«

»

Gheorghe A.M. Ciobanu: Spuse amvonic, respuse poetic…

IPS Ioachim

Simbolic, alegoric, estetic, e o suită de gânduri, devenite apoi, rânduri. O suită apartenentă unui mitolog, abil ca un duo triadic, slujind și Cerul cu Pământul și Sacrul cu Profanul, aparținând, deopotrivă, la amândouă, ca o ipostază ce desăvârșește Triada. E scribul nostru, mereu ca neo-scrib, nu doar mânuitor de pană, ci de-o gândire cu înțelepciune.
Arhiepiscopul de la Roman și Bacău, Preasfinția Sa Ioachim, ne dăruiește acum un nou volum: „Pelerini prin tărâmul Cuvântului”. Cuvântul care, pentru noi, înseamnă Începutul.
Liturgic Cuvântul, plin de Har, ne este dăruit și ca Geneză și ca Simbol, de la o înălțime, nu doar geometrică, ci semnificând prea Purul Ființării existențiale, transpus în existența noastră de zi cu zi pe Terra. Este Amvonul, un alt simbol arhitectonic după Catapeteasmă și Altar, ce reprezintă un alt fel de bolți, acum interioare, care exprimă, mai complex, Credința. De la această înălțime se răspândesc acele tălmăciri telurice numite și Predici.
Aceste vorbiri sacro umane sunt pentru autorul volumului de față un Vouă liturgic prin care, pe viu, se întețește legătura dintre credincioși prin arta literară, prin poezie…de la Amvon, la unison sacralic.Indirect, ca o altă emanație a Sfintelor Taine, volumul de față oferă și interferența fără frontiere dintre sacralic și cotidian. Lemnul cel viu al pădurii își leapădă acolo firescul biotic și se înveșmântă în solemnitatea aurită a sculpturii, devenind un voal aurit între Cer și Pământ…sau simbolul Predicii de pe Munte… sau acele Petale de Credo, reprezentate prin Icoane. Prin Credo realul din jur devine spiritualitate Sacrală. Transfigurări ritualice prin care verbul a fi se îmbracă în Har, iar Sacrul devine mai Taină decât era până acum.
Amvonul, fiind un precum în Cer, vorbește către oameni din mijloc de pădure, aurit prin frumusețea spuselor în Predici. Pădurea de…aur ne spune cuvinte turnate în altfel de aur. Și tot codrii verzi de brad, prin alte metamorfoze, devin file de carte, precum acum, când autorul își reia predica și și-o așterne poetic pe file de pădure.
Superlativul sacralic și sculptural al creștinismului ortodox îl constituie însă Catapeteasma Altarului. Un summum de sculptură fină, de simetrie, de simboluri sacre și cotidiene. O frontieră fără arme și soldați, dar frontieră, între credință pură și cei care-o doresc. Și totul îmbrăcat în aurul surprins în auroră și amurg.
Catapeteasma, geometric, e o perdea sublimă, deci bidimensională, așa precum ca bi a și limbajul pictural din jur. De lângă noi și nu din depărtări. Venind spre noi și nu lăsând pe Om, un singur. Ca o metaforă, Catapeteasma unei basilici e o icoană de dimensiuni cât Cerul, un Cer ce stă cu noi și spațiul. De aceea ruga ce-o fac toți cei din interior o dăruiesc, cât mai profund, acesteia. Pare a fi ceea ce e la ritualul catolic Orga, postată, însă, opus Altarului sacral. Dar amândouă cu puteri nemărginite de transfigurare.
Acest zaimph sacral destramă, la credincioșii din interior, acea obsesie surprinsă miniatural și la distanțe mari de boltă, asupra unui timp numit Apocalipsă sau Judecata de Apoi. Catapeteasma cea aducătoare de lumină e purtătoare, uimitor și necesar de mult, de optimism și liniștire sufletească. Un Răsărit de Soare ce poartă-n el, cu prisosință, Mântuirea.
Această pendulare între Amvon și o Catapeteasmă, învăluite în Credință și Frumos, emană din volumul, dual și el, al Arhiepiscopului Ioachim, Pelerini prin tărâmul Credinței, o pendulare între Credință și Poezie. Este, de altfel, caracteristica fundamentală a personalității Sale creatoare. O bidimensionalitate compensatorie, ducând la simbolistica Sfintei Cruci: o sensibilă verticalitate Cer – Pământ, alăturată lângă o orizontalitate foarte complexă și largă de cultură generală. O bivalență mult cerută de contemporaneitate și, mai ales, unui Om al Bisericii. Cele spuse acum amintesc de o altă lucrare a Sa, recent apărută și numită Creștinismul abia începe. Atribute care L-au afirmat, de la început, în Occident și, mai ales, în Franța. Pe lângă Harul său creștin, condeiul său, alert și neegalat de productiv, îl înscăunează într-un mileniu ce a demarat copleșit de problematici, printre scriitorii vizionari, de prim curaj și îndrăzneală, mergând de multe ori până la baricadele de spirit.

Gheorghe A.M. CIOBANU

Lasă un răspuns