Mariana Gurza: Poesis

Floare dalbă

Cine-i floarea dalbă din poveşti
Himeră ca o lacrimă tăcută,
Inimă plăpândă, zguduită,
Roua dimineţii din poveşti?

Tu nu eşti decât lumină
În lumea asta mult prea crudă
Nimeni nu va ştii a voastră taină
Atâta timp cât suferinţa-i surdă…

Speranţa

Spre infinit m-aș duce
C-un cântec de dor străbun
Și-n lacrimi tremurânde,
Aș semăna iubiri;
M-aș prinde printre stele
Cu mâinile de flori,
Și-aș îngenunchea o lume,
Vai, atât de plină de erori… (mai mult…)

Vavila Popovici: ÎNGÂMFARE vs. MODESTIE

Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea” – Esop

ÎNGÂMFAREA este, conform dicționarului, o atitudine de încredere exagerată în propriile însușiri; trufie, orgoliu, fală; infatuare. Este o trăsătură a inimii care constituie „o gravă ameninţare pentru noi toţi”. Omul îngâmfat beneficiază cu obrăznicie de anumite libertăți, fără să aibă dreptul de a face așa ceva. Deseori acest lucru duce la dezastru. Îngâmfarea a distrus regi, regate, conducători, țări și a fost cauza prăbușirii unor imperii.
Biblia afirmă pe bună dreptate: „A venit îngâmfarea? Atunci va veni dezonoarea; dar înţelepciunea este cu cei modeşti“. Fiecare om are locul său în această lume, pe care trebuie să-l păstreze cu modestie și să-l dezvolte tot cu modestie, cu bun simț, respectând anumite limite, chiar și atunci când se urcă niște trepte ale realizării, ale succesului. O persoană îngâmfată nu ține seamă de ceilalți, crezând orbește că deține calități pe care nu le mai au ceilalți și în consecință adoptă o atitudine de superioritate. (mai mult…)

Renata Alexe – Vibrații lirice

Anul 2019 înscrie un dublu eveniment în existența Liei Ruse , cunoscută autoare a unui număr considerabil de volume în versuri. În primul rând este vorba de un moment emoționant -sărbătorirea celor șaptezeci de ani de conviețuire pe care soții Lia Filoteia si Ion Ruse i-au înregistrat în memoria afectivă. Ceremonia s-a desfășurat pe 21 iulie într-o biserică a Facultății de TEOLOGIE din orașul Pitești ROMÂNIA.
Într-o asistență intimă, sub ocrotirea sfântă a icoanelor, în murmur de rugăciuni rostite sub tremur de lumânări s-au dat binecuvântările și inelele care au marcat întărirea unei iubiri bazate, decenii întregi, pe respect și afectivitate. A fost un moment înălțător pentru toți care își găsesc corespondența în versurile din: „Cât de drag”, „Mirajele verii” și „Vara de basm”, poezii ale cărții „Povestea Continuă”, talisman brodat de Lia Ruse. (mai mult…)

Alexandru Dospinescu – versuri

Alexandru Dospinescu

Au secat fântânile

Au secat fântânile şi zilele pun jar
În piua bolnavă acum de pojar.
De vipie cruntă totu-i pălit
Iar ziua desfată un soare cumplit.

E secetă, cum n-a fost vreodată,
Cămaşa-i lipită de trup, sfâşiată,
Aerul încins ne frige, pustiu,
Paharul secă de-atâta târziu. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Daruri și datorii

  • Ăştia nu sunt prietenii mei… Sunt ai dracului.
  • Mi s-a recomandat să nu mănânc înainte de culcare…Şi atunci, am mâncat după!
  • Să nu-i crezi pe greci când fac daruri, dar mai ales când fac datorii.
  • Poţi fi bătut la figurat şi cu banii luaţi la propriu…
  • Cine nu ştie nimic vorbeşte despre toate (Liviu Antonesei).
  • Nu mai da cu parfum peste rahat că pute şi mai rău.
  • La Hamburg nici nu au auzit de hamburgheri, la Paris am întrebat de parizer şi n-au ştiut ce-i aia…
  • S-au bucurat nespus, adică nu au spus la nimeni că s-au bucurat.
  • Ca să faci carieră, trebuie să fii erudit sau înrudit.
  • Adevărul poate fi mai necesar decât dreptatea? (Emilia Cristea).
  • Necazurile lucrează în trei schimburi… (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – versuri

Culorile curcubeului

Pradă stărilor, emoțiilor, trăirilor țâșnesc
stoluri, stoluri de cuvinte,
ca într-o călătorie în necunoscut,
pulsează în noi continente,
purtate în buzunarul gândurilor,
se eliberează, apoi,
rostite sau scrise,
tălmăcite sau neînțelese,
pure sau încărcate, (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Cu degetul pe rană

 

  • Calitatea ecoului depinde şi de cea a sunetului original.
  • Oh, de câte ori cumpărăm tabloul numai pentru că ne place rama.
  • Aş vrea ca necrologul meu să-l scrie strănepoţii…
  • Prea multă minte strică, dar şi prea puţină.
  • Nu prea sunt bărbaţi fără antecedente şi femei fără anecedenţi.
  • Uneori mă întreb cum de reuşesc fotbaliştii să alerge cu viteza cu care vorbeşte crainicul.
  • Vrei să pui degetul pe rană? Spală-ţi, mai întâi mâinile!
  • Cine nu te aprobă nu este neapărat contra ta.
  • Prostia e internaţională dar are elemente de specific local. (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (7) PLOTIN (Neoplatonism)

„Lumea trebuie să fie marcată de legi și de ordine, pentru a fi scena vieții morale a omului, altfel ar fi haos, iar legea nu are o altă putere în afara celei de a duce la împlinire destinul; ea a fost dată indivizilor, iar ei o poartă cu sine și o folosesc…” – Plotin

Sunt la a 7-a expunere despre legătura între Filozofie și ideile, sentimentele împărtășite de oameni care transcend cunoscutul sau naturalul, precum și legătura cu alt tip de cunoaștere – sigură și rațională – , cu privire la natura lucrurilor și a condițiilor lor de existență. Este legătura care poate asigura progresul.
Pentru a face filozofie se cere a avea o mare sensibilitate, atât de mare încât să încerci să intri în tine însuți, să cauți un punct de sprijin în gândirea ta care să te echilibreze și să ai puterea de a-i echilibra și pe ceilalți prin devoalarea contextului în care ai găsit acest punct de echilibru, să-l poți explica celorlalți. Aceasta au făcut o serie de filozofi, pentru a ajuta cu gândirea lor la bunul mers al acestei lumi. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

  • Să ne împăcăm cu Dumnezeu chiar dacă nu ne-am certat cu El niciodată.
  • A afirma că gândeşti e un act de curaj…
  • Anunţ: „Lapte proaspăt direct de la producător”.
  • S-a spus despre el că ştie să vorbească, dar că nu ştie să tacă.
  • Uneori e mai bine să nu ştii ceva, decât să ştii (Liviu Antonesei).
  • „În cadrul concursului de poezie, reprezentantul nostru a primit marele premiu pentru proză”.
  • Ideile tocite nu pot pătrunde nicăieri.
  • Orice regulă e făcută pentru a fi încălcată…
  • Excursiile prea organizate seamănă cu un program de lucru. (mai mult…)

Elisabeta Bogățan – Mihai Merticaru cântă în cor cu stelele

Fascinat de arhitectura desăvârşită a sonetului, de muzicalitatea şi frumuseţea sa aparte, Mihai Merticaru se supune cu succes „probei de foc” a rigorilor lui, așa cum dovedește în volumul „Vis și abis”, publicat de Editura Mușatinia, Roman, 2018.
Volumul are drept prefață eseul „Sonetul – regele poeziei”, în care autorul face o doctă prezentare a sonetului, declarându-și deplina adeziune la această poezie cu formă fixă.
Volumul se deschide cu suita de sonete „Parisul (în 14 sonete)”, grupare care amintește de „«coroana», culme a rigorii sonetului”, despre care autorul vorbește în eseul cu care începe volumul, dar Mihai Merticaru nu are ambiția de a scrie o coroană, ci doar sugerează o apropiere, prin suita sa de 14 sonete. care e dedicată, așa cum spune titlul, Parisului, „orașul lumină”: „Zi și noapte, Parisu-i feerie, / Un ocean de culori și de lumină”. Poetul reînvie momente importante din istoria orașului, din viața sa culturală: literatură, pictură, muzică, pictează în cuvinte minunățiile orașului. Atmosfera de înaltă elevație a Parisului are capacitatea de puternică transfigurare lăuntrică: „Începi subit să-ndrăgești tot ce urai, / Risipă de frumusețe-i prea multă.”. Finalul suitei, după etalarea splendorilor Parisului, este neașteptat, o afirmare a atașamentului față de locurile natale: „Rob nu vreau să-ți fiu, rămân ce-am fost, pietrean !” (mai mult…)

Ben Todică: La mulți ani Art-emis!

Stimate domnule ION MĂLDĂRESCU,
Stimată doamnă MARIA DIANA POPESCU,
Stimată redacţie,
Stimaţi colaboratori,
Sincere şi calde FELICITĂRI!
2019 este un an cu o semnificaţie aparte pentru dumneavoastră. Aniversarea unui deceniu de activitate a Revistei ART-EMIS în serviciul informării românilor din ţară şi din străinătate este o sărbătoare a noastră, a tuturor.
Oamenii CA DUMNEAVOASTRĂ ŞI COLABORATORII REVISTEI ART-EMIS sunt și vor fi întotdeauna pentru românii de pretutindeni exemplu de dăruire şi talent, capabili de abordări variate ca temă şi stil, curaj şi sinceritate în apărarea justiţiei, adevărului şi libertăţii românilor. Dreptul la liberă exprimare şi promovarea articolelor şi eseurilor de orice calibru al pregătirii profesionale şi vârstă în paginile revistei, sunt şi vor fi o parte importantă a succesului nostru continuu, al românilor oriunde s-ar afla.
Apreciind rigoarea şi profesionalismul de care daţi dovadă în conţinutul revistei, cu mare mândrie vă admirăm şi vă stimăm. Sperăm ca şi în continuare să fiţi fereastra noastră deschisă spre acasă şi vă promitem că vom continua să vă citim cu aplecare şi deosebit interes. (mai mult…)

Iurie Braşoveanu: Cristina Maria Niţă – Cerul din adâncuri

Edenul fluturilor

După manifestarea admirabilă a primului volum, ,,Dincolo de aripi„, cu plus de noblețe poetică şi profuză sensibilitate, Cristina Maria Niță revine în compania succesivei colecții de versuri, expuse între odoarele cerului său imponderabil.
Izvodire de gând modelat pe murmur de suflet şi convertit amplu în cuvânt despre avatarurile propriei naturi, despre semeni sau magnificența împărăției pământene, ,,Cerul din adâncuri“ este rodul înaripat al tăcerii înrădăcinate abscons, transfigurată de simțuri voltaice. Prin recentul volum, oarecum aşteptat ca idee de continuitate creatoare dar şi ca cerință indirectă, expresie a imboldului lăuntric, poeta se desprinde din metamorfoza aporiilor, ieşind să înveşmânte cu aura expansivității lumii sale, sanctuarul unei luxuriante destăinuiri de sine. Poezia sa, călită în iureşul labirintic al cotidianității ciclice, unde se învață creşterea în spiritul maturizării universale, deține forța magiei plutirii pe unda cuvântului măiestrit. Echilibrate ca valoare literară prin aspecte prozodice de ansamblu, emoțional dar şi ca mesaj, poeziile alcătuiesc trei capitole cu titluri ce justifica temele cel mai des abordate în creația sa. Fiecare poezie, din mărturisirile autoarei este ,,o porțiune de cale parcursă“, este vocea unui simțământ, erupția tumultului negrăit, trecut prin conştiința trăirii şi prelucrat cu originală piotimie. (mai mult…)

Vavila Popovici: Caut un om cinstit, un om cu bun simț!

