Categorie Arhiva: Ioan Miclău

Ioan Miclău – De Sfintele Paști

Învierea Mântuitorului Nostru Iisus Hristos CÂNTAREA INIMII Când gândul mi-l îngenunchez Tot Ceru-mi pare o icoană, Cântarea inimii mi-e crez, Prin Iisus, ea nu mai e orfană! Eu niciodată n-am fugit De-o vorbă ce am zis, Dar niciodată n-am vorbit

Continue reading »

Cuvânt de la scriitorul și bibliotecarul Ioan Miclău-Gepianul

Sărbători fericite! Dragi români, să fim mândri de neamul nostru românesc, de istoria, limba și credința noastră românească! Sărbători fericte de nasterea mântuitorului Iisus hristos cu un an nou – 2015, plin de sănătate, bucurii și împliniri! Prin sinceritatea propriei mele conștiințe, întotdeauna percepeam Românul a fi o personalitate aleasă, de un caracter înclinat spre …

Continue reading »

Ioan Miclău – Aprecieri dedicate celor două poezii ale dlui. Adrian Botez: Onirism și profetism, Cum apare poezia

Fără a recurge la probabilități sau alte criterii de a evalua valoarea operei scriitorului și poetului Adrian Botez, cred că important ar fi să știm a pătrunde înspre înțelegerea scrierilor sale. Pentru asta e nevoie de un oarecare nivel propriu de pregătire în cultură, istorie, religie, filosofie, hermeneutica, s.a.m.d. În vers cu atât mai mult, nu odată mi s-a …

Continue reading »

Interviu cu scriitorul Ioan Miclău-Gepianul

Ben Todică: De ce aţi plecat din ţară? Ioan Miclău: Stimate d-le Ben Todică, bunul meu prieten, acum după aproape o jumate de viaţă trăită într-o ţară nouă, adoptivă, cum se spune, această invitaţie a dumitale la acest interviu îmi aduce o mare plăcere; cum s-ar zice bănăţeneşte, o invitaţie “la givan”, după expresia poetului …

Continue reading »

Ioan Miclău – Trecură anii

(În memoriam pentru Prof. univ. dr. Ioan Ţepelea) Trecură anii cu vremile visării, Luminile ţes molcom perdele de amurg, Cum valurile mării se zbat mereu şi curg, Cum drumurile toate in oase ne străpung, Cum raze unduiesc pe zidurile zării, La fel se trec şi anii, prezentul il adun! Eu cuget la viaţă, ce-i rău …

Continue reading »

Ioan Miclău, sau o viaţă de om în slujba culturii române în ţara lui Markus Zusak

Am primit, prin amabilitatea Preotului Paroh Al.Stănciulescu-Bârda, editorul cărţii despre care vom face vorbire, volumul scriitorului Ioan Miclău, membru al Ligi Scriitorilor Români, stabilit în Australia, intitulat “Pe drumurile artei “, apărut la Editura “Cuget Românesc “. Cartea este, practic, o antologie monografică, în care sunt reunite texte ale unor scriitori despre opera lui Ioan …

Continue reading »

Ioan Miclău – Despre bunul simţ şi obrăznicie!

. Nu trece o zi, o oră, o secundă să nu auzim in noi rugăminţile adevărului, totuşi de cele mai multe ori le ignorăm. Aceasta este intrarea in relele de care ne vom plange ulterior! . Fiecare necaz are o cauză, deseori ascunsă în prea binele ce a nesocotit bunul simţ, măsura, de cari nu …

Continue reading »

Ioan Miclău: Decalogul după comunism – Ep.4, un film de Ben Todică

Aşadar, iată-ne la început de An Nou, iar cineastul Ben Todică din Melbourne are bunăvoinţa a ne întâmpina cu un nou film al domniei sale, Decalogul după comunism –Ep.4. Acest film a avut darul a mă impresiona adânc. L-am vizionat de mai multe ori şi am fost atât de mişcat încât mi-am propus să scriu …

Continue reading »

