«

»

Petruș Andrei: Mâna care scrie

                                  Lui Mihai Eminescu

Viers cioplit în munte,
gândul care doare,
Inima ce bate,
sclipitoare minte,
Mâna care scrie,
aurul din soare,
Lacrima din cântul
de privighetoare
şi tot Voroneţul
din albastra-ţi floare
îţi slăvim noi astăzi,

genial părinte.
Din a ta durere
iau împărtăşanii
şi din suferinţă
beau ca din agheasmă
când văd cu uimire
cum „Trecură anii..”
scriu şi eu la rându-mi
lieduri şi litanii
Şi m-aprind ca lava
când erup vulcanii
Şi mă ameţeşte-a
florilor mireasmă.
Tu ai scos în lume
lumi nebănuite,
Ai adus în inimi
cer de poezie
Şi ca într-un templu
cu zidiri boltite
Versurile tale-n
veci vor fi sfinţite.
De aceea, astăzi
îţi sărut, slăvite,
Ca unui părinte
mâna care scrie.

Lasă un răspuns