«

»

Anatol Covali – versuri

Stea

Eram maturi, dar sufletele noastre

aveau un aer blând, copilăresc,

căci le plăcea, spre zările albastre,

să se avânte într-un zbor firesc.

Şi te iubeam cu-atâta pasiune !

Râdeam când flori din tine culegeam.

Şi de vedeam în ochi tăi, minune,

vreo lacrimă, în locul tău plîngeam.

Au fost atâtea zile minunate

pe care-n freamăt le-am trăit intens,

cu inimi de dorinţi înflăcărate

şi visuri ce aveau mereu alt sens .

Cât te-am iubit o ştie infinitul,

căci pân’ la el iubirea-mi ajungea

pentru-a-mi şopti cu drag, că-s fericitul

care-a găsit cea mai frumoasă stea !

Nu e târziu

Nu e târziu nicicând să crezi în tine

şi să o iei vibrând de la-nceput,

să faci, de vrei, întruna numai bine

ca să te simţi tot timpul renăscut.

Nu e târziu să-ncepi să ai speranţe

şi hotărât să nu te-abaţi din drum,

să mângâi cu iubire cutezanţe,

să-ţi spui întruna: Sunt alt om acum.

Nu e târziu să uiţi că sunt derive

oricând poţi să alegi un drum mai drept,

care să aibă alte perspective

spre care să te-ndrepţi mai înţelept.

Nu e târziu să îţi înalţi privirea

şi mândru să refuzi să-ngenunchezi.

A venit vremea să-ţi iubeşti iubirea

şi lângă dânsa altfel să visezi.

Lasă un răspuns