Cuprinsă de furie/ mi-am izbit tâmpla-n perete./ Am văzut sticleții gândului/ sărind și lovind pereții odăii./ Am auzit glasul ceasornicului,/ despre timpu-n care trăim/ în limba lor clipele vorbind./ Cu o lanternă în mână am ieșit afară./ Nici țipenie de om!/ Atmosferă bizară./ Doar frunzele copacilor atârnau pe crengi,/ de lumina rece a lunii luminate,/ tremurând ca niște mici ființe/ mute și nevinovate./ M-am oprit și am vrut să strig: „Caut un om!”/ Da!, un om aș fi căutat,/ deși bănuiam că în acest timp,/ „omul” nu putea fi aflat./ Am luat pietre în mâini
și-am lovit în ziduri cu mânie./ Un șobolan în noapte fugea,/ între drumuri mai cumpănea;/ trupu-mi de teamă și scârbă/ ca un ocean se zbuciuma./ Și-atunci am strigat: „Caut un om!”/ Indivizi obosiți, unii de muncă, alții de dragoste,/ din case au ieșit,/ în jurul meu s-au adunat./ Crezându-mă nebună,/ bineînțeles că nimeni nu a căutat.
Unde să-l fi aflat?
(Din volumul meu de versuri „O mie și una de…poeme”) (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: apariții editoriale la Editura Mușatinia, Gheorghe A.M Ciobanu – scrieri

ciobanui

Un adevărat cavaler al Ordinului Condei, Gheorghe A.M Ciobanu este o emblemă a urbei romașcane, pe portativul muzicii cuvântului și a creațiilor literare, fie că sunt eseuri, proze sau încondeieri de moment, emanând prin toată ființa vitalitatea gândirii și creației minții umane.
De sărbătoarea creştină a Bunei Vestiri, pe 25 Martie 1925, se bunăvestea naşterea la Roman a celui ce avea să încununeze laurii socratici ai culturii urbei muşatine, viitorul profesor, eseist, prozator, poet, critic de artă, muzicolog, exeget al culturii romaşcane, Gh.
A.M. Ciobanu. După cursurile Şcolii primare nr. 4 şi a Liceului Roman-Vodă, în oraşul natal, este admis la mai multe facultăţi: Medicină, Agronomie, Filozofie, Drept. Din motive materiale urmează cariera didactică în învăţământ unde a profesat timp de 50 de ani, predând discipline diverse ca matematica, filosofia, istoria muzicii, istoria artelor plastice, logica, în diferite instituţii de învăţământ din oraşul Roman precum Liceul Roman-Vodă şi Institutul Teologic Franciscan. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

ANECDOTE ADEVĂRATE

Când a apărut volumul meu umoristic „Înger cu coarne”, mi-am amintit de câteva întâmplări mai mult sau mai puţin hazlii, legate de lansarea unor cărţi ale mele.
„Şarpele şi cupa” a fost publicată de editura Junimea în 1972. Cartea a avut o presă bună, era inspirată din viaţa şi munca unui tânăr medic şi de acea titlul ei amintea cunoscutul simbol al medicinii. Intr-o zi, un tovarăş cu muncă de răspundere m-a luat de-o parte şi mi-a spus:
– E foarte clar că titlul cărţi e cu cheie, adică cu schepsis. Se înţelege că şarpele e duşmanul de clasă… Dar cupa? Ce ai vrut să spui cu cupa?
– Cunoaşteţi desigur lozinca patriotica CU PA-rtidul nostru în frunte, vom avea victorii multe? am răspuns cu voce mică…
– Sigur că da!
– Ei, bine, primele patru litere sunt CUPA… (mai mult…)

Vasile Filip: Cugetarea – Omul în fața sinelui

Omul se înfățișează și se mărturisește prin faptele sale. Prin cărțile sale – scriitorul; prin tablourile și sculpturile sale – artistul plastic; prin muzica sa – compozitorul și interpretul. Pentru a nu induce sentimentul discriminării, îmi îngădui să afirm că orice om este, într-un fel sau altul, un mic/mare creator. În top, fără îndoială, se situează oamenii de știință, care, la rândul lor, și ei sunt totodată niște artiști.
Marii gânditori ai lumii au portretizat pe om în fel și chip. Pitagora, de exemplu, a zis că ,,Omul este măsura tuturor lucrurilor”, iar Democrit că ,,Omul este un mic univers”; dar și ,,o ființă sociabilă”, după Aristotel. În timp ce Pindar cugeta că ,,Oamenii sunt visul unei umbre”, Homer cobora mai adânc în realitatea concretă, și crudă, înlăturând fardul metaforic: ,,Nu există ceva mai jalnic decât omul, dintre toate ființele câte respiră și umblă pe pământ”. Apropo: când a trăit Homer? ,,Probabil între sec. 12 și 18 î.e.n.” ‒ ,,precizează” ,,mic dicționar enciclopedic”, care… trăiește din anul 1972 încoace. Cutez a spune că marele gânditor și poet grec este contemporanul nostru. Și încă unul care știe pe-de-rost ce și cum e cu lumea de astăzi, îndeosebi cu cea românească. În care omul-politic și din structurile statului, stâlpii, cum ar veni – se arată marelui public precum ar fi creația satanei, nu a lui Dumnezeu. ,,Homo homini lupus” – ca s-o dăm olecuță și pre lătinie. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

DARURI ŞI DATORII

  • Ăştia nu sunt prietenii mei… Sunt ai dracului.
  • Mi s-a recomandat să nu mănânc înainte de culcare…Şi atunci, am mâncat după!
  • Să nu-i crezi pe greci când fac daruri, dar mai ales când fac datorii.
  • Poţi fi bătut la figurat şi cu banii luaţi la propriu…
  • Cine nu ştie nimic vorbeşte despre toate (Liviu Antonesei).
  • Nu mai da cu parfum peste rahat că pute şi mai rău.
  • La Hamburg nici nu au auzit de hamburgheri, la Paris am întrebat de parizer şi n-au ştiut ce-i aia…
  • S-au bucurat nespus, adică nu au spus la nimeni că s-au bucurat.
  • Ca să faci carieră, trebuie să fii erudit sau înrudit.
  • Adevărul poate fi mai necesar decât dreptatea? (Emilia Cristea).
  • Necazurile lucrează în trei schimburi…
  • Nu ştiam absolut nimic, dar acum nu mai ştiu nici atât.
  • El întreabă, el răspunde şi tot el nu-i de acord cu răspunsul…
  • Măgăriile nu pot fi justificate, dar uneori sunt explicate.
  • Dacă avem noroc, şi noi vom fi odată bătrâni (Beatrice Vaisman).
  • O femeie se poate îmbrăca în roz, în verde, în indigo. Şi un bărbat?
  • Cu cât maşina e mai scumpă, dăm mai mult respect: o parte propietarului, o parte automobilului.
  • Lucrurile nefăcute se răzbună.
  • Uneori e mai greu să scrii o felicitare decât un roman (Mihai Batog Bujeniţă).
  • Dacă eşti colţos, nu te da rotund.
  • Atunci afli câtă apă intră într-un pahar, când ţi se varsă în pat!
  • Feriţi-vă de vocea mulţimilor tăcute.
  • Orice volum de memorii ar trebui prefaţat de medicul autorului.

Tiberiu Tudor – poesis

tudor

Spre amurgul de jar

La vama de fum
a-nserării ascult
cum oile vin
prin pelinul mărunt,

Cum oile vin
prin pelinul amar
şi curg liniştit
în amurgul de jar

Şi curg liniştit
în amurgul de fum,
ca viaţa-mi curgând
liniştită de-acum,

Ca viaţa-mi curgând,
liniştit şi amar,
în seara de fum,
spre amurgul de jar.

Veronica Balaj – Interviu cu editor Emilia Ţuţuianu

Veronica-Balaj-foto-2016

În contextul actual, când se intersectează atâtea informaţii în domeniul cultural şi când totul se află cu repeziciune, ar fi o pierdere dacă accentele culturale dintr-o zonă sau alta a ţării nu ar intra în atenţie, nu ar fi parte din imaginea întreagă a efervescentei culturale naţionale. Orice act cultural este un adaos, un câştig adus spiritualității unei regiuni. O emblemă care se diversifică mereu prin valorile create de persoanele interesate de acest palier al existenţei. O individualizare spirituală, cu marca fiecărei culturi regionale este absolut necesară tocmai acum, mai mult ca oricând, când se poate vorbi de un amalgam cultural. Cum să ne individualizam? Cum să marcam ceea ce ne caracterizează şi ne preocupă, decât prin intervenții diferite, prin acţiuni variate, susţinute cu şi din dăruire?

