«

»

Ștefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii române

Propunem un institut care să-i studieze opera

Ce imprevizibile și cât de generoase pot fi istoria și soarta omului cu unii oameni! Și cum psihologia și nivelul educațional al unui popor pot influența în bine sau în rău destinul marilor creatori! Este o temă gravă de meditat pentru noi, pentru români! Într-un sat din Gorj – cine se aștepta – se năștea un copil, care avea să pască caprele pe dealurile din împrejurimile satului, și căruia îi plăcea să cioplească. Avea peste ani să fie părintele artei moderne, să împartă istoria milenară a artei în două. De la el încoace altfel arată sculptura, artă veche de zeci de mii de ani. Dar dacă despre Brâncuși știe toată lumea – dacă ar fi rămas în țară astăzi ar fi fost un necunoscut – despre un alt mare spirit românesc, care a împărțit și el istoria științei în două, este vorba despre părintele Ciberneticii, medicul Ștefan Odobleja, nu a știut nimeni până cu câțiva ani înainte de a muri. Ba mai mult, a murit sărac, ca orice țăran din Oltenia. Iar astăzi ne îndoim că sunt mulți români care știu cine este Ștefan Odobleja. Concluzia este tristă și dură: nu știm să ne prețuim valorile, ba mai mult, dacă rămân în țară le marginalizăm și le asasinăm.
Este cât se poate de grăitor și de dureros faptul că cei mai mari creatori români ai secolului XX, ne referim la Brâncuși, Enescu, Eliade, Cioran, Ionescu și la atâția alții, care au adus înnoiri revoluționare în artă și știință, s-au realizat în afara Țării. Dacă ar fi rămas în Țară sigur i-am fi terminat. Noi am mai afirmat lucrul acesta, dacă ar exista în literatura română scriitori de talia lui Shakespeare sau Dostoievski noi ne-am face, cât se poate de firesc, că habar nu avem că ei sunt mari creatori, sau că-i cunoaștem. Dar să le mai întindem o mână de ajutor, să-i ajutăm, să le creăm condiții bune de trai pentru a ne dărui creații mai multe și mai mari. Care la rândul lor, îmbogățind cultura română, vor face ca neamul acesta să fie un neam creator , educat și puternic, care prosperă văzând cu ochii. Așa cum fac evreii, de exemplu, care își ajută valorile, fapt pentru care sunt poporul cu cele mai multe premii Nobel, popor de la care noi, românii, ar trebui să învățăm.
Gândurile acestea amare mi-au venit în minte – a câta oară – citind cărțile domnului profesor Gheorghe A.M. Ciobanu, astăzi un pensionar de o frumusețe umană, morală și spirituală extraordinară, la cei 94 de ani ai dânsului – să-i mai dăruiască Domnul, că bine ar face – trăind în orașul istoric, și plin de pizmuitori, care este Romanul.
Prin noiembrie, anul trecut, domnul profesor Gheorghe A.M. Ciobanu mi-a trimis spre lectură și ca să scriu despre ele, nici mai mult nici mai puțin decât 10 cărți, care reprezintă doar o parte din opera sa. Cum o întâmplare binevenită în viața mea m-a împiedicat să mă apuc imediat de lectura cărților abia acum două luni și ceva le-am pus în fotoliul de la capătul patului. Așa că de două luni și mai bine de zile aș putea să spun că trăiesc, vorbesc în gând, discut cu domnul profesor Gheorghe A.M. Ciobanu. Sau mai exact trăiesc în interiorul unuia din marile fenomene culturale, foarte puțin cunoscute la noi, care se numește fenomenul cultural Gheorghe A.M. Ciobanu.
