Categorie Arhiva: Garabet Ibrăileanu

Iubirile adolescentine ale lui Garabet Ibrăileanu

Acum 143 de ani (23 mai 1871) se năştea la Târgu Frumos cel care avea să devină cel mai ilustru reprezentat al Vieţii Româneşti de la începuturile ei, unul din întemeitorii revistei, criticul literar G. Ibrăileanu. De la Târgu-Frumos, Ibrăileanu a plecat la Roman, la moşia de la Poiana lui Iuraşcu. Mărturisea autorul în amintirile …

Continue reading »

Ibrăileanu, cititorul

Ibrăileanu a fost nu doar cel mai important critic român de la începutul secolului trecut, ci si unul dintre marii profesori si creatori de scoală, care a izbutit să readucă Iasul pe harta culturală a tării, după exodul junimistilor în Capitală. Ca să parafrazăm o butadă celebră, am spune că redobîndirea prestigiului de altădată al …

Continue reading »

Roxana Patraș: Garabet Ibrăileanu În căutarea formei perfecte

Fără a fi înzestrat de la natură cu harul expresiei spontane, Ibrăileanu a intrat în jocul publicisticii încă de pe băncile scolii, fascinat de strălucirea inteligentei umane, dar intimidat de diversitatea formelor tranzitorii prin care se poate manifesta gîndirea. După ce înfiintează, împreună cu bunul său prieten Raicu Ionescu-Rion, revista liceului „Gh. Rosca-Codreanu”, adolescentul cu …

Continue reading »

Adela. Urmele corpului feminin

Micul roman al lui Ibrăileanu a incitat de la început imaginatia critică. Nu s-a vorbit însă niciodată despre carnalitatea Adelei; nu în sensul unei exuberante tactile. Romanul a fost considerat, dimpotrivă, a fi tocmai opusul: o reverie care are ca obiect corpul feminin, fără a implica – ba chiar evitînd – atingerea. Si, în adevăr, …

Continue reading »

Garabet Ibrăileanu

“..Iluzionară, luna este ,,amica” visătorilor, a deficitarilor nervoşi, a romanticilor, a ,,lunaticilor”– şi a femeilor. Femeile nu simt poezia soarelui, realist şi unul, ca şi adevărul. ,,Midi, roi des étés”– obiectul şi expresia– nu existăpentru ele.  …E târziu. Pe fereastra deschisă intră răcoarea sfârşitului de noapte. Luna în asfinţit stă pe culme cu faţa mare …

Continue reading »

Romanul văzut de călători străini şi români, reporteri şi memorialişti (II)

 7.  Poeta şi prozatoarea Otilia Cazimir (1894, Cotu-Vameşului, Roman – d. Iaşi 1967), strănepoată după tată a lui Ion lonescu de la Brad şi a lui Neculai Ionescu, îi evocă pe aceştia la sfârşitul vieţii lor. Din spusele rudelor, aflase că cele 30 de pisici ale lui Ion lonescu de la Brad ur­lau şi se tânguiau …

Continue reading »