Categorie Arhiva: Eugen Dorcescu

Cristina Temu Poezia spirituală*

Subintitulat Despre Fericire, eseul dialogat, pus sub semnul versului „Etern, într-o eternă noapte-zi” , reflectă, în mod concis și memorabil, crezul artistic al cunoscutului poet timișorean și european Eugen Dorcescu, viziunea sa despre eternitate, pe baza unei remarcabile hermeneutici, concepută de Doamna conf. univ. dr. Mirela-Ioana Borchin. Redactată sub forma interviului literar, cartea își propune …

Continue reading »

Constantin Stancu – Eugen Dorcescu: Bătrânul, avatarul, arhi-amintirea, fericirea…

Doamna Mirela-Ioana Borchin, conferențiar universitar doctor, la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara, este specializată în Lingvistica generală, Limba română contemporană, Semiotică și Pragmatică, cu strălucite realizări recente în Hermeneutică. Era inevitabil ca opera lui Eugen Dorcescu, poet român, „poet timişorean şi european”, cum, inspirat, se exprimă Iulian Chivu, …

Continue reading »

Iulian Chivu: Prefață la volumul ,,Etern, într-o eternă noapte-zi”

Interviul, literar sau jurnalistic, îşi revendică neîndoielnic identitatea ca gen, şi într-un caz, şi în altul, mai înainte de toate, prin relevanţă; personalitatea intervievatului, abil provocată, fiind singura în măsură să confirme sau să infirme supoziţii, teze, subtilităţi şi, de ce nu, intenţii, teorii, speculaţii. Practicat în literatură din vechime, el, astăzi mai mult ca …

Continue reading »

Mirela-Ioana Borchin: Etern, într-o eternă noapte-zi

Eseu hermeneutic – în dialog cu poetul Eugen Dorcescu Notă explicativă Această carte s-a scris din motive variate, dintre care se cuvin a fi menţionate, într-o ordine aleatorie: multiplicarea şi diversificarea instrumentelor de abordare a unei opere literare; valorificarea convorbirilor cu Poetul Eugen Dorcescu, înregistrate de mine în perioada 1 iulie 2015 – 1 iulie …

Continue reading »

Eugen Dorcescu – Poezia între etic și estetic

Poezia lui Eugen D. Popin (ne referim, în principal, la recentul volum, Viul şi aproapele, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2016. Prefaţă: Geo Vasile) se naşte din dezamăgire, din amărăciune, din dezolanta, reiterata experienţă negativă a contactului cu ambianţa: …dincolo de tumult lămpile străzii ochiul blând al nopţii heruvimi deznădejdea (39). Spectacolul vieţii sociale este întristător, deplorabil, …

Continue reading »

Eugen Dorcescu – Între Dhyana şi Maya

(o continuare) Comentând, nu cu mult timp în urmă, volumul lui Ion Nicolae Anghel, Iulia Feier şi alte povestiri din memorie (Editura Brumar, Timişoara, 2016), afirmam că arhitema celor cinci proze scurte care-l alcătuiesc este meritocraţia. Şi îmi întemeiam întreaga analiză pe această constatare, foarte convingător suţinută de text. Titlul acelui microeseu este Despre meritocraţie. …

Continue reading »

Eugen Dorcescu – Despre meritocraţie*

Eminent editor, intelectual subtil şi profund („dens şi rasat”, cum e calificat, la pagina 52, un personaj al său), companion atent, generos, dar rezervat, Ion Nicolae Anghel s-a dedicat, nu de puţină vreme, în paralel cu munca în redacţiile unor edituri respectate (Facla, Amarcord), creaţiei literare, prozei de factură introspectiv-realistă, rezultatul fiind, la această oră, …

Continue reading »

Eugen Dorcescu – poeme

Dorul (Olimpiei–Octavia) Dorul e fereastra cenuşie, în zori, spectralizând maligna, saturata-mi de dor insomnie; dorul sunt orele zilei,

Continue reading »

