«

»

Melania Rusu Caragioiu – Mult iubita mea poetă, Cristina-Marina Murgea

Timpul trece, uitarea se așterne atunci când anii se adună.
Din adâncurile memoriei și al singurului geamantan, am scos aceste file, din atașamentele de față, file, care la vremea lor m-au bucurat nespus
Toate au fost cam astfel:
Locația: Timișoara și București și…
Prietena mea Domnișoara octogenară Profesoara Natalia Lăzărescu, fostă prietenă cu Pierre Benoit , la Istanbul, era o mare amatoare de concursuri și se bucura precum un copil atunci când primea un premiu din străinătate, dânsa având dorința de a se vedea mereu călătorind, ca în tinerețe, dar acuma puterile fizice și materiale nu o mai ajutau.
În plus pentru atât de multă corespondență cu străinătatea ajunsese să bată la ochi. A mai făcut și imprudența să forografieze un peisaj citafdin frumos, în apropierea Sediului securtității din Timișoara și pentru aceasta a fost chemată la un interogatoriu și pusă la ordine.
În fiecare zi dânsa avea idei noi și cum își petrecea cea mai mare parte a timpului la Secția mea de la Biblioteca Județeană Timiș, Secția Documentar, Periodice, Carte românească veche și Carte străină veche, îmi împărtășea mie și colegei, multe din ideile care îi veneau.

Văzând dânsa că eu lucrez asiduu la mașina de scris, în redactarea codificării cărții vechi, lucrările mele de cercetare sau pentru cenaclurile în a căror comitete eram, ca fiind delegat din partera Instituției mele, plus materiale pentru comunicările științifice din afara bibliotecii, într-o zi mi-a zis ceva care m-a flatat și cum ceeace îți place nu prea uiți, eu mai țin minte și acum. ,,De ce,zicea dânsa, dacă pregățești atâtea materiale, pentru sesiunile de științâ și altele, de ce nu trimiți o copie și la Academie ?. Ai putea deveni membru corespondent!”
Dar această invitație m-a făcut să zâmbesc , văzând în secția mea atât de mulți cititori cercetători, unii cadre universitare, care nu se aventuraseră spre a deveni membrii corespondenți ai Academiei…
În altă zi Doamna Natalia m-a luat din scurt și mi-a pus înaintea nasului ă invitație de la Revista ,, La Pologne” pentru un concurs în limba franceză.
De data aceea am devenit interesată.
Dar de data aceea trebuia să plec la Leningrad ( Petersburg), peste două zile cu excursia organizată de colega mea , Magda F.
M-am ocupat prea puțin de redactarea pentru concurs, de data aceasta scris de mână, deși aveam acasă mașina mea proprie de scris, înregistrată, conform dispozițiilor, la securitate și verificată în fiecare an.
Am orânduit pe acasă și m-am pregătit de plecare.
În trenul până la București nu am putut scrie nimic spre a termina materialul. Spre nenorocul grupului nostru de turiști și norocul meu pentru materialul de concurs în întârziere, am așteptat legătura pentru acceleratul spre Moscova, câteva ore. Acele ore le-am folosit pentru a termina ceeace începusem și destul timp de a pune materialul în plic, așa nerevizuit, cum ieșise ,,la prima vista”.
Subiectul pe care l-am ales era o întâmplare autentică din Familie, despre bunicul meu ,, Moș Porfir”, cum îi ziceam eu, care a emigrat temporar în America, după 1907, pentru o pefioadă de opt și după un concediu lung în țară, pentru încă cinci ani.
Revistei poloneze ,, La Pologne” i-a plăcut subiectul și am primit un premiu internațional substanțial: Revista ,,La Plogne” ca abonament gratuit pe o perioadă mai lungă, nu mai țin minte, Marele Compendiu- ,,Istoria Poloniei” și invitația ca să îi vizitez la Redacție.
La început am avut unele dificultăți, Polonia fiind pe vremea aceea pusă la index, dar după o interpelare la securitate, totul a fost bine și m-am bucurat de primirea revistelor care nu veneau direct la mine, ci după ce fuseseră văzute, după dispozițiile cunoscute.
Cât despre o deplasare în Polonia nici nu putea fi vorba
Deci vedeți , dragă poetă, că nu am copia manuscrisului, pe care ați dorit să îl vedeți, dar bunicul meu ,,Moș Porfir Siniceanul, poreclit ,,Americanu” a apărut de câteva ori în scrierile mele actuale și i-am făcut și o baladă care a fost primită de public cu mare succes, existând și un video prins de D-na Artistă Eugenia Alexei- Mărgineanu., la Câmpul românesc de la Val David, (Quebec-Laurentides- Canada)
Iubită poetă Cristina – Marina Murgea, vă mulțumesc pentru faptul că m-ați făcut să îmi reamintesc de acel frumos moment, când sub oarecare presiuni am reușit să scriu un material de mult succes.

