«

»

Dorel Schor – schițe

Literatura bună

Cu toate că Leopold Gurnişt e un om foate simpatic, discuţiile noastre sunt destul de banale şi nu deosebit de cuprinzătoare. Leopold este, de felul lui, o persoană modestă şi taciturnă. De data asta însă ne-a vizitat puţină vreme după ce doamna Gurnişt abia plecase de la noi. Doamna, ca să respectăm adevărul, ne acordase cu largheţe câteva ore bune din timpul ei şi mă întrebam, amuzat dar şi plictisit, dacă va trebui să-mi petrec întreaga zi în compania cuplului, pe… fragmente.
– Tocmai a plecat doamna dumitale! i-am spus politicos, dar rezervat.
– Ştiu, ştiu…, a făcut el discret. De aia am venit.
Mi-am exprimat, mai mult prin gesturi, nedumerirea.
– S-a întâmplat ceva?
– Depinde, a oftat Leopold. O să-ţi explic…
L-am poftit să ia loc şi iată ce mi-a explicat domnul Leopold Gurnişt.
– Ştii că Matilda vorbeşte şapte limbi şi ruseşte. Şi că este o cititoare pasionată. De când l-am logodit pe băiat are mai mult timp liber şi, dacă nu croşetează, ce să facă după amiezele? Citeşte. În câteva limbi…
– Şi eu i-am împrumutat uneori.
– Ştiu, ştiu…, m-a asigurat dânsul. De aia am venit. Matilda e o fiinţă foarte sensibilă. Şi influenţabilă! Când a citit cum a murit împărăteasa Sisi, a plâns o săptămână şi nici nu a gătit, am mâncat numai iaurt şi sendviciuri cu marmeladă. Îmi amintesc că altădată a împrumutat de la Rozica lui Menaşe o carte de bucate întitulată „Bucătăria exotică”. Nu mă întreba ce perioadă neagră a urmat. Era decisă să-mi pregătească coadă de crocodil, stridii în sos de ananas, pulpe de broaşte, ficat de gâscă cu mirodenii rodeziene, ouă de struţ, ciuperci cu sos de Andaluzia…
– Ce-i asta?
– De unde să ştiu? M-a costat o mulţime de parale, am mâncat ca dracu’, mă durea burta şi regretam marmelada. După ai, cineva i-a dat cartea cu note de drum întitulată „Hai hui prin Europa”. Nu s-a lăsat până ce nu am plecat într-o excursie organizată prin toate capitalele şi n-a vizitat toate muzeele şi toate magazinele continentului şi, poate n-o să mă crezi, a început un jurnal de călătorie cu impresii, preţuri, reţete culinare, biografii de pictori şi arhitecţi, date ale bătăliilor, starea vremii, buticuri şi adrese ale unor cucoane din grup.
– Înţeleg, am rostit cu tristeţe.
– Nu mai spun ce probleme am avut cu ea după ce a citit „Memoriile unui milionar”. A trebuit să fiu un mare diplomat ca să scap numai cu tapete în salon, un lanţ de duble, trei perechi de pantofi italieneşti şi o seară la un restaurant chinezesc. O adevărată risipă, absolut inutilă. A urmat o perioadă de acalmie…
– Tot e bine…
– Aşa crezi. De parcă nu dumneata i-ai împrumutat „Decameronul” lui Boccacio. Şi încă în două volume… Nu mă întreba ce serviciu mi-ai făcut. Şi dacă nu era destul, a făcut rost de la nu ştiu cine, de „Viaţa romanţată a curtezanelor”. Domnule, cartea asta este o adevărată nenorocire. Păi ce, eu mai sunt la vârsta aventurilor? Ca să nu mai spun că autorul exagerează mult, dar încearcă să-i explici asta Matildei. Aşa că de asta am venit, am văzut-o cu nişte cărţi, ştiam că a fost la voi şi vreau să ştiu la ce să mă aştept.
– Cred, am răspuns, că nu e nici un pericol. Un volum e „Cucerirea Everestului”, celălalt se cheamă „Cu pluta pe Orinoco”.
– Pe unde vine asta, Orinico?
– Prin America de sud… Dar ce-ai păţit, domnu’ Leopold? Dă-o încolo de treabă, ce faci matale între fotolii? Respiră adânc, aşa, ridică-te uşurel, îndată îţi aduc un pahar cu apă rece… Rece de tot!

