«

»

Veronica Balaj: O carte cât o mie de documente

prof. univ. Sabin Ionel – Hodoni, istorie și cultură
Editura Politehnica, Timișoara, 2018.

20190210_170242

Mi-am intitulat scurta intervenție trimițând un vector cu rol atractiv sper, mizând pe cifra o mie (de documente). De fapt, e corect să spun de la bun început că suma acestora este cu mult mai mare. Volumul, Hodoni, Istorie și Cultură, nu este o carte de pură delectare, deși , are și o asemenea latură, este în esență, o carte de restituire documentar-culturală. Dorința mea ar fi să trezesc interesul nu să-l îndepărtez, știind că astăzi nu se mai citesc ediții foarte groase, iar când e vorba de istorie, mulți ar da înapoi de la un asemenea gest dar, îmi asum riscul să încerc să conving despre măsura valorii cărții. Va să zică, luați cifra 1000, ca pe o figură de stil incompletă. Suma înscrisurilor, a mărturiilor care au stat la baza alcătuirii unui volum de tip academic, și care cuprinde în cele 465 de pagini, (cu tot cu bibliografie), o perioadă istorică lungă, complicată, impresionantă și bulversantă, este greu de încadrat în limita unor numere adunate aritmetic. Așa cum se întâmplă cu marile istorii chiar și ale micilor așezări. Marile istorii ale locului cuprind întotdeauna și întâmplările din perimetrul respectiv care, înlănțuite prin vreme, au dat substanța de viață, specifică unei anume zone.
Devin parte din marea istorie, a noastră, a pământului, mai ales când acestea sunt preluate sub semnul cercetării, al documentării minuțioase și a dragostei pentru spațiul respectiv . Neapărat, semn al dragostei care, în cele mai multe cazuri, ca și în acesta la care facem referire, cuprinde și dimensiunea responsabilității. Nu e nici o exagerare. Marile sau micile întâmplări consemnate, se leagă după o logică nealterată în mersul vremilor, așa încât,cu meandrele lor, cu personajele importante la momentul respectiv, ajung să facă parte din istoria mare a țării. A noastră. Sunt o parte din întregul care ne definește ca popor.
Deschid cu temere volumul Hodoni, Cultură și istorie, (condiție grafică elegantă), considerații critice semnate de criticul literar Cornel Ungureanu și prof. univ. dr. Radu Păiușan. Am oarecare temere, mărturisesc. De mirare nu mai pomenesc. Temerea că nu voi putea sublinia îndeajuns de convingător, semnificația rezultată doar din selecția din enorm de multele fapte derulate prin vreme, (cine-ar fi bănuit), aici, într-o mică localitate bănățeană? Un sat aparținător comunei Satchinez.
Pe prima pagină ne întâmpină motivația autorului. Gândul meu. O scurtă argumentare. Cu accent afectiv. Firește, nu te poți arunca într-o asemenea muncă de cercetare întinsă pe durata unui sfert de veac, decât dacă adaugi și suflet la investiția de timp, răbdare, responsabilitate, grija să nu denaturezi datele etc. Să nu trecem peste mențiunea că, dl. Sabin Ionel este cadru didactic în domeniul științelor exacte, la Universitatea Politehnica Timișoara, deci, deși nu este istoric, a avut minuțiozitatea să cerceteze temeinic manuscrise, documente, unele să fie descoperite și menționate pentru prima oară în aceste pagini. Rigoarea omului de știință a fost un element favorabil întocmirii volumului. Exactitatea datelor, coroborate cu gradul de afectivitate care l-a determinat pe autor să purceadă la o asemenea trudă au dus la o formulă de expresie convingătoare. Avem de-a face cu un admirabil demers de reconstituire socio-istorică a unei localități nu de mare întindere dar, cu o remarcabilă rezistență în timp.
Sumarul cărții cuprinde XI capitole. Desigur nu ne vom aventura să le descriem pe toate, nu din alt motiv decât că, s-ar dilua interesul pentru informația și caracterul de noutate cuprins în pagini.
S-ar diminua plăcerea descoperirii pas cu pas, pagină cu pagină, a sensului adus prin documente sau mărturii orale. Sunt însă sigură că, dacă am realiza o convorbire-mărturie cu autorul, despre etapele documentării și scrierii acestui tom, s-ar contura încă un volum, un altul, cu note, adăugiri, comentarii , amintiri, un întreg sumum de secvențe istorico-socio-psiho-politice.
