Categorie Arhiva: Nicolae Labis

Nicolae Labiş – poeme

Mioriţa Pe-un picior de plai , pe-o gura de rai , Zbuciumat se plange fluierul de fag . Inima ma strange si-mi patrunde-n sange Acest cantec dureros si drag . Stelele faclii , pasarele mii ,    Jalea-si descanta-n fluierul de os . . .    tainic isi framanta cadentarea sfanta   Acest cantec trist …

Continue reading »

Aurul din poezia lui Nicolae Labiș

„Poetul înțelege natura mai bine decât savantul.” – Novalis Creația poetului Nicolae Labiş, destul de extinsă având în vedere anii vieții lui, este astăzi prea puțin cunoscută. „Buzduganul generației șaizeciste”, cum l-a numit criticul Eugen Simion, s-a născut la 2 decembrie 1935, în comuna Mălini (ce nume frumos!) din județul Suceava, cu „Pădurile de pini, …

Continue reading »

Nicolae Labiş – moartea căprioarei

Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturile scot din fântână nămol. Peste păduri tot mai des focuri, focuri Dansează sălbatice, satanice jocuri.   Mă iau după tata la deal printre târşuri, Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi. Pornim amândoi …

Continue reading »

Adrian Dinu Rachieru – Cei doi Labiş

,,Clopote grave sunară trezirea / Generaţiei noastre. Tragem cugetarea afară din teacă.” În splendidul poem „Despre Labiş, data viitoare”, încredinţat lui Adrian Păunescu şi publicat în revistă (Flacăra lui Adrian Păunescu, 15-21 octombrie 2010, p. 11), Ion Gheorghe, reactivat, vorbea despre „viaţa şi lucrarea” arcaşului Nicolae Labiş, acel tânăr Orpheu „petrecut nedrept de români” şi însoţit de …

Continue reading »

poezie dedicată mamei – Eminescu, Steriade, Crainic, Militaru, Vieru, Labiş, Mateevici, Vavila Popovici

Mihai Eminescu O, mamă… O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă si de vânt, Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tau… Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Continue reading »