Pentru că domnul Profesor, scriitorul și gânditorul Gheorghe A.M. Ciobanu este cu adevărat un monument al culturii române contemporane, și o minune a lui Dumnezeu. Un dar. În primul rând este o minune de bunătate, de generozitate, de omenie și de suflet frumos. De fiecare dată când am vorbit la telefon m-a impresionat și mi-a mângâiat sufletul vocea sa cuminte, blândă, de Om bun și înțelept. Este apoi o minune genetică, biologică faptul că la cei 94 de ai dânsului mintea și spirtul îi sunt vii și tinere ca ale unui om la treizeci, patruzeci de ani. Poate că și din cauza acestei nobile, vechi și adânci bunătăți, ce vine de departe, i-a dăruit Domnul Marele Talent care stă la baza operei sale impresionante. Și nu în ultimul rând pentru că tot ce a realizat dumnealui în cultură este o creație atât de vastă, de profundă, de plină de sonuri, de frumuseți, de conexiuni și de sinestezii încât te uluiesc. La cei peste 50 de ani de istorie literară trăită nu am mai întâlnit un asemenea Creator. Afirmând lucrul acesta noi de fapt subliniem și îngroșăm ce au afirmat alți oameni de cultură, și încă mari oameni de cultură, așa cum ar fi marele sculptor Ion Irimescu sau dl. profesor universitar Tudor Ghideanu, despre domnul profesor Gheorghe A.M. Ciobanu.
Iată cum încearcă să-l „cuprindă” – pentru că trebuie spus acest lucru, personalitatea dlui profesor Gheorghe A.M. Ciobanu, și creația dumnealui fiind vaste, sunt greu de cuprins – într-un portret exhaustiv dl profesor Tudor Ghideanu, în prefața cărții „Primii fiori”, apărută în anul 2005, la editura talentatei poete și a minunatului editor care este doamna Emilia Țuțuianu. Prefața este intitulată sugestiv și cât se poate de obiectiv „Enciclopedism și Creație”, pentru că aceste concepte caracterizează perfect opera domnul profesor Ciobanu: „Apar din când în când, în cultura noastră, făpturi enciclopedice care își edifică Lucrarea ca pe un „avânt eroic” – Degli eroici furrori (Giordano Bruno) – în chip armonios multiplu: poezie, muzică, știință, filozofie. Așa au fost desigur Henri Coandă (despre care puțini știu că fost și un pictor și un sculptor foarte talentat, bun prieten cu Constantin Brâncuși n.n.), Dimitrie Cuclin, Alexandru Bogza (fratele celebrului Geo Bogza), Pius Servien, Matila Ghica s.a. Astăzi, iată întâlnim cu bucurie tandrică pe muzicianul filozof, poet, publicist și om de știință Gheorghe A. M. Ciobanu, din sacrul târg al Romanului, după cum el ar putea să se revendice ca fiu al Fălticenilor lui Ion Irimescu.”
Marele sculptor Ion Irimescu (despre care criticul de arta A.M. Ciobanu a scris zeci de pagini, analizându-l și descifrându-i opera din toate unghiurile) surprinde cât se poate de bine „percepția adâncă” a poetului filozof muzician om de știință Gheorghe A.M. Ciobanu. Iată cum îi creionează portretul din câteva tușe apăsate și clare:
„Cu un deosebit instinct de iscodire în măruntaiele ascunse ale artei, Gheorghe A.M. Ciobanu, înzestrat fiind de natură cu valoroase posibilități de investigare și percepere ale artei plastice, trecând dincolo de percepția ochiului, tălmăcește cu mult spirit de pătrundere multe din secretele artei, ascunse de obicei privitorului obișnuit. Ciobanu se impune ca un analist riguros al fenomenului spiritual de care dispune arta, ca un factor activ și inepuizabil, cu însușiri tainice pentru înnobilarea sufetului omenesc”.
