«

»

Tiberiu Tudor – poesis

Tiberiu Tudor

 

Vântul e stăpân pe baltă,
Frigul a gonit lăstunii,
Frunza stufului înaltă
A-mbrăcat mănuşa brumii.

Câte-un vers dacă mai are −
Ce ştii tu, Sulemenito −
Umbra flăcării pe care
Anii mei au risipit-o.

Nu mai pot de mult să sufăr,
N-am de mult în ce mai crede,
Nu mai ştiu citi în lucruri
Faţa lor ce nu se vede.

Prea m-am înhăitat cu unii,
Prea m-am împăcat cu lumea,
De mi-s azi la fel de bune
Adevărul şi minciuna.

Am deprins purtări viclene,
Mi-am ţinut în lesă anii,
Mi-au ajuns aproape prieteni
Cât i-am linguşit, duşmanii.

Îndoieli am strâns în schimbul
Cutezanţei sugrumate,
A venit de-acuma timpul
De-a le alunga pe toate.

Zăngănind brăţara neagră
O aud din vreme-n vreme,
Netemându-mă de moarte
Nu mai am de ce mă teme,

Crivăţu-i stăpân pe baltă,
Gerul a gonit lăstunii,
Frunza stufului înaltă
A zvârlit mănuşa brumii.

Lasă un răspuns