Ioan Miclău: ,,Lumini şi umbre” o nouă carte semnată Pr. Al.Stănciulescu-Bârda

”…Zilele astea am fost bucuros să confirm autorului cărţii, primirea darului domniei sale, adică sosirea carţii ”Umbre şi Lumini” drept dar al sfintiei sale, pentru Biblioteca “Mihai Eminescu”-Australia. Bineinţeles că nu suntem la primul dar primit, fapt pentru care cu atât mai mult am dragul a face cunoscută apariţia acestei lucrări a dlui Pr.prof.dr.Al. Stănciulescu Bârda, carte …

Continue reading »

Ioan Miclău – Colinde de Crăciun

Coborât-o, coborât, Bună seara lui Crăciun, Dumnezeu pe-acest pământ, În capătul satului, La casa săracului. ”Ne daţi voie să-ntrebăm: Gata-i cina să cinăm?” ”Gata-i, da’ cam puţinea, Haideţi toți pe lânga ea! Dumnezeu s-a bucurat Şi de-acolo a plecat, În mijlocul satului, La casa bogatului.

Continue reading »

Ioan Miclău – Interviu cu mine însumi

”Bună ziua, bade Ioane! ”Mulţămăscu-ţi dumitale! Aha, tă dumitale de la revista aia, cum îi zâce dară… Rvolta universală…! ”Nu, nu, îi zice Revolta universitară, cea ma bună revistă care există”. ”Bine fie! Dar cu ce vrei să mă mai superi şi az? ”O, nu-i nici o supărare, bade Ioane, doar vreau să vorbim un …

Continue reading »

Ioan Miclău – Cuvinte de minte

. Nimeni nu te vorbeşte de bine sau de rău, dacă nu te dai singur în gura lumii! . Nu-mi trebuie gloria lumii, dar la corectitudinea mea ţin, ca la cea mai mare glorie posibilă. . O căsuţă mică, drăgălaşă şi curată, plină de iubire, valorează mai mult decât un castel ros de vicii şi …

Continue reading »

Ioan Miclău – poezie

Cerul drept catarg al lumii (Varianta II) Prezente eclipse de microuniverse Privind in derivă spre focul nestins, Privesc înspre inima Terrei, Visând îmbăierea în aur topit? Şi-n arginti? Astfel, muza poeziei, Ne v-a catapulta spre ceruri, Cu capul în jos, Găsind calea eternităţii Firului de nisip!

Continue reading »

Ioan Miclău – Cerul drept catarg al lumii

(Varianta I) Norocos de vânt prielnic, Pentru pânzele-i albastre, Cerul drept catarg al lumii, Se înalţă cu iubire, Peste ape şi pământuri, Peste ţări, peste oceane, Peste munţi, câmpii şi dealuri, Peste oameni cu simţire; De prin şapte zări a lumii Au venit ca să peţească, Mulţi voinici ce acceptară, Orice greu să biruiască,

Continue reading »

Ioan Miclău – versuri

Sintagme Cântecul Tarii, Freamătul mării; Umbrele zării, Calea-nstrăinării, Lemnul pădurii, Coada securii; Gândurile noi, Stiinţe, nevoi, Lumea trudeşte, Răul sclipeşte,

Continue reading »

Ben Todică – O lacrimă pe sânul mării

Cuvânt de deschidere pentru o nouă carte a autorului australian de origine română, poetul Ioan Miclău din Cringila Australia – PE DRUMURILE ARTEI. Descoperirile de-o viață. Cuvânt de deschidere De multa vreme omul s-a mutat in spatiu unde traieste in facilitati artificiale, in statii care circula interplanetar. Colonii intreagi de orase-capsula de milione de locuitori alimentate de ligi …

Continue reading »

Ioan Miclău despre cartea ,,Cloaked in fur” de T.F. Walsh

Aceasta carte, “Cloaked in fur” (Invelit in blana) este o frumoasa povestire populara din legendele si mitologiile lumii, dar mai ales din povestirile populare romanesti transilvanene. Autoarea T.F.Walsh este romanca, s-a nascut la Oradea si a emigrat in Australia in 1981, la varsta de 8 ani, impreuna cu parintii ei si cu inca doua surori! …

Continue reading »

Ioan Miclău – versuri

Ovidius O lume nouă apăsa, Păgânatatea veche, Şi-un semn creştin se-ntrevedea, Cum la zenit răsare-o stea, Drept zorilor pereche!