Și domnul profesor Tudor Ghidionescu și sculptorul Ion Irimescu surprind liniile esențiale și generale ale personalității Creatorului Gheorghe A M Ciobanul. Pentru că dl profesor Ciobanu, aceasta este termenul care îl caracterizează cel mai bine, este întâi de toate Creator, creația fiind esența și „specificul aparte” al criticului de artă și al omului de știință (fie că este vorba de muzică sau de ara plastică, fie că este vorba de știința Dreptului sau de Muzicologie, de Știința muzicii). Amândoi reușesc să contureze inspirat portretul supradimensionat, uriaș al unui artist prea dăruit de Dumnezeu, ca și fresca imensă a operei sale. Domnul Tudor Ghideanu apasă pe tușa îngroșată a enciclopedismului, subliniind de asemenea existența acelei teribile, dar atât de inefabilă și tăcută, sete a Spiritului Creatorului de a îmbrățișa întreaga realitate și Creație ( acel „avânt eroic”). Pe când marele sculptor pune în evidență excursul spre adânc („iscodire în măruntaiele ascunse le artei”), tendința și mersul către profunzimi al Spiritului cunoscător, dar și calitatea de a fi un analist riguros, de a avea vocația și fascinația detaliului, dublată de aptitudinea analizei riguroase și de talentul sintezei. Și mai subliniază Sculptorul Ion Irimescu (ce înseamnă ochiul unui mare artist !) o altă calitate esențială a întregului demers demiurgic al Creatorului Gheorghe A M Ciobanu, și anume aceea de a fi inepuizabil înzestrat de către Dumnezeu de a crea „pentru înnobilarea sufetului omenesc”.
Trebuia neapărat să subliniem aceste merite ale creației d-lui profesor Gheorghe A. M Ciobanu. Și totuși aceste portretizări ale domnilor Tudor Ghidionescu și ale d.lui Ion Irimescu îl descriu mai mult pe dinafară decât pe dinăuntru pe Creator. Lecturând cele cinci cărți intitulate generic „Scrieri”, apărute la Editura Fundației Știință și tehnică, București, 2004, în care domnul Gheorghe A M Ciobanu își adună cronicile și articolele publicate pe parcursul anilor 1964 -2004, (ele sunt : „Scrieri. Muzica”, „Scrieri. Litera”, „Scrieri. Plastica I”, „Scrieri. Plastica II”, „Scrieri. Varia ”), observăm că toate aceste sute de articole (sunt peste 500, cu titluri sugestive, metaforice, multe geniale) comunicând, reverberând între ele, intro-deschizndu-se se adună și alcătuiesc un Univers viu, organic, de o măreție unică și frumusețe inconfundabilă. Fenomenul ne amintește de „Istoria literaturii române de la origini până azi”, a lui G. Călinescu, în care toate „articolele”, comunicând între ele, participând osmotic la realizarea unui întreg viu, îți dau impresia de „univers călinescian”, (unic în toată istoria literaturii universale), de operă unică, de roman frescă, de univers fantastic, de o fastuozitate și bogăție care te impresionează până la extaz…
Mi-au trebuit zile întregi, după lectura celor zece cărți ale domnului Gheorghe A M Ciobanu, să stau să analizez toată informația conținută de lucrările domniei sale, să las să dospească în mine, să se sedimenteze în sufletul meu tot ce lecturasem. Ideea că mă aflu în fața unui fenomen cultural imens, de o frumusețe poetică inegalabilă devenea certitudine. Și cu adevărat domnul profesor Gheorghe A M Ciobanu este un caz rar în literatura română (în cultura română) și în cea universală. Fenomenul Gheorghe Ciobanu născându-se din ceea ce am numi rădăcina ontică din subconștientul colectiv al Personalității Creatorului, din compoziția și natura lui holistică. Acolo în adâncul ființei sale, în subconștientul său talentul poetic, talentul de muzician, talentul de pictor, cel de filozof, cel de poet, dotarea sa pentru cercetare sunt atât de îngemănate, de întrepătrunse încât formează o „substanță unică”. O rădăcină cunoscătoare, însetată de cunoaștere, unică, foarte vitală. Un ochi care vede în toate părțile. Talentul artistic și știința dumnealui, care sunt osmotic îmbinate, sunt una și aceiași „forță cunoscătoare”.
