Categorie Arhiva: Gheorghe Pârlea

Părintele Romică Siminciuc din Soci, un slujitor al Domnului cu grijă pentru istoria locului în care slujeşte

După publicarea Monografiei comunei Miroslăveşti (judeţul Iaşi), capitolul dedicat ostaşilor români care au preacinstit meleagurile noastre cu jertfă de sânge adusă Patriei a produs vii emoţii cititorilor locali. Netrăind acele vremuri de cumpănă, sătenii prezentului au simţit cu toţii o stare de vinovăţie faţă de ignoranţa în care s-au complăcut, vizavi de cele petrecute pe …

Continue reading »

“Frământul sufletului” poetului Valeriu Raţă, confratele meu întru românism

Trebuie să încep acest modest portret – modest nu prin lipsa de anvergură a protagonistului, ci prin instrumentele portretistului – cu o mărturisire care nu mă onorează, dar care, recunoscută public fiind, e ca o autopenitenţă care uşurează conştiinţa vinovatului. Şi iată şi… piatra de pe inimă. Până prin preajma anului care a delimitat cele …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Întâlneşte-i, Doamne, şi adu-mi-i sănătoşi acasă!

Aduc, prin acest obol al meu de aici, modest omagiu celor pe care îi comemorăm la 9 Mai – anul acesta, la şapte decenii de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Maranda Pintilii era o femeie simplă şi evlavioasă. Înainte de a se declanşa cel mai crunt război al omenirii, care a provocat peste …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Pe seama lor trăim noi pacea de azi

De Ziua Veteranilor de Război Conf. univ dr. Vasile Şoimaru de la Chişinău, OM de o calitate excepţională (şi) în ce priveşte statura lui de român dedicat trup şi suflet recuperării conştiinţei naţionale în rândul basarabenilor (dar şi al românilor risipiţi cu traiul în afara vetrei strămoşeşti, fie în obârşiile lor istorice din jurul României, …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – versuri

Dă-mi mâna, s-o sărut! Când din iubire-am apărut Şi-n lume am pornit pe brânci, De mână Tu m-ai prins atunci Şi mersul, zbor mi s-a părut. Dă-mi mâna, s-o sărut! *

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Mă simt stăpânul absolut

Motto: Locul tău pe pământ are un petic simetric de cer. (Anonim) * Port clop pe cap din peticul de cer, cu tot cu stelele din el. Şi nu-mi dau clopul jos nicicând, chiar de îmi zice lumea că-s bolând. Nu-mi pasă mie, chiar defel, ce cred ceilalţi de pălărie, de clopul meu desprins din …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea: Omagiu – Îi mulţumesc lui EMINESCU!

La moment aniversar, îndrăznesc să mă alătur şi eu, cu sfială, celor care rostesc numele EMINESCU în insignifiantele lor formule poetice. Cineva ne îndemna să o facem în tăcere, în muţenie, ca să nu-i tulburăm liniştea ce l-a înveşnicit. Dar dacă am urma acest îndemn, s-ar auzi numai vocile detractorilor săi, cei care răspund îndemnului …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Sorcova pentru Basarabia

Sorcova vesela, Până-n… Basarabia! Să ne-audă fraţii buni, Cei ce-şi zic, ca noi, Români. Dar, până s-or lumina, Noi venim cu Sorcova Şi la ceilalţi pământeni, Cei ce-şi zic doar moldoveni – Noi, de-aici de la Carpaţi, Ştim că şi ei ne sunt fraţi.

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Versuri de seară (II)

În ierni târzii Ce iarnă zgârcită, fără zăpadă, mi se cuibăreşte în oase! Şi ce dureri reumatice îmi profanează osuarul! Dar ce se vor face ele, bietele-mi oase, când se vor dezgoli de mine, de tot, în iarna cea lungă, în era mea glaciară? Noroc însă (ce noroc pe ele!) că nu vor rămâne afară!…

Continue reading »

Gheorghe Pârlea: La Naşterea Domnului

Un Crăciun pe deplin trăit în esenţa lui spirituală! La Naşterea Domnului Din an în an, aducerea aminte A Tainei ce întrupat-a Pruncul din Înalt Renaşte-n noi copilul dinainte, Ca lacrima, la suflet, şi-n trup – neîntinat. * Să-mpodobim cu daruri Pomul Bucuriei, Ghirlandele iubirii atârne tot mai Sus Şi-n imnice cântări să-I mulţumim Mariei …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Versuri de seară

Înaltă-i scara pân’ la cer! Înaltă-i scara pân’ la Cer! Fusceii, pân’ să-i număr, pier, Iar eu, cu paşii mei cei grei, Mereu mă-nalţ doar doi fuscei. * Mă aflu iar pe-a doua treaptă Şi Domnul, coborând, m-aşteaptă