Desfășurarea istoriei satului Hodoni, începe… de dinaintea existenței sale ca localitate administrativă. Cum așa, veți spune ? Ei bine, chiar e adevărat și nu este o capcană pentru cititor, întinsă de autor. A fost mai întâi un spațiu ales de către habsburgi ca fiind potrivit pentru colonizare. În urma unor decizii crăiești, de la Viena, care au decis popularea locului, s-a conturat o așezare, a prins viață dar, cum istoria e plină de cotituri și de nebănuite ocolișuri, pe la 1760 până în 1770, Hodoniul dispăruse. Nu mai exista pe hartă. Motive istorice. Mereu istoria în acțiune. Au fost pierderi în războaie, ciumă, a venit și stăpânirea unui pașalâc. Undeva, printre meandrele istoriei vremii, se strecoară și date despre răscoala lui Horia Cloșca și Crișan. Aviz pentru romancieri… Câte romane s-ar fi putut scrie despre teama, sărăcia, dramele oamenilor!. Uitate întrucâtva. Noroc cu documentele.
Subcapitolul Hodoniul, context comun și caz aparte explică și salvează într-un fișier de ținut minte, multe date din cronologia locului. Continuată și argumentată în capitolul al doilea, Cronologia timpurilor vechi.
De remarcat punctarea mersului istoriei propriu-zise, cu istorii personale, felurite întâmplări care s-au păstrat în memoria colectivă a zonei și, felul ingenios în care capitolele ne dirijează în cel mai atractiv mod. Iată-ne așadar, în localitatea Hodoni, ca sat românesc, apoi, mixt româno-german, trece și acesta la fel ca celelalte din țară, prin război, pace, război cum notează autorul în titluri inspirate și… ajunge schilodit de vremi, în… epoca de aur.
Nu doar documentul invocat este în atenția semnatarului acestor pagini e drept, valorificat magistral dar și noutatea unor consemnări în primă ieșire la rampă, asigurând calitatea de particularitate a volumului. Noutatea unor înscrisuri pe care le scoate la iveală.
În pandant cu documentul, intră viața cea obișnuită. Viața de toate zilele. Aparent uitată. Oamenii și faptele lor, devin personaje identificabile. Participante cu nume și întâmplări la viața localității.
Capitolul al IV-lea, Cuvinte din Bătrâni, aduce în scenă familiile nobiliare ale locului, unii de o noblețe intelectuală referențială încât, au intrat în patrimonial cultural național. Spre pildă, Ioachim Miloia, iată și un poet: Valeriu Corbuș, lista continuând cu mulți preoți, unii români, alții nemți.
O desfășurare a vieții în toată coloratura sa. Ajungem, din pagină în pagină documentară la cele mai renumite personalități ale locului devenite repere pentru neamul nostru.
Din acest punct, istoria localității se va intersecta pentru totdeauna la modul sonor, adică, să știe o țară întreagă, despre Hodoni și oamenii săi. Ba, vestea va trece și granițele. Înalte școli din Budapesta au răsunet în Hodoni, viața localității se îmbogățește cu nume despre care bănățenii vorbesc cu fală… Apare Vincențiu Babeș. Vorbește Nicolae Iorga despre importanța sa, ca mai apoi, firește, peste ani, să-și afle un loc de seamă în atenția țării și a lumii, fiul său, Victor Babeș.
Celor doi savanți le sunt alocate capitole întregi fiind urmărită formarea intelectuală, anii de glorie, până în prezent, aducând în prim plan, spre neuitare, Muzeul consacrat lor.
Într-un capitol special dedicat culturii, Imagini Culturale, aflăm legăturile satului și cu… surpriză, Maria Tănase. Aici fusese Minodora, pupila marii artiste. Nu vom derula însă întreaga poveste, lăsându-vă în voia lecturii.
Școlile din localitate, momentele de Givan, adică de povești cum se spune bănățenește, ne vor prilejui bucuria unor noi întâmplări de viață. Capitolul de încheiere, așa cum se cade, urcă atenția spre biserici. Credințe și biserici din Hodoni. O lume care s-a sprijinit de credință, mulți prelați care merită plecăciuni și peste vremi, ortodocși sau catolici, deopotrivă slujitori cu frica lui Dumnezeu ai sufletelor din localitate .
Bibliografia, ultimul capitol, susține afirmația sugerată în mai multe rânduri în această succintă prezentare că, avem de-a cunoaște o lucrare de rigoare științifică prezentată în formulă atractivă.
Un Restitutio culturale dar și istoric. Documentul sec, prinde viață, este într-o desfășurare vie, implicat în traiul, gândul oamenilor locului numit, Hodoni, în pusta bănățeană, statornicind valoarea, tradiția, rădăcinile de neam.
Acesta este și îndemnul secret care l-a determinat pe autor să trudească aproape un sfert de veac la o carte-document.
De o valoare indiscutabilă.

Veronica Balaj

Lasă un răspuns