„O EPOPEE LIRICĂ DEDICATĂ CONDIȚIEI UMANE” *

Nu de mult, la editura timișoreană „Eurostampa”, a apărut, sub semnătura lui Eugen Dorcescu, un tom masiv, cuprinzând textele poetice reprezentative dintr-o creație de peste patru decenii, cu repere editoriale notabile (peste treizeci de volume publicate, dintre ele majoritatea fiind de poezie), care rămân mărturia unei incontestabile bune conviețuiri cu poezia și cu ideea de …

Continue reading »

Eugen Dorcescu – Pe terasă

În fiecare seară, pe terasă. În fiecare seară-n infinit. Iubita mea, cu ochi de antracit, Desprinsă din a visului mătasă, Aici ne-am întâlnit şi ne-am iubit. Terasa ne e zbor, văzduh şi casă. Terasa-i un pridvor nemărginit. Plutim din cer în cer, din mit în mit. Eu – mire metafizic. Tu – mireasă.

Continue reading »

Eugen Dorcescu în spațiul literar hispanic

Eugen Dorcescu & Mirela-Ioana Borchin la Conferințele de vineri de la Lugoj

Continue reading »

Eugen Dorcescu: Poezia Valentinei Becart sau despre lirism şi inteligenţă

Lectura volumului de poezie La umbra zeilor, Editura Orfeu, Bucureşti, 2015 al Doamnei Valentina Becart, autoare ce s-a impus, deopotrivă, ca înzestrat prozator şi commentator de literatură, mi-a prilejuit o seamă de reflecţii şi rememorări, vizând locul şi rolul inteligenţei în configuraţia şi dinamica talentului artistic. Prefaţa cărţii (semnată de Ion Ionescu-Bucovu) , dar şi …

Continue reading »

Eugen Dorcescu – versuri

Unei statui de cenuşă I E viaţă viaţa mea de astăzi? Nu! E moarte oare? Nu. Nici moarte nu-i. E moarta-mpărăţie-a nimănui, În care nălucim doar eu şi tu. Absentă, dar mai vie ca oricând, Cu ochii tăi de neagră catifea, Mai vie, mai prezentă, mai a mea, Decât mi-ai fost cândva, în trup şi-n …

Continue reading »

Mirela-Ioana Borchin: Eugen Dorcescu în spaţiul hispanic

Introducere Încadrându-se în tematica acestei ediţii CICCRE (Personalități, fenomene și momente în evoluția spațiului romanic), prezenta lucrare evidenţiază particularităţile relaţiilor pe care poetul Eugen Dorcescu le-a dezvoltat în ultimii ani cu scriitori din spaţiul hispanic, axându-se pe relevarea serviciilor, de natură intelectuală, pe care cei implicaţi în cooperarea literară şi le aduc reciproc în promovarea …

Continue reading »

Proza Mirelei-Ioana Borchin sau reminiscenţa Paradisului pierdut

  „Que cuando el amor no es locura, no es amor”. (Pedro Calderón de la Barca) Arhitema scrierilor în proză ale Doamnei Mirela-Ioana Borchin (romanele Punctul interior, 2010; Spre nicăieri, în colaborare, 2014; Apa, cartea de proză scurtă, atât de frumos, de simplu şi de misterios intitulată, pe care mă încumet a o prefaţa acum) este, …

Continue reading »

Mirela-Ioana Borchin – Eugen Dorcescu şi poetica avatarurilor. Lupul

Aparent, Eugen Dorcescu semnează o poezie încărcată de tristeţe, pesimistă, înnegurată. Ar fi imposibil altfel, pentru un creator lucid, care vieţuieşte în Samsara, unde suferinţa este omniprezentă, iar cauzele ei sunt infinite. Totuşi, în acest cadru existenţial şi cultural, eul liric, care corespunde unui iniţiat în cunoaşterea spirituală, găseşte nu doar soluţii, ci şi resurse …

Continue reading »

Interviu cu poetul Eugen Dorcescu (II)

interviu realizat de Mirela – Ioana Borchin (11 ianuarie 2016) M.-I.B.: Aveţi o poezie abisală, cu conţinuturi puternice, care vă individualizează. “Arhi-amintirea” se distinge, în acest context, nu doar prin forma internă originală, ci şi prin paradigma semantico-simbolică. Am în vedere asocierea cu arhetipul (“Sunt chip? Sunt arhetip?” – Anthropos ergon I), cu arheul: „Nu mă …

Continue reading »

Eugen Dorcescu – Avatar

Un gnom, luând sublimul prea uşor, Nepricepând, în mâzga lui, cu cine Se-ncumentă, a ridicat spre mine Un braţ necugetat, dezgustător. Surprins de lovitură, am căzut. Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, ce-a venit, în pripă, Să facă, şi acum, ce-a mai făcut.

