«

»

Varga Istvan Attila – versuri

Adio în netrăiri

Adio…
Un cuvânt…
O încheiere,
zeci de ori…
Repetat!

Repede,
mult prea…
reped…
Rostit!

Totuşi,
niciodată…
Spus, sincer.
Voit, a fi!

Nespus,
în tăceri!
Nerostit,
în netrăiri!

A nu rosti viile trăiri

A nu rosti,
acel cuvânt,
un adio!
A ne rosti,
multe…
Mult prea…
multe dureri!

A ne-ncheia,
vieţile din noi,
viile trăiri!
A termina…
oarecum…
Oricum…

Grăind din neant

Grăind,
cu voci…
tremurând…
Acel sfârșit!

Din aroganţe,
Dulci, dar…
Dureroase!
Cu sufletul,
Plin de…
Tristeţi!

Astfel, terminând,
într-o clipa,
Ratată!
Într-o viață…
Netratata!
Într-o existenta…
Nefiinţată

Lasă un răspuns