«

»

Alexandru Dospinescu – versuri

Alexandru Dospinescu

Au secat fântânile

Au secat fântânile şi zilele pun jar
În piua bolnavă acum de pojar.
De vipie cruntă totu-i pălit
Iar ziua desfată un soare cumplit.

E secetă, cum n-a fost vreodată,
Cămaşa-i lipită de trup, sfâşiată,
Aerul încins ne frige, pustiu,
Paharul secă de-atâta târziu.

Ascetic, vântul suflă greoi,
Arhaica poartă căzu peste noi,
Pe lacul secat duhoarea apasă
Şi umbra refuză să vină la masă.

Satu-i cuprins de-un ignet cumplit,
Turma muri lângă jgheabul hâit,
În aer căldura plesneşte sordid,
Ciulinii ne sapă pământul arid.

Tot aşteptând să vină iar, norii
Au plecat pe pustiu şi cocorii,
Greu îndurăm natura păgână
Sperând ca apa să urce-n fântână.

24 august 2019

Pleacă vara

Ne împinge iar vântul și ploaia spre casă
Întunericul taie amurgul-n fâșii,
Pleacă vara și nu ne mai lasă
Printre ierburi să vrem a pășii

Bate cu toamnă anotimp ca un clopot
Prevestind mari schimbări împrejur,
Frunzele curg prin copaci într-un șopot,
De prea repedele verii sejur

Ne închidem în starea de casă
Și privind către geamuri în zori,
Sânt doar nori ce apasă
Soarele, ce mai poate luci uneori

O, tot mai repede parcă ne este
Ziua ajunsă din nou înspre toamnă,
Din vara ce-a fost o frumoasa poveste,
Ce-n suflet va fi să rămână

5 septembrie 2019

 

poet român din Canada

Lasă un răspuns