Continue reading »

Ioan Miclău despre cartea ,,Cina lupilor” autor Veronica Balaj

Argumentand aforismul lui Lucian Blaga despre “animalitate si spiritualitate” – aflam versiunea faptului ca:” Lupul este setos de sange ca o dogma”. Dar tocmai aceasta metaforica asociere a lupului cu dogma ne deschide o cale spre a intra in intelegerea cartii “Cina lupilor”, a experimentatei scriitoare Veronica Balaj. Fiindca tocmai implementarea fortata a acelei dogme …

Continue reading »

Ioan Miclău – versuri

Frunză verde De-ai fi, mândro, frunză verde, Niciodată nu te-aş pierde, Căci şi unda apei line, Te-ar aduce către mine! De-ai fi frunza de pe fag, Mi-ai cădea la piept cu drag, De-ai fi frunza de pădure, Ori prin văi de rug de mure, Orice-ai fi, eu nu te-aş pierde, De-ai fi veşnic frunză verde!

Continue reading »

Ioan Miclău – Pe drumurile artei

Zbor cu Gândul, roibul vieţii, Cu aripile-aurite Şi cu graiul omenesc, Pelerin pe drumul artei, Precum însăşi Făt-Frumos Prin vremi mândre şi străbune!

Continue reading »

Ioan Miclău – amintiri

Nicuşor Localitatea bihoreană Gepiu, a fost de când mă ştiu eu, comună cu primărie, cu post de poliţie, cu biserică, cu oficiu poştal, cu dispensar, cu şcoală primară şi aşa mai departe. Au avut sătenii şi moară de măcinat făină alba de grâu, şi multe altele trebuincioase unor gospodari buni. Acum, însă, prin ultimele decenii ale secolului …

Continue reading »

Ioan Miclău – Vise, speranţe şi ploi îngheţate

Flăcările roşiatice ale unui orizont restrâns spre înserare, deveneau tot mai cenuşii, sfârtecate apoi de de vârfurile munţilor cădeau molatec peste umerii dealurilor din împrejurimi ca nişte umbre din ce în ce mai dese, mai întunecoase. Treptat, sub presiunea unor rodii tomnatice ce se revărsau dinspre crestele Munţilor Bihorului, învăluind văile coborâtoare înspre vechea urbe românească a Beiuşului. …

Continue reading »

Ioan Miclău – Pădurea, universul copilăriei mele

Mi-a fost dat mie să mă farmec de frumuseţile pădurii, să presimt din frageda copilărie tainele ei, liniştea şi fericirea cu care mă cuprindea, aerul curat ce îl respiram. Eram pătruns de mirosurile florilor, de cântecele păsărilor in dimineţile de vară, in nopţile înstelate. Până şi taninul din scoarţa trunchiurilor de stejari îl puteam mirosi. …

Continue reading »

Ioan Miclău – Între lupii Daciei

Între lupii Daciei ştiu că mă facusem om. Şi erau vremurile acelea, îmi amintesc bine, când munţii cei tineri, pe spinarea cărora aveau să crească pădurile, erau încă în clocot în burta Terrei. Ştiu ce zic, – şi nu pentru că doar citim azi în istoria scrisă despre acea istorie nescrisă -, ci prin faptul că eram de …

Continue reading »

Ioan Miclău – versuri

Nocturnus  Pe a zării pânză alba trasă-n orizont cortină, Îşi întind umbrele munţii, ca ţesute în lumină, Zugrăvind de-argint perdele, după care lumi palpită, Legănate ca o flotă pe o mare infinită!   Când din bolţile astrale candele cereşti atârnă, După deal şi-ardică luna jumătatea ei cea cârnă, Cu argint poleind zarea, coame uriaşi desplete, …

Continue reading »

Ioan Miclău – versuri

Echinocţiu Echinocţiul e balanţa Naturii, Iubit și veşnic dar, Când bunele surori împart lumina lumii Şi-a timpului hotar. Egală e ziua cu noaptea, Pe-ntreg rotund Pămant, Iar cerul şi-alinie oastea, Pe-un drum etern si sfânt.