Acest lucru îl exersează de ani buni şi dna. Emilia Țuțuianu din Roman care conduce Editura Muşatinia. În discuţia care urmează vom înțelege că mai există oameni pasionaţi, care nu-şi precupețesc forţele întru propagarea unor idei sau în interconectarea de valori culturale.

emilia-tutuianu

(mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

FEMEI GRASE

  • Am uitat să-ţi amintesc. De ce nu mi-ai adus aminte?
  • Dacă vorbeşti mai puţin, auzi mai multe…
  • Nu există femei grase, ci numai confecţii cu măsură mică.
  • Sunt mai multe posibilităţi de a lupta cu birocraţia, dar nici una nu funcţionează.
  • Mai multe muşte se îneacă în miere decât în oţet (La Fontaine).
  • Uneori, vârsta îţi schimbă personalitatea, alteori o funcţie nouă.
  • Cuţit-aş… as- cuţit…
  • De multe ori, tratamentul e mai greu de suportat decît boala.
  • Fulgerul nu e vestitorul tunetului, ci cauza lui. (mai mult…)

Vavila Popovici: Întâlnirea Trump – Iohannis, 20 august 2019

Ai încredere și acționează ca și cum ar fi imposibil să eșuezi.” — C.F. Kettering

Se produc schimbări în politica internațională, ceea ce nu trebuie să ne mire, fiindcă pământul se mișcă, oamenii se mișcă, marii actori ai scenei pe care se desfășoară viața se mișcă și ei… Dar nimic nu este întâmplător, ci se profilează căi noi care să ducă spre alte orizonturi, se produc schimbări ale priorităților care să ducă la înnoiri, evoluții și nicidecum la eșuări sau distrugeri. Viața ne-a dovedit că totul se supune, în final, unei ordini, rareori intervine hazardul care poate duce la distrugeri și acelea se reechilibrează, se recuperează în timp. Și toate acestea în favoarea omului, dar și cu voința lui și a Domnului. De multe ori, pierderi temporare au dus la câștiguri imense. Viața are sinusoida ei.
Trăim într-un univers emoțional. În unele țări populația este predominată de sentimentul afectiv, în altele acesta este compensat de rațiune; cred însă că istoria a avut de câștigat când cele două comportamente s-au salvat de la eșec, una pe alta, prin compensație, de cele mai multe ori învingând rațiunea. Și aceasta fiindcă omul este dotat cu o sferă largă a rațiunii, ceea ce lipsește sau există în cantitate prea mică în lumea animală și vegetală din jurul nostru. (mai mult…)

Emilia Amariei: Poesis

Arena cu fluturi

Strig în pustie
poate că voi dezlâna seceta, stârnind norii…
ploi răzlețe udă nisipurile muțeniei mele
rătăcit în propria minte
caut niște vânzători de zâmbete
să facă tumbe prin sufletul meu
ca printr-o arenă cu fluturi

în aula singurătății se așază niște raze
ele așteaptă apa vie a cunoștinței binelui și răului
profesorul nu-și mai împarte cuvintele
razele se ridică și pleacă
scaunele plâng în întuneric
liniștea ruginește pereții inimii
universitatea aceasta are un mare coeficient de risc (mai mult…)

Virgil Răjeşu: Scrisoare deschisă către Uniunea Scriitorilor de Limbă Română

Când am fost invitat să mă înscriu în societatea Dvs., nu am ezitat nici o clipă, ba am aderat cu bucurie deosebită, considerând că avem nevoie de asemenea organisme care cultivă și se îngrijesc de limba română, în această perioadă de nesiguranță de toate genurile, de tendințe de desfigurare a ființei naționale și de asalt fără precedent al neologismelor de import.
Din nefericire, nu după multă vreme după ce am devenit membru cu drepturi depline al Uniunii și înainte de a trimite către revista acesteia ceva din scrierile mele, primeam – via E-mail – câteva recomandări, prin care eram atenționat să țin cont de așa-zisul ÎNDRUMAR STILISTIC întocmit de o doamnă cu numeroase funcții în USLR și coordonator al revistei.
N-am înțeles și continui să nu înțeleg cum puteți pune în circulație, cu o ușurință condamnabilă, un îndrumar inept și monstruos, care nu are nici în clin, nici în mânecă cu literatura. Nu știu conform cărui drept își arogă doamna respectivă (după cât se pare și autoare a Îndreptarului) sarcina de a da membrilor USRL indicații despre modul în care trebuie să gândească, să simtă și să se exprime, ba și să folosească limba română.
Ca să nu fiu acuzat de subiectivism, supun atenției cititorilor și celor intertesați, câteva mo(n)stre de recomandări, cu unele comentarii pe care nu lmi le pot reprima.
Ce poate însemna stupiditatea unor formulări de genul acesta
: ”am constatat … o tendință pronunțată spre un limbaj stilistic … vetust și osificat, cu expresii previzibile, excesiv de formale, rigide, inclusiv la textele în proză sau în cele de analiză critică” ?
Cum adică ?Nu sunt admise spre publicare textele care conțin diminutive” ? Cine vă dreptul să instituiți cenzura textelor ? Aproape că nu există revistă care să nu menționeze că orice exprimare aparține autorului și el răspunde de textele publicate. Nu doar atât. Există limbă fără diminutive ? Sau ele trebuie păstrate numai pentru grădiniță ?! (mai mult…)

Mihai Merticaru – sonete

SONETUL CONVIETUIRII FERICITE

Împărțim un vis și-o împărăție,
O inimă cu două luminișuri,
Un munte cu abisuri și suișuri
Și-un fermecat izvor cu apă vie.

Ne cățărăm pe-aceleași povârnișuri,
Cât mai departe de viața pustie,
Dragostea ne e marea bogăție,
Cântăm pe-o vioară cu două arcușuri.

Adesea ne-ntâlnim în același gând,
Vrăjiți, rătăcim printr-o melodie,
Ne troienim în iluzii surâzând (mai mult…)

Galina MARTEA: Creația artistică în „AREOPAGUS”, de Veronica Balaj și Cristina Mihai (Editura Mușatinia, 2019)

Recent la Editura Mușatinia, editor Emilia Țuțuianu, a fost publicat volumul Areopagus, autorii acestuia fiind consacrații scriitori și jurnaliști Veronica Balaj și Cristina Mihai. Într-o tinută editorială admirabilă, lucrarea în cauză este captivantă prin conținutul său plin până la limită de subiecte nespus de interesante ce datează acțiunile firești ale omului creator din acest univers. La fel și coperta cărții este demnă de atenție și foarte frumos ilustrată, realizator Dorin Dospinescu (și redactor șef al editurii), imaginea în cauză reprezentând organul suprem de judecată și control din orașul stat Atena din regiunea Attica, dar și sculptura cu zeița-patroană a orașului Atena. În această ambianță estetică se înscrie, cu mult prestigiu, și prefața cărții realizată de Paul Eugen Banciu (distins scriitor, în mod aparte romancier și eseist, editor de reviste literare, scenarist de film, ziarist român), întitulată „Judecata literatorilor”.
Construită pe elementul fundamental al muncii creatoare, Areopagus este o lucrare de interviuri sau, mai bine zis, este o creație jurnalistică prin intermediul căreia se regăsesc scriitorii români contemporani din întreaga lume. Cu un conținut de 202 pagini, cartea Areopagus a Veronicăi Balaj (poetă, prozatoare, romancieră, publicistă, jurnalistă) și a Cristinei Mihai (jurnalistă, poetă, publicistă) este opera literară scrisă sub formă de dialog prin care se înregistrează convorbirea dintre personaje, comunicarea dintre generații, dar mai ales convorbirea între reprezentanții culturii românești de ieri și de astăzi, personalități care știu cum să proiecteze lucruri pline de valori spirituale necesare societății românești. Anume prin acțiunea trăirilor spirituale această lucrare reprezintă forma unui

Veronica Balaj_coperta selectiv-Areopagus

(mai mult…)

George PETROVAI: Cine-i vinovat că românul își taie craca de sub picioare?

Anul acesta (mai exact în decembrie) se vor împlini 30 de ani de aflare în treabă, perioadă de timp în care cârmuitorii de toate culorile politice au făcut tot ce le-a stat în putință ca România și cetățenii ei rămași acasă să-și taie de zor craca de sub picioare. Păi cum altfel să-ți explici că o țară înzestrată de Creator cu de toate (fabuloase bogății ale solului și subsolului, climă blândă, relief prietenos, rețea hidrografică generoasă, binecuvântată așezare geografică pe cursul inferior al Dunării și taman la intersecția drumurilor/intereselor occidentale cu cele orientale, popor de-o providențială răbdare) a ajuns la coada țărilor din Uniunea Europeană la toți parametrii care ilustrează nivelul real de trai, cu o datorie externă de circa 100 miliarde euro, un gol populațional de peste patru milioane suflete (am în vedere doar românii expatriați în antinaționala perioadă postdecembristă, nu și milioanele de vieți intrauterine curmate legal de medici), cu o mentalitate complet dată peste cap, un învățământ ce nu precupețește niciun efort politico-financiar pentru ca numărul analfabeților funcționali să sporească an de an, o tot mai precară sănătate a nației (vezi jalnica stare a atâtor spitale și înfricoșătorul număr de farmacii), cu un stat în necontenită disoluție și un viitor tot mai nesigur pentru urmași, nu doar de mântuială pregătiți să preia ștafeta național-europeană, ci și înstrăinați aproape cu totul de autenticele fundamente ale românismului?! (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (V) STOICISMUL ROMAN

Trebuie să alegem un loc sănătos, nu numai pentru corp, dar și pentru moravurile noastre. ” – Seneca

În eseul anterior am vorbit despre Stoicism, ca fiind o școală a filozofiei elenistice fondată de Zeno din Citium, la Atena, la începutul secolului al III-lea î.Hr. O filozofie a eticii personale, inspirată de sistemul de logică a lumii naturale. Conform învățăturilor sale, calea către fericire a omului începe din momentul în care acceptă să nu fie controlat de dorința de plăcere sau teamă de durere, folosind mintea pentru a înțelege lumea, când oamenii lucrând împreună se comportă corect unul față de celălalt.
Filozofia stoică ne vorbește despre libertate, fericire și virtute. Scopul stoicilor era, în primul rând libertatea interioară, sufletească – scut împotriva nedreptății și tiraniei. Ei considerau că „Virtutea este singurul bine” pentru ființele umane, iar lucrurile exterioare – cum ar fi sănătatea, bogăția și plăcerea – nu sunt bune sau rele în sine, dar ele trebuie străbătute de virtuți. (mai mult…)

Victor Ravini – Prea mulți își bat joc de ciobani

Guvernul francez își bate joc de ciobanii francezi. Administrația franceză le interzice transhumanța chiar și de pe un munte pe alt munte vecin, sub diferite pretexte și le impune tot felul de norme absurde și restricții, numai ca să îi bage în faliment. Oile franceze sunt duse la ecarisaj, ca să le transforme în conserve pentru pisici și se importă cu avionul oi congelate din Australia și Noua Zeelandă. Probabil că cineva profită din asta. Și cine profită din faptul că sute de ciobani și agricultori francezi ajunși la disperare se sinucid în fiecare an, iar familiile lor sunt expropriate și rămân pe drumuri, cu datorii financiare rămase pe seama urmașilor? Dar numai în Franța se duce o politică dușmănoasă împotriva țăranilor? O fi ura orășenilor față de țărani un fenomen european? De unde vine ura orășenilor noștri față de ciobanul din Miorița? De ce a devenit politic corect să își bată joc toți nătărăii de Miorița, de Eminescu și de toate valorile noastre culturale? Știu birocrații mai bine decât știe ciobanul, de câți câini are el nevoie să se apere de lupi, de urși (mai mult…)

Vavila Popovici – IEȘIREA DIN PEȘTERĂ

Lăsați fecioarele să viseze sub cerul albastru, curat, luminat,/ ca visul vieții, în tihnă, să poată fi devoalat…/ Și numai apoi, trezindu-se,/ cu ochii mari, plini de vise și speranțe,/ vă vor crede zei păzitori,
și vă vor dărui dragostea lor./ Numai atunci!/ Lăsați fecioarele să-și termine visele!