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Hanul Ancuţei (III)

Locul unde încă se mai istorisesc – în dulce grai moldovenesc – întâmplări de mult trecute (sau, Să ne amintim de Sadoveanu, măcar în luna naşterii lui) …Şi exerciţiul meu romantic, în acest chip sau în altul, mă însoţeşte mereu aici, la Hanu’ Ancuţei, ca un duh blând, purtând chipul monumental al lui Sadoveanu, nu …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Hanul Ancuţei (II)

Locul unde încă se mai istorisesc – în dulce grai moldovenesc – întâmplări de mult trecute (sau, Să ne amintim de Sadoveanu, măcar în luna naşterii lui) … Şi bărbatul acel din închipuirea mea, împlinit oarecum cu însuşirile săteanului timpului meu, îşi potrivi sumanul pe umeri, prinse ulcica cu ambele mâini şi-o ridică spre mustăţile sale …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Hanul Ancuţei

Locul unde încă se mai istorisesc – în dulce grai moldovenesc – întâmplări de mult trecute (sau, Să ne amintim de Sadoveanu, măcar în luna naşterii lui) Se întâmplă ca măcar o dată pe an să merg şi eu la Hanul Ancuţei, aflat la o azvârlitură de băţ de habitatul meu casnic. Întotdeauna, însă, întâmplător. …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Verşenii de pe Valea Moldovei, un alt univers literar al copilăriei (V)

“…Unde se coboară câteodată Făt-Frumos din poveşti”  Amintirile lui Sadoveanu legate de prietenia cu unchiul Vasile de la Verşeni, de pe vremea când îşi făcea ucenicia de vânător în lunca Moldovei, ne relevă şi complicitatea unchiului în improvizarea încărcăturii pentru arma sa de vânătoare. Îşi aminteşte că atunci când termina “muniţiile”, până-i soseau altele de …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Verşenii de pe Valea Moldovei, un alt univers literar al copilăriei (IV)

Un ,,colţ fericit al lumii” La Verşenii bunicilor, afirma Sadoveanu la maturitate, în legătură cu o vacanţă de vară petrecută aici, nimeni nu îl tulbura: “Eram într-o domnie a mea […]. Eram nepotul lui Gheorghe Ursachi; moşteneam deci toate drepturile pe care le aveau acei pământeni de la apa Moldovei. Cositorii din fâneţuri ori din …

Continue reading »

Verşenii de pe valea Moldovei, un alt univers literar al copilăriei (III)

“Dintr-o dată, bătrânii mi-au fost mai scumpi ca orice” În opera lui Sadoveanu sunt întâlnite şi alte soboruri din care emană experienţa şi înţelepciunea umană, dar “nici unul din soborurile tipic sadoveniene nu va mai cuprinde atît de bogate înţelesuri, nici unul dintre ele nu va mai degaja această seninătate caldă şi neprihănită”, ca soborul …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Verşenii de pe Valea Moldovei, un alt univers literar al copilăriei (II)

Sub părul bunicilor, locul unde “se poate arăta Dumnezeu” Încă de la trei ani au început călătoriile sale cu mama la Verşeni, la bunicul său, Gheorghe Ursachi, “bătrân voinic şi roz la obraz, cu plete albe, îndeletnicindu-se cu meşteşugul rotăriei” , şi la bunica Anghelina, “o fiinţă mititică şi blândă, cum trebuie să fie o …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Verşenii de pe Valea Moldovei, un alt univers literar al copilăriei (I)

Prolog Obiectul muncii mele a fost omul la vârsta inocenţei, a candorii – vârstă neatinsă de tarele care vin odată cu aluviunile maturităţii. Patruzeci şi doi de ani am avut bucuria de a fi împresurat de gingăşia şi puritatea puiului de om aflat la vârsta întrebărilor îndrăzneţe. Ei, copiii, au fost pomada rănilor mele atunci …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Cu gândul la Basarabia (acrostihuri)

ACASĂ Bate vânt din Răsărit, Aducând cu el jelit, Strigăt surd de dor de-Acasă, Adiere de doinit, Roua lacrimii, neştearsă, Adusă s-o ştie Mama, Blând să-şi umple cu ea palma… Inimă Română, Mamă,

Continue reading »

Gheorghe Pârlea : Sunt şi eu în Cetate – în Cetatea Neamului, cu tot cu Basarabia în ea

Am primit recent un mesaj-apel de la dl. Mihai Ciubotaru, redactor-şef al revistei Basarabia literară, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Basarabia. Domnia Sa mă creditează cu încrederea că aş putea pune şi eu umărul la realizarea unui generos proiect, contextualizat recuperării Istoriei Neamului în conştiinţa fraţilor basarabeni, siliţi să trăiască timp de un veac şi …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Un balans între ficţiune şi realitate (sau) “Al şaptelea simţ”, de Nicolae Rusu, romanul unui povestitor al timpului său

