Categorie Arhiva: Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca – versuri

La sortie de labyrinthe Traduction par: Gabriela Tudose Des instants brûlent à la fondation des temples, en ébranlant leurs dalles, on sent la plainte des chaînes. Plus loin du soleil, l’île vierge émergée de la mer ( on y pénètres avec des frissons ).

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Şi, iar, va înflori liliacul alb Îţi aminteşti cuvintele noastre, dar, mai ales, înţepătura dragostei. Ai venit, aici, după ce ţi-ai văzut imaginea stingându-se într-o oglindă spartă de durere, o scânteie ai împrumutat pentru-a aprinde focul, lumina ce străbate oceanul trăirilor, apa ei ţi-a atins gura întredeschisă, seducător ai îmbrăţişat lichidul divin.

Continue reading »

Debutul şi destinul unei poete – Irina Lucia Mihalca

Citesc versurile Irinei Lucia Mihalca de circa zece ani. În urmă cu ceva ani am promovat pe site-ul “Negru pe Alb” numele ei ca Poet al anului și nu am greşit. Debutul ei a întârziat în urma unor nepotriviri de gusturi cu un editor care nu ştie să respecte un cuvânt dat. Nu merită să-i …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Black Opium Între timp şi netimp un strigăt, o durere, o speranţă. Ca o prelungire a visului, întind mâna, încerc să-ţi mângâi chipul de stele irizat, luminându-ne drumul cu visul adânc din noi, în imensitatea cerului prin care îi cauţi cheia în unica călătorie a vieţii.

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Invazia De ceva timp, în oraşul meu, se întâmplă ceva. În jurul clădirilor s-au înălţat schele înalte, tot mai înalte.

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Înainte ca… Înainte ca bezna să acopere totul, înainte ca zâmbetul cald, jocul şi cântecul să dispară, înainte ca viaţa brusc să se stingă,

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – Dincolo de luntrea visului

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Celălalt trup – o nouă viaţă Vuietul veşniciei, auzit noaptea, tăia timpul în două, coborât din cer pe pământ, împungându-l ca un ac. Calea lacrimilor suspină pe cer, Iute ca privirea femeii, un sunet subţire îndoi cerul-n lumină şi întuneric.

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

  Versuri