Conform Dicționarului limbii române libertatea este „posibilitatea de a acționa după propria voință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.” Libertinajul reprezintă viață în libertate cu un comportament desfrânat, destrăbălat, în afara bunului simț și a legilor morale.
Mulți confundă cele două noțiuni, ne înțelegând că omului, într-adevăr, poate face orice, dar că foarte puțin din tot ceea ce poate face îi este folositor. Părintele Nicolae Steinhardt spunea că „Libertatea nu se confundă cu libertinajul și nebunia”.
Conștiința și voința sunt cele care aleg și îmbrățișează făcutul de bine sau de rău, iar alegerea trebuie să nu stânjenească pe cei din jur și totodată să fie conformă cu legea morală. Libertatea, precum și moralitatea sunt daruri date de Dumnezeu. Sunt tineri, adolescenți și mulți dintre oamenii maturi care confundă libertatea cu libertinajul, unii din necunoaștere, alții din naivitate cad în plasa (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

BACŞIŞ

  • Dacă îl contrazici pe prost, rişti să fii multă vreme cu prostul în discuţie.
  • ANAlistul şi ANAlfabetul au, totuşi, ceva ANAlog.
  • Nu ştim prea multe şi unii nici măcar nu ştiu cât de mult nu ştiu.
  • Opoziţia este întotdeauna în minoritate, altfel ar fi la putere.
  • Când puterea are dreptate, dreptatea n-are putere (zicere japoneză).
  • „Aşa cum e artrita şi artroza, avem celulita şi celuluza”…
  • Totdeauna există soluţii pe termen lung, numai proştii nu le văd…Şi nici noi!
  • Succesul şi invidia sunt fraţi siamezi.
  • Omul e om oriunde şi mârlanul la fel…
  • Cine nu urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului (zicere chineză).
  • Unele idei strălucesc prin absenţă. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

AVOCADO

  • Of, îmi spune o vecină, ştii la cât a ajuns un kilogram de avocado?
  • La cât? întreb eu politicos.
  • Nu mai întreba, îmi răspunde. O avere! Atâta costă, mai bine să nu ştii…
    Mă întâlnesc puţin mai târziu cu dentistul Kleinergrois.
  • S-a scumpit grozav avocado, îi spun ca să intru în vorbă.
  • Dar ce? se miră el, ţie îţi place avocado?
  • Îmi place, mărturisesc. Îl amestec cu un ou tare, il frec cu puţină sare şi cînd îl ung pe pâine adaug câteva feliuţe de castavete.
    -Asta ar trebui să te îngrijoreze, constată dentistul. Vin acum de la cursul de psihanaliză clinică. O simplă interpretare ar trebui să te pună în gardă. Fără îndoială, castravetele denotă preocupări sexuale, feliuţele o dominantă sadică, iar oul tare înseamnă o (mai mult…)

Daniel Marian – Cronică Literară: Neodihna cea de toate zilele – cu vedere la toate zările

Oriunde şi oricând se află poetul, ştiu că e bine: şi poetul, şi locul şi timpul. Şi trebuie să se afle întru consfinţirea trecerii poetului prin acel loc şi timp care astfel pot deveni minunate.
Asta simt eu ca pe ceva axiomatic de mai dinaintea expresiei ’de când lumea’.
A scrie despre Nicolae Vălăreanu Sârbu este precum a omologa petrecerea împreună
cu nepetrecerea timpului, locului şi amănuntelor interaxiale. „Insomnii de lumină” ar fi aşteptat
de mult, nu ştiu de ce abia acum se-ntâmplă, la câte insomnii şi la câtă lumină. Poezia e cea pe
care o ştim fără a trebui căutată, doar ce a mai înflorit universul poetic la timp de înflorire.
„era o miză şi singuri/ doi invalizi/ ne validam reciproc ideile// la masă sub viţa de vie/
visez cum plouă/ şi desenez o umbrelă// timpul alunecă pe(ste) pietre/ vocea ta sparge tăcerea/ (mai mult…)

Tiberiu Tudor – Nisipul Căilor Lactee

Când umbrele acestea stranii
Mă vor chema în lumea lor
Punându-mă să-ţi număr anii
În vântul înfricoşător

Vei fi numai un chip de piatră,
Fără priviri şi fără glas,
Lângă clepsidra răsturnată
A timpului ce-a mai rămas

tudor

(mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

CAPRA VECINULUI

  • Un condiment in exces poate face de nemancat cel mai grozav aliment.
  • Umorul indeamna la reflectie, dar nu toti sesizeaza indemnul.
  • Daca furtul era fara riscuri, ce-ai fi vrut sa-ti aduc?
  • Nu conteaza ce stii, ci pe cine stii…
  • Exista prieteni de nevoie, prieteni pentru nevoie si prieteni in afara de orice nevoie (Pam Brown).
  • Banii nu aduc fericirea, daca sunt putini..!
  • I-am spus ca nu-i frumos sa doreasca moartea caprei vecinului. Mi-a raspuns ca n-are nimic cu capra, poate sa moara vecinul.
  • Primim prea multe informatii… De acea nu mai inteleg nimic.
  • Multi amici, putini prieteni…
  • Oamenii se schimba, dar uita sa spuna asta celorlalti (Lilian Hellman). (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

SIMPTOMELE NEVROZEI

  • Ştii la ce concluzie am ajuns? mă întreabă Oiţerman.
  • Ai ajuns la o concluzie? mă mir eu candid.
    Domnul Oiţerman despădureşte ziarul cu gesturi leneşe şi-mi arată un articolaş: „A escrocat un milion”.
  • Tipul ăsta care a escrocat un milion o să scape destul de ieftin, mă informează el. Avocatul lui a reuşit să demonstreze în instanţă că n-a făcut-o cu intenţie. Clientul lui suferea încă din copilărie de nişte complexe şi obsesii, întotdeauna a visat să aibe un milion pe care nu i l-a dat nimeni…
  • Ce legătură are?
  • Are. Acum priveşte aici: „Trei accidentaţi grav pe trecere pietoni”. Pot să-ţi relatez conţinutul, pentru că am citit. Un şofer a intrat cu o (mai mult…)

Veronica Balaj: Cosmisian, un autor inedit

Comisian - Mouelle Roucher

Mouelle Roucher,  ,„Dezliterarea”  vol I

Înnoirile în creația literară, continuă. Sunt necesare. Fac parte din însăși ființa scrierii.Nu mă refer în mod special la cunoscutul val nou din literatura franceză a deceniilor trecute .Desigur, ecourile sale s-au diversificat și , firește s-au ampretat cu nota personală a scriitorilor care i-au urmat. Scriitorii tineri , cu talent, au cale liberă de-a se afirma într-o formulă novatoare .Este și cazul tânărului autor Cosmisian , care a semnat acest volum,Mouelle Roucher cu subtitlul Dezliterarea , incitant încă de la prima vedere. Ce va să zică acest termen oarecum inventat ? Este sublinierea conceptului , validat de vremuri și timp că,odată plecată în lume , o carte, își are propriul destin. Independent de creatorul său. La acest fapt se mai adaugă și o concepție proprie autorului Cosmisian, urmare a unei meditații profunde apropos de raportul și influența cuvântului scris asupra lumii. Intenția novatoare este explicitată în capitolul al 14-lea al volumului în atenție, unde autorul precizează: ,,Dezliterarea”este momentul în care cuvintele se desprind de structura lor firească, este un timp, aș zice, când cuvintele desprinse…au libera circulație să creeze o nouă poveste . Așa am putea parafraza concepția autorului. (mai mult…)

Vavila Popovici: Mahalagismul zilelor noastre

Uneori ajungem să plătim noroiul mai scump decât aurul. Asta pentru că nu mai distingem valorile de nonvalori” – Rita Drumeș

Termenul de mahalagism provine din limba turcă, în trecut el desemnând orice fel de cartier, fără să se fi făcut vreo distincție a nivelului de trai. Întreaga familie lexicală a cuvântului – mahalagiu, mahalagesc, mahalagism – a căpătat treptat o aură defavorabilă, făcând trimitere către vulgaritate, grosolănie.
Mahalagismul este definit de dicționare drept vorbă sau expresie vulgară, bârfă, clevetire, defăimare, calomnie, bădărănie, având sinonimele dintre cele mai cunoscute: impolitețe, mârlănie, mitocănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, necioplire.
Într-un eseu scris cu câțiva ani în urmă detaliam acest comportament și totodată îl atribuiam lipsei de educație din familie sau anturajului avut. Devenit obicei, individul care îl practică nu ține seamă că poate stânjeni pe cei care nu sunt obișnuiți cu comportamentul abject – mahalagismul – manifestat prin gesturi, cuvinte și fapte. (mai mult…)

Dorel Schor – O dată pe an

De atâta slujbă şi ore suplimentare, nu-l mai vizitasem pe Menaşe cam de mult, aşa că duminică seara, la o oră onorabilă, i-am sunat la uşă. Mi-a deschis Rozica, niţel ciufulită, cu un zâmbet obosit şi m-a poftit în bucătărie. Fără protocol… Menaşe curăţa nişte usturoi. Dar nu o măciulie sau două, sau trei, să zicem. În faţa lui se adunase o grămadă cât să ajungă unui regiment!
– E pentru vineri seara, mă lămuri Rozica. Punem murături. O să avem musafiri…
Luni spre seară, citeam ziarul pe banca din faţa blocului când Menaşe tocmai venea încărcat ca un măgar: sacoşe pline cu pungi de făină, zahăr, carne, ulei, mezeluri şi câte şi mai câte…
– S-a anunţat vreo scumpire? m-am interesat.
– Păi, nu avem sindrofie vineri seara? Scuză-mă, dar trebuie să alerg după vin şi răcoritoare… Pa! (mai mult…)

Emilia Amariei – poesis

Nu așa se moare…

Nimeni să nu plângă! Am plecat, de-o vreme,
Dar n-am fost prezentă nici la moartea mea!
Dispărând răpită de furtuni extreme,
În prohodul lumii care pătimea…

Mi se sparge gândul sub cazmaua rece,
Lovituri de brațe îi prind zbaterea,
Eu ascunsă-n taina care mă petrece,
Dincolo de moarte-mi caut nașterea…

Emilia Amariei

(mai mult…)

Adrian Alui Gheorghe: Un secret păstrat cîteva mii de ani: DE CE S-A SCUFUNDAT ATLANTIDA?

