«

»

Adrian Botez – versuri

Moartea-i o chestie de bucătărie

moartea-i o chestie de bucătărie
unii petrec – alţii – cumva – învie :
e doar intimitatea noastră nepătată
când strigă – pune-ţi – peste răni uscate – vată

moartea-i o chestie de bucătărie
o primadonă întrebare cu chelie :
hai – scoate luna din fântână
scoate – din zodiac – o săptămână

…o lume tristă – vinovată şi zurlie
flămândă – însetată – cafenie
dulăi astrali o muşcă de…fundiţă

talciocul blestemat – cu mama – criţă…
…dar fondul e discret şi e steril
ne descurcăm în toate : avem stil…!
***

ARĂTAREA

nu se-nchină – nu boceşte
cu stelele nu vorbeşte
a venit de prin vecini :
cinci copaci la zece câini
vârcolaci de cei mai grei
şi un cer întreg de zei…

arătare – arătare
luna – câte raze are ?
câţi spini şi nenorocire
trebuie la răstignire ?

…arătarea a tăcut
chipurile m-au durut
parcă le-aş fi fost cusut
ochii toţi i-aş fi pierdut

…sub brădet – la mânăstire
ucis-am prima-amintire…

…din icoană – arătarea
cheamă Voievozi şi Marea :
nu se-nchină – nu boceşte :
sângerează româneşte…
***

M-AM RĂSPÂNDIT ŞI NU POT SĂ M-ADUN

m-am răspândit şi nu pot să m-adun
bufniţe şi dureri mă tot rostogolesc
e un maidan de zile fără-ajun
goale sunt toate-n jur – pe mine mă golesc

câinii nu latră – soare nu răsare
nu iese nicio stea de călăuză
e infernală – dar degeaba – vreo mişcare
deşert : continuă stare de lăuză

nu mai sunt oameni – un năboi de umbre
târăsc spre râpă ultimele forme
porunci de undeva au răguşit mai sumbre :

demoni să se fardeze-n păsări uniforme…
…acoperit de-un mal fără de groapă
nu mai aştept nici glas – nici foc – nici apă…
***

TOT NĂPÂRLESC DE ROST ŞI SĂRBĂTOARE

tot năpârlesc de rost şi sărbătoare
potriva mea-i o cioară cârtitoare
nu-mi mai vorbiţi : sunt râu – de toţi uitat
m-am zdrenţuit – fiind de toţi purtat

nu mă îngădui pe lângă vreo casă
strigoi de zi – cu zilele în plasă
oriunde – pentru mine-i închisoare
osânda-i – pretutindeni – tot mai mare

licheaua-amiezii-nţepenite m-a pârlit
drept prânz – tot şerpi am înghiţit
strigă – pe deal – un cal tăiat în două

să-i dau tainul cel din urmă : rouă…
…e greu să nu fii – când corbi te recunosc
mai greu : să-ţi fii călău – puţind a mosc…
***

DESCÂNTEC PENTRU PRIMIREA MORŢII

liră fără lir
carne în potir
sânge amurgit
cal nepotcovit

spurcat – siluit
la drum am pornit
cu vinile vechi
atârnând urechi…

mi-au sărit în cale
numai plâns şi jale
iar albine – roi
fac semn înapoi…

…drum nepotrivit
zeu-i otrăvit
cioare s-au prăsit
pe dealul sfinţit

inorog ucis
înecat în scris :
slovele vuiesc
rostu-l ascuţesc

dar nu-l primenesc…
slove blestemate
tăceri nestemate
zugrăveli tărcate…

carte-nsângerată
mamă fără fată
carte osândită :
nici rouă – nici pită…

un dărab de rău
s-a făcut dulău
şi latră la mal
nu vrea om ori cal

scoate – om – din sân
florile de Crin
colţii să-i tocească
moartea s-o primească…

iar calul pornească :
murg împărătesc !
lebede plutesc pe undă
oamenii să nu se-ascundă

