Categorie Arhiva: Nichita Stănescu

Ştefan Dumitrescu, un episod de creaţie

Despre poemul ,,Calul Troian al lumii – Luceafărul” şi Nichita Stănescu Poemul acesta (,,Calul Troian al lumii – America”), de dimensiuni mari, întrecând Luceafărul lui Mihai Eminescu, (ca număr de cuvinte şi strofe) a fost scris în anii 1976 si 1977. Îmi aduc bine aminte, în momentul cutremurului din anul 1977 nu era încă terminat. …

Continue reading »

dr. Ștefan Lucian Mureșanu – Elegiile lui Nichita Stănescu și nonnervurile lor afective

Motto: Trupul meu viu și sufletul meu viu, / sau poate mai degrabă dorințele mele, / le-am ridicat ca pe niște globuri mișcătoare / spre stele. (Nichita Stănescu, Cântec de om) Cuvinte cheie: elegie, imagine, Nichita, superrealism, eu, lumi 1. Greul interior al imaginii create în elegia lui Nichita Stănescu Nichita Stănescu s-a născut în acel …

Continue reading »

Nichita Stănescu – „Respir, doctore, respir”…

„Mă mut în lup pentru că este vremea schimbării lupilor în clopote.” (Nichita Stănescu).   „Ceea ce putem spune, până toate acestea se vor lămuri, este că poetul Nichita Stănescu continuă o serie mare de poeţi din secolul al XX-lea (Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu) şi că el însuşi este un mare poet care cu închipuirile, jocurile, …

Continue reading »