Categorie Arhiva: Iuliana Paloda-Popescu

Titus Vîjeu: Cultul și cultura icoanei

Identificasem în poezia din ultimii ani a Iulianei Popescu o aplecare spre meditația cristică („Iisus / mai murmură pe / Crucea de lumină și / poate că ne vom opri o clipă / să Îl ascultăm și să ne oglindim / în lacrima înaltă, în timp ce vom / pluti cu brațele deschise / pe …

Continue reading »

Iuliana Paloda-Popescu: Poeme

    Lumina Sfântă   Mă rog mereu, să fie bine, Preasfintei, singurei Treimi, Ce semne dă prin Îngerime Şi prin Fecioara din Cerimi!…

Continue reading »

Iuliana Paloda-Popescu: Poeme creștine

         Îngerul Scriu poeme cu Îngeri pe care nu le mai citeşte nimeni – alfabetul e vechi, mâna e singură, prea înceată, parcă nimeni n-ar vrea să mai ştie lumina dintâi, necreată. Numai Îngerul se aşează lângă umărul meu şi îmi aprinde inima Doamne, îmi spun – e un semn – parcă-ar …

Continue reading »