RUS PORFIR-„AMERICANU”
1907 – P O V E S T E DE E M I G R A N T
Poem-baladă, în versuri, despre incercarea de emigrare
definitivă în America a bunicului meu
de Melania Rusu Caragioiu

A fost odată un bunic,
Trăind în pusta legendară-
Către Panonia, un pic,
Pe Crișul alb – un rai de țară.

Acum avea nepoți – o droaie,
Cu toți bălani și rumeiori,
Desculți, pe soare sau pe ploaie,
Ca o grădină de bujori !

Stăteau pe prispă lângă ,,taica”,
Nici unul nu-i spunea ,,bunicul”,
Mâncând pită cu părădaică;
Din porc mai era doar șoricul…

Și taica-al nostru povestea
Iar din istoria lui măiastră
Cum a plecat cu o boccea
Spre alte zări, pe marea albastră:

,,Și-am mers pe jos pân’ la Fiume,
,, Când mai desculț, când în opinci,
,,Știți voi ce lungă-i astă lume ?
,,Sute de kilometri, cinci…

,,Cum am mâncat ?
,,Cum am dormit ?
,,Pus-am sub cap când m-am culcat
,,Sacul și straiul ponosit.

,,Și iată-mă-s ajuns în port
,, În soare, zarvă și mulțimi
,,Și obosit – aproape mort !
,,De-acum, Porfire, să te țini !…

,,Am tot pândit să mă strecor,
,,Să plec pe unde-a fost Columb,
,,Dar era pază la vapor
,,Și-l umpleau cu saci de porumb.

,,M-am întremat de drumul greu;
,,Găsit-am fructe pe ales;
,,Parcă ieșeau în drumul meu
,,Și mă îmbiau tot la cules…

,,Astăzi o chiflă, mâine un fruct,
,,Un somn mai bun pe lângă mare
,,Și apă chiar din apaduct,
,,M-au pus mai iute pe picioare !

,,M-am angajat să car bagaje,
,,Baloturi, saci, ca fiecare :
,,Să încarc la vase și la barje
,,Să-mi fac un ban pentru mâncare.

,,Și așa trecură șase luni,
,,În care trimiteam și-acasă,
,,Erau puțini bani, erau buni,
,,S-aveți ce pune voi pe masă !

,,Mi-am zis atunci: ,,oricum ar fi,
,,Aici mă zdrobesc pe nimic,
,,N-am ce trimite la copii,
,,Doar sărutări și-un sfanț, în plic !”

,,Când eu mă căinam de zor,
,,Intr-o înserare, spre amurg,
,,Se pregătește un vapor,
,,Să plece unde bani… se scurg…

,,Și fără să gândesc nimica
,,Am luat balotul și sarica,
,,Am pus bagaju’ în hala goală
,,Și mi-am făcut o socoteală:
,,Să mă ascund undeva-n cală,
,,Să ies noaptea, când puntea-i goală !
,,Dar cala era cu cărbune !
,, – Ce faci Porfire ? Haide, spune !

,,Mi-am făcut un loc în cărbuni;
,,Cărbunii doar de foc sunt buni !
,,Eram peste tot bătucit,
,,Dormind chircit și chinuit !

,,Cum amorțisem chiar de tot,
,,Mă ridicam în câte-un cot
,,Și mă uitam la cel fochist,
,,Sau poate-l chema mașinist,
,,Cum asuda și se lupta
,,Până ce soba o umplea !

,,Avea vaporu’ o ,,gură” mare
,,În care ardea un foc de iad
,,Și-un singur om la lopătare
,,Să-i dea cărbunii care ard…

,,Atunci m-a fulgerat un gând:
,,Eu stau ascuns și nu mai pot
,,Și-am început să stau flămând
,,Și ce va fi când termin tot ? !