Continue reading »

Proza Mirelei-Ioana Borchin sau reminiscenţa Paradisului pierdut

„Que cuando el amor no es locura, no es amor” (Pedro Calderón de la Barca) Arhitema scrierilor în proză ale Doamnei Mirela-Ioana Borchin (romanele Punctul interior, 2010; Spre nicăieri, în colaborare, 2014; Apa, cartea de proză scurtă, atât de frumos, de simplu şi de misterios intitulată, pe care mă încumet a o prefaţa acum) este, după …

Continue reading »

Interviu cu poetul Eugen Dorcescu

„Pentru mine, Poezia a fost şi a rămas, nu ştiu dacă va mai fi sau nu astfel, un mod de a accede la fiinţa profundă, la zona unde fiinţa mea – condiţia umană particularizată în mine – găseşte abisalitatea ce susţine, ce irigă, ce dă o viaţă misterioasă fiinţei, în genere, cea care ne depăşeşte …

Continue reading »

Andrés Sánchez Robayna – Dos poemas Eugen Dorcescu

UN ARCHI-RECUERDO Cual hoy, era un día bien sereno (!Tu, quint’esencia de serenos días!) Subía de las lomas, de su seno, Un bosque-niebla y desvanecía. ==================================== Yo, rumbo al poniente en mi viaje, En el camino proseguía, cuando Llegué a un llano, al que vigilando Estaban bosques, malvo su follaje.

Continue reading »

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana – cea mai frumoasă poezie”

16 noiembrie 2015 – organizator: Biblioteca Municipală Lugoj – video1-8 by Adriana Weimer

Continue reading »

Eugen Dorcescu la TeleNova TM

Iulian Chivu – Eugen Dorcescu: Poezia ca existență reflexivă – săvârșire întru desăvârșire

De la Aristotel și chiar mai devreme de el aflăm că viața îi revine divinității ca act al inteligenței dăinuind în sine, de aceea Dumnezeu a putut fi definit ca Ființă Eternă și Desăvârșită, cauza tuturor cauzelor, conceptualizare aprofundată ulterior în teologia creștină a veacurilor care au urmat. Ființă accidentală, Ființă în act, dar și …

Continue reading »

Eugen Dorcescu: Dorul

                                   (Olimpiei–Octavia) Dorul e fereastra cenuşie, în zori, spectralizând maligna, saturata-mi de dor insomnie; dorul sunt orele zilei, tânjind, ofilite, lunecând, aşternându-se, ca nişte thanatice flori,

Continue reading »

Eugen Dorcescu – Despre excelenţă

Intelectual subtil, foarte instruit, cu mare vocaţie şi generozitate culturală, cu iubire de carte, de cuvântul tipărit sau desenat pe fila virtuală a computerului (a întemeiat şi conduce o editură, Muşatinia, şi o revistă, Melidonium, este fondatoare a Societății Culturale George Radu Melidon din Roman, a realizat ample şi inteligente interviuri cu importante personalităţi etc.), …

Continue reading »

Poezia metafizică a lui Eugen Dorcescu

Dacă el camino hacia tenerife (Ediciones Idea, Santa Cruz de Tenerife, 2010)** a însemnat descoperirea de către cititorul spaniol a unui autor de talia românului Eugen Dorcescu (Timişoara, 1942), Poemas del Viejo*** reprezintă confirmarea unei voci fundamenale în poezia contemporană. Cu un limbaj crud, direct, nud, parcimonios în ce priveşte retorica, Dorcescu confruntă – şi …

Continue reading »