şi Carte citească
o Carte Domnească
nu se mai pricească
şi să se trezească

pe celălalt mal :
cântă val de val…
lumini şi făclii
slove arzurìi…
***

S-A CAM GOLIT LUMEA DE DINCOLO

…s-a cam golit lumea de
dincolo – că au venit mulţi – de-acolo – în
lumea de-aici – să-mi ţină mie – de
urât

îi simt – pe unii – atingându-mi – sfioşi
pieptul – alţii – mai
curajoşi – îmi pipăie mâinile şi
picioarele – ba câteodată
se vorbesc – ei înde ei – şi-mi
suflă – drept în obraz : miroase
a mâncare de praz…

sunt – toţi – nevăzuţi – încă – dar tare
prietenoşi – ba chiar mulţi dintre ei
promit că-mi vor fi
gazde bune – atunci când
mă voi hotărî – în sfârşit – să
vin cu
ei – acolo…

…unu-mi zice una – altul
îşi uită câte două-trei sute de
umbre – la picioarele mele
numai şi numai să
mă-nduplec – şi să plec de pe
coclaurele astea (zic ei) – “uricioase şi
rele” – pline de noroi şi de zbânţuite
iele…

atâta că nu-mi precizează – nici unul dintre
fârtaţi – cât ar avea lumea ailaltă – în
metri pătraţi – şi nici nu-mi furnizează – cu cale
amănuntele esenţiale – ale
geografiei de
dincolo… – …iar mie încă mi-e
milă de
munţii – curaţi şi
făloşi – de-aici – şi
dor îmi este – încă de pe-acuma – de
izvoare şi mândre
pâraie – ce-mi curg – în lumea asta
vijelios şi
vânjos – pe sub
împărăteştile-mi
straie…

…că – atunci când cineva
moare – nu poate – pe cele
slăvit de
frumoase – de-aici – în cârcă – să le
care – nici măcar
în rate – încotrova
şi mai la spate…
***

PROPUNERE

dă-mi ce mi-i da
ia-mi ce mi-i lua :
nu m-oi supăra…

doar că Ţi-oi şopti
până voi muri :
„ia-mi durerile
dă-mi puterile…”

…de mi-i asculta
şi m-ăi vindeca
munţii s-or clăti
munţii mă vor şti
şi s-or înfrăţi
cu unul ca mine
cântăreţ de rime…

păsările – crinii
Ţi-or săruta spinii
şi Te vor slăvi
rugi vor învăli
cu parfum şi zbor
dincolo de nor…

…printre ei voi sta
când m-ăi vindeca
de răni m-ăi spăla…
cu ei şi cu Tine
vom pleca la-albine
cu făclii puţine :
peşteri şi lumine
zugrăvite-icoane
pe suflet şi rane
pe Duhu-ţi – Ioane…
***

CĂTRE ÎNGERUL MEU

nu ştiu – îngere – ce misiune-ai avut
pe lângă mine – deasupra mea – oricând…
ai fost doar observator – discret şi mut
sau ai clocit chiar aştri – la mine-n gând ?

nu te-am văzut : bănuìi că nu eşti departe
de seninul ori mişelia mea – deşarte…
nu ştiu : m-ai însoţit în fiece carte ori stea ?
cântat-ai inutile – mistice semnale – din nea ?

…ne-apropiem de capăt : vei intra în şomaj ?
ori Crist te-a trimite la altul – cu alt mesaj ?
iei cu tine vreo floare – din sufletul meu

sau te-ntorci – c-o tâmpă mutră – la Dumnezeu ?
…scrie şi scrie – despre toţi protejaţii tăi :
numa-aşa-avea-vei temei şi rost – nu zurgălăi…
***