––-
La ”prăvălia cu poezie”, astăzi avem marfă din Banat, din viitoarea capitală culturală europeană, acolo unde (și de unde) un vînt de Vest adie (cînd nu suflă de-a binelea!) dînd oarece speranță românilor din celelalte provincii românești, de la Madrid la Roma, de la Chișinău la Bruxelles, de la București la Cernăuți, de la Viena la Piatra Neamț, pe principiul deja clasicizat: ”Azi în Timișoara, mîine în toată țara!”. Că România de azi nu mai e între granițe fizice, ci între granițele limbii, cum bine a zis poetul, așa că țara este mare după cît de împrăștiați prin lume sunt românii. Vă dați seama că am devenit peste noapte imperiu? Din neatenție. Să-l gestionăm? De ce nu? Cu blîndețe, dînd autonomie nu statală, ci individuală…! Brrr, mi-e frică de urmări.
Bine, gata introducția, să ne întoarcem la poezie, că numai asta contează. În afara poeziei omul este, dar nu are identitate sufletească.
Cum arată un ”Exil de zi și de noapte” (cu varinta și în limba franceză!) numai Veronica Balaj (din Timișoara) poate să ne spună, pentru că volumul ei apărut recentuț la Editura ”Anthropos”, cu titlul enunțat mai înainte, este o mărturie din această recluziune voită sau nu, dar trăită. De fapt, cine nu este în exil pe pămînt? (mai mult…)

Mariana Gurza: PoesisVavila Popovici: ÎNGÂMFARE vs. MODESTIERenata Alexe – Vibrații liriceAlexandru Dospinescu – versuriDorel Schor – ziceriIrina Lucia Mihalca – versuriDorel Schor – ziceriVavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (7) PLOTIN (Neoplatonism)Dorel Schor – ziceriElisabeta Bogățan – Mihai Merticaru cântă în cor cu steleleBen Todică: La mulți ani Art-emis!Iurie Braşoveanu: Cristina Maria Niţă – Cerul din adâncuriVavila Popovici: Caut un om cinstit, un om cu bun simț!Emilia Ţuţuianu: apariții editoriale la Editura Mușatinia, Gheorghe A.M Ciobanu – scrieriDorel Schor – schițeVasile Filip: Cugetarea – Omul în fața sineluiDorel Schor – ziceriTiberiu Tudor – poesisVeronica Balaj – Interviu cu editor Emilia ŢuţuianuDorel Schor – ziceriVavila Popovici: Întâlnirea Trump – Iohannis, 20 august 2019Emilia Amariei: PoesisVirgil Răjeşu: Scrisoare deschisă către Uniunea Scriitorilor de Limbă RomânăMihai Merticaru – soneteGalina MARTEA: Creația artistică în „AREOPAGUS”, de Veronica Balaj și Cristina Mihai (Editura Mușatinia, 2019)George PETROVAI: Cine-i vinovat că românul își taie craca de sub picioare?Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (V) STOICISMUL ROMANVictor Ravini – Prea mulți își bat joc de ciobaniVavila Popovici – IEȘIREA DIN PEȘTERĂDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeDaniel Marian – Cronică Literară: Neodihna cea de toate zilele – cu vedere la toate zărileTiberiu Tudor – Nisipul Căilor LacteeDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeVeronica Balaj: Cosmisian, un autor ineditVavila Popovici: Mahalagismul zilelor noastreDorel Schor – O dată pe anEmilia Amariei – poesisAdrian Alui Gheorghe: Un secret păstrat cîteva mii de ani: DE CE S-A SCUFUNDAT ATLANTIDA?

Tiberiu Tudor – versuri

Tiberiu Tudor

Lângă prispa apei ─ sălcii şoptitoare,

Dinspre sat adie miros de tutun,

Seara e la vama clipei de uitare

Unde se preface sufletul în fum. Read the rest of this entry »

Vasile Filip: Autoportret în cuvinte

Vavila Popovici

Cu sau fără voia lor şi indiferent de maniera în care îşi construiesc opera, scriitorii îşi dezvăluie şi propriul portret spiritual. Reuşita depinzând de dimensiunile şi de profunzimea implicării, sinceritatea şi onestitatea dăruirii sporind în chip hotărâtor şi valoarea demersului literar. Opera este autorul, autorul este opera lui – cum s-a mai spus şi s-a mai scris în nenumărate rânduri, cu aceleaşi sau cu alte cuvinte.
Doar interviul face… opinie separată, el devenind un… caz particular în care intervievatul este „silit” să-şi dezvăluie, uneori până în detaliu, identitatea. În bună măsură, totul stă în calităţile de… investigator pe care le posedă cel ce pune întrebările. În situaţiile normale, indiscreţia nu este un păcat, ci un stimulator, mărturisirile directe şi sincere constituindu-se în tuşe esenţiale în alcătuirea unui autoportret nu doar credibil, ci şi demn de admiraţie. Iar mărturisitorul îşi asumă ipostaza unei… odăi cu interiorul în afară…. Read the rest of this entry »

Eugen Dorcescu – Poemele bătrânului

 

 

Poemele Bătrânului
(Selecţie)

1.

Bătrânul
şi-a simplificat,
şi-a geometrizat
afectele. Spune
că ierarhia iubirilor sale
începe cu Yah Elohim, continuă
cu soţia, nepoţii, fiicele, cu
părinţii şi fraţii – cei după trup,
cei întru credinţă – ,
se opreşte la semeni,
diluându-se enorm, pentru a-i
cuprinde pe toţi, pentru a
se distribui egal fiecăruia,
se întoarce apoi, revine la
el însuşi, încrezătoare,
dar Bătrânul nu vrea
s-o primească, el ştie
că a iubi pe cineva dintre oameni
înseamnă
a dori să trăieşti tu în locul lui
– spre a-l feri de ororile vieţii –,
el ştie
că a urî pe cineva înseamnă
a dori să îl faci pe acela să
trăiască în locul tău,
şi Bătrânul nici nu se iubeşte,
nici nu se urăşte,
el nu mai trăieşte de mult în
locul său,
el nu mai trăieşte
în niciun loc
şi n-a murit încă.

Eugen_Dorcescu

Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Psihoterapie

De o vreme Eliahu Iliescu umbla posomorât, încruntat, ocolea oamenii şi lăsa impresia că i s-au înecat toate corăbiile. Azi aşa, mâine la fel, până când, într-o zi l-a oprit dentistul Kleinergrois şi l-a întrebat ce are pe suflet, ce necazuri îl copleşesc, ce probleme îl preocupă. Şi l-a asigurat că prietenii şi vecinii sunt gata să-l ajute dacă stă în puterea lor.
Eliahu a oftat adânc şi i-a mărturisit că nu doarme noaptea şi nu se odihneşte ziua, de asta nu-şi face cum trebuie treburile la serviciu, a rămas în urmă cu lucrările, e stresat şi nervos, s-a certat până şi cu Iuliana, nevastă-sa, nu are răbdare de copii şi-i trec prin cap tot felul de gânduri închise la culoare…
Kleinergrois l-a ascultat foarte atent şi i-a spus să fie liniştit, fiecare trece măcar o dată în viaţă printr-o asemenea situaţie. Poate să Read the rest of this entry »

Șerban Foarță – MIRELA, în trei ipostaze

I. Ca să încep în cheie muzicală, uşor burlescă, jucăuşă, dar, totodată, afectuoasă: Mirela e un nume prin excelenţă muzical.

Un triolet: MI-RE-LA. Graficul ce rezultă dintr-un asemenea fragment melodic aduce cu o scară cu trei trepte: „trei trepte de măgean” (vorba poetului Ion Barbu).

Mi-ului, ca treaptă incipientă, îi urmează una inferioară, anume adiacentul Re, contiguu, însă mai jos (spaţial vorbind, nu altfel).

Acesta e urmat subit de un salt ce numără cinci trepte, până la treapta ascendentă La.

O scurtă analiză de ordin onomantic (şi nu fără un dram de sare, cum grano salis, aşadar) ne dezvăluie această evoluţie pozitivă: o stare neutră, incipientă; o cădere relativă, după; urmată afectiv (ca şi, nu mai puţin, profesional) de o ascensiune.

Aşadar, o viaţă cuprinsă într-o cvintă. Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama: Poeme – Poems

dimi

ȚARA LUI SORON

A trecut războiul, dar cerul este încă o gură
fierbinte, dragon ce macină câmpuri de luptă
deznădejdi, suflete, speranțe.
Pe strada noastră lumea nu mai este aceeași:
doar un bătrânel culcat pe o carte deschisă, o
funcționară părăsită și doi-trei tineri care-și
privesc mâinile cu degetele albe, răsfirate.
Pantalonii, cămașa, pașii îmi sunt așezați frumos,
lângă cârciumă, îmi sunt mici acum și de aceea
i-am și promis cuiva venit de departe. Dar nu fi
trist, mi-au fost și mie doar împrumutați.

A trecut războiul, dar zilnic mă gândesc ce s-ar fi
întâmplat dacă nu m-aș fi reîntors și nu ți-aș fi
povestit despre țara lui Soron și desprea evadarea
din foc. Read the rest of this entry »

Galina MARTEA: Cum e de stopat procesul migrator? Factorii esențiali în evoluția acestui proces

O societate dominată de sărăcie și inechitate socială este predispusă, în cel mai activ mod, de a crea procesul real al migrațiunii, proces determinat de factori economici, sociali, politici etc. Evoluția acestui proces capătă amploare de la o zi la alta (dacă să ne referim la țările din Estul Europei, cu caracter pronunțat se prezintă Moldova, Letonia-27%, Lituania-23%, Bosnia-Herțegovina-22%, Bulgaria-19%, România-15%, Croația-12%: https://ortodoxinfo.ro/2018/06/25/studiu-migratia-goleste-tarile-mai-sarace-adancind-prapastia-demografica-intre-estul-si-vestul-europei/), iar factorii existenți afectează în cel mai grav mod îmbătrânirea demografică a populaţiei, depopularea teritoriului, reducerea forței de muncă productivă. Astfel, societatea moldavă, un caz cât se poate de real, se regăsește între schimbări demografice radicale, cu probleme sociale enorme ce influențează negativ creșterea și stabilitatea economică, dezvoltarea sistemului instructiv-educativ (prin reducerea drastică a școlilor și claselor din lipsă de elevi) și multe alte aspecte ce țin de evoluția omului și a comunității. Un mediu social neprielnic pentru concetățeni, excepție fiind doar pentru clasa dominantă. O țară ce este abandonată zilnic de sute de persoane, conform statisticilor migrațiunea în afara țării reprezentând în jurul a cinci mii persoane în an, motivul cel mai evident fiind lipsa locurilor de muncă, injustiția socială, sărăcia, salarii lunare ale Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Despre slugărnicie

