Categorie Arhiva: Titi Nechita

Titi Nechita – Oare, nu vă doare?!

Oare nu vă doare capul Când veniți cu mic, cu mare, Cu propuneri ordinare Ce frizează handicapul? Nu vă moare herghelia Neuronilor emfatici Care năvălesc sălbatici Stricând toată coșmelia?

Continue reading »

Titi Nechita – Iarna

De sub noaptea rece, hâdă S-a stârnit ca o vâltoare, Ca un joc de paparudă Iarna plină de ninsoare. Și-a pornit așa prin lume, Peste câmpuri, peste case, Făr’ a ști unde anume Pletele dalbe să-și lase!

Continue reading »

Titi Nechita – A uitat Moșul de mine!

Astăzi dis-de-dimineață, Cu ochii cam somnoroși, M-am spălat iute pe față Și-am dat fuga la galoși. Că aseară, la culcare N-am stat să mai răscolesc Și-am pus colea la intrare Ce-am putut eu să găsesc.

Continue reading »

Titi Nechita – Toamna din inima mea

Cerul își culcă tăceri întomnate Pe umerii tăi dezgoliți și cuminți, În poale ți-ai prins doar flori desfășate, Dar ochii, iubito, sunt plini de dorinți! Ploaia îți pune în păr nestemate Și rugi se aprind pe sub gene fierbinți, Cerul își culcă tăceri întomnate Pe umerii tăi dezgoliți și cuminți.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Ne-am săturat de strigoi! Curg ploi la porți de altădată, Curg ploi de griji și de nevoi, Iar cerul nu va fi vreodată La fel, cum nu vom fi nici noi! Și dacă totuși întâmplarea Va da și timpul înapoi, Nu vom lăsa poate uitarea Să-și facă chipuri de strigoi!

Continue reading »

Titi Nechita – Rondelul septembriștilor

Septembrie curge-n petale Și nori se aștern peste vise, Pădurile-și tremură poale, Amintiri se-adună-n culise! Vântul mi se-așază în cale Cu un braț de frunze demise, Septembrie curge-n petale Și nori se aștern peste vise!

Continue reading »

Titi Nechita – Prin grădini cu amintiri

Prin grădini de timp uitate Huzuream ca un hoinar, Iar pe drumuri desfundate Grijile n-aveau hotar. Primăveri posomorâte Ieșeau de sub coviltir, Prin unghere însorite Creștea iarba fir cu fir.

Continue reading »

Titi Nechita: Se sting gorunii!

Da!… Rând pe rând se sting gorunii! Pe lăngă garduri plâng și spinii. Se duc să-și înnoiască rădăcinile Lăsând în urmă toate rătăcirile. Se duc și ei chemați la Sfântul Să lumineze-n veci pământul Și de sub mantia împărătească Să-nvețe iarăși câmpul să rodească.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Iartă azi, nu mâine! Poate cineva a spune Că e fără de păcat?! Din genune în genune Unu-a fost și s-a ‘nălțat! Toți greșim în astă lume Și vă spun că-i omenesc Să greșim, să facem glume, Dar atât cât e firesc!

Continue reading »

Titi Nechita – Parfumul unei toamne târzii

,,Eu mi-am dorit” şi încă mai doresc Să-ţi simt ,,parfumul toamnei ruginii”! Chiar dacă iernile pe mine cresc, Tu încă primăvară poţi să-mi fii! S-au rătăcit în beznă visele Şi au rămas doar umbre ce nu ştiu Că am ajuns să număr clipele Ce trec şi mă veghează în pustiu!

Continue reading »