta?…sublinia latura dihotomică din fiinţa poetei, aceea de poet liric şi a profesiei de poliţist, lucru care uneori contrariază cititorul.
Chipul mamei apare în rondelurile iertării târzii, mamei mele : „Măicuţă, lacrima din geana sfântă/ Ce m-a vegheat atâtea nopţi la rând,/ Mi-ai pus-o pansament pe mâna frântă,/ Mai pune-o și acum măcar în gând!”(Rondelul mamei mele) şi pentru mama: „Azi chipul tău brăzdat de timp şi vise/ Mă cercetează lung, misterios,/ Dorindu-ţi parcă lucruri interzise/ Ori, poate, îţi este curios.//…Păstrează-ţi, mamă, braţele întinse/ Şi prinde-mă la pieptu-ţi strâns, duios,/ Ca timpul meu să curgă-armonios/ Sub două luminiţe-albastre-aprinse…”(Rondel pentru mama). Nu este uitat nici chipul tatălui în Rondelul comemorativ: „De şapte primăveri îţi caut paşii/Şi urma lor mă poartă la mormânt/ Să-ţi spun că-n vie iar au plâns butaşii/ Tot aşteptând să-i culci pe sub pământ.//..Cu-a Domnului Lumină legământ/ Şi-n astă primăvară-ţi chemi rămaşii./ Vor lăcrima de dor chiar şi vrăjmaşii,/ Iar eu sunt frunză legănată-n vânt…” şi în Rondelul lacrimii: „Să nu priveşti o lacrimă din geană!/ Nu vreau să arzi în dor mistuitor…/ Tovarăş bun şi sufletului hrană/ Mi-a fost când tot părea apăsător.//…De m-aş putea preface-ntr-o liană,/ Urca-m-aş către astru-orbitor/ S-ascult din nou cuvânt liniştitor,/ Tu, tatăl meu, pe bolta diafană…”. În mai mult de zece rondeluri apare divinitatea, semn al credinţei nestrămutate a Olguţei Luncaşu Trifan în creatorul cerului şi al pământului: „Când a-ngheţat lumina-n lumânare,/ Iar în clepsidră timpul s-a oprit,/ Verdictu-i dat: N-au drept la amânare/ Ceata de îngeri cerul a-nflorit.//..Se-adună suflete la închisoare/ În cer şi pe pământul înnegrit,/ Se roagă chiar şi toamna-n calendare,/ Îndură-te, azi, Doamne-răstignit,//Dezleagă-ne lumina-n lumânare!”(Îndură-te, Doamne!) şi în Rondel de recunoştinţă: „Cerut-am ,Doamne, Ţie, nu prea multe/ Şi iată, astăzi mult m-ai răsplătit./ Îmi simt cum creşte suflet să exulte/ Privind la darul ce mi-ai pregătit.//…Cu duh mângâietor, în sfere culte/Cuvântul să împart, m-ai ocrotit,/ Ferindu-mă de zonele oculte,/ Fulg de pământ, lumină-am dobândit…”.
În această carte autoarea nu a uitat de timp pentru care a închinat o serie de rondeluri conform dictonului fugit irreparabile tempus, dar şi adevărului, gândului, minunii, emoţiei, împlinirii, singurătăţii, armoniei, învăţăturii, toate la un loc, întregind panoplia de lumină, frumuseţe şi gingăşie a poetei.
Ar fi interesant dacă am lectura şi volumele anterioare ale Olguţei Luncaşu Trifan pentru a ne face o imagine completă despre activitatea sa literară.

Constantin MĂNUŢĂ – U.S.R. –Iași

Lasă un răspuns