PAŞTE

trandafiri
musafiri
la Cei Miri

nunţi zurlii
cu făclii
din tării

s-azvârl munţi
nori cărunţi
îngeri muţi

pajuri zbor
la sobor
e-un omor

omor nu-i
sus pe grui
flăcărui

voievozi
vii matrozi
flori zăvozi

s-a sculat
neam de sfat
la arat

a crescut
smuls din lut
ceas cărunt

iele-n joc
la mijloc
slăvesc soc

duhul viu
stareţi scriu
coliliu

cerşetori
vin din nori
fii de sori

Domnul Crist
e-un Artist
Ametist

astrucat
a-nviat
Cerul-Sat

cânt curat
făr’ de hat
a lăsat

Făt Frumos
scris pe dos
firoscos

chinul lin
spin cu spin :
cărţi de crin…
***

CĂTRE ZEII WALHALLEI

te-ai dus la vikingi – străpungi Nordul
Walhàlla te aşteaptă – -n raze
ascuns e Odin – printre fraze
saga-i Pecetea şi Acordul

te-ai dus la vikingi – duh furtunii
pe drum se pierd şi alţii – unii
dar spuma otrăvită-a mării
e – pentru tine – Stea Cărării !

cutezător – te-aşteaptă zeii
cu bărbi şi plete fluturânde
sălbatici zei – priviri flămânde

iar Yggdrasil : zdraveni fuştèii !
…e Noaptea Marii Biruinţe
când elixiruri – trebuinţe

i-au scos – din peşteri – pe toţi skalzii…
…Sfânt Logos – pogorau Heralzii…
***

SĂ NU MORI ÎNAINTE DE-A MURI

să nu mori înainte de-a muri
să ai ce scrie-n cartea lui „a fi” :
un ochi la Mlaştină – cel’lalt la Floare !
…până şi tu să uiţi de sărbătoare…

trudeşte – slovă după slovă – Cartea
Ea mărturie dă : de viaţă-ai avut parte…
ai evitat Capcanele Luminii :
n-au sperat de la tine spinii – nici ciulinii…

nu mângâia prea mult – loveşte îndestul
răsfăţul miorlăit – prostul credul
nu preţuiesc Trezirea – Scriptura Răstignirii

în care Strigătul e Inima Iubirii…
…trăieşte – omule – cu Moartea pe genunchi
şi creşte-ţi-o – pân’ te respectă din rărunchi…
***

A ÎNCHIDE-A DESCHIDE

eu l-am închis în stradă pe-un sclifosit din bal
şi am deschis pereţii spre cerul macro-astral
balul a continuat – fireşte – în măcăit de raţe
(…puşcăriaşii sălii erau îngeri de aţe…)

…ce clătinări de stele şi-nvâlvorări lunare
în timp ce slifositul – în stradă – lingea bare :
„…spaţiului linge-i gratii – noi te privim de sus
şi-ţi vom vesti – la vreme – oricare nou apus…!”

…”voi – cavaleri – domniţe – închideţi-vă-n voaluri :
pe-aici vor trece sorii şi mii de mii de valuri…
castelul ăsta-nchide singurătăţi de-ocean

iar visele din vise sunt trepte de mărgean
spre Sfera-Empireu…iluzii nu vă faceţi :
EU vă sunt Călăuza ! (…vă placeţi…nu vă placeţi…)!”
/***

DOAR ARMONIA-I MAI PRESUS DE CIRC

şi-a asumat Bâlciul din Bâlci – senină
simţea cum Os – preschimbă-se-n Vermină
scheletul îi ieşea – livid – prin piele
ciolane – pentru hoit – deveneau Vele…

şi-aşa s-a tot plimbat prin Mânăstire
iernatică – schimbând – cu vântul – fire :
Haotice Solfegii – fiinţarea ei
Solfegii Destrămate – chiftind într-un Bordei…

…iar Răstignirea-i program de circ – de vrei…

…ce ai ajuns ? – fire pe dos – lătrată
cu ciupercimea – -n haită – căţărată…
iar liniştea-i un bâzâit de-explozii

până Plămada se dizolvă-n Bozii…
…ţine-te – tu în tine – ca Icoană
oricât te-o fi durând – oricâtă zvoană…

…doar Armonia-i mai presus de Circ
şi te păstrează – -aşa – măcar şi-un sfârc…
***

Adrian Botez

Lasă un răspuns