Categorie Arhiva: Titi Nechita

Titi Nechita – Flori de suflet

Se-mbracă pietrele în flori Pătrunse de un suflet cald; Natura e cuprinsă de fiori Într-o sclipire de smarald. Muguri de flori şi fantezii, O viaţă prinsă în culori… Lumină, zvon de rapsodii Se-nalţă în zbor de cocori! Cu vise şi elanuri albăstrii Însingurări de ochi aprinzi Şi focul stins al sărutării Uitat pe margini de …

Continue reading »

Titi Nechita – Îmi eşti

,,Un gând şi o floare pentru toate frumoasele din viaţa noastră” Îmi eşti fiinţa cea mai dragă Spre care ochii am deschis! Mi-ai făurit o lume-ntreagă Când alte porţi mi s-au închis. Mi-ai fost iubire şi speranţă, Reperul primilor mei paşi… Cântec de leagăn şi credinţă Când mă priveai cu ochi gingaşi! Ai fost a …

Continue reading »

Titi Nechita – O stea

S-a mai aprins o stea Printre atâtea altele din cer; Vulcan nestins e umbra mea În care florile nu pier. S-a mai aprins o stea Pe-un colţ de zare strălucind, O lacrimă curge din ea A lumii învoială răscolind. Stau mărturii la capăt de hotar Câteva rânduri despletite Ce plâng al lumii gând hoinar La …

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Tablou hibernal De pe-un vaier de genune Soarele veghează zarea, Din a bolţii goliciune Iarna-şi curge depărtarea. Zori pline de promoroacă Zugrăvesc ferestrele, Doi sticleţi cu chef de joacă Răscolesc troienele. Printre ramuri îmbrăcate În ii albe de zăpadă Soarele abia răzbate Dintre nori ce stau grămadă.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Jalnic buciumele Plâng cântările prin crânguri Poleite cu zăpezi, Se-aud clopote în ceruri Şi versete de aezi. Lacrimile curg broboade Pe sub cerul prigonit, Flori, coroane în pleiade Însoţesc cântul cernit.

Continue reading »

Titi Nechita – poezie

Copilărie Glasuri blânde şi zglobii Caută prispa bunicii… Cu poveşti am să te-mbii Să aprind toţi licuricii. Se trezesc de prin unghere Amintiri de altădată; Te revăd ca o părere… Parcă n-ai fi fost vreodată! Ochii tăi îmbată cerul, Noaptea tu prefaci în ziuă; Tu eşti rugul şi altarul, Eu sunt piatra de la piuă!

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

O lacrimă de cer Curg lacrimi peste fire Şi peste chipu-i frânt În zboru-i spre iubire De semeni şi pământ. Trec suflete fărâme Pe drumuri îngheţate Şi glasuri fără nume Ce par abandonate.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Ridică-te tu Doamne ! Ridică-te din umbre Tu cel ce-ai fost ales ! Tu cel din vremuri sumbre Pe toţi ne-ai înţeles. Tu ce-ai clădit o ţară Şi-un nume tu i-ai dat, În vremuri de ocară Pe toţi ne-ai apărat ! Întoarce-ţi a ta faţă Să vezi ocaua ştirbă Ce umblă ca o hoaţă Sub …

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Început Totul a fost la început cuvânt Când cerurile s-au deschis. La drum plecat-am cu avânt Şi-am născocit cuvântul scris. S-a scris apoi şi se va scrie Cât vom trăi pe-acest pământ. Chiar viaţa însăşi se rescrie, Dar totul se reduce la cuvânt. Nebun e cel ce crede cu tărie Că nimeni altul n-a mai …

Continue reading »

Titi Nechita – Luceafăr printre stele

O stea s-a înălţat spre culmi; Acum luceafăr este printre stele, Dar pe sub tei şi printre ulmi Se-aud doar cântece de iele. Pe dealuri buciumul îşi cheamă Cu jale-apusul menestrel, El, printre nori ce se destramă, Îşi cântă doina singurel. Codrul îşi leagănă coroana Plecându-şi crengile în vânt, El caută şi-acum morgana Privind ades …

Continue reading »