Eugen Dorcescu: Poemele Bătrânului – Poemas Del Viejo

(fragmente din volumul omonim III) Traducción del rumano al español: Rosa Lentini y Eugen Dorcescu “Bătrânul nu este trist sau disperat. El îşi trăieşte cu seninătate finalul unui destin samsaric, aşteptând ca râul zbuciumatei sale existenţe să se reverse în Nirvana. El are în faţa iminenţei morţii seninătatea ciobanului mioritic. Ciobanul acela nu auzise de …

Continue reading »

Eugen Dorcescu: Poemele Bătrânului – Poemas Del Viejo

(fragmente din volumul omonim II) Traducción del rumano al español: Rosa Lentini y Eugen Dorcescu “E minunat grupajul. Şi poemele au un ecou grav în spaniolă. Tristeţea lor dură contrastează cu dulcea linişte ce o degajă. Acea linişte cu care se contemplă în amurg pădurile dese şi fără sfârşit de pe munţii Olteniei. Ai fost …

Continue reading »

Eugen Dorcescu: Poemele bătrânului – Poemas del viejo

(fragmente din volumul cu acelaşi titlu) Traducción del rumano al español: Rosa Lentini y Eugen Dorcescu “M-au răscolit şi m-au împovărat Poemele Bătrânului. Nu doar că m-au adus în starea aceasta. Ci m-au convins că valoarea lor artistică, spiritul inovator şi totuşi clasic, discreta retorică îl situează pe Eugen Dorcescu deasupra tuturor poeţilor cunoscuţi mie. …

Continue reading »

Eugen Dorcescu: Proza unei lumi intermediare

“…el hombre es insondable, su corazón es un abismo”. (Salmo 64/63, 7) Am citit, de curând, o carte a doamnei Maria Niţu, scriitoare de talent, inteligentă şi informată, care ştie ce este literatura, şi o practică pe mai multe registre, uneori interferente (ca în cazul de faţă, unde avem a face, simultan, cu, precumpănitor, proză – …

Continue reading »

Eugen Dorcescu – ,,Calea iniţiatică”

După o îndelungată şi rodnică trudă scriitoricească (poezie, proză) şi jurnalistică, înregistrată şi cercetată în lucrări exegetice (nu vom face acum nici un fel de bilanţ), Veronica Balaj ajunge la momentul şi la cota de vârf ale traseului său literar şi existenţial, propunându-şi, şi izbutind, să exploreze nu aparenţa – pitorească, dinamică, interesantă, fascinantă chiar …

Continue reading »

Eugen Dorcescu: Despre iniţierea în suferinţă

Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare. (Iov 5, 7) Citind (şi recitind), recent, romanul Punctul interior (Editura Excelsior Art, Timişoara, 2010), semnat de doamna Mirela-Ioana Borchin, mi s-a reactivat în memorie un citat celebru (l-am auzit, prima oară, din gura medicului de la Liceul “Fraţii Buzeşti”, din Craiova, unde …

Continue reading »

Eugen Dorcescu – N i r v a n a

“Din marile dureri ale iubirii s-au născut cele mai frumoase poveşti de dragoste. Nirvana se înfiripă din doliu. E radiografie, mărturisire, rememorare şi căutare, după ce, singură implacabila moarte, a despărţit trupuri ce se însoţeau mereu. Nu şi suflete, căci acelea sunt veşnice. Dante-Beatrice, Petrarca-Laura, Eminescu-Veronica sunt cupluri celebre, care rămân neclintite în eternitate. Precum …

Continue reading »

Eugen Dorcescu – Absenţa

Absenţa e-o prezenţă negativă, E-un gol, o aşteptare, o latenţă. E moarte şi viaţă, deopotrivă – Chiar Domnul, pentru simţuri, e-o absenţă. De neatins fiind, şi nevăzută, Asociind realităţi contrare, Absenţa naşte jale şi frustrare Şi-un gând de neputinţă absolută. Ne-existând, nu poate să se-ascundă. Ne-existând, nu-şi neagă evidenţa. Egale-i sunt teroarea şi clemenţa…

Continue reading »