Dânsul când privește un tablou el îl vede cu ochiul pictorului, dar și al poetului și al muzicianului, al filozofului și al omului de știință care posedă vocația și puterea analizei și a sinteze. Iar când scrie despre o operă muzicală, despre un mare muzician sau pictor, despre o expoziție domnia sa utilizează toate mijloacele și limbajele artistice, cel poetic, cel al muzicii, cel al artei plastice, al filozofiei ca pe un singur limbaj de sinteză, pe care îl utilizează deopotrivă cu știință și cu artă. Aceste dimensiuni ale creației domnului profesor, înclinația către analiza detaliului, pătrunderea în staturile adâncai ale realului sau ale fenomenului artistic și vocația sintezei sunt elementele, dimensiunile, sau mai bine zis dimensiunea, căci ele se întrepătrund, esențială a creației sale.
Că așa stau lucrurile și că nu exagerăm deloc văzând în dl profesor Gheorghe A M Ciobanu un fenomen al culturii române ne susțin argumentele marelui artist Ion Irimescu. Iată ce spune domnia sa în prefața cărții „Irimescu. Statornicie și zbor”. „Ciobanu se impune ca un analist riguros al fenomenului spiritual de care dispune arta.” Iar în „Cuvântul înainte” al volumului „Scrieri. Muzică”, același mare artist afirmă : „Sunt bucuros că pot saluta, din toată inima, apariția acestui grup de volume (este vorba despre volumele intitulate „Scrieri”), atât de bogate în idei despre frumusețea spirituală a omului, semnate de unul dintre cei mai sensibili mânuitori de condei din cât am cunoscut în viață,, mult prețuitul de către mine comentator de artă Gheorghe A M Ciobanu„. Sau : ”Eseistul Ciobanu se bazează pe un volum impresionant de cunoștințe, în care ideile despre artă se îmbină firesc cu cele de istorie culturală și cu cele de știință, rezultând legături îndrăznețe și noi ”.
Așadar unul dintre ce mai mari artiști plastici români, dl Ion Irimescu, afirmă nici mai mult nici mai puțin despre dl Gherghe A M Ciobanu că este „unul dintre cei mai sensibili mânuitori de condei din cât am cunoscut în viață”.
Volumul „Primii fiori” al domnului Gheorghe A M Ciobanu” (apărut la Editura Mușatinia, una dintre cele mai prestigioase edituri din țară, în anul 2005) este cartea în care scriitorul A M Ciobanu își adună scrierile literare. O citim cu plăcere, și emoționați, descoperind, ceea ce în cazul dumnealui este normal, că prozatorul Gheorghe A M Ciobanu , scrie ca un poet-filozof-muzician-plastician, creațiile sale fiind nuvele cu un parfum de epocă, sensibile, evocând personalități și timpuri trecute. O mare și plăcută surpriză este poetul Gheorghe A M Ciobanu. Nu putem să nu regretăm că nu a scris mai mult poezie, că nu s-a dedicat mai mut poeziei ( având vocația sintezei atât de dezvoltată nici nu se putea dedica totalmente unui gen artistic, sau unei specii. Prin natura formației sale era damnat să cuprindă toate genurile), pentru că astăzi ar fi avut o operă bogată și de valoare. Poeziile domniei sale au parfumul epocii interbelice, romantismul și melancolia purității și a absolutului se cunună perfect în poemele domnului profesor. Spre exemplificare o să cităm un poem, sonetul intitulat „Revino”, ca cititorul să aibă și imaginea Creatorului total, așa cum se manifestă el în poezie:

