«

»

Angela Furtună, din nou la Livre Salon Paris, cu două noi volume

Scriitoarea Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN CLUB România, lansează la Pavilionul României două noi volume (scoase la Editura Vinea), la ediția a 39-a a LIVRE SALON PARIS ( cel mai mare târg internațional de carte din Capitala Franței și din lumea fracofilofonă) : Ultimul Mirador, Editura Vinea, București, 2018 și Le Dernier Mirador, traducerea din românește aparține lui Sorin Barbul, Editura Vinea, București, 2018.

Invitata de onoare a Salonului, în acest an, este Uniunea Europeană.
***
În ultimii ani, Angela Furtună a mai lansat câteva importante cărți inedite ale operei sale literare, la acest târg prestigios, devenit veritabil brand mondial al libertății și al valorii:
– Monica Lovinescu. Est-etica. Vol.1 Geneze , Editura Vinea (volum sub egida Bibliotecii Bucovinei), București, 2012 . Carte distinsă cu Premiul pentru Eseu „Convorbiri Literare”, 2013, Iași.
– Misterele de la Ilisos, Editura Vinea, București, 2015, Volum nominalizat în 2016 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, pentru anul 2015.
– Primul meu Kaddish – texte salvate din exod, Coperta de Devis Grebu, Ed. Integral, București, 2016. Volum nominalizat în 2017 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2016.
– Elegiile de la Stalingrad, Coperta și ilustrații de Devis Grebu, Editura Vinea, București, 2017.
– Pursânge astral, Coperta și fotografii de Raluca Arhire, Editura Vinea, București, 2017.
Pentru ultimele două, scriitoarea a primit în 2018 Premiul pentru calitatea operei și activitate scriitoricească din partea Uniunii Scriitorilor din România Filiala Iași.
– La ville blanche, POÈMES ET CHANTS-POÈMES INCANTATOIRES – Traduit du roumain par Constantin Frosin ( « BUCAREST-PARIS, HUIT LIVRES DE POÉSIE POUR LA FRANCE », 2017), Vinea, București, 2017.

Referințe critice despre opera Angelei Furtună, atât de profund legată de LIVRE SALON și de Editura Vinea, în ultimii ani:
– « Producţia pe deplin matură a Angelei Furtună e una din creaţiile de seamă ale poeziei române de azi ». (Gheorghe Grigurcu, România literară, 2005).

– « Vedem în Angela Furtună un admirabil curaj al solitudinii, într-o vreme în care Poezia este evacuată cu brutalitate la periferia existenţei cotidiene, dominată de un feroce pragmatism mercantil şi miop. Dialogul scriitoarei cu Brâncuşi, ţăranul oltean, care a hipnotizat planeta şi a înălţat Coloana Infinită a spiritului spre nemărginirea din noi şi din afara noastră, serveşte ca un exemplar stimulent liric nu doar visătoarei Kamakura, personaj ce domneşte peste posteritate şi peste prezent, ci şi ucenicilor ei intru frumuseţe, îngândurare şi vis ». (Norman Manea, 2015)

– « Angela Furtună este o poetă puternică, de o profundă şi netrucată intelectualitate, înzestrată cu o infatigabilă imaginaţie, precum şi cu o mare disponibilitate afectivă ». (Simona Grazia-Dima, România literară, 2006)

– « Cu sensibilitate şi îndemnând în permanenţă la reflecţie, Angela Furtună s-a lăsat „contaminată”, dacă ni se permite exprimarea, de metoda analitico-sintetică pur lovinesciană, făcând apel, în cazul de faţă, la poza uşor mişcată, trunchiată, a unei întregi dinamici familiale (a Lovineştilor) în creşterea şi descreşterea sa publică, pentru a dezveli „adevărul” unei singure fiinţe umane. Şi, într-un rafinat joc de oglinzi, pornind de la creionarea unui portret de intelectual se ajunge, în fapt, la portretizarea unei epoci în integralitatea sa, a unor decenii, mai exact, de întristătoare amintire; apoi se revine, prin reversibilitate metonimică, în punctul de plecare, totul pe fondul unei subtile hermeneutici a istoriei colective împrumutînd elemente preluate, nu în ultimul rînd şi nu fără o reală stăpînire a pîrghiilor interdisciplinare, din psihanaliză ». (Livia Iacob, Convorbiri Literare, 2016)

– « Originea poeziei Angelei Furtună provine dintr-o hipermnezie, din arta devastatoare de a-și aminti totul în cele mai mici amănunte. Resturi de timp și de viață incomplet asimilate în ființă ies la iveală și atacă timpul prezent. Spațiul e coroziv, gândirea sluțește expresia feței, nu o lasă să-și afle seninătatea. Lupta cu timpul e pierdută dinainte, dar poezia salvează tot ce nu a fost trăit, poezia salvează sensurile pierdute și schimbă cursul ratărilor ». (Șerban Axinte, Convorbiri Literare, 2017)

– « Puţin interesată de ultimele mode poetice, care operează mai degrabă cu senzaţii decât cu sentimente, Angela Furtună scrie o poezie anticanonică, elegiac-meditativă, interiorizată, din care nu lipsesc însă accentele de revoltă sau grimasa sarcastică, iar trăirile sunt trecute întotdeauna prin filtrul reflecţiei ». (Octavian Soviany, Convorbiri Literare, 2016)

  • « O constantă a poeziei Angelei Furtună, remarcată și în volumele sale precedente, este hiperbolizarea unor trăiri și stări cotidiene la scara nesfârșită a universului. O trecere firească, lină, de la minuscul la infinit, de la personal la universal, în care tonurile minore devin o simfonie a universului, firescul cotidian se transformă hiperbolic într-o chestiune a spațiului infinit ». (Tudorel Urian, Viața Românească, 2017)

Lasă un răspuns