Categorie Arhiva: Mugurel Puşcaş

Mugurel Pușcaș – Autoportret ( reverie… )

Eu sunt Puterea! Eu sunt Gândul! Eu sunt poetul Vechii Ere… Aprig sau blând, clădesc Cuvântul, Iscând furtuni, veghind tăcere. Sunt aspru ger sau cânt de lire, Pictat în flori, răsfrânt în şoapte, Pastel de umbre, vis, iubire, La ceas târziu, în miez de noapte.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – Ultim festin

Nu întreba nimic… Stai lângă mine… Tăcerea să ne mângâie în zori, Privirea mea să răscolească-n tine Păcate vechi, resentimente noi. Nu întreba nimic… Uite cum plouă… Stropi reci, amorfi, prelinşi pe tâmpla ta, Răstălmăcesc ale iubirii patimi, Străină eşti… Nu te mai simt a mea.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – poeme de An Nou

  ORAŞUL, IARNA Oraşul doarme-ncremenit în ceaţă, Se-aud tălăngi curgând pe căi de munţi, Timid, îmi ninge iarna peste faţă Cu moşi – Gerilă aspri şi cărunţi. Mă simt copil stingher la poarta vremii, Lin, Anul Nou coboară în odaie, Chipul bunicii stând mereu de veghe, Îmi odihneşte sufletul – scânteie.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – autumnale

TRISTEŢE DE TOAMNĂ Nu te-ntrista!… Cad frunze pe alei, Copacii plâng cu lacrimi clorofile, Se-aşează nostalgia peste tei, Lin, vara se transformă-n amintire.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – Pastel de toamnă

E toamnă-n Univers, e-atâta toamnă… Copacii se dezleagă de amor, Îmbătrânesc, mor frunzele-n livadă, Natura e vândută la obor.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – versuri

VEŞNIC CĂLĂTOR Trec clipele, trec anii, trecem noi… Nu se întoarce roata înapoi, Prezentul? Doar un ” veşnic ” trecător… Viaţa e vis… Şarmant, amăgitor. Trec clipele, trec anii-n pas vâlvoi, Mereu vom fi ai trecerii eroi, Privind spre ” mâine „, tălmăcind un ” ieri „, Suntem, placizi, ai timpului şomeri.

Continue reading »

Mugurel Puscaş – Credo!

Credinţă să ai, Puternic să fii, Atunci, Dumnezeu Sosi-va-ntr-o zi. Să crezi doar în EL De cazi în păcat… Fii sigur, creştine, EL nu te-a uitat.

Continue reading »

Iubirea, vin de soi

Tu cugeţi mult dar faci puţin… Iubirea nu-i pahar cu vin, Să îl deşerţi în cerebel, Să te îmbeţi niţel şi-apoi Să-ţi aminteşti ce bine-a fost ( Când eram doi ).

Continue reading »

DE SÂNZIENE

  Cununi de sânziene se-aruncă pe case, Străbunii privesc… Coroniţele cad… A vieţii cunună aş vrea să revină, Dar ţigla e udă, sub lacrimi de jad.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – versuri

LA RUŞII-MUNŢI La Ruşii-Munţi… Seară fierbinte de vară… Greierii cern Timpul, cu aripi de ceară. Trec lin păstori, Turme spre somn şi uitare… Fusele torc, Veşnic, pe-a vieţii cărare.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – Ca o lumină

Ştii, uneori răsari ca o lumină, Eu, desuet, mă-ntorc visând spre ieri, Coboară, diafane, calde veri… Fad, iarna ne-nconjoară, cabotină.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – Liceală

Ce simplă e sala…. Pupitrul, tabloul… Sub roţile timpului sunt simplu şi eu… Profesorul scrie pe tablă subiectul, Eu?… Ronţăi seminţe în spatele său.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – versuri

ROUĂ… Vârfuri de catedrale Verzi, Pictate în albastrul divin Al cerului… Apa, timp lichid, Curgând Prin venele munţilor… Întoarcere…

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – Crucea

Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate, E ostenit… E singur şi pribeag… Înconjuraţi de vină si păcate Mereu îl răstignim pe CEL MAI DRAG. Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate, Iar dragostea nemărginit-a Lui O răsplătim punând de spini cunună,

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – Întoarcere

Motto : ” Toate fluviile curg în mare dar marea nu se va umple căci ele se întorc din nou la locul de unde au plecat… „ ( Ecclesiastul cap.1:7 ) MĂ ‘NALŢ… Înspre-nceputuri, Te văd pe TINE, DOAMNE, Nu-mi amintesc de chipuri Să-ţi semene-n icoane… MĂ ‘NALŢ… Dinspre adâncuri, Tristeţea TA, divină, Cu aripi …