Revino

Revino noapte cu a ta-ncântare,
Cu-a ta eternă vrajă de amurg,
Acuma când pâraie-ncete curg
Și umbre se aștern în depărtare !

Când spre câmpie toate lin se scurg
și totul se găteșe de culcare,
Revino noapte cu a ta-ncântare,
Povestea unei zile să mi-o strâng !

Și-n a tot-eterna ta tăcere,
Să gust a infinitului plăcere,
Să dorm visări, să zbor spre nemurire.

Să scap dintru a trupului nchisoare
Să mă ridic mai sus, mai sus, spre soare,
Cântând sublima mea dezmărginire…”

Creatorul, (căci acesta este termenul cel mai potrivit care îl descrie , și îl consacră) Gheorghe A M Ciobanu, care este o sinteză de talente din toate domeniile, cel care a scris cronici muzicale de o sensibilitate, profunzime și frumusețe care vor rămâne modele, care a construit un Sistem de notații muzicale, ar fi putut să fie foarte bine un compozitor și un muzician celebru astăzi. Iată ce îl sfătuia în tinerețe muzicianul Antonio Ciolan : ” Eu te sfătuiesc, tinere Ciobanu, să te lași de orice și să te apuci imediat decompoziție muzicală”.
Așadar acolo în străfundul ființei dumnealui dotarea pentru muzică a existat și a ars ca o flacără, și de fapt s-a revărsat toată viața în toate creațiile dumnealui.
Cum are studii juridice, și cum a predat Dreptul, Creatorul Gheorghe A M Ciobanu a scris și o carte de Drept intitulată „Modelarea normativului juridic”. O carte de excepție, ca tot ce a ieșit din mâna acestui mare talent, căci iată ce scrie despre această carte un Jurist consacrat, Ioan Chelaru : „ După prima lectură a lucrării „Modelarea normativului juridic”, rămâi cu certitudinea că ai în față o scriere de mare originalitate (originalitatea și îndrăzneala fiind alte caracteristici principale ale Creatorului Gheorghe A M Ciobanu n. n) și îndrăzneală. Surpriza vine, însă, după a doua lectură, când sesizezi anvergura posibilelor deschideri pentru cercetarea științifică, deschideri generate de conotațiile conceptului Model”
Despre volumul „Portrete printre rame”, am dori să scriem o carte, dacă această Cronică literară (care se apleacă numai asupra unei părți a operei maestrului) nu ar fi devenit deja forte mare. Portrete printre rame”, Editura Mușatinia”, 2012, este o carte care se citește cu plăcere. Creatorul Gheorghe A M Ciobanu face în această carte portretele estetice, spirituale, istorice ale marilor oameni pe care i-a întâlnit în viață. Este în primul rând o carte de poezie, pentru că este plină de iubirea pentru marii oameni pe care i-a cunoscut. Și este cartea unui mare portretist, și a unui mare acuarelist, Schițele, sau Amintirile dumnealui fiind de fapt portrete (și muzicale) creionate din tușe rotunde, blânde, atunci când îi descrie, care devin acuarele pline de melancolie și de o lumină dulce atunci când îi evocă, pe cei care îi nemurește pe pânza hârtiei.
Iată câteva portrete făcute din esențe ideatice și stilistice, ca și cum ar creiona un portret dintr-o singură linie neîntreruptă. Spiru Tudor : „meditativ, singuratic, psiholog, modest, corect, apolitic, retras, static, autoritar”. Constantin Ciopraga : „autoritar, documentarist, personalist, ascensiv, cultul studiului, maximalist, singuratic, izolat, suficiență de familie.”. Alexandru Tănase :„studios, cultul istorismului, documentarist,modest, popular, discret, pasiunea scrisului”. Virgil Radulian : „polivalent., autoritar, ascensiv, omniprezent, protocolar, diplomat, social, politician, cultul conducerii”. Emilia Țuțuianu Dospinescu: (un alt om minunat și valoros al Romanului) „sensibilă, interiorizată, lirică, ordonată, criticistă, ascendentivă, imaginație creativă, vizualică, dualică, modestă, sinceră, atentă”.
Mărturisim că ne găsim la capătul unui drum epistemologic greu, trudnic, pentru că domnul profesor, Creatorul Gheorghe A M Ciobanu, nu este deloc un scriitor, un Creator ușor. Nu. Este unul profund, simțurile sale, senzațiile sale, sentimentele, viziunile vin din straturile adânci ale culturii, ale vieții, ale istoriei. Mintea și sufetul dumnealui le conexează cu o bucurie și cu o pricepere rară, creând un univers unic în cultura română. De aceea acum la sfârșitul cronicii noastre mai subliniem încă o dat că ne găsim în fața unui Monument al culturii române, a unui Fenomen cultural, și al unei Minuni Dumnezeiești, a unui Dar pe care Domnul l-a făcut culturii române. Credem cu toată sinceritatea că ar trebui înființat un Institut care să se ocupe numai de creația domnului profesor Gheorghe A M Ciobanu. Noi îl felicităm, îi mulțumim, și îi urăm viață lungă și creatoare. Orașul Roman poate să fie fericit și mândru că a dat o asemenea Mare personalitate culturii române.

Lasă un răspuns