,,Când mașinistul mai ieșea,
,,Luam lopata și cu spor,
,,Când nu mă vedea cineva,
,,’Zvărleam cărbunii în cuptor.

,,Pânâ într-o zi când m-a surprins
,,Că-l ajutam la munca grea;
,,De-atunci necazul meu s-a stins:
,,Omul, mâncare îmi aducea…

,,Și multe luni au tot trecut
,,Până vaporul s-a oprit
,,Și-așa viață-am început
,,În tărâmul făgăduit !

,,Mă întrebam unde eram
,,Cu alții oameni și de-alt neam,
,,Dar mașinistul le-a vorbit
,,Și-atunci docherii m-au primit…

,,Eram, cică, la Lacuri Mari,
,,La Detroit, unde samsari
,,Aveau bussines și fabrică,
,,În jinduita Americă !

,,Am lucrat greu : docher în port,
,,Din zori și până cădeam mort,
,,Cărând optzeci de kile în spate,
,,Câte o zi, rar, jumătate…

,,Până într-o zi cănd un forjor,
,,Lucrând ceva la un vapor,
,,S-a luat de vorbă și cu mine
,,Și m-a întrebat de nu știu, cine
,,Ar vrea să-i fie ucanic,
,,Dar nu un puști, un om voinic !
,, Atunci, cu noul grai, peltic,
,,În limba lui Sam, eu îi zic:
,,Domnule, eu aș vrea să vin;
,,Cu docheritul, e un chin !
,,Și așa dintr-un hamal hai-hui,
,,M-am făcut ucenicul lui !

,,Și credeți că mi-a fost ușor ?
,,Muncă prea grea,dar bani cu spor !
,,Am început să vă trimit
,,Tot ce-am păstrat, chivernisit.

,,Să vă trimit, deci la părinți,
,,Dolari cu zimți și fără zimți,
,,Din care ați avut și casă
,,Și cai și azimă pe masă !

,, Am început a vorbi bine
,,Acea limbă americană;
,,La muncă mă întreceam pe mine;
,,Aveam și bani, aveam și hrană !

,,Meșterul nu avea copii;
,,Din vorbă în vorbă a aflat
,,Că eu aveam vreo șapte fii,
,,Frumoși, cu braz bucălat.

,,Mi-a zis să merg să îi aduc
,,Că el mi-ii ,,cumpără” (?!), pe toți
,,Și bune zile am să-apuc:
,,Dolarii-s dolari ! Și nu-s zloți !

,,Mi-a dat bilete de vapor
,,Pentru copii, pentru soție,
,,Mi-a urat ,,drum bun și mult spor !”
,,Și să-i mai scriu ce o să fie…

,,Și m-am întors atunci în sat:
,,Forjor cu pieptul înstelat,
,,Fiind că așchii de oțel
,,Aveam puzderie, prinsă în el !

,,Aproape în fiecare zi
,,Săreau scântei de fier aprins,
,,Treceau prin șorț, ca prin hârtii
,,Și-astfel, sub piele mi s-au stins !

,,Le-am spus nevestei și la fii –
,,Acum nu mai erau copii,
,,Ci înălțati cu-acei opt ani,
,,Frumoși, cuminți, aveau și …bani…

,,Când visul de America
,,I-a prin în mreaja de dolari
,,Erau toți gata de-a pleca
,,Spre școli străine și domni mari …

,,Și cine credeți că n- vrut
,,Să facem visul început ?
,,Maica, bărâna, soața mea,
,,Zicea să nu mergem, nu vrea
,,Să-ți strice ea rostul din sat
,,Acuma, când s-a mai săltat !

,,Și am plecat iar, pe cinci ani,
,,Tot fără voi, după alți bani…

,,Părinții voștri au crescut,
,,S-au însurat și și-au făcut
,,Fiecare, un rost al lui,
,,Doar, Oanea-mic, cel mai mic pui
,,S-a dus la școli împărătești,
,,Împărătești, dar le plătești !
,,Și-atât de mult am tot plătit,
,,De șaișpe mii am cheltuit !

,,Și unchiu Oanea –i șef de gară,
,,Are o slujbă grea în țară…
,,Vă place să mergeți la el,
,,El vă dă bani, voi într-un fel
,,Îi mulțumiți cu – un coș de prune
,,Și cu mult drag și vorbe bune !

,,V-am povestit din păr a fir,
,,Povestea mea.
,,Eu, Rus Porfir !”

Lasă un răspuns