Vavila Popovici – Tallis Scholars

Capela Duke exterior

Cu muzică iubirea se hrănește; Cântați-mi așa dar!” – Shakespeare

Miercuri 11 aprilie, pe înserat, am plecat cu mașina, alergând printr-un spațiu cu decorul verde al copacilor sfios înfrunziți, cu soarele strălucitor și mare ce apunea glorios undeva pe partea stângă a drumului, sărind ca o minge, când într-o parte, când în alta a șoselei șerpuitoare. Câteva păsări somnolente zburau lin spre culcușurile, probabil nou zămislite. Ne grăbeam să ajungem la orele opt ale serii la Biserica Universității Duke (Duke University Chapel) din Durham, statul Carolina de Nord, unde urma să audiem un grup vocal. În drumul urcător spre Capelă meditam la importanța muzicii în viața noastră, ea fiind legată de universul nostru interior, atitudinea față de muzică fiind, în general, un indiciu al profilului moral al omului.
Despre această Capelă am mai scris cu ocazia altor concerte ascultate. Poziționată în inima campusului vestic al universității, a fost construită între anii 1930 și 1935. Impresionanta Capelă măsoară 89 metri lungime, 19 metri lățime și 22 metri înălțime, plus înălțimea turnului – 30 centimetri). Este un exemplu de arhitectură neo-gotică în stil englezesc, arhitectură caracterizată de arcuri mari, bolți nervurate și contraforturi care permit crearea unor spații mari și deschise, nefiind întrerupte de coloane pentru susținere. Este construită din piatră vulcanică, cunoscută ca piatră albastră de Hillsborough, cu 17 nuanțe de la ruginiu la gri. Ferestrele bisericii, 77 la număr, au frumoase vitralii, cu scene biblice și cu aproape 900 figuri din Biblie. Băncile din interiorul bisericii asigură locuri pentru 1600 persoane. În 1976 a fost instalată prima orgă, și cea de a doua de dimensiuni mai mici, în 1996. Aici se țin slujbele liturgice în fiecare duminică, la care participă și corul universității. (mai mult…)

Nicolae Vălăreanu Sârbu – versuri

Cum rupi noaptea

Nu mă ademeni să mă gândesc la tine
cum rupi noaptea precum cuvintele-n silabe
şi calci pe ritmurile sonore,
de fiecare dată întorci drumurile înapoi
şi faci pietrele să tresară,
apoi ca o uşurare
mă duci la înserările tale voluptoase.

Întotdeauna am crezut cuvintele încrustate
ca nişte nume pe un monument,
ochii ca din nişte grote sub gene
privesc din adânc cerul înstelat
pe care tu-l desenezi în ierburi, verde
şi împleteşti vise. (mai mult…)

Ioan Miclău Gepianul – Nocturnus

Pe a zării pânză albă trasă-n orizont cortină,
Își întind umbrele munții, ca țesute în lumină,
Zugrăvind de-argint perdele, după care lumi palpită,
Legănate ca o flotă pe o mare infinită!

Când din bolțile astrale candele cerești atârnă,
După deal și-ardică luna jumătatea ei cea cârnă,
Cu argint poleind zarea coame uriași desplete,
Pe la margini stâlpi de neguri mișc unduitoare pete. (mai mult…)

Constantin Frosin, premii pentru traducere

În 2018, Constantin Frosin a primit Premiul pentru Traducere al Fundatiei „Naji Naaman” din Liban si Premiul european pentru Traducere Horace 2018, oferit de cenaclul european afiliat Fundației Culturale a Uniunii Europene (http://cenacleeuropeen.eklablog.fr/prix-horace-a136155152). Este al doilea premiu european al reputatului traducător gălățean, după cel din 2003 – Premiul european de poezie POÊSIAS).

Constantin Frosin, care este considerat de academicianul Giovanni Dotoli, „le Prince de la Francophonie et de la Francophilie” sau „Le Prince de la Traduction” (după lectura cărții „Au fil de mes idées”, editura eLiteratura, 2014), are în palmares o bogată colecție de titluri și premii internaționale, dintre care se disting: MEDALIA PARLAMENTULUI EUROPEAN, 1995; Médaille d’Argent du Rayonnement Culturel, La Renaissance Française, patronată de Președintele Franței, J. CHIRAC; Medalia Jubiliară MATSUO BASHO, 1995 ; Marele Premiu al Academiei Francofone, 1999; Medalia de Aur a Academiei Internaționale din Luteția, 1999; Marele Premiu (mai mult…)

Apariție editorială: În dialog cu creația umană, de Galina Martea

Galina Martea_coperta_In dialog cu creatia umana-editura site

Scriitoarea și cercetătoarea Galina Martea, doctor în științe economice, autoare a mai multor volume de versuri, eseuri, publicistică, proză, critică și istorie literară, stabilită în Olanda, a lansat zilele acestea la Editura ”Bestelmijnboek” din Haga volumul de critică literară „În dialog cu creația umană”, informează MOLDPRES (https://www.moldpres.md/news/2018/04/11/18002920 ).
Potrivit editorilor, în noua lucrare autoarea analizează creația literară a scriitorilor români contemporani, apărută în volume aparte, antologii colective sau reviste literare.
Scriitorul academician Nicolae Dabija a afirmat că, de regulă, „condeiul inteligent al Galinei Martea oscilează între eseu şi vers, între articol de analiză şi poem de dimensiune… Mesajul ei e unul ce impresionează prin sinceritatea rostirii, ea îi convinge pe alţii prin convingerea proprie, dar şi prin vigoarea limbajului”. (mai mult…)

George Petrovai: Balada dușilor cu pluta

Motto:
Postdecembrismu-nvederează
de ce-i canalia în stare:
Prin anarhie, cea de sus
e tirania-nfloritoare,

pe când canalia de jos,
cu intrinseca-i tiranie
înfiptă-n spiritul de turmă,
e-ntruna sursă de-anarhie…

Cândva, cu ani treizeci în urmă,
noi ne mândream
și la școală învățam
c-avem o țară faină și bogată,
de Domnul binecuvântată
și de străbuni netraficată,
c-adică, după lungul jaf
de la romani la comisari
(din Est întâi, din Vest acum),
noi cu speranța ne nutrim
ființa nărăvașă-n timp –
trecutu-i vag,
prezentul strâmb,
iar viitoru-i cu arțag… (mai mult…)

Sorin Grumuş: Crucea Roşie – filiala Roman

Academician doctor Constantin I. Istrati

RĂZBOIUL DE INDEPENDENŢĂ

În secția militară de la Spitalul ,,Precista” se primeau numai ostași răniți din unitățile dislocate în garnizoana Roman, care erau tratați în principal de doctorul Mihai Burada și de secundul său, doctorul Frantz Melxner. În Spitalul Comunității Israelite, care avea la dispoziție numai două camere, erau tratați bolnavii incurabili.
În această situație, pentru îngrijirea răniților de război a fost înființat cu ajutorul material al populației urbane și rurale un spital provizoriu denumit Spitalul ,,Virtutea Militară”, dotat cu 150 de paturi, care a funcționat în cazarma Regimentului 4 Artilerie Acest spital militar a fost întreținut prin ofrande publice, fiind tratați atât ostași români cât și prizonieri turci (1). Astfel, în condica de stare civilă pentru morți din data de 31 decembrie 1877 se consemnează decesul prizonierului turc Sarif Achmed.
Printre personalul sanitar care au îngrijit răniții de război internați în acest spital amintim pe doctorul Ion Vallianu, medic primar de județ, pe doctorul Pandele Grigorescu, medicul orașului precum și infirmiera șefă Ecaterina Brăescu, președinta ,,Societății doamnelor române”- filiala Roman. Trebuie menționat faptul că Spitalul ,,Virtutea Militară”din Roman spre deosebire de celelalte spitale militare din țară, funcționa sub egida filialei Roman a ,,Societății doamnelor române”. Celelalte spitale militare din țară funcționau sub denumirea de ,,Spitalele Independenței” și se aflau sub patronajul ,,Societății Naționale de Cruce Roșie din România”.Statisticile consemnează faptul că pe întreaga perioadă de funcționare în Spitalul ,,Virtutea Militară”din Roman (noiembrie (mai mult…)

Silvio Sticea: Comoara ascunsă

Silvio Sticea

Lacrimile tale, perle de smarald,
Se topeau în noapte pe obrazu-ti cald.
Eu le-am prins bobite, una câte una,
Prin fereastra lumii, scânteiazā luna.