Citat-Dale-Carnegie.fw_
O parte din raportul realizat de actualul ministru al justiției Tudorel Toader, în care sunt prezentate pe larg motivele de revocare ale lui Augustin Lazăr, a fost un raport „tendențios” după spusele Președintelui țării. Aș adăuga și calificativul – ranchiunos. Reproșurile aduse de ministrul justiției procurorului general au legătură cu modul în care cel din urmă a reacționat în anumite momente, cum ar fi acel al modificării Legilor Justiției sau a Codurilor Penale, în cazul unor decizii ale Curții Constituționale sau al protocoalelor SRI – Parchet, aici fiind menționat reproșul că „a ascuns adevărul”. Alte acuzații ale ministrului, susțin unii comentatori, par inspirate din raportul în baza căruia a cerut revocarea fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi. Procurorului general chiar i se reproșează că a îngreunat/împiedicat evaluarea fostului procuror șef DNA, asta pentru că Augustin Lazăr s-ar fi temut că urmează propria sa evaluare. Interpretarea este absurdă dacă nu schizofrenică. Concluzia raportului fiind: „Motivele care au determinat revocarea doamnei procuror-șef DNA îi sunt deopotrivă imputabile”. Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama: POEME / POEMS

dimitrie-grama

PREDICATORUL

M-am dus să-l ascult
în fiecare duminică m-am dus
era o iarnă grea și biserica
Era mai caldă decât camera
mea de la subsol.
După predică beam vin cald
și câteodată îmi era rușine
Căci beam până se încălzea inima.
Dar nu de asta m-am dus
Era bătrân predicatorul
Unii spuneau: fără vlagă
Eu însă nu-i ascultam
El îmi vorbea mie direct
Și despre ceva ce nu înțelegeam
despre suflet.
Era o iarnă grea
Ca un păcat neiertat. Read the rest of this entry »

Sorin Grumuș: Scriitori în uniformă militară: Constantin Ciopraga, combatant în cel de-Al Doilea Război Mondial

Constantin Ciopraga

născut la data de 12 mai 1916, Pașcani a fost un critic și istoric literar român, memorialist, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române. A urmat Gimnaziul la Pașcani (1927-1932), Liceul ,,Nicu Gane” din Fălticeni (1933-1937) și Facultatea de Litere si Filosofie a Universității din Iași (1937-1942). În paralel cu studiile universitare, a urmat pentru un an, între anii 1939-1940, cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Rezervă de Infanterie din Bacău. Școala Militară de Ofițeri de Rezervă de Infanterie a fost înființată în anul 1920 în garnizoana Roman și dislocată în anul 1923 în garnizoana Bacău. Primul comandant al școlii a fost generalul Ștefan Ionescu, tatăl scriitorului Marcel Ionescu (pseudonim literar Silviu Roda). În urma absolvirii școlii militare, Constantin Ciopraga, obține gradul de sublocotenent și participă la campania militară a celui de-Al Doilea Război Mondial. Read the rest of this entry »

Remus Lucian Ştefan: Poesis

Remus Lucian Ştefan

Au îngheţat arborii de mătase

(dacă închid ochii rana va dispărea sub copcile lungi ale genelor)

păstrează grele visurile dinspre departe
o iluzie-mi eşti faţa în faţa cu mine
baionetă flămândă cu gust de metal
şi de sânge adăpostită spre inimă
în mormântul tău cald şi întunecat rămâi neclintită
pentru o clipă amintirile se vor prinde în copcile lungi
vei lua cu mâna durerea?
în căuşul palmelor vei adăposti roşul acela mijit?
clătim împăienjenita tristeţe-a privirii
în umoarea apoasă a minciunilor proaspete
armele rămân neclintite
şi dacă închid ochi-o clipită rana va dispărea sub copcile lungi Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor: Conferința ASCIOR-Buzău ne-a unit pe toți

44465545_728468327517435_6567485855827492864_n (1)

Iată că am ajuns la Buzău. Înainte de asta fusesem la Conferința de la Suceava dedicată celor 80 de ani ai Societății Scriitorilor bucovineni, ce s-a desfășurat în sala mare a bibliotecii județene „I. Gh. Sbiera”. Am venit la invitația directorului acestei prestigioase instituții culturale d. Gabriel Cărăbuș. De fapt au venit mulți reprezentanți ai Societăților românești din regiunea Cernăuți.
În după amiaza acelei zile împreună cu doamna Maria Ștefureac, bibliotecară-șefă a bibliotecii din satul Pătrăuții de Jos am plecat cu trenul spre Buzău. Deși a avut întârziere din cauza unei neprevăzute defecțiuni, la gara feroiviară ne așteptau domnul Nicolae Mușat cu șoferul unei mașini și cu încă un domn care sosise la Conferință de la Covasna.
Am fost conduse la hotelul „Pietroasa” cel mai bun hotel al orașuluiu, având condiții foarte bune pentru cazare.
Conferința a început a doua zi în piața centrală a orașului, în fața primăriei. S-au adunat cei care veniseră primii. O scurtă alocuțiune a Read the rest of this entry »

George Petrovai – Trebuința și anevoința înțelepțirii omului

COP_Trebuinta si_2

Cuvânt lămuritor
Partea a doua din seria Trebuința și anevoința înțelepțirii omului abordează procesul vital al înțelepțirii noastre dintr-o perspectivă eminamente filosofică, fapt ilustrat cu ajutorul titlului Diferențe și permanențe în gândirea filosofică. Sigur, o abordare rezonabilă, iar prin aceasta selectivă, căci – așa cum just afirmă gânditorul român Petre P. Panaitescu – filosofia nu poate fi studiată aidoma științelor pozitive, adică în mod dogmatic, ci numai în mod istoric.
Ceea ce înseamnă, ne informează Negulescu în tratatul Problema ontologică (Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972) că „suntem siliți să ne adresăm fiecărui filozof în parte și să-i ascultăm părerile, rămânând, firește, liberi să credem pe unii sau pe alții sau pe nici unul dintr-înșii, după structura și afinitățile noastre sufletești”. Read the rest of this entry »

Mihai Păstrăguș: Centrul Cultural Spiritual Văratic – lăcaș al culturii eminesciene

 

Mihai Păstrăguș

Fusesem înștiințat de președinta LSR, filiala Iași, poeta Corina Matei Gherman, cu câteva zile înainte că voi fi și eu inclus în delegația filialei Iași care se va deplasa în 28 iulie la Văratec, mai precis la Centrul Cultural Spiritual, inaugurat cu un an în urmă, pentru a asista activ la un program spiritual dedicat memoriei lui Mihai Eminescu. Tematica eminesciană m-a fascinat în totdeauna prin bogăția de semnificații și mă întrebam oare ce noutăți vor mai fi? Ajunși la acest centru și intrând în programul propriu-zis, am realizat imediat că Fenomenul Eminescu proliferează ca răspândire spațială, și nu întâmplător, pentru că Eminescu a parcurs cam tot spațiul românesc, lăsând urme inedite pe oriunde a trecut în scurta-i viață.
Vedeam justificate centre de interes eminescian la Ipotești – locul său naștere unde a copilărit, vedeam cu o importanță egală Cernăuții și relația cu Aron Pumnul, vedeam Iașiul cu activitatea sa la junimea, care e foarte bogată, vedeam o altă legătură cu Viena Read the rest of this entry »

Corina Matei Gherman: O zi cu prietenii dragi la Mănăstirea Văratec

Corina Matei Gherman

Iulie. Soarele aruncă spre pământ stropi de foc, am învăţat cândva că se cheamă raze. Ce fel de raze mai sunt şi astea, nu-mi pot da seama, dar ştiu că mă ascundeam sub umbra mea de frică să nu mă găsească. Singură, am revenit pe acelaşi culoar al necunoscutului, în paralelipipedul revoltător de alb şi tăcut al camerei. Plec. Am început să-mi fac planuri de plecare. Încet, încet, întreaga mea fiinţă s-a schimbat. O stare de euforie inexplicabilă a pus stăpânire pe sufletul meu.
Şi, împreună cu prietenii, iată-mă, numărând şirurile putrezite ale stâlpilor de telegraf. În botul maşinii şi-a aruncat ochii, după ce înghiţise ceva kilometri, un alandala de case, cu nume improprii de vile. Părea frumos urâtul acela cenuşiu, cu ochi de vitrină, străzi pavate cu maşini, c-o movilă din ziduri de piatră aruncate simetric pe-o coastă de munte. Localnicii îi spuneau cu-n fel de mândrie reţinută,Cetatea Neamţului. Şi multe erau întrebările care ieşeau din legăturile neurale ale creierelor noastre. Ce o fi? Cum va fi la Centrul Spiritual? Cine sunt invitaţii? Read the rest of this entry »

Valeriu Dulgheru: Valetul Dodon slugă la doi stăpâni

Kremlinezul Dodon avea un singur stăpân – pe țarul Putin, pe care-l vizita în fiecare lună, uneori și de două ori pe lună. Acum mai are un stăpân – pe sultanul Recep Erdogan. Și așa nu-l prea vedeam acasă veșnic plecat la Moscova sau aflat în concedii (a avut omul anul trecut vreo șapte!). Acum va trebui să se împartă între Moscova și Ancara. Doar peste două săptămâni va pleca la Istanbul (așa cum plecau altădată domnii fanarioți) să „deschidă cel mai mare aeroport din lume”. Fără el rămâne aeroportul nedeschis! Cu acceptul lui Putin Dodon a deschis în calendarul său o nouă destinație preferențială – Ancara (Istambul).

După modul cum a fost primit la Chișinău și Comrat se pare că Erdogan este satisfăcut de slugă. De menționat că în perioada când Republica Moldova era o poveste de succes Chișinăul a fost vizitat de granzii Europei: cancelarul Germaniei Angela Merkel, preşedintele Consiliului European Donald Tusk, președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, de alte mari personalități ale lumii. Vizita președintelui turc R. Erdogan le-a întrecut pe toate la capitolul de protocol. A fost primit ca un rege, primblat prin orașul Chișinău aproape pustiu. Polițiștii au fost puși să stea cu spatele la stradă pe tot traseul. În cortegiul prezidențial erau două mașini Read the rest of this entry »

Primirea icoanei Prodromiţa de la schitul românesc Prodromu, de la Sf Munte Athos, în dar pentru Mănăstirea Varatic

Sfânta Icoană a fost adusă de părinţii de la Mănăstirea Sihăstria. Procesiunea a fost urmată de privegherea in cinstea Sfintei Icoane la care au cântat maicile şi părinţii de la Sihăstria și corul măicuțelor de la mănăstirea Varatic. Icoana a fost întâmpinată de Maica stareță Iosefina, de măicuțele Consiliului mănăstirii, de celelalte măicuțe, de credincioșii aflați la ceremonie.

