Categorie Arhiva: Alexandru Spătaru

Alexandru Spătaru – versuri

Clepsidra Trebuia să locuiesc şi eu într-o asemenea construcţie bizară cu două nivele; după o rânduială particulară, cunoscută numai de coloana vertebrală existenţială, se trecea periodic prin schimbări esenţiale de locuinţă.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

La bal Visez un scaun cu rotile echipat cu paşi de dans. Te-aş invita la bal. Nu e aşa că noaptea-ntreag-ai să dansezi numai cu mine? În ritm ameţitor de un,doi,trei,…un,doi, trei…

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Contemporan cu moartea Moartea oricărui om este mai mult treaba supravieţuitorilor decât a lui. Thomas MANN Avem tentaţia să simplificăm. Este un episod din fiecare viaţă, cel mai banal, mai sigur, mai de necontestat, pe cât e de complex, pe-atât de simplu.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Namastasyai… Este o materie particulară, substanţă acceptată în mai multe universuri paralele, din sunete imperceptibile constituită, subtilă, graţioasă, diafană. Se adună în moleculele ce definesc spaţiul comun de frontieră. Pe aici se trece prin portalul enigmatic dintre lumi,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Modernism Sunt o grupare singulară, modernă de canibali. Din victimele selectate cu deosebită grijă, după criterii bine ascunse într-un apendice la ADN–ul lor, se-alcătuieşte pe bizare preferinţe menu-ul unei mese îmbelşugate.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

De cine să îţi fie frică! O!, omule, să-ţi fie teamă de Pământ, de Cer, de Fără-Margini?! E fără noimă; fac parte din fiinţa ta, în mici fragmente, însă îţi conferă distincţie, nobleţe, puteri nepreţuite şi incomensurabile – inconfundabilul blazon al Universului. Dar să te îngrijoreze preocuparea neîndestulătoare, cu rezultate prea departe de măsura ta, …

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Unde floare nu e… Dacă am înţelege în profunzime miracolul unei flori, întreaga noastră viaţă s-ar schimba din temelii! BUDDHA Rotaţii tot mai ample vor străbate spaţii enigmatice, necunoscute, bizare galaxii. Cândva inabordabilul „cel mai departe” îl vom lăsa în urmă, epuizat.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Parada Pe sub efemere arcuri de triumf, trec victoriile iluzorii. În cadenţe şchioape, defilează oameni-fragmente şi proteze. Fanfare euforice, puse în mişcare de frica de golul tăcerii, bat cu înverşunare în timpanele obosite. Focuri de artificii, obsesie domestică a prafului de puşcă,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

O lume a mea …Şi se făcea că mi-a fost dată o împuternicire de constructor cu o specialitate mai aparte, ce se acordă însinguraţilor. Eram abilitat să mă multiplic şi să devin o numeroasă lume – semeni ai mei, fiecare altcineva, niciunul să nu-mi semene.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Timpul Coroanei O grea tristeţe mă apasă, că deocamdată rareori mi se deschide Calea Coroanei, pe care pot să urc din minte în inimă. Încă îmi ispăşesc pedeapsa ancestrală să fiu sub dominaţia neuronilor şi a sinapselor

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Frumuseţe O, Doamne al meu, n-o să avem nicicând atâta închinare şi nu vom sta-n genunchi deajuns în faţa Ta în rugăciuni de adâncă mulţumire pentru mulţimea darurilor Tale. Un Univers al frumuseţii pure

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Nu îndeajuns „Trebuie să te iubeşti pe tine înainte să poţi iubi pe altcineva. Ca oricare fiinţă din acest univers, meriţi dragostea ta.” Budha „Doamne, greşesc? Acum, când nevolniciile m-asediază şi vremea cu a ei

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Precum făgăduinţa Mama Gea se scufundă, se prăbuşeşte în sine. Scăpate ca prin minune din sinistrele găuri negre, vibraţii agresive, flămânde, devoratoare sălbatice de materie, invadează Pământul.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Din nou soarele… Prea bunul , mereu generosul, marele nostru prieten, Soarele, mâhnit peste măsură de cunoaşterea noastră aflată în grea suferinţă, a hotărât că este iar dator să ne-ajute. Din grandioasele explozii solare a zămislit invincibile corăbii de foc,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Dorinţa Numai când am să fiu un tot rotund, fără fisuri, fără asperităţi, imaculat şi transparent asemeni unui bob de rouă, privirile spre care năzuiesc or să mă soarbă fără teamă că aş putea să las pe unde trec

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Dintr-un posibil dicţionar E nelimitat. Să fim în stare să-l ducem – a se citi: s-avem dezlegare – , şi putem lua oricât, nu este impusă nicio măsură,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

In memoriam Părintelui Arsenie Boca Nu mi-a fost dat să te întâlnesc, să te cunosc. n-am fost în stare nici s-ajung la crucea ta, să-mi rezem fruntea-n lemnul ei, ce doar odată l-a născut Pământul.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – La vreme grea de vremuri

Creşte în mine o teamă, adun păreri de rău, şi orice-aş face n-am cum să le stăpânesc; mă invadează gânduri îmbolnăvite de întristarea de vreme grea de vremuri. Poverile – ce-s pe înţelesul lor, şi le gândesc.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Mi-e dor de omul bun