Am ascuns comoara; perle si mārgele,
În ungherul tainic al inimii mele…
Bruma s-o luceascā-n zorii diminetii,
Cu o razā caldā, în negura cetii. (mai mult…)

Florin Vasile Bratu – Poesis

Flrin Vasile Bratu

De ziua mea

Astăzi e ziua mea,
zi noroasă ca mine…
Plutesc rătăcit în neant,
plânge sângele în vine.
De unde vin și unde mă duc,
de mine tot mai departe?!
A mai rămas vreun vis necurmat,
de noapte a mă desparte?!
(mai mult…)

Silvio Sticea – În taină

Doru-mi fuge pe câmpie
Blestemat de cer, discret…
Poate Domnul sā mai stie
De amorul meu secret…

Cu obrajii uzi de lacrimi
Ca si roua pe pāmânt…
Îmi sting focul grelei inimi
Sā renascā în mormânt…

Silvio Sticea

(mai mult…)

Adrian Erbiceanu – sonete

poetul Adrian Erbiceanu

De când ne știm

De câte ori de tine te-ndoieşti
Măsori cu pasul, prin oraş, asfaltul,
Pui gratii la ferestre sufleteşti…
Vântul în tine-l biciuie pe altul,

Călcând peste pornirile fireşti
De astre văduvind, în gând, înaltul
Pe unde ai fi vrut să hoinăreşti,
Peste durere arcuindu-ţi saltul. (mai mult…)

Vavila Popovici : Democrație și creștinism

Democrat înseamnă cineva care vrea să înalțe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalțe el pe umerii poporului.” – Nicolae Iorga

Democrația este o forma de organizare și conducere politică a societății prin consultarea cetățenilor, ținând cont de voința acestora, de interesele și aspirațiile de progres ale țării. Numele Democrației vine de la demos (popor) și kratos (putere), indiferent dacă ea este directă (cum era cea ateniană) sau indirectă, prin reprezentanți aleși (cum este cea modernă). Abraham Lincoln 1809-1865), președintele care a schimbat fața Americii, i-a dat cea mai clară definiție: „Democrația este guvernarea poporului, de către popor, pentru popor”.
Democrația este un tip de regim politic dar și un mod de viață, întrucât ea cuprinde un ansamblu de legi care guvernează viața colectivă, dar și sentimentele sociale, emoțiile etc. „Democrația nu este atât o formă de guvernare, cât un set de principii” spunea președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, pe timpul participării țării sale la primul război mondial.
Democrația modernă s-a întemeiat având la bază conceptele de: libertate, egalitate a șanselor, recunoașterea drepturilor omului, minimum de intervenție a statului, maximum de autonomie. Și s-a regăsit, de-a lungul istoriei sale, așa cum am spus, sub cele două (mai mult…)

Angela Furtună: Monica Lovinescu, în Dictionnaire encyclopédique des penseurs d’Europe centrale et orientale

Monica Lovinescu noir et blanc

(Pologne, Hongrie, République tchèque, Slovaquie, Slovénie, Roumanie, Bulgarie, Balkans, États baltes) depuis 1945.

Chiar în acest an, când se împlinesc 10 ani de la plecarea ilustrei scriitoare, jurnaliste, traducătoare, deopotrivă cronicar, om de teatru și critic literar, Monica Lovinescu ( n. 23 noiembrie 1923 București – decedată la 20 aprilie 2008 în Franţa, la 85 de ani, în Spitalul Charles-Richet din periferia pariziană Villiers-Le-Bel, și donând statului român toate proprietăţile sale din Paris, Bucureşti şi Fălticeni), se va petrece și un fapt de recunoaștere internațională. În timp ce, în România, sau în Bucovina, în siajul unei Restaurații mascate, meritele și activitatea Monicăi Lovinescu au început să fie sistematic minimalizate și chiar ocultate, numele marii scriitoare urcă într-o operă notabilă din Europa civilizată : Dictionnaire encyclopédique des penseurs d’Europe centrale et orientale (Pologne, Hongrie, République tchèque, Slovaquie, Slovénie, Roumanie, Bulgarie, Balkans, États baltes) depuis 1945. Scriitoarea Angela Furtună semnează articolul de dicționar dedicat Monicăi Lovinescu, în enciclopedia elaborată, în Franța, de Fondation Simone et Cino (mai mult…)

George Petrovai – „Eternii” noștri la grămadă, nu-s cât un muritor de treabă!

Biblia, îndeosebi Noul Testament, îi învață pe oamenii cu scaun la cap o mulțime de lucruri esențiale privind vremelnicia vieții și calea anevoioasă spre nemurirea promisă drepților de către Atoatefăcător, două dintre ele, zic eu, alcătuind însuși sistemul referențial al conștienței că „totul este deșertăciune și goană după vânt” (Eclesiastul 1/14), atunci când căutările și zbaterile umane refuză liniștitoarea ofertă divină:
1)„Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu” (1Corinteni 3/19);
2)În opinia mărturisitorului Petre Țuțea, calea omului trebuie să se retragă dinaintea căii Domnului, „care îmbracă două forme: inspirația sau favoarea divină și revelația sau acțiunea directă a Divinității”.
Cea mai concludentă dovadă că lucrurile nu stau în acest chip, ne este dată de îngrijorătorul regres moral-spiritual al omenirii în general, al nației noastre în special: tot mai îndepărtați de idealurile deopotrivă religioase și filosofico-sociale ale iubirii, fraternității și armoniei universale, semenii de pretutindeni se dau de ceasul morții să guste din amăgitoarea fericire a egoismului, minciunii și ipocriziei, iar românii abia dacă mai iau aminte la cumplita nefericire a celor mulți și la sfidătoarea opulență a descurcăreților.
Vasăzică, intersectându-se din când în când cu calea strâmtă, anevoioasă și, tocmai de aceea, garantată a nemuririi creștinești, adică atunci când celor în cauză le cer interesele în totalitate subordonate bogăției, puterii, faimei și/sau plăcerii (în marea familie a plăcerilor intră atât cele trupești, cât și cele zămislite în sufletele torturate de trufie), în prezentul text sunt vizate și analizate principalele (mai mult…)

Ioan Miclău-Gepianul: Cântecele prieteniei

(Cel ce iubește pe aproapele,
a împlinit Legea –Romani 13.8).

CE MI-E MIE DRAG PE LUME
(Dedicată prietenului Ben Todica)

Ce mi-e mie drag pe lume,
Prieteni dragi cu vorbe bune,
O vâlcea cu lăcrimioare,
Răsăritul cel de Soare!

