«

»

Lia Ruse – Prier

Râde iarşi timpul!..Ce troian, ce ger
Era-n furtunile rele, ce zăpezi şi,..vai
Împânzeau aerul într-un zbucium de nai
Și, ningea violent din cer…
Se urcă abur de nea! Cum, toate s-au dus :
Zăpezile, gerul şi-atâtea tăceri,
Tristeţea rămasă peste ziua de ieri
Și-un galben, în nori, la apus…
Astăzi, e prea bine,.. e înalt şi frumos!
Iarnă, ce greu a fost şi, nu vreau să mai ştiu
În golul de afară acum, e destul şi e viu
Respirăm aer sănătos…

Altădată, iarnă, poate voi încerca
Să te cânt, să te vreau, să te scriu , să-ţi zâmbesc,
Într-un vis strălucit să trăiesc, să iubesc,
Să-mi tresalte iar, inima………………………..
…………………………………………………………………
Îşi urcă ultima urmă? Sau totuşi, poate nu,
Pleacă? Nu prea ştie ce să facă, nici acum,
Pictează, iar, pe ceruri, rotocoale de fum…
Dorul meu de April, eşti -Tu-!
Primăvară! Ia la fugă frigul tăcerii,
Norul ce pică tristeţe, vremea de-argint,
Vrem covorul verde în miros de absint
Și sărbătoarea-Învierii!
S-admirăm primăvara adorând albul lin,
De plăcere şi de vis şi de cânturi în timp,
În zefir, eu să râd, prin acest anotimp,
Tu.. să m-aştepţi sub cer senin…

Lasă un răspuns