«

»

Mioara Stoica – Importanța celor șapte ani de acasă

De câte ori nu ni s-a întâmplat să catalogăm o persoană spunând: ,,Se vede că are cei șapte ani de acasă!” sau ,,Se vede că nu are cei șapte ani de acasă!” Oare ne-am gândit câtă profunzime și câtă realitate există în aceste cuvinte? Cât de vast și minunat este acest subiect! Importanța familiei în care trăiește un copil este de o valoare de neimaginat pentru viața acestuia. Familia, în orice societate, joacă rolul cel mai important în formarea și socializarea copilului, deoarece ea reprezintă cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile fiziologice și sociale în etapele întregului sau ciclu de creștere. Părinții sunt primii educatori din viața copilului.
Familia exercită o influență deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre cunoștințele despre natură, societate, deprinderile igienice, obișnuințele de comportament, copilul le datorează educației primite în familie. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral și estetic. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoștințele uzuale (despre plante, animale, ocupațiile oamenilor, obiectele casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de observație, memoria și gândirea copiilor. Copilul obține rezultatele școlare în funcție de modul în care părinții se implică în procesul de învățare. Părinții trebuie să asigure copilului cele necesare studiului, trebuie să-și ajute copilul la învățătură. Acest ajutor însă trebuie limitat la o îndrumare sau sprijin, nefiind indicat să efectueze tema copilului. Cu timpul părinții se vor limita la controlarea temei de acasă. Deci, atitudinea părinților trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici să ajungă să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politețea, cinstea, sinceritatea, decența în vorbire și atitudini, ordinea, cumpătarea, grija față de lucrurile încredințate. Toate acestea reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei expresii „a avea cei 7 ani de-acasă”. Un copil fără „cei 7 ani de-acasă” va crea mereu probleme chiar și ca viitor adult. La vârsta școlară elevii nu primesc în cadrul școlii nici un exemplu sau sfat negativ, toate acestea influențându-l în afara școlii. Din cele 24 de ore ale unei zile, elevul este la școală 5-6 ore, de restul timpului fiind responsabilă familia. Uneori părinții uită că trebuie să facă front comun cu educatorii, deoarece și unii și alții nu doresc decât dezvoltarea armonioasă a elevului, educarea și îmbogățirea cunoștințelor acestuia.
Un alt aspect de remarcat este dezvoltarea personalității copilului și a formării lui în conformitate cu idealul social și cel personal care este influențat de diferențele de ordin economic, social, cultural care există între familii. Familia însă, în ciuda acestor diferențe, prezintă anumite însușiri comune. Condițiile de viață ale copilului sunt influențate de comportamentul părinților. Familia trebuie să aibă disciplina ei. Toate problemele vieții se pot rezolva mai ușor într-un climat de prietenie și de înțelegere. Baza formării unui comportament corespunzător al copilului este relaţia afectivă cu părinţii. Dragostea cu care părinții își înconjoară copilul îi permite acestuia să se dezvolte, să aibă încredere în propriile forțe. Copilul iubit de părinți se simte protejat, îngrijit, iar această idee de siguranță îi creează deschiderea spre învățarea și asumarea regulilor de comportament. Toți copiii își iubesc părinții (sunt dependenți emoțional de ei) dar nu toți părinții își iubesc copiii. Însă, unii copii își iubesc părinții cu ochii deschiși, alții cu ochii închiși. Cât timp durează iubirea copiilor? Toata viața, dacă părinții se iubesc autentic între ei. Dacă aceștia nu s-au iubit, iubirea copilului devenit adult, devine din ce în ce mai confuză. Puțini realizează conștient că părinții lui nu s-au iubit niciodată. Însă, inconștient, mulți copii deveniți adulți vor reacționa, în moduri neplăcute pentru părinți.
Eric Berne spunea: ”Educația unui copil constă în ceea ce trăiește copilul în familie. Copilul trăiește faptele părinților (care-i vor servi de model) și mesajul din spatele frazelor care i se spun. Mesajele ascunse nu sunt percepute conștient decât de copii foarte inteligenți, ele sunt percepute mai totdeauna de inconștientul care le emite apoi conștientului în situații similare de viață cu cele în care au fost date. Felul în care un copil percepe și stochează în inconștient mesajul ascuns al propozițiilor care îi sunt spuse de către figurile parentale, îi vor pecetlui destinul și numai un miracol îl poate schimba”.
Copilul este un adult în devenire, care aspiră cu o energie nesfârșită la viața de om mare. La naștere, el posedă potențialități și predispoziții, este fragil și neajutorat, însă de-a lungul anilor va deveni parte integrantă a unei societăți complicat organizate. Treptat, copilul începe să facă primii pași într-o lume a uriașilor, capătă autonomie, inițiativă, învață să se comporte „ca un om mare”.
Călătoria vieții poate fi palpitantă, fascinantă, dar în același timp plină de obstacole și dificultăți.
Adultul este cel care însoțește copilul, până la un anumit punct, în această minunată aventură a descoperirii de sine, a învățării, a conștientizării. Dezvoltarea comportamentală, intelectuală și socială a copilului se află în mâinile adultului, care are o sarcină esențială, dar și o extraordinară responsabilitate, iar familia are menirea de a-i construi, consolida, îmbogăți caracterul. Ulterior, familia îl susține pe copil în eforturile lui de a lua în stăpânire lumea înconjurătoare.
Ca o concluzie a celor spuse mai sus despre cei șapte ani de acasă, adaug poezia cu același titlu care este creația mea:

Cei șapte ani de acasă
de Mioara Stoica
Un copil trăiește bine,
Și-are o viață minunată,
Dacă mama și cu tata
Sunt familie-adevărată!

Dacă brațele de mamă
Sunt mereu în armonie,
Dacă fermitatea tatei
Este plină de iubire,

Oriunde în lumea asta
Mergi copile liniștit!
Ai cei șapte ani de-acasă
Și ești un om fericit!

 
educatoare: MIOARA STOICA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ COMUNA SAGNA

Lasă un răspuns