Să văd roua peste câmpuri,
Mieii alergând pe dâmburi,
S-aud mierla dumbrăveană
Cântând doina ei aleană! (mai mult…)

Ben Todică – Stropi de ploaie pentru o Corabie

Poeta Vasilica Grigoraş este unul dintre cei mai conştiincioşi şi disciplinaţi arhitecţi ai versului, întâlnit de mine, până acum. Pe lângă harul primit, cred că asta se explică şi prin vasta experienţă acumulată printre cărţile Bibliotecii din Vaslui. Poeziile ei sunt bine şlefuite şi o consider un Brâncuş la începutul vieţii sale de artist, un Brâncuş al versului; citindu-l, îţi pătrunde direct în suflet şi se prelinge precum stropul de ploaie de-a lungul pielii catifelate de sub îmbrăcăminte şi absorbit de pământul însetat, ars şi crăpat de soarele dogoritor al vieţii.
Volumul “O corabie la timp potrivit” (Iaşi, Editura PIM, 2018) este un puternic sunet de clopot pentru salvarea celor care vor să mai obţină o rază de lumină spre pământul îndepărtat al grădinii promise prin poezie. Sunt primele trepte de abordare şi tratare a temei salvării necunoscătorului. Este colacul de salvare aruncat din arcă de fiica lui Noe, un Noe al poeziei.
Poeta deschide ferestre spre alte lumi tuturor genurilor de începători pentru a ne înnobila şi întregi. Toată viaţa, omul caută să se împlinească, să găsească răspuns la rezolvarea necunoaşteri. Doreşte obţinerea adevărului absolut. Autoarea oferă căi de rezolvare şi posibile răspunsuri întrebărilor noastre existenţiale, puse cu răbdare de oricare mărime ar fi ele. (mai mult…)

Florin Vasile Bratu: Astă noapte

Astă noapte, aparte,
netrecută-n vise deșarte,
mi-a fost dată o poruncă
în vis, ce mă aruncă
în negura iluziilor pierdute,
ascunse-n gând, nerecunoscute…
Să mergi numai pe drumul drept!”
m-am trezit cu o rană în piept,
tocmai eu, ce-mi asum supus,
orice dorință ce vine de Sus!
Dar vine ea de Sus?!
Da! N-am dubii astrale,
nimic nu mă oprește-n cale… (mai mult…)

Galina Martea – Erorile trecutului dictează prezentul incert

În ciuda tuturor neplăcerilor ce au loc în lumea pământească, adevărul este acel conținut care mai devreme sau mai târziu vine la suprafață cu realitatea lucrurilor întâmplate cândva. Astfel, acțiunea adevărului își face efectul ulterior, prezentându-se cu fapte concrete din trecut. Acest lucru este deja cunoscut în istoria omenirii. Adevărul, ca formă fidelă a realității obiective, este un component mereu ascuns și împotmolit în negura vremii din cauza unor circumstante absurde de timp, însă necătând la toate acestea el reusește să-și spună cuvântul dorit atunci când falsitatea, minciuna și intoleranța atinge apogeul. Acțiunea adevărului, de obicei, suferă mereu din cauza gafelor efectuate de către om în procesul de existență, astfel, producând reprezentări false asupra unei situații, asupra existenței unui act normativ etc., în rezultat, acestea fiind denumite erori/ aberații/ înșelări. În majoritatea cazurilor, erorile sunt provocate de incapabilitatea și incapacitatea omului în a vedea lucrurile în formă corectă și, cel mai grav, atunci când omul devine complice cu impertinența, trădarea și puterea de a domina lumea. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când omul se vede ajuns în capul puterii, având în subordine mase de oameni cărora, prin influență, le pot fi impuse stări de frică, de inferioritate, de neîncredere în sine. O asemenea imagine ce traversează prin viața reală a unui popor, credem, este societatea basarabeană care de-a lungul timpului a cunoscut din plin fenomenul supunerii, al tăcerii, al umilinței, al inferiorității față de sine, aspecte ce domină (mai mult…)

Mariana Gurza: Vasilica Grigoraș în croazieră lirică

O-corabie-la-timp-potrivitjpg

,,Poetul este delegatul veşnic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal”. George Călinescu

Se spune că doar un poet îşi poate înţelege poezia timpului său. Iată că pentru Vasilica Grigoraş, prin volumul de faţă, ,,O corabie la timp potrivit”, Iaşi, Editura PIM, 2018, regăsim poezia ca mod de a fi, ca strigăt între tăceri.
Prolifică în creaţii, abordând genuri diferite, scriitoarea Vasilica Grigoraş ne surprinde din nou cu o poezie modernă, bine ancorată în realitate. Poeta, parafrazând un clasic, nu se teme de furtuni, învăţând să-şi conducă corabia. De data aceasta, prin titlul deosebit de sugestiv al cărţii, am remarcat dragostea poetei pentru vers. ,,Poezia este pocalul din care ne împărtăşim. Este cupa din care ne adăpăm sufletul însetat de frumos, lumină şi iubire. Este focul aprins de o scânteie divină. Este O CORABIE LA TIMP POTRIVIT. Concluzionând, poezia este însăşi viaţa! George Călinescu afirma că prin poezie, există o nevoie fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii. Încă din antichitate, menirea poetică a fost descifrată şi pusă la loc de cinste. Poezia modernă a Vasilicăi Grigoraş tinde spre o textură conotativ-denotativă, în care limbajul direct, univoc, precis, se împleteşte cu cel indirect, încifrat, plurivoc, intuitiv, tendinţa fiind ca poezia să fie filozofie, putând constata o filozofie a poeziei. Aşa cum se cunoaşte, primii filozofi greci au fost poeţi. ,,Diferenţa dintre istorici şi poeţi nu constă din faptul că unii scriu proză, iar ceilalţi versuri. Cei dintâi descriu lucrurile care au fost, ceilalţi faptele care pot deveni. Din această cauză, poezia este mult mai filozofică şi mai importantă decât istoria, întrucât afirmaţiile ei sunt de o natură mai curând universală, faţă de cele predilect singulare ale istoriei.” (Aristotel ) (mai mult…)

Sorin Grumuș: Aerodromul militar din Roman, în memoriile locotenentului aviator Ion-Stratulat Dobran

Ion-Stratulat Dobran

Generalul de flotilă aeriană în retragere Ion-Stratulat Dobran, născut la data de 5 februarie 1919 în localitatea Vrănești, fostul județ Muscel este unul dintre așii aviației de vânătoare române din timpul celui de -Al Doilea Război Mondial. În 1939 a absolvit Liceul Militar ,,Mihai Viteazul” din Târgu Mureș și între anii 1939-1941 a urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Aviație de la Cotroceni din București. Dpă ce a obținut brevetul de pilot de vânătoare categoria I (pilot de război) la Centrul de Perfecționare a Zborului-Ghimbav din Brașov, a urmat cursul de trecere pe avionul Messerschmitt Me 109 G la Tiraspol în perioada aprilie-august 1943. A fost comandantul Escadrilei 48 Vânătoare (albastră) din Grupul 9 Vânătoare și a executat 340 misiuni la inamic, 74 lupte aeriene, 10 victorii aeriene și un avion inamic distrus la sol. A fost doborât de trei ori și a scăpat cu viață, fără a fi rănit și fără să cadă prizonier la inamic.
În lucrarea memorialistică Jurnalul locotenentului Dobran publicată în anul 2010 la Editura Modelism, veteranul de război consemnează aterizarea pe Aerodromul militar din Roman la data de 20 august 1944:

Aerodromul militar din  Roman

(mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – versuri

Lumină-n veşnicie

Suntem călători pe cont propriu,
trenul pornit în călătoria
descoperirii de sine,
adunând toate sunetele împrăştiate,
acea uimire a deschiderii ochilor
şi provocării simţurilor,
abur nediminuat la marginea prăpastiei.

La un moment dat,
fiecare înoată în propria durere,
calcinându-şi mlaştinile,
uscându-le la soare,
lăsându-le să se-albească
de trecut, de prezent, (mai mult…)

Vavila Popovici – Pieta

… Ne îndreptăm spre Muzeul Metropolitan de Artă (The Metropolitan Museum of Art), situat într-o enclavă a Parcului Central. Muzeele sunt locuri în care operele din vremurile trecute au devenit mituri, iar artiștii care le-au produs reușesc să bulverseze, cu adevărat, sufletele noastre.
Pe frontispiciul clădirii vedem scris: „De la Cezanne la Picasso”. Începând cu data de 14 septembrie a acestui an și până la data de 7 ianuarie 2007, pot fi văzute aici și alte lucrări aduse din alte muzee. Expoziția este dedicată personalității lui Ambroise Vollard, de origine franceză, colecționar, scriitor și susținător al artiștilor tineri din vremea sa, sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.
Muzeul este deschis din 1872, are o colecție de două milioane de piese, ele datând din Antichitate, din perioadele următoare și ajungând până în zilele noastre. Forma muzeului este rectangulară, cu o cale de acces în trepte, situată la mijlocul clădirii.
După urcarea treptelor exterioare pătrundem printre coloane, în Sala Mare (The Great Hall). Aici sunt expuse pliante, se vând bilete, se odihnesc cei care au parcurs tot muzeul.
Ne dăm seama că nu vom putea vedea totul într-o zi. Cu prospectul în mână, ne propunem să fim selectivi. Sunt două intrări în sălile muzeului, una în partea dreaptă și alta în partea stângă. Intrăm și vizităm primul etaj. Primele săli, de aici, care se deschid ochilor noștri sunt cele ale Artei grecești și romane. […] (mai mult…)

Mugurel Pușcaș – Crucea

crucea rastgnirii

Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
E ostenit, e singur, e pribeag,
Înconjuraţi de vină şi păcate,
Mereu îl răstignim pe Cel mai Drag.

Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
Iar dragostea nemărginit-a Lui
O răsplătim punând de spini cunună,
Rănindu-I mâna sfântă cu un cui. (mai mult…)

Mugurel Pușcaș – Întoarcere

( pascale…)
motto :
” Toate fluviile curg în mare dar marea nu se va umple căci ele se întorc din nou la locul de unde au plecat ” ( Eclesiastul 1:7 )
*****
„… M-ai modelat din humă,
Din apă, vers şi stele,
Să-Ţi calc , mereu, pe urmă,
În timpul vieţii mele.
Mi-ai dat a Ta suflare
Să pot râde şi plânge,
Să-mi izbăvesc păcatul,
Gustându-Ţi trup şi sânge… „

( vol. ” Catarge peste timp ” )

Lia Ruse – Ce noapte albă

E noaptea învierii…Ce albă noapte!
Clopotul cheamă iarăşi credincioşii…
Smeriţi, merg la biserică în şoapte
Pentru lumina ce iartă păcătoşii.
E noaptea învierii…Ce noapte albă!
Corul de îngeri înalţă cântec curat,
Lumini se topesc în aur de salbă,
Vocea rosteşte : Cristos a Înviat!
E noaptea învierii…Gându-mi sfâşiat
Aduce chipuri dragi! Clipa le şterge (mai mult…)

Dorel Schor – Vasile Mureșan Murivale, amenda pentru artă

IMG_20180403_125945

În urmă cu nu multă vreme s-a întâmplat la Bucureşti un eveniment pe care presa locală şi numeroşi oameni de cultură l-au considerat o aberaţie. Pictorul Vasile Mureşan Murivale, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, autor cunoscut şi premiat, a lucrat timp de trei săptămâni la kilomerul zero al Bucureştiului, pe timpul lui şi pe cheltuiala sa, transformând un loc insalubru şi abandonat, nişte ziduri coşcovite, o groapă de gunoi băntuită de şobolani şi oameni ai străzii, într-un loc civilizat, pictat în culori optimiste. Cum a fost răsplătit? Primăria de sector a… sesizat poliţia, care i-a confiscat culorile şi l-a… amendat! Amendă pentru Artă…
Pictorul Vasile Mureşan Murivale este un om caracterizat de o frenezie creatoare, de o vervă şi un neastămpăr care în mod firesc se regăsesc în picturile sale. Pânzele sale îi trădează neliniştile, nerăbdarea, generozitatea. (mai mult…)

George Petrovai – Spațio-temporalitatea gândirii umane

După cum omul, cea mai rafinată îmbinare dintre substanță și spirit, mai exact dintre materie (trup) și nematerie (psihic), nu poate exista în afara spațiului și timpului, tot așa nici gândirea sau rațiunea sa, produsul de vârf prin care el își condimentează conștiența finitudinii cu debordantul joc al imaginației despre nemurire, nu poate fi aspațială și atemporală. Da, căci fiind adevărat că el, creierul uman (potrivit autorizatei opinii a antropologului Henry F. Osborn, „lucrul cel mai minunat și cel mai misterios din tot universul cunoscut”), a fost conceput de Atoatefăcător ca organ al gîndirii cu o întrebuințare la nesfârșit, tot mai mulți oameni de știință sunt de părere că, în decursul unei vieți cu durata medie, omul utilizează doar a suta parte dintr-o sutime din capacitatea lui totală! Iar asta înseamnă de o sută de mii de ori mai puțin decât cele 10 procente despre care încă se mai bate apa-n piuă sau că, prin cel mai simplist calcul matematic (cu siguranță că socoteala se complică foarte mult în stadiile superioare de utilizare), omul ar avea nevoie de zeci de milioane de ani pentru folosirea creierului la capacitatea maximă… (mai mult…)

Vasile Jurje – Călător în lumea artelor

P1011160

Am primit de la Vasile Jurje, prietenul meu din tinereţe, un frumos album de artă intitulat „Călător prin lumea artelor”. Când eu l-am cunoscut, Vasile tocmai fusese repartizat la Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani ca scenograf, iar eu îndeplineam
funcţia de secretar literar al teatrului, continuând în acelaş timp pe cea de medic. În anii care au urmat, prietenul meu a semnat scenografia multor spectacole, colaborând cu numeroase teatre din România şi bucurându-se de aprecierea unor valoroşi dramaturgi, regizori, oameni de teatru, dar şi de marele public.
Numai că scenograful nu s-a mulţumit să creieze decoruri si schiţe de costume originale pentru spectacole, ci s-a consacrat şi (mai mult…)

Elena Cristina Toader: Haiku

8

Un astru ceresc
În rumenirea nopții
Admiră Luna

Liliana Tirel – versuri

Dacă îngerii ar vorbi

Dacă îngerii ar vorbi,
ar curge
verbe fascinate de mirajul iubirii,
gânduri peste margini de timp
asemeni unor cântări
aducătoare de mângâieri
privirilor orbite de amintirea
zborului de pasăre măiastră.

Liliana Tirel

Dacă îngerii ar vorbi,
ar trece sunete și visuri celeste,
fâlfâiri de rostiri
peste grădina înmiresmată
de creatoare rodiri.

Dacă îngerii ar vorbi,
ar închina odă omului,
OM între oameni
creator de gândiri și fapte
ce dăinuie prin veacuri. (mai mult…)

Vavila Popovici – SĂPTĂMÂNA MARE

Biserica sf.mina

Din Eul răstignit de iubirea pentru celălalt, curge viața veșnică.” M.-A. Costa de Beauregard

În Săptămâna Mare numită și Săptămâna Patimilor lui Hristos se fac slujbe bisericești pentru pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de răstignirea și învierea Lui: arestarea, judecata și suferința lui Iisus, terminându-se cu executarea Mântuitorului prin răstignire. Întreaga săptămână este o zi de adâncă tristețe.
Ceremonia liturgică din Sfânta și Marea Vineri reproduce patimile, moartea și îngroparea Mântuitorului, într-un chip impresionant și cu o puternică trăire asupra sufletelor credincioșilor. Retrăim jertfa Mântuitorului pe cruce. Se oficiază ceasurile liturgice împărătești, urmată de vecernia numită a Sâmbetei celei mari, în care, la cântarea slavei: „Pre Tine Cel ce te îmbraci cu lumina ca și cu o haină”, se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii și se așază pe o masă, în fata Sfintei Cruci. (mai mult…)

Gabriel Stănciulescu: versuri

Gabriel Stanciulescu

Fariseii – Pamflet

Nu mereu ce vrem se poate,
Ei pot tot și în plus ceva,
Fără a cere și a socoate
Primești povețele cuiva…

De când lumea și pământul,
Sunt puzderie printre noi,
Doar ușor să bată vântul
Curg ca stropii în șuvoi. (mai mult…)

Mariana Gurza: Nicolae Bălțescu în căutarea ,,Primăverii”

117-167x300

Numai în simplitate şi smerenie se manifestă tăria adevărată, noblețea autentică și grația. O lume ar fi cunoscut, ar cunoaște fericirea, dacă… ar fi putut, ar putea atinge măreția simplității în gândire, în cuvânt și faptă. În scenariul existent (al Lumii) acest lucru este dificil de atins, dacă nu și imposibil. Ar fi cu putință numai dacă oamenii și-ar iubi curat, din suflet semenii. Creatorul ne-a permis să peregrinăm prin Creații, dar să nu producem suferință altora în schimbul satisfacerii dorințelor personale. Cât de actuale sunt cuvintele Lui Iisus: ,,Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă!” (Nicolae Bălțescu)
Crezul literar al poetului Nicolae Bălțescu, este edificator în ceea ce privește parcursul său scriitoricesc. Trebuie să recunosc că, primirea volumului ,,Să mă ierți, Primăvară” apărut la Chișinău-Pontos, 2017 a fost o adevărată bucurie, descoperind un frate de dincolo de Prut ce mânuiește cu măestrie cuvântul. (mai mult…)