[flickr_set id=”72157672612507517″]

Icoana Maicii Domnului numita Prodromiţa este una dintre icoanele făcătoare de minuni, păstrate in Schitul românesc Prodromu, in Sfântul Munte Athos. Prăznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iulie, cu întreaga noapte de priveghere. Schitul Prodromu mai păstrează si alte icoane făcătoare de minuni, printre care: icoana Sfântului Ioan Botezătorul si icoana Maicii Domnului Apărătoarea de Foc. Read the rest of this entry »

Gh. A.M. Ciobanu: Borzeşti, prilej de prăznuire picturală

Gheorghe A M Ciobanu

Parcurgând Istoria Creştinismului, constatăm că puţini dintre cei ce au purtat coroană de domnie, au fost, sau au devenit, peste ani şi Sfinţi. Ca un blazon ce ne-a fost dăruit pentru zbuciumata noastră fiinţare, poporul nostru are un astfel de har, având un Domnitor ce este considerat şi „Mare” şi „Sfânt”: pe Ştefan al Moldovei. Un Ştefan, cu spadă şi cruce, coroană pământească şi aureolă de cer.
Ca om, a văzut lumina soarelui la Borzeşti, un şes moldav, pe care au dăinuit, de la un timp la altul, „stejari după stejari“, un crengăniş în care a fost ucis, de către năvălitori răi, un suflet de copil, un lăcaş de rugăciune înălţat pe rădăcinile acelui „strămoş vegetal“, iar acum o prăznuire picturală, durată doar de câţiva ani, cu penelul nemuritor şi sacru al unei fresce interioare.
O zăbovire, de suflet şi religioasă, istorică şi artistică
Cu binecuvântarea PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereul Vicar al Episcopiei Romanului, avându-l drept consultant pe academicianului Răzvan Theodorescu, Primăria Municipiului Oneşti şi Sfânta Episcopie muşatină au editat, cu prilejul omagierii sexacentenare a acestei episcopii, un album deosebit, dedicat acestui lăcaş de rugă, aparţinând Borzeştiului ştefanian. Albumul „Borzeşti – Frescă şi Istorie“ este o zăbovire, de suflet şi religioasă, istorică şi artistică. Read the rest of this entry »

Galina MARTEA: „Educația – sinteză a credinței, culturii și științei”

VMandacanu_coperta_Educatia-sinteza a credintei

proiect consacrat Centenarului Unirii

Un proiect literar consacrat marelui eveniment – Centenarul Unirii. Un proiect literar de o importanță aparte pentru poporul român din Basarabia, acesta însumând în sine aspecte despre educația omului prin credință, cultură, știință. Apărută recent la Editura Pontos din Chișinău, coordonatorii fiind Virgil Mândacanu (dr. hab., prof. univ., savant, scriitor, ziarist, membru al Sfatului Ţării-2) și Daniela Vacarciuc (dr., profesor de istorie, directorul liceului Vasile Alecsandri din Chișinău), antologia științifică-literară „Educația – sinteză a credinței, culturii și științei” este o continuare a lucrării „Unirea în destinul româ¬nilor basarabeni”, publicată în anul 2017 la aceeași editură, obiectivul fiind același – Centenarul Unirii. Cu un cuprins de 724 pagini, monografia în cauză este completată din texte alese a mai multor autori (studii, articole, interviuri), iar subiectele sunt orientate către un singur scop și anume: în a deștepta poporul din Basarabia, poporul român din Basarabia, pentru ca acesta să înțeleagă mai bine care este realitatea existentă din cadrul țării și, Read the rest of this entry »

Ben Todică: Cine suntem, unde mergem şi de ce?

ben-todica

Cultura comercială orchestrează alienarea maselor, singurătatea, nefericirea, un sens de nepotrivire, că nu mai aparţinem acestei lumi şi ne promite că dacă investim în această cultură atât financiar cât şi personal, o cultură care are la baza cultul personalităţii “eu” şi dacă ne dăruim ei, atunci ea ne promite că vom fi impliniţi şi fericiţi. Odată intrat în acest cult şi investeşti, descoperi că intri într-un lanţ al dorinţelor care nu se mai termină, un lanţ intenţionat construit, să te înrobească. În termini biblici este clasificată ca un cult al ideilor ascunse, al dumnezeilor de lemn. Întemeietorii biblici au înţeles că idolii creaţi de oameni cer sacrificii la început, să-ţi sacrifici aproapele, familia pentru a-ţi demonstra loialitatea, sfârşind prin sacrificarea ta personală. Acest cult al individualismului a creat şi a dus la multă dezamăgire, nefericire şi depresie, alimentată de acest ciclu continuu al consumerismului. Ce e Facebook? Sau orice platformă socială din internet? Ne oferă tuturor cele 15 minute de celebritate şi posibilitatea de a deveni eroul povestirii tale şi ce-i Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Voința De Putere

Cum este posibil ca unii oameni să fie atât de atrași de putere, încât atunci când rămân fără ea, li se prăbușește tot universul? ” – Vaclav Havel

S-au împlinit 174 de ani de la nașterea filozofului german Friederich Nietzsche (15 oct.1844 – 25 august 1900). Despre viața și despre filozofia sa oarecum controversată se poate vorbi mult. A făcut studii strălucite de filologie la universitățile din Bonn și Leipzig, a profesat timp de 10 ani – profesor de filologie greacă în orașul Basel, timp în care a lecturat cartea lui Arthur Schopenhauer „Lumea ca voință și reprezentare”, carte care a constituit premisa ideatică a vocației sale filosofice. În respectiva lucrare Schopenhauer susținea că Voința stă la baza reprezentării lumii – voința de a trăi care nu cunoaște altă țintă decât propria sa existență și conservare.
Șubrezindu-i-se sănătatea, căutând o climă prielnică, Nietzsche a pășit în viața de scriitor rătăcitor. Publică culegeri de aforisme, în ediții restrânse și pe cont propriu. Bolnav, cu dureri de cap îngrozitoare, cu teama pierderii vederii, el gândește și scrie continuu. De menționat este momentul apariției dezechilibrului psihic, manifestat în piața Carlo Alberto din Torino, când asistă la biciuirea sălbatică și agonia unui cal pe una din străzile orașului și are prima criză de nebunie cu manifestări delirante, considerându-se Dionysos sau Iisus. A fost îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa. Read the rest of this entry »

Viorica Șerban: Misterioasa mea prietenă

viorica

Este o zi specială, când m-a cuprins un somn adânc, liniștitor. Este ziua când misterioasa Doamnă m-a cuprins duios în brațe și m-a ridicat în neant învelindu-mă cu mantia-i neagră, răcoroasă. Pentru că este ziua când poezia a încetat să mai curgă pe albia vieții mele. Este ziua când, din sânul morții, am simțit fiorul rece al iubirii … am simțit că nisipul vieții se scurge în clepsidra timpului firav. Am zburat cu misterioasa Doamnă adânc, în neantul eternității, am cutreierat câmpiile lui Dumnezeu și am văzut copiii Lui zburând cu aripile lor de îngeri. M-am legănat dulce amețitor în mantia neagră a misterioasei Doamne ce mă ținea strâns în brațe să adorm, legănându-mă pe o adiere de fior. M-a dus încetișor peste brazdele lumii păcătoase, peste prăpastiile lumii pământene și mă legăna, și îmi sufla pe gene să adorm în neant și să mă prefac în negură. Da, nu eram singură, eram cu ea, cu misterioasa Doamnă care mă ținea strâns în brațe, mă legăna duios ca pe un fluture ce adie în noapte pe o frunză de castan. Mă ridică-n sus, tot mai sus și mă coboră vertiginos într-un vals tulburător, amețitor. M-a legănat, mi-a îngăimat un cântecel de dor, dor de nopți, dor de mine, dor de tine. Mă clătinam în brațele-i difuze, mă zbăteam, voind să cad, să cad adânc, tot mai adânc, în neant, să nu mai văd, să nu mai aud. Să dorm în veșnicie, să uit de tine, să uit de mine, să uit de păcatele lumii mele. Read the rest of this entry »

Galina MARTEA : Cine să dezvolte cultura națională?

Galina Martea

Referindu-ne la termenul cultură, subînțelegem că este vorba de existența umană prin intermediul căreia se prezintă manifestările și activitatea cotidiană a individului. Moștenită din strămoșii noștri, cultura are la bază obiceiuri și tradiții, moduri de comunicare, forme specifice scrisului și vorbirii, valori naționale, etc., respectivele, toate încadrându-se în disciplina sau definiția culturii. Cu rădăcini universale, cultura, în esență, cuprinde totalitatea valorilor materiale și spirituale necesare omului, necesare unui popor în existența de zi cu zi. Lucruri foarte prețioase care trebuiesc menținute și apreciate la justa valoare de către individ, dar, în același timp, dezvoltate continuu în pas cu lumea modernă civilizată. Astfel, prin procesul de dezvoltare a omului se modifică evolutiv cultura acestuia, concomitent presupunând în sine și nivelul de civilizație al propriei societăți. În acest caz, prin nivelul de dezvoltare a propriei societăți individul este satisfăcut din punct de vedere material, iar cultura îi este acel pilon care îi oferă multă siguranță în obținerea Read the rest of this entry »

MIRELA-IOANA DORCESCU: GHEORGHE ZAMFIR ȘI MIRACOLUL ROMÂNESC

Mirela_dorcescu_

Soţului meu EUGEN DORCESCU
 Preliminarii

Pentru a înţelege şi a aprecia, în amploarea şi în profunzimea sa, geniul lui Gheorghe Zamfir, trebuie să pricepem, mai întâi, în ce constă excelența, recunoscută pe mapamond, a muzicii sale. Și, pentru a înțelege genialitatea acesteia, trebuie să identificăm, înainte de orice altceva, ce anume a generat-o: atașamentul existențial și artistic față de tot ceea ce este străvechi și cu adevărat românesc. Naiul său aduce la lumină, trimite spre toate zările, geniul sufletului românesc, inclusiv acel genius loci, în care duhul și sufletul poporului român, precum și existența sa întru imanență au fost rânduite a sălășlui și a dăinui. Gheorghe Zamfir este artistul patriot, care, în sfera muzicii instrumentale, a dus „sentimentul românesc al ființei” (Constantin Noica) pe marile scene ale lumii, ridicându-l la înălțimile incalculabile, inefabile, ale fascinației și ale beatitudinii estetice. Read the rest of this entry »

George PETROVAI: Morala biblică – morala tradițională – morala modernă sau unicitatea moralei în tripla ei ipostază