Scriitorul basarabean Nicolae Rusu e unul dintre cei şapte maeştri ai cuvântului din stânga Prutului, pe care, ca un privilegiu, i-am privit faţă la faţă cel puţin o dată şi cărora implicit le-am gustat darul, de fapt harul de a fi ziditori de Carte. Toţi sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, condeieri de …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea: O prezenţă sui-géneris la Chişinău (sau) Generalul-scriitor Radu Theodoru, un model uman nealterat de timp şi de timpuri

Cu o săptămână în urmă am trecut din nou Prutul. Desigur, nu la vreun ordin militar şi nu cu zăngănit de arme… Iată, mă urmăreşte celebra formulă ostăşească, imperativă, la care a răspuns, în iunie 1941, tatăl meu. Eu am trecut pentru a treia oară râul cel care încă ne mai desparte Neamul şi am …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – „Meandrele şi tainele” unei prietenii: Mihail Sadoveanu şi Mitropolitului Visarion Puiu

Citisem nu de mult pe un site o opinie care m-a contrariat, anume că Sadoveanu ar fi fost pasiv la ceea ce i se întâmpla, în deceniile de după război, prietenului său Visarion Puiu, fost mitropolit al Bucovinei, apoi însărcinat de Ion Antonescu să reorganizeze Biserica în Transnistria, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea: 1 Decembrie – 95 de ani de la Marea Reîntregire a Neamului

La 95 de ani de la Marea Reîntregire a Neamului, dedic (sfios) obolul meu de dor fraţilor români de dincolo de nedreptul hotar ce ne sfâşie Vatra strămoşească. Ecou de Dor Mă mistuie un dor de Mamă, Deşi-s mereu în poala ei, Mă mistuie un dor de Mamă… Mi-i oare dorul cu temei? * Mă …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Memoriile colonelului Costachi Hanganu, fost copil de trupă la o unitate militară din Roman

Dedic această cronică de carte, al cărei subiect atinge societatea romaşcană interbelică, aniversării celor doi ani de existenţă a prestigioasei (deja) reviste online Melidonium. La mulţi ani, Melidonium! *** S-a întâmplat să fiu la Biblioteca Comunală din Mirosloveşti când dl. col.(r) Costachi Hanganu din Piteşti dona acestei instituţii rurale cartea sa de memorii “Povestea vieţii …

Continue reading »

O carte care cinsteşte Neamul: ,,Sfânt e numele tău, Voloca”, de Gheorghe Gorda

Cronică de carte bucovineană ,,Biblioteca basarabeană” din Mirosloveşti (judetul Iaşi) – cum numim noi secţiunea de carte din cadrul Bibliotecii comunale -, născută din iniţiativa şi efortul personal al „mirosloveşteanului adoptat” conf. univ. dr. Vasile Şoimaru de la Chişinău, s-a îmbogăţit cu un nou lot de carte scrisă pe pământul românesc din Răsărit, glie răpită …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea: ,,Românii din jurul României în imagini” – un Album care face…Unirea

Dedic acest text Zilei Limbii Române, căci tema operei la care se face referire aici e, implicit, LIMBA ROMÂNĂ – esenţa trăirii în spiritul Neamului, element fundamental prin care autorul Albumului şi-a identificat conaţionalii, în peregrinările sale aproape epopeice. * Ştiu doar sumar ce face la ASEM doctorul în economie, universitarul Vasile Şoimaru. M-a impresionat, …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Notiţe la…,,Tema pentru acasă”, primul roman al unui preţuit poet basarabean: Nicolae Dabija

(sau, Un roman în care „dragoste” e un antonim pentru…,,Siberie”) De la o vreme, încep a conştientiza dureros că am citit mult prea puţin pentru cele şase decenii bifate ca trecute pe răbojul grăbitei mele vieţi. Şi când folosesc verbul “a citi”, evident că mă refer la a te adăpa de la izvorul cunoaşterii umane. …

Continue reading »

Gheorghe Pârlea – Un clinchet de dor din dreapta Prutului, ca răspuns la „dangătul de dor” al poetului basarabean Ionel Căpiţă

Întâmplarea de a-l cunoaşte pe universitarul Vasile Şoimaru de la Chişinău, am mai spus-o (puţin altfel), a fost pentru mine ca o ieşire a primitivului din hruba evului său eminamente rudimentar. Desigur, comparaţia nu vizează progresul tehnic, căci nici satul în care trăiesc nu a rămas închistat în „civilizaţia” epocii de piatră, nici eu, locuitorul …

Continue reading »