Continue reading »

Ioan Miclău ,,Gepianul”: Scrisoare de confirmare şi mulţumire

Prea Iubite Profesor dr. Adrian Botez, Lumină de Suflet Însufleţitor al Neamului Românesc, Dascăl întru Curăţenia morală a tinerei generaţii romaneşti, Multă Sănătate si Fericire întregii Dumitale Familii! Ai Dumneavoastră neschimbători si sinceri prieteni, Ioan si Florica Miclau – Australia. Frate mie în Duh de Românie, Domnule Prof. dr. Adrian Botez, cu mare plăcere confirm primirea …

Continue reading »

Ioan Miclău – De la albinărit, poezie, ecologie, la savantul Ion Simionescu

Am iubit întotdeauna albinele. Nu este o mare minune, desigur, doar dacii erau vestiţi crescători de albine. Uşor, elemental primar al acestei îndeletniciri putea fi asimilat biologic şi transmis până în ziua de azi românilor. Aici, în Australia, mi-am început o viaţă nouă, încercând să-mi realizez visele adolescenţei plafonate de sistemul totalitar si egalizator al …

Continue reading »

Ioan Miclău – Amintiri din locuri natale!

Florica   Pe o stradă ce sfârşeşte, Drept în fundul unei văi, Locuia cândva Florica, Pentru-a cărei ochi şi buze Aşternut-am multe căi!

Continue reading »

Ioan Miclău – poezie

Socrate (după Rabelais) De-ajung din regi urmaşi sărmani, E pentru că-mbuibeala le-nchide adevărul, Iar din sărmani de ies iar regii mari, E pentru că le-ndreaptă mintea durerile şi răul! Viaţa-i o satiră si Duhul autor, Iar în arhaicul sistem se tot trudea Socrate, Cât infinit o fi în jur îngrămădit cu nor? Ce semne scriu …

Continue reading »

Ioan Miclău – Lupta mea cu imaginaţia proprie!

Imediat după colţul realităţii, apare infinitatea imaginaţiei care ne duce prin lumile ei infinite dar niciodată imposibile. Intrarea mea în lumea poeziei, de exemplu, îmi este şi azi o enigmă. Mă lupt să-i găsesc rădăcina, chemarea! Mă izbeau de multe ori pretenţiile de tot felul ridicate de cei cu şcoli si studii, de cei ce …

Continue reading »

Ioan Miclău – O simplă observaţie!

O simplă observaţie! A vorbi despre ”Comedia umană” a lui Honore de Balzac, despre ”Infernul” lui Dante Aligheri sau ”Cântarea României” a lui Aleco Russo, este ca si cum ai vorbi despre zilele de azi! Vorbind acum despre spiritualitatea umană in general, despre istorie ca suflet peren al zilei, privind prin câteva ferestre ale gândirii …

Continue reading »

Ioan Miclău – versuri

 Dor      Mi-e dor de-al mamei mele grai,   De portul și de cântul ei;   Câmpia cu-al Miorii plai,   Revarsă-n soare viu covor,   Culoarea vetrei azi cu dor,   Se-adună-n ochii mei!   Iar de mă rog cuiva acum,   Mă-nchin l-altarul vetrei tale,   Oprindu-mă bătrân în drum:   „O, cât de tânără ești Țara! 

Continue reading »

Ioan Miclău – Triumful şi dezastrul!

(dupa Rudyard Kipling) Triumful si dezastrul, doi impostori eterni, Ce trec cu chipuri hade, prin viata ca doi viermi, De vor sa te alunge pe triste cai, rebel, Ignora-i deopotriva, considera-i capcane de un fel.

Continue reading »