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – versuri

NOI Lângă mine te simt De-o veşnicie… Femeie a sufletului meu renăscut De departe te-ai întors şi vei rămâne, În fiece zi, Lângă mine, mereu… Nu vei putea scăpa de blestemul iubirii, Nu te vei putea întoarce niciodată…

Continue reading »

Mugurel Puşcas – Citadela

De ce te-ascunzi în citadelă? De ce eşti circumspectă, oare? O iarnă-şi arde în candelă Clipele reci, fremătătoare. Un stol de lilieci revine, Din vechi caverne părăsite, Dulci amintiri ning dinspre tine Clipe-poem, veri fericite.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – Alaiul domnesc

Se-aud caleşti plecând din Iaşi spre Milcov, Clopote bat în vechiul Bucureşti, Alai domnesc aduce izbăvire Meleagurilor sfinte româneşti.

Continue reading »

Gândiţi-vă, români, la EMINESCU

Gândiţi-vă, români, la Eminescu Lin, fruntea la icoana lui plecaţi, Bătrâni şi tineri să-nchinăm omagiu Celui mai drag Luceafăr dintre fraţi. Gândiţi-vă, români, la Eminescu,

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – Călătorul

Mă-nlănţuie trecutul cu umbre de lumină, Îl simt pe CEL CE VINE din mine spre-nceput… Îngemănarea clipei cu-a spaţiului dospire, Creează universuri sau le îngroapă-n lut. Lumina ce răzbate din zori spre asfinţituri, Călătoreşte paşnic în vremi spre nicăieri, ( Nu are opintire sau clipe de odihnă ) Constantă şi divină, cu ierni sau aspre …

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – versuri

 Iarnă la Cluj Iubito, vine iarna peste toate… Sub mantie de brumă şi de ploi, Ţi-am pregătit venirea repetată Pe o petală dalbă de ninsori. Iubita mea de frunze şi de iarbă, Aroma de mesteceni… Vis trecut… Ţi-am pregătit peren a ta venire, Într-un oraş tomnatic, lud, tăcut.

Continue reading »

Toamnă-n octombrie

Ceea ce vezi, nu e ce crezi… … E, totuşi, toamnă prin livezi, Se-adună vis de ger furat, Festin caduc, netulburat, Mi-e dor de tine… Şi-i ciudat, N-ai ochii verzi. Pocalul tău cu must de cer, L-am deşertat în cerebel… Plutind sub mantie de vis, Adie iz de paradis, Păcate vechi, de jar nestins, De …

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – Mandatul meu

Mandatul meu a expirat, prieteni!… Vremelnic, am trecut să vă salut… Voi redeschide-a nemuririi carte În negură de vis şi timp cernut. Mandatul meu a expirat, prieteni!.. Mi-aţi dat un vot pe pană şi cuvânt, Am încercat înveselind tristeţea Să fiu şi râs şi piatră de mormânt.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – versuri

Iartă Ploua peste oras,tu esti departe… Ti-e dor de mine,stiu,iti este greu… Femeia mea ,nu plange….Hai,te-ntoarce! Viu colorand iubirii,curcubeu. Ploua peste oras,letale lacrimi Le aduce-un nor si le desarta-n vant, Sunt singur si am pletele sarate, Intr-un oras pustiu,te-astept infrant.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – versuri

Sărutul Privesc cum freamata copacii, Sub verde crud,ametitor, Iar cerul se incrunt-a ploaie… Noi doi ne sarutam pe-un nor. Privesc cum freamata copacii, Ramuri se impletesc sublim, Sarutul nostru-i fara margini, Nu este timp sa ne oprim… Sub ploi de vis,furtuni sau soare,

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – versuri

STROPI Miroase a ploaie… Miroase a femeie… Se-aprinde a inimii veche scanteie, Un vis de iubire Pluteste spre maluri, Iar iarba tresare sub roua in valuri. Miroase a trecut… Si nimic nu se schimba…

Continue reading »

Mugurel Puşcaş: versuri

RAMAI Nu pleca!Ramai!Nu-i timpul Sa te-ndepartezi, Ochi de amor vegheaza viata ta, Sa nu te pierzi. Nu-ti infige-n minte ganduri Ce n-au rost si leac, Departare in iubire… Astea rau iti fac.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – versuri

Paşi de luceafăr în Reghin Stau singur contempland tacut in noapte, Privesc cum doarme „Orasul de pe deal”, Luceafarul vegheaza de departe… Dar pasi se aud pe caldaram stelar. Porni Luceafarul,spre noi se-ndreapta, Iar preafrumoasa fata din povesti, Pe-aleile cu tei din parc l-asteapta, Ard felinare cu sclipiri ceresti.

Continue reading »

Pagina 1 din 212