Dă-mi repede restul

Azi dimineaţa devreme, pentru că mă grăbeam foarte, am luat un taxi. Trebuia să ajung repede acasă, uitasem ceva esenţial. Şoferul s-a prins imediat că mă tot uit la ceas şi, când am ajuns, a încercat să mă taxeze în plus. Dar cu mine nu putea să-i meargă. Cunoşteam tariful. Aşa că i-am dat o hârtie de o sută şi i-am spus:
– Dă-mi repede restul, că n-am timp…
– Eşti primul meu client, mi-a răspuns hoţul. De unde rest!?
Era clar că dorea să-mi forţeze mâna. Şi-a găsit omul, am gândit.
– Aşteaptă-mă o clipă, l-am rugat. Voi intra la chioşcul de ziare şi voi schimba suta…
La chioşc e un vânzător care mă cunoaşte. Şi eu îl cunosc şi ştiu că nu-i prea mare amator să facă servicii gratuite. Aşa că i-am cerut un ziar, o revistă şi un pachet de ţigări.
– Nu am rest de la o sută, abia am deschis, mi-a zâmbit el. Dar nu contează, doar vă cunosc, voi nota în carneţel… Mergeţi sănătos.
Nu m-am lăsat, am intrat la băcănie şi am strigat:
– Vreau un iaurt şi o cutie de chibrituri. Dă-mi, te rog, rest!
– Nu vezi că n-am timp? mi-a răspuns vânzătorul. Tocmai mi-au adus mezeluri proaspete şi trebuie să le cântăresc. Ia-ţi singur şi ai să-mi plăteşti mâine. Doar n-ai să te muţi de aici numai ca să-mi tragi clapa…
– O.K., am mormăit şi am plecat cu iaurtul care nu-mi trebuia.
Chiar alături de băcănie este o sursală a băncii. Aici n-o să spună că n-au bani, m-am gândit. Şi m-am repezit la casier.
– La coadă! Treci la coadă! m-au apostrofat cetăţenii…
M-am uitat disperat în jur. Toţi funcţionarii erau ocupaţi. La un singur ghişeu nu era nimeni şi tipul de acolo se scobea în dinţi cu pixul. M-am repezit la el.
– Ajută-mă, te rog, i-am spus dintr-o suflare. Am nevoie…
– Ia loc, m-a invitat el. Se face. Numai cu puţintică răbdare. Cum te chemă?
I-am spus.
– Ai cont la noi?
Am confirmat. I-am dat numărul contului, s-a dus să verifice ceva în nişte catastife, apoi a verificat la computer. Mi-a spus radios:
– E în regulă. Semnează aici…
Am semnat. Dar i-am atras atenţia că-i vorba de o sută care…
– Poţi să pleci liniştit, m-a asigurat el. Ţi-am făcut un program de economii pe şase ani…
– Şi suta?
– E în regulă. O sută pe lună, nici n-ai să simţi.
Intre timp, şoferul îşi pierduse probabil răbdarea pentru că începuse să claxoneze nervos.
– Răbdare, i-am strigat şi m-am gândit „nu mă duci tu pe mine”.Hai să mergem în centru, acolo găsesc eu pe cineva să schimbe suta.
Când am ajuns în centru mi-am dat seama că uitasem cu totul să trec pe acasă, să iau acel ceva esenţial pentru care luasem taxiul.
– Întoarce maşina, am strigat, plecăm din nou acasă. Urgent!
N-a mai fost nevoie să-mi dea rest. Suta acoperea exact toate cursele. Aşa e corect. Mama lui de escroc, m-am gândit, pe mine s-a găsit să mă păcălească?!?

Lasă un răspuns