În pofida precizării din dicționar că „Etica este teoria filosofică a moralei”, prin aceasta punându-se cu prea multă ușurință semnul de egalitate dintre etică și morală, rămân la părerea că cele două concepte sunt neidentice în intensiune și extensiune (conținut și sferă), fapt care m-a îndemnat să optez pentru următoarea definiție/distincție în cartea Cuvinte-ncumințite (Editura Echim, Sighetu Marmației, 2014): „Etica este evanghelia socială pentru viața de-aici, morala este evanghelia spirituală pentru viața de-apoi”.
Și iată de ce: etica este șansa ca umanul să devină atotuman, morala este garanția îndumnezeirii atotumanului; scopul eticii este să-i facă pe oameni virtuoși, iar al moralei să-i facă nemuritori pe virtuoși; legăturile stabilite de etică sunt de tipul om-om, pe când ale moralei sunt de tipul om-Transcendent; eticitatea are vocația sincroniei, moralitatea pe cea a diacroniei; dacă etica poate fi considerată anticamera sublimării omului, atunci morala este camera de taină a transfigurării și religiozității sale (cu necesara mențiune că nu toți oamenii morali sunt efectiv religioși, dar că toți oamenii religioși trebuie să aibă o trainică bază morală); posibil ca etica să fie conjunctural-constrângătoare (a nu se uita cu totul „Codul eticii și echității socialiste”), însă oriunde și oricând principiile morale au avut un rol fundamental-tămăduitor (bunăoară, decăderea Imperiului Roman în timpul iulianilor și maxima lui înflorire din vremea antoninilor, sau – mai aproape de noi – extinsa moralitate creștină a Evului Mediu și dramatica ei decădere în statele moderne). Read the rest of this entry »

ILDIKO GABOS FOARȚĂ, UN ROMAN AUTOANALITIC: „CELESTA” DE MIRELA-IOANA BORCHIN-DORCESCU

În general se spune despre mine că sunt o fiinţă pozitivă şi bucuroasă. Iar astăzi, motivul meu de bucurie este că, din nou, se adevereşte principiul „nimic nu-i întâmplător”, că între lucruri, oameni şi evenimente există dintotdeauna conexiuni ascunse, neştiute, care uneori, în mod neaşteptat, ies la iveală, părând de-a dreptul miraculoase.

Pe la sfârşitul anilor 70, pe când eram încă studentă, mă întâlneam aproape zilnic, la lift sau pe stradă, cu o fetiţă frumoasă din vecini, cu ochi mari, adânci şi curioşi, care-mi spunea „sărumâna”, acceptând cu greu să mă tutuiască până la urmă, deşi diferenţa de vârstă dintre noi nu era prea mare. Şi tatăl meu o iubea foarte mult, mereu mi-o lăuda, iar mamele noastre stăteau des de vorbă. Apoi eu am plecat la repartiţie, ea a crescut, a terminat facultatea, şi-a întemeiat o familie, eu m-am mutat de la părinţi… Multă vreme nu ne-am văzut. Niciodată n-aş fi crezut că peste ani şi ani vom fi din nou vecine, că soţii noştri vor fi ambii scriitori celebri şi vechi prieteni, iar eu voi vorbi despre o carte a ei care spune o poveste izbitor de asemănătoare cu propria-mi poveste… Read the rest of this entry »

Emilia Țuțuianu: Lansare de carte Editura Muşatinia la Bruxelles – scriitoarea Veronica Balaj

43542716_2173996422860367_5765443989389967360_o

Editura Muşatinia a fost invitată la Casa de Cultură Belgo-Română din capitala Uniunii Europene, la prezentarea cărții scriitoarei și jurnalistei Veronica Balaj, Stampe imaginare. Au participat doamna Miu Mihaela Cosmina, Ministru Consilier a României la UE Bruxelles, doamna europarlamentar Maria Grapini şi doamna director al Casei de Cultură Belgo-română, Carmen Drăghici Hopârtean, în prezența unor iubitori de carte românească. Un eveniment cultural printre multe alte remarcabile activități pe care le desfășoară această instituţie în plan cultural şi educațional.
Felicitările mele din inimă pentru această instituţie care realizează o remarcabilă punte de legătură culturală dintre Belgia și România!
Printre autorii de marcă ai cărților apărute la Editura Mușatinia din Roman, se numără și distinsa scriitoare Veronica Balaj, volumul Stampe imaginare / Stampes Imaginaire, fiind a patra carte sub semnătura doamnei Veronica Balaj, apărută la Editura Mușatinia, precedată de volumele: Coordonate Critice, Solilocvii și Poezii / Poemas. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Mentalitatea

Citat-Thomas-Jefferson

Mentalitatea, conform dicționarului, este modul propriu în care gândește un individ sau o colectivitate să-și ducă viața. În anul 1985, un fost agent dezertor fugit din Uniunea Sovietică în America a oferit un interviu privind subversiunea ideologică, adevărata „armă” prin care se poate distruge psihic un popor, schimbându-i mentalitatea. El afirma în interviu că serviciile secrete folosesc doar 15% din timp, bani și forța de muncă pentru spionajul propriu zis, în timp ce restul de 85% sunt folosiți pentru această subversiune ideologică sau război psihologic. Și explica că ea, subversiunea, consta într-un proces lent de spălare a creierului, existând pași pentru schimbarea gândirii și comportamentului unei întregi națiuni; subversiunea și propaganda își pierd însă din eficiență, când persoanele vizate conștientizează situația în care se află fiindcă „poți manipula toți oamenii o perioadă de timp și o parte a oamenilor mereu, dar nu poți manipula toți oamenii mereu”. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: Azi pentru mâine / Today for Tomorrow

Emilia Tutuianu

Am din ce în ce mai des strania senzație că navigăm într-o mare de lume cu oameni pustii. Pustiiți parcă de valorile umane: respectul, integritatea, înțelepciunea, iubirea, bunătatea, generozitatea, încrederea, prietenia… Unde greșim? Unde și când le-am rătăcit și ne-am rătăcit? De ce privim în gol, plini de lehamitea molozului din care vrem să răzbim și din care încercăm să mai salvăm, cât putem și cum putem, lucruri, amintiri, valori, identitatea noastră ca popor? Multe din câte se-ntâmplă azi nu ne reprezintă, dar câți dintre noi mai iau atitudine, cine mai încearcă să transmită prin puterea exemplului și cu ajutorul gesturilor nobile, altruiste, lipsite de orice așteptare a vreunei recompense, cinstea, bunătatea, empatia, compasiunea și generozitatea? Unde ne-am pierdut și când ne vom regăsi pe noi înșine? Ne trebuie răbdare și trudă, introspecție a propriei persoane și multă sinceritate să redevenim oamenii ce-am fost. Să încercăm să ne întoarcem la rădăcini și să le cinstim cum se cuvine și mai ales să transmitem celor ce vin cultul valorilor adevărate. Altfel, ne stingem, încetul cu încetul, măcinați de sentimente mici într-un mare pustiu în care să n-avem un fir de ceva de care să ne ținem, tăcuți, mărunți… și neancorați într-o mare secătuită de abuzuri, minciună și nonvaloare. Read the rest of this entry »

Dr Ileana Costea: La Aniversarea Centenarului Marii Uniri – Congres ARA 42, Iaşi

Ileana Costea

Nici că ar fi putut fi un loc mai potrivit unui congres al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (ARA 42, 26-29 august 2018, http://ara42congress.tuiasi.ro/) la aniversarea centenarului Marii Uniri decât „dulcele târg al Ieşilor”, loc atât de important pentru istoria şi cultura românească. Şi spaţiile unde s-a ţinut congresul sunt la fel de marcate de tradiţie şi semnificaţie: frumoasa sală istorică Aula Magna, bijuterie de arhitectură tradiţională, aparţinând instituţiei gazdă a congresului, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”; Sala Paşilor Pierduţi (unde participanţii s-au întâlnit în pauze înconjuraţi de muralele-tablouri de Sabin Bălaşa, şi unde au
fost prezentate expoziţiile de carte, artă şi arhitectură); impresionanta sală „Vasile Pogor” a Palatului Roznovanu, azi Primăria Iaşi (unde au avut loc recepţia de deschidere, duminică 26, şi banchetul, luni 27, în prezenţa primarului oraşului Iaşi, Mihai Chirică şi a fostului primar, prof dr. Constantin Simirad), şi complexul muzeal Eminescu de la Ipoteşti, loc de pelerinaj de suflet şi cultură pentru noi românii. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: Poesis

Emilia Tutuianu.

Salcia

Pletoasă, gânditoare , cu pleoapele închise
şi vântul dezmierdându-i faldurile grele,
pe malul solitar al unui râu rămase
o salcie pletoasă, sub cerul plin de stele.

Era sublim sub lună, când briza ne cuprinse
cu braţele ei grele de frunze şi-nfloriri…
Ne-nfiora tainic de amintiri apuse
şi-n oglinda apei se-apleacă murmurând:
Tu la izvor, Eu la vărsare
ne legănăm cu vise şi iubiri
… cuprinşi de neuitare! Read the rest of this entry »

Mariana Gurza: Poesis

Mariana Gurza

Eu, tu şi marea

Eu, tu şi marea
nu vom mai fi decât amintirea
nisipului fierbinte,
a urmelor lăsate de paşii noştri.
Pe valul albastru,
doar tu şi eu
vom şti
unde am ascuns
scoica tinereţii noastre
muşcată de alge,
de rechini
şi de peşti răpitori. Read the rest of this entry »

Luca Cipolla – versuri

Luca Cipolla

Il disegno

Una doccia fredda
di elementi mi pervade
e quanto sono sporco
ora sino a che il fuoco
pulirà quelle stigmate,
un folle che vagola
sperso – barcolla
e beve latte di cavalla;
all’una i fuochi s’acquietarono Read the rest of this entry »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina Lucia Mihalca

Simboluri efemere

În această dimineață,
ceva s-a pierdut pe drum,
vântu-mi șoptește nerăbdător cuvinte solitare,
o trecere fugară ce-și poartă pașii într-un timp topit în cerul albastru,
o pasăre nedumerită se-agață de-o ramură subțire,
ca o mână ce coboară ușor, molatic,
pe strunele tăcute. Read the rest of this entry »

Emilia Amariei – poesis

Emilia Amariei

Rugi și canoane

Oare-i luna-n copaci sau copacii-s în lună?
Parcă-s stele pe gard, s-a turtit universul,
Iar cuvintele zac. Se mumifică versul.
Compresoare strivesc rânduiala străbună.

Și-a întors ochii triști îndărăt Creatorul,
Îngerii tot mai des bat din aripi… de ducă,
Să-l păzească pe om, de păcat, nu apucă,
Și stau gata să-și ia către pronie zborul. Read the rest of this entry »