George PETROVAI: Limitele cunoașterii umane

Din totdeauna, mintea omenească a încercat să dezlege acele taine care alcătuiesc nodul gordian al cugetării sub forma logico-sistemică (filosofia și știința), respectiv sub forma afectiv-emoțională (religia și arta): apariția existentului, ordinea și precizia care guvernează lumea văzutelor, miracolul vieții, universul nostru moral-spiritual, moartea și neliniștea viului conștient de iminența ei. Păi cum să fie ele deslușite de mărginita minte umană (unii cercetători sunt de părere că în decursul unei vieți cu durata medie, omul utilizează doar a suta parte dintr-o sutime din capacitatea creierului său!), când cifrurile fundamentale ale creației temporale și supratemporale, precum geneza, cunoașterea viitorului și sfârșitului acestei stări de lucruri (Judecata de Apoi), sunt cunoscute doar de Acela care toate le-a făcut?!
Prin urmare, chiar în varianta că și-ar putea întrebuința creierul la capacitatea maximă în scurta sa existență pământească (a nu se uita că el, creierul uman, reprezintă „lucrul cel mai minunat și cel mai misterios din tot universul cunoscut” și că a fost proiectat de (mai mult…)

Ben Todică: Scrisoare către un frate român

Ca să-ţi răspund la întrebarea: Care-i diferenţa între acum şi “Pe vremea când umblam pe jos…” din poemul unui autor necunoscut, aş putea spune că e mult de-atunci şi, totuşi tema e atât de actuală!
În 1979, după şase luni de stat în lagăr în Italia, la Trieste şi Latina (oraşul lui Mussolini), lângă Roma, m-aş fi întors acasă şi erau mulţi ca mine care am descoperit că occidentul nu este cu adevărat libertate. Doresc să vă spun că din 2000 de refugiaţi, cel puţin jumătate sunt nişte fiinţe extraordinare pentru că au reuşit să treacă prin filiera filtrelor comuniste de frontieră. Nu este uşor să decizi între viaţă şi moarte sau distrugerea fizică pe viaţă dacă eşti prins, că din punct de vedere social eşti pe viaţă pătat, proscris. Iar cealaltă jumătate au ajuns acolo căraţi de alţii, unii criminali, alţii agenţi infiltraţi şi mulţi tolomaci care nici nu ştiu de ce şi cum au ajuns acolo. Vestul este o maşină extraordinar de bine organizată care controlează şi exploatează omul la maximum, transformându-l în vierme sau, mai nou, compar toate oraşele mari cu „Găinării”, ferme de găini care înghesuite nu fac altceva decât să producă şi să consume 24 de ore. Zic 24, pentru că oamenii dorm câte 4-5 ore pe noapte şi chiar atunci când dorm lucrează şi în vis la bandă rulantă. Consoarta mea punea capace la cutii pe linia de asamblare, iar noaptea, în pat, prin somn îşi mişca mâinile, săraca lucra continuu. În fabrică, în România se transpira cu apă, în vest cu sânge, capitalistul ştie să scoată tot din tine şi te plăteşte după lege. (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: Nicoleta Nistoreanu şi …Iubirea din tăceri

Iubirea din taceri - Nicoleta NISTOREANU

Astăzi, 29 martie 2018, la Biblioteca G.T. Kirileanu, Piatra Neamţ va avea loc lansarea celui de-al doilea volum al publicistei Ţuca Toncu (Nicoleta Nistoreanu) : Iubirea din tăceri. Ca şi în primul volum – Realitatea mea neinventată – constatăm că materia epică este inspirată din experienţa existenţială a autoarei. Preocupată de poezie în tinereţe se întoarce la ceea ce Camil Petrescu ne mărturisea la începutul carierei sale: ,,e cuminte să faci poezie la 20 de ani şi filozofie la 40 de ani decât filozofie la 20 de ani şi poezie la 40 de ani”.
Autoarea se evidenţiază prin siguranţa stăpânirii expresivității limbajului – realizând cu adevărat o descriere artistică a personajelor – de altfel personaje reale – prin arta cuvântului reuşind să transfigureze în imagini literare diverse întâmplări prin care trec eroii volumului.
Ce este meritoriu pentru acest volum şi mărturisesc că este un lucru rar în literatura de azi – este faptul că suntem în fața acelei literaturi care abordează firesc probleme de conştiinţă în descrierea societăţii în care evoluează personajele. (mai mult…)

Ioan Miclău – Gepianul: Din nou o zi fericită! Dăruiri de cărți la Biblioteca ,,Mihai Eminescu” – Cringila, N.S.W

IMG_20180326_0001

18 martie 2018

Asistent Univ. Corina Ionescu este o bună prietenă a familiei noastre, și întotdeauna se bucură să mai revadă biblioteca familiei mele, atunci când vine pe la noi. De data aceasta prietena noastră ne aduce un DAR din Sydney, precum și o Invitație, care întradevăr mi-a făcut ziua fericită! Cred că este bine, îmi zic în gândul meu, să redau cititorului și această veste bună a Invitației:

You are invited
To the fifth Romanian-Australian Book launch Event State Library of N.S.W 24th March 2018 Metcalee-Auditorium 11:30 am – 1:30 pm

Alături de Invitație, era cartea de vizită a doamnei Mihaela Cristescu, autoarea celor 3 cărți de poezii bilingve, aduse drept dăruire bibliotecii. Cărțile au fost publicate la Editura: Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila-România. Au Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României. (mai mult…)

Florin Vasile Bratu: Târziu

florin-bratu

Se lasă negura pe snop,
se-ascunde soarele în nor.
Tot rătăcind din strop în strop
se schimbă-n zări multicolor…

în adormiri, din ceas în ceas,
mă-ndepărtez de unda lui cu har.
Fără un ghid stelar rămas
și zilele-s uitate-n calendar… (mai mult…)

UNIRE, FRAȚI ROMÂNI!

Unire, frați români, acu Unire,
Unire între mamă, soră, frate,
Uniți în fapte să vorbim o limbă,
Limba română care ne deșteaptă.

Unire, frați români, acum Unire,
În clipa care cere înfrățire,
După un veac de lacrimi, despărțire
Haideți acuma să unim hotare.

Haideti acuma – clipa-i decisivă,
Cu orele ce sunt deopotrivă,
Haideți cu toții să pornim în horă,
Ca să uităm trecutul care doare.

Galina MARTEA

Maica Serafima Țăruș: Meditaţie pentru Săptămâna Patimilor

Două săptămâni la polul opus, şi totuşi legate inevitabil una de alta; una plină de lumină, soare, bucurie şi cealaltă încărcată cu multă suferinţă. Dacă Dumnezeul nostru a trecut prin toate acestea, e pentru a vedea noi care este calea sfinţeniei, şi că este şi pentru noi posibil să trecem prin marea suferinţă pentru a ajunge la biruinţă, la lumină, să devenim Lumină.
Duminica Floriilor, Mântuitorul este primit cu slavă, osanale, iubit, apreciat, promovat, cum am spune astăzi, ca numai la câteva zile, scara valorilor să se răstoarne, schimbare totală de atitudine şi nu cred că surprinde pe nimeni pentru că toţi am avut o mică , sau mare experienţă asemănătoare când oamenii te ridică până la al nouălea cer, ca tot ei să fie cei care, în cel mai scurt timp posibil să uite complet că acum câteva ore te-au apreciat, te-au promovat; să se nege pe sine în asemenea hal încât să nu mai recunoască idolul lor de ieri, să nu se mai recunoască pe sine, că ei sunt cei care te-au idolatrizat, ei au semnat pentru tine că, da, este bun, da, este apt pentru …, ca numai în câteva ore să se contrazică lamentabil, să constate că ei nu au echilibru interior, să declare sus şi tare, da, am fost un prost acum câteva ore vorbind de bine pe cutare, căci , gata, nu mai e bun, a devenit rău aşa dintr-o dată şi eu m-am înşelat în privinţa lui. Dar când m-am înşelat, ieri sau azi? Sau eu sunt într-o continuă înşelare, eu, cel care dau verdicte oamenilor, care îi înalţ, ca apoi să-i cobor până în adâncurile iadului? Oare cine e mai de plâns, eu sau condamnatul meu? Dacă eu, de ce nu mă plâng pe mine şi continui să plâng pe alţii? (mai mult…)