Măcar să trec pe lângă el. Să-mi fie în preajmă şi să-l simt aproape; şi doar c-un gând dacă m-ar cerceta, ştiu că aş vrea prea mult. Şi totuşi, nu mă pot opri s-aştept o vreme când

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Scrisoarea unui copil nenăscut Nu mă mai certa atât de aspru, nu mă mai nedori aşa tare, puteam veni la o altă mamă, dar eu pe tine te iubesc, sufletul meu pe tine te-a ales.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Vine primăvara! Scrisoarea mea e o mărturisire. E scrisă cu lumina începutului de primăvară. Cuvinte pline de-adevărul ei sunt un buchet de ghiocei. Fragili, lipsiţi de apărare la pământenele necurăţenii,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Omul din adevăr Cel puţin am aflat că suntem cel mai mare miracol, dar ne este peste putinţă să-l înţelegem; şi încă mai ştim c-avem împuterniciri depline să fim stăpânii lumilor, dar ne este peste putinţă să credem.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Transsiberianul dintre lumi

Neputincioase, orologiile n-au măsurat timpul când într-o gară a Siberiei, a apărut o fantomatică linie de cale ferată, şi un tren necunoscut s-a oprit. Uşile vagoanelor au rămas închise. Nimeni nu urcă, nu coboară. Sala de aşteptare s-a golit. Cu răsuflarea tăiată, toţi cercetează

Continue reading »

Alexandru Spătaru: Te-am auzit

„ Când ai prilej să faci un bine, să ştii că-i milostenie de la Dumnezeu.” Maica Agata Nădăjduieşti în ajutorul meu? Aştepţi să-ţi fiu de vreun folos? Poate că nu e prea târziu . Ţi-aud ecoul strigătului, ori poate glasul tău e încă viu, atât de-aproape şi atât de desluşit vibrează…

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Necunoscutul întuneric

Îi scoteam din anonimat, ar fi fost o descoperire epocală. Dar munţii aceştia nu mă vor. Nici eu nu-i mai doresc. Să rămână în sălbăticie, necunoscţi. Nu va interesa pe nimeni cum îi cheamă. Să continue chemările lor ancestrale. De la naştere, se numesc Unul şi Celălalt şi nu ştiu că-s gemeni. Nu se iubesc. …

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Romania întreagă „România nu este a noastră, ci a urmaşilor noştri, şi a umaşilor urmaşilor noştri, în veacul vecilor…” Românul de la Marea Unire ( După „Apus de soare”de Barbu Ştefănescu Delavrancea ) Atunci, ne-am adunat tot neamul într-o ţară,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Unică aniversare „…dar cine să se culce, cînd mama spune de Iisus cu glasul ei preadulce…” Dintr-o colindă Cărări nenumărate se întretăiau din toate părţile. Multe le-am străbătut. Cred c-am descoperit

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Într-o seară de Ajun Au trecut şi steaua înainte mergătoare şi magii cu daruri. Au venit, după datină, colindătorii. Masa e plină cu alese bucate, şi inima am pus-o pe masă. Casa e plină, cei plecaţi s-au întors cu toţii acasă.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Lacrimă arzând… …pe obrazul de gheaţă…”  Grigore Vieru Măria Ta, iată Moldova! Nu mai e sfânta poveste adevărată în care ai descălecat. Plânge-i de milă. Umilită, sfârtecată, e încă în picioare, şchioapă, se sprijină-n dureri.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Alter ego N-am un contur distinct şi nici substanţă proprie; alcătuim un singur eu, însă îţi sunt cu siguranţă eul celălalt. E de înţeles doar prin Înţelepciunea Atoatealcătuitorului.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Nu e poveste Iubirea este veşnic vie, speranţa pururea renaşte! Au fost odată doi îndrăgostiţi pe-o bancă. Sub blânda ocrotire a unui vis, seară de seară evadau grăbindu-se s-ajungă în fascinanta lor poveste,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Visul nostru

Măiastra ne-a adus atunci la amândoi din paradisul dragostei acelaşi vis, cu încredinţarea că aidoma se va împlini, de-i vom păstra nestinsă amintirea, de vom veghea să nu se piardă din mişcarea aripei

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Grădinile întâilor iubiri E doar o linie. Însă desparte universuri paralele. O demarcaţie aproape invizibilă, pe cât de subţire, pe atât de rea. Îţi simte chiar şi gândul că vrei să te apropii, şi-atunci se face o prăpastie înfricoşată, toate căderile le dezagregă în nimic.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Ce frumos eşti…

Cu frică şi cutremur eşti aşteptat s-alegi din grâu neghina, şi lumea asta, lumea mea, murdară, bolnavă de mizeră urâciune, s-o treci prin foc curăţitor, izbăvitor. Ce oameni sluţi!

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Cine, ce sunt?

Nu vă puteţi închipui ce taine ascund în corpul meu astral, câte mistere or mai fi sub celelalte învelişuri, dar mai ales ce necuprins e-n cel mai dinăuntru miez al meu!

Continue reading »