Vavila Popovici – Tallis ScholarsNicolae Vălăreanu Sârbu – versuriIoan Miclău Gepianul – NocturnusConstantin Frosin, premii pentru traducereApariție editorială: În dialog cu creația umană, de Galina MarteaGeorge Petrovai: Balada dușilor cu plutaSorin Grumuş: Crucea Roşie – filiala RomanSilvio Sticea: Comoara ascunsăFlorin Vasile Bratu – PoesisSilvio Sticea – În tainăAdrian Erbiceanu – soneteVavila Popovici : Democrație și creștinismAngela Furtună: Monica Lovinescu, în Dictionnaire encyclopédique des penseurs d’Europe centrale et orientaleGeorge Petrovai – „Eternii” noștri la grămadă, nu-s cât un muritor de treabă!Ioan Miclău-Gepianul: Cântecele prietenieiBen Todică – Stropi de ploaie pentru o CorabieFlorin Vasile Bratu: Astă noapteGalina Martea – Erorile trecutului dictează prezentul incertMariana Gurza: Vasilica Grigoraș în croazieră liricăSorin Grumuș: Aerodromul militar din Roman, în memoriile locotenentului aviator Ion-Stratulat DobranIrina Lucia Mihalca – versuriVavila Popovici – PietaMugurel Pușcaș – CruceaMugurel Pușcaș – ÎntoarcereLia Ruse – Ce noapte albăDorel Schor – Vasile Mureșan Murivale, amenda pentru artăGeorge Petrovai – Spațio-temporalitatea gândirii umaneVasile Jurje – Călător în lumea artelorElena Cristina Toader: HaikuLiliana Tirel – versuriVavila Popovici – SĂPTĂMÂNA MAREGabriel Stănciulescu: versuriMariana Gurza: Nicolae Bălțescu în căutarea ,,Primăverii”George PETROVAI: Limitele cunoașterii umaneBen Todică: Scrisoare către un frate românEmilia Ţuţuianu: Nicoleta Nistoreanu şi …Iubirea din tăceriIoan Miclău – Gepianul: Din nou o zi fericită! Dăruiri de cărți la Biblioteca ,,Mihai Eminescu” – Cringila, N.S.WFlorin Vasile Bratu: TârziuUNIRE, FRAȚI ROMÂNI!Maica Serafima Țăruș: Meditaţie pentru Săptămâna Patimilor

Mihai Merticaru

mihai-merticaru

Poem de dragoste

„Mă iubești ?”, întreabă Semiramida alintându-se.
„Nespus de mult…”, „Mult… cât de mult ?”
Nabucodonosor stă câteva clipe pe gânduri,
câteva ceasuri, câteva săptămâni, după care
poruncește să se înalțe grădinele suspendate
și începe să prindă trup astral, în inima
deșertului,
una dintre cele șapte minuni ale lumii,
oază de eternitate, de apă lustrală, de vegetație
luxuriantă, de aer răcoros și înmiresmat,
un paradis cu splendori greu de închipuit.
de la înălțimea celor 77 de metri a ultimei
terase,
se desfășoară un fascinant și tulburător poem
de dragoste care întregește măreția și gloria Read the rest of this entry »

Dorel Schor – O glumă împărătească

Zilele trecute, discutând cu un prieten care locuieşte acum in Germania, a venit vorba de împăratul Wilhelm al doilea şi de împărăteasa Augusta Victoria. Despre împărăteasă ştiam mai puţine lucruri, dar despre kaiserul acesta foarte ambiţios cunoşteam o întâmplare amuzantă. Wilhelm al doilea era dominat probabil de personalitatea puternică a lui Bismark, cancelarul de fier, şi a simţit nevoia să se înconjoare de artişti şi scriitori.
Printre aceştia, umoristul Safir îşi făcea veacul, inclusiv masa şi casa, la curtea imperială. Şi atunci, ca şi acum, puternicii zilei simţeau nevoia imperioasă să se dovedească spirituali cu… umoriştii. Împăratul, om şi el la urma urmei, a făcut o glumă. S-a sculat într-o zi mai devreme decât obişnuia, s-a deplasat discret şi a scris cu creta pe uşa de lemn lucios a umoristului:
„Safir este cel mai mare măgar din lume”.
Apoi a aşteptat să vadă reacţia respectivului… Numai că respectivul nu a reacţionat în nici un fel, nu a pomenit de inscripţie, nu a Read the rest of this entry »

Grigore Ilisei – Istorii despre un Palat

Pe unul din dealurile Văratecului, sumeţită ca un comandament de bătălie, străjuie o clădire masivă, blindată parcă, povară mult prea mare şi grea pentru coasta slăbănoagă, ce tinde să o ia la vale. Este Palatul episcopal al Preasfinţitului Partenie Ciopron, ierarhul Romanului şi Huşilor, trecut de o vreme în lumea drepţilor. O alcătuire contrastantă cu tot ceea ce s-a construit în mănăstire, de la case de maici la biserici, de la arhondaric la stăreţie. Urieşenia reşedinţei episcopale este una dintre caracteristicile despărţitoare. Nu singura. Austeritatea respiră prin fiecare por al greoaiei zidiri. Soliditatea, un alt atribut, e minată de instabilitatea pământului. Poate şi o anume trufie pe dinafară. Înlăuntru nu-i lux de palat arhieresc, ci mai degrabă o cuvioşie de călugăr cu oarecare stare. Odăile, multe largi, nu comunică direct cu exteriorul, pentru că un cerdac mare, cu geamlâc, încinge jur împrejur palatul. Aşezat pe una din cele mai ridicate cote, acesta domină strânsura de clădiri ca un potcap de înaltă faţă bisericească.
Palatul spune poate ceva despre proprietarul lui. Acesta nu l-a cumpărat, ci l-a zidit din temelii după pofta inimii. Pentru că nu am avut plăcerea să-l cunosc, nu fac decât să presupun, fantazând oarecum, plecând însă de la palipmsestul lăsat, adică de la edificiu. Read the rest of this entry »

Maria Diana Popescu – Casa de hiene a trădătorului Mihai

Ţara arde de corupţie şi nenorociri, iar impostorii din cloaca lui Mihai trădătorul de ţară se bat pe averea statului român. La naiba cu toată supuşenia ziariştilor şi a unor politicieni faţă de individul Mihai, care a fost cîndva, întîmplător şi vremelnic, aşa-zis rege al Românei, personaj de decor, care şi-a pus coada pe spinare, după ce ne-a vîndut ruşilor şi şi-a asigurat viitorul! Reamintesc că acesta a ABDICAT definitiv, cu anularea tuturor drepturilor pentru el şi pentru urmaşii lui, născuţi în Elveţia după abdicare!Să mai spunem o dată, răspicat, ca să se ştie şi să se ia aminte: fostul rege Mihai n-a mai fost rege de la data abdicării „de comun acord” cu guvernul Petru Groza, la data de 30 decembrie 1947! La 10 iunie 1948, cînd s-a căsătorit cu Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, cetăţeanul civil Mihai nu mai era nici rege şi nici cetăţean român, după ce, la data de 22 mai 1948, îi fusese retrasă cetăţenia română, lui şi mamei sale, regina Elena, conform Deciziei Consiliului de Miniştri nr. 797 din 22 mai 1948, semnată de şeful guvernului, Dr. Petru Groza. Iată şi textul deciziei semnate de Petru Groza, publicat în Monitorul Oficial cu nr. 122 (partea 1 B), din 28 mai:„Consiliul de Miniştri, în şedinţa din 22 mai 1948, văzând Raportul ministrului Justiţiei.În temeiul art 41, pc 5, din legea din 19 ianuarie 1939, pentru dobândirea şi pierderea naționalității (…)Decide:Art 1-Se retrage naţionalitatea română următoarelor persoane:Mihai de Hohenzollern, fost rege al României;Elena, mama fostului rege al României;Elisabeta de Hohenzollern;Ileana de Habsburg;Nicolae de Hohenzollern.” Read the rest of this entry »

Grigore Ilisei – Clubul monahiei Aglăida

În iarna anului 1973, în prejma Crăciunului, m-am îndreptat, împreună cu soaţa mea Ecaterina, spre Mănăstirea Văratic în căutarea unei oaze de tihnă şi reculegere după un răstimp agitat, cu un pasaj bucureştean de câteva luni, cel al lansării noului post de radio al Radiodifuziunii Române, Programul III, şi un epuizant demers de primenire a emisiunilor Radioului Iaşi, de ale cărui destine primisem misiunea să mă ocup ca redactor şef adjunct. Alesesem chinovia Văratecului pentru că acolo simţisem, în trecerile de până atunci, că pacea omenească se întâlneşte, logodindu-se cu aceea cerească, solaritatea se îngână mereu şăgalnic cu umbra odihnitoare şi căldura molatecă nu lasă loc decât unei răcori binefăcătoare. Am vroit să merg la Văratic ca să mă odihnesc trupeşte şi mai ales sufleteşte, să mă cuminec din duhul de sacralitate al toposului. Ce moment putea fi mai potrivit decât acel timp al renaşterii ce-l întrupează atât de tulburător sărbătoarea izvorului vieţii, Crăciunul! Mă gândeam, de bună seamă, la o odihnă activă. Îmi luasem cu mine topul de hârtie, câteva condeie şi eram hotărât să-mi consacru o parte din timp scrisului dacă Dumnezeu mă va binecuvânta cu acel de nepreţuit dram de inspiraţie. Read the rest of this entry »

Alexandru Spătaru – versuri

Cântecul imposibil, incredibil

Mi se întâmplă – rareori,
să trec prin stări de graţie supremă,
o cât aş vrea să vi le împărtăşesc!
Un simţământ curat al sinelui
îmi spune că numai împreună
ne-ar străbate o nemaiîntâlnită bucurie.

Dar nu-mi stă în putinţă.
Nu ştiu nicio silabă, niciun sunet,
o culoare, pentru a le traduce
în trăirea pământeană. Read the rest of this entry »

Zilele Monica Lovinescu, Ediția 2017, la Suceava

afis zilele monica lovinescu          2017
Biblioteca Bucovinei, Consiliul Județean Suceava, Uniunea Scriitorilor din România, Radio Europa Liberă organizează Zilele Monica Lovinescu, Ediția 2017, la Suceava.
Pe 16 noiembrie, începând cu ora 11, la Biblioteca Bucovinei, vor avea loc mai multe evenimente:

I. Conferință ANGELA FURTUNĂ :
Cazul Monica Lovinescu – Raport secret. Despre singurătatea modelului etic în România cucerită de post-istorie și, din nou, de terorismul intelectual.

II. Prezentare enciclopedie europeană :
În 2018, la 95 de ani de la nașterea sa și la 10 ani de la plecare, Read the rest of this entry »

George Petrovai – Moravurile-n decădere sunt mană pentru hahalere!

Motto:
Cu cât un ins mai sus ajunge
prin procedee deocheate,
cu-atât esența lui de om
e mai săracă în carate.

(În varianta populară
avem superba formulare:
„A fi mare nu-i mirare,
a fi om e lucru mare”.)

Se spune că omul a fost croit (de Creator sau de poznașa evoluție?) să dorească tot mai mult și că acesta ar fi motorul progresului său. Că, adică, fără așa ceva (desigur, în inseparabilă legătură cu minciuna, egoismul, ipocrizia și cruzimea), n-am fi ajuns nefericiții beneficiari ai unei civilizații care se întoarce nimicitor împotriva noastră: apa, aerul și alimentele infestate ne îmbolnăvesc, medicamentele contrafăcute ne crează iluzia însănătoșirii, mașinile ne fac zob peste tot, aparatele electronice ne sporesc suferințele prin perfidia lor lăuntrică, iar propaganda oficială a globalismului ne transformă, încet dar sigur, din cobai „numai trup și numai lut” în roboți eficienți și joviali, părți indistincte și dirijate într-o viitoare omenire temeinic dezumanizată.
De ce s-a ajuns aici? Deoarece, în goana turbată după efemer (bani, putere, faimă, plăceri degradante), preaștiințificul (unde-i spusa socratiană „Știu că nu știu nimic”?) și preamișelul om modern, a ajuns să-și ucidă însăși esența sa atunci când a îndrăznit să afirme că „Dumnezeu a murit”! Iar pentru această incalificabilă dovadă de nerecunoștință, înclin să cred că Dumnezeu a decis să-l pedepsească pe om în maniera Sa atotiubitoare, adică luându-Și mâna ocrotitoare de deasupra lui și lăsându-l să se izbească cu capul de zidul neputinței, până în clipa când se va dezmetici și din adâncul inimii se va căi. O atare ipoteză este în concordanță atât cu afirmația că răul provine din libertinajul în care omul preface liberul arbitru dăruit lui de către Creator, cât și cu două celebre puncte de vedere: Read the rest of this entry »

Sorin Grumuș: Profesorul Dumitru Mărtinaș, combatant în Războiul pentru Întregirea României


Dumitru Mărtinaş s-a născut la 11 mai 1897 în satul Butea, comuna Miclăuşeni, fostul județ Roman, din părinţi ţărani de confesiune romano-catolică.
A absolvit facultatea de filologie a Universităţii din Iaşi în anul 1922, studiind limba şi literatura română, limba latină şi filozofia. După finalizarea studiilor universitare a lucrat în următoarele instituții de învăţământ : Liceul german şi Şcoala Normală din Cernăuţi, Liceul German din Trontino, judeţul Cetatea Albă, Şcoala Medie nr. 2 din Arad, Liceul ,,Principele Nicolae’’ din Sighişoara, iar de la 1 septembrie 1925 la Liceul ,,Alexandru Papiu Ilarian’’ din Targu-Mureș.
Opera sa ştiinţifică cuprinde câteva eseuri pedagogice şi lucrarea “Originea ceangăilor din Moldova” , pentru redactarea căreia a făcut cercetări și analize timp de aproape 50 de ani, în peste 70 de sate locuite romano-catolici (ceangăi). Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Oare, nu vă doare?!

Oare nu vă doare capul
Când veniți cu mic, cu mare,
Cu propuneri ordinare
Ce frizează handicapul?

Nu vă moare herghelia
Neuronilor emfatici
Care năvălesc sălbatici
Stricând toată coșmelia? Read the rest of this entry »

Constantin Mănuță – cronici literare, cărți ale autoarei Nina Gonța

Despre cartea Poezie erotică  – Traduceri din poeţi ruşi modernişti Ediţie bilingvă ruso-română. Transpunere în limba română: Nina Gonţa, Editura StudIs, Iaşi, 2017.
Motto: „Să-ţi fie versul bună veste
Ascunsă-n vântul şui din zori
Ce-adulmecă prin izmă şi bujori…
Iar restul, doar literatură este! Paul Verlaine, Arta poetică


Traducerile din poeţii ruşi modernişti cuprinse în volumul POEZIE EROTICĂ impun de la bun început anumite precizări care aşază într-o lumină favorabilă, astfel de poezii, atât timp, cât epitetul modernişti se revendică de la modernism care apelează la fantezia metaforică a autorilor, la o independenţă absolută în exprimare, la abandonarea convenţiilor şi încălcarea programatică a regulilor, la libertatea deplină a inspiraţiei care dă nota de senzualism ca-n cazul poeţilor amintiţi, traduşi cu o deosebită măiestrie artistică de către Nina Gonţa Read the rest of this entry »

Mihai Dascălu – Sacrala datorie

Sacrala datorie… a celui moldovean


Basarabia lui Eminescu :
„Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austrieci,
nici Basarabia de ruşi, ci prin fraudă.”


Art.1 alin.(1) din cea mai proslavita Canstitutie proclama –
„Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”
Cu mare regret, dar foarte mare-!!! o privire fugara demoleaza punctele de reper ale mioriticilor neo-bolsevici:
– stat – Chisinaul n-a fost NICIODATA!
– suveran – armata a 14-a rusa de pe Nistru contrasemneaza veridicitatea tezei.
– independent – niste persoane de pe langa stiinta au depistat tocmai dOUA-!? „andipindente” – una din 24 ianuarie 1918, alta din 27 august 1991 (sursa – http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova (pct.1.4 si 1.9). Corelat cu actul de constituire al strabunei Bogdanii, raportat la Unirea din 1918 -!!!, cat costa ipocritul postulat? Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Despre Superficialitate

… Într-o lume absurdă, cârmuită prost,
în care multe nu mai sunt la locul lor
totul arată hidos,
ca o haină întoarsă pe dos.”
(Din volumul de versuri „De vorbă cu Îngerul”)

Dicționarele definesc Superficialitatea drept o însușire pe care o are omul, ea însemnând o lipsă de adâncime, de profunzime; un fel de ușurătate în gândire și în acțiune, spre deosebire de Profunzime, definită drept capacitatea sau calitatea de a judeca și a înțelege lucrurile în esența lor, în adâncimea lor.
Să ne întrebăm de ce apele, în adâncimea lor, devin frumuseți clare? Fiindcă, doar în profunzime găsim acea claritate mult dorită, percepută de simțurile noastre. De superficialitate și de profunzime trebuie să ținem seamă când evaluăm un om sau un eveniment anume, dar și atunci când ne evaluăm pe noi înșine într-o acțiune sau gândire, în raport cu cei din jurul nostru, și poate mai important, în raport cu modele de valori, fie ele din prezent, fie din trecut. Profunzimea unui om ne stârnește admirația, pe când superficialitatea ne indignează, ne zăpăcește. Read the rest of this entry »

Haikuuri : Elena Cristina Toader

Curcubeu zglobiu ,
Cu munții prins în soare –
Poeta-n zare .

*

Valsul în templu ,
Regele îl acordă –
Sheherezadei .

Cristina Toader

Read the rest of this entry »

George Petrovai – Suntem la mâna întâmplării?

Alexandre Dumas afirmă într-unul din romanele sale că „întâmplarea este soluția de rezervă a lui Dumnezeu”. Mă rog, a spus-o el (câte nu se spun în literatură, filosofie, știință și viața de zi cu zi!), dar asta nu-i o garanție că lucrurile stau în acest chip mai degrabă metaforic decât logic necesar. Într-adevăr, căci apelând la dreapta judecată, constatăm următoarele:
1)Întâmplarea, la fel ca probabilitatea, posibilitatea, indecizia sau imposibilitatea (limita posibilității în descreștere), sunt concepte logico-matematice adecvate omului, nicidecum de rang divin. Da, pentru că Dumnezeu este perfect prin atotputernicie (conceptul „neputință” devine gol și lipsit de sens la nivelul metalogicii divine), prin atotștiință (doar El, în calitate de Creator, cunoaște tainele creației, strunește timpul și citește gândurile) și prin atotiubire (din dragoste pentru creație, îndeosebi pentru om, El nu vrea tot atât cât poate). Read the rest of this entry »

Alexandru Nemoianu: Despre mișcarea Artur Silvestri

AlexandruNemoianuEC

L-am cunoscut pe Artur Silvestri în spațiul electronic și acolo ne-am împrietenit și colaborat. Niciodată nu ne-am întâlnit față către față. Relația a fost tainică și dincolo de înțelegerea obișnuită. A fost o întâlnire de suflet și care ține de un alt tărâm. De fapt în utlima vreme încep să cred că nici nu este bine să vorbesc mult despre natura acestei relații, este o taină.

Artur Silvestri a fost cel care a aflat în cărțile și articolele mele publicate până ce l-am cunoscu o valoare și o importanță pe care eu nu le-am dat-o niciodată. În ele Artur Silvestri a văzut prețuire pentru tradiție, loc, omul locului și statornicie. Am schimbat mii de mesaje și prin ele și în ele s-a consumat relația de suflet de care vorbeam. Tot atunci am câștigat pe prietenul meu veșnic pe care nimeni și nimic nu mi-l poate lua. Read the rest of this entry »

Ziua unui profesor de legendă! – Stelian Grigore

Stelian Grigore 79

Membru al Ligii Scriitorilor Români (2011), cetăţean de onoare al comunei Ţinteşti (2008)

Stelian Grigore este veteranul literaturii buzoiene. După 44 de ani de muncă la catedră, la doar doi ani după pensionare, a debutat editorial, apoi a scris carte după carte, totodată implicându-se și într-o intensă activitate publicistică. În prezent, este senior editor al revistei Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău ”Cartelul metaforelor” și director al ”Caietelor de la Țintești”. Aproape octogenar, scriitorul Stelian Grigore este un exemplu ideal de echilibru fizic și mental, vigoarea sa spirituală și bunătatea sufletească devenind un reper al moral pentru toți scriitorii din proximitatea acestuia. Ca profesor de limba și literatura română, dincolo de faptul că, prin fața catedrei sale, au ”defilat” zeci de copii, unii dintre aceștia fiind astăzi oameni cu cariere profesionale desăvârșite, am mai menționa că, printre acești elevi deosebiți, se află și actualul primar al comunei, Aurel Stoica, ba chiar și primarul municipiului Buzău, inginerul Constantin Toma. Ca să nu mai vorbim de excepționala familie a domnului profesor, o familie clădită în jurul unui om pe cale de a deveni, încă din timpul vieții, cea mai frumoasă legendă a localității Țintești. Cu tot respectul cuvenit, reverențele noastre! Read the rest of this entry »

George Petrovai – Balada habarniștilor

Suntem prea mulți și mult prea tari
ca să ne pese de lătrăi,
acei etern nemulțumiți
ce-n toate-s niște pămpălăi:

Nu doar că alde ăștia au
abilități de fripturiști,
ci își permit ca despre noi
s-afirme c-am fi habarniști!

Mă rog, e una trăncăneala
pe margine fără oprire
și alta-i implicat să fii
în a cetății viețuire… Read the rest of this entry »

Adrian BOTEZ – De vorba cu ploaia (poeme)

BOTEZ-Adrian-wb

COMENTARII DIN MARGINEA PLOII

comentez – din
marginea ploii – fără a ţine cont că-s şi eu
ploaie
şiroaie
de cuvinte – din ce în ce mai
greoaie…

ploaia – lup hămesit – cu botul
trombon
cântând: mă smulge m-aruncă din
orişice loc şi
mă lasă meditaţiei Read the rest of this entry »

Şerban CIONOFF – Puciştii din UZPR şi morişca abuzului de drept

În urmă cu câteva zile, Judecătoria sectorului 1 din Bucureşti urma să se pronunţe asupra cererii formulate de autoproclamatul Consiliu Director al UZPR pentru a i se recunoaşte calitatea de reprezentant al uniunii de creaţie a breslei noastre. Dar, pentru a doua oară, instanţa a amânat soluţia, noul termen fixat fiind 2 noiembrie. Până la ora la care scriu aceste rânduri, nu a fost publicată motivarea, dar înclin să cred că un foarte probabil argument îl reprezintă lipsa dovezilor care să convingă onorata instanţă că aceştia sunt adevăraţii reprezentanţi ai Uniunii noastre. Mă refer, la echipajul de comando, încropit la pretinsa Adunare Generală din 2 septembrie din ordinul puciştilor cu epoleţi, aceiaşi cu cei care, cu câteva luni în urmă, l-au constrâns pe Doru Dinu Glăvan, preşedintele statutar ales al UZPR, să se autosuspende din funcţie şi să predea uzurpatorilor ştampila şi cheile sediului din Bulevardul Magheru.

Numai că, în şedinţa publică din 28 septembrie, Judecătoria sectorului 1 a admis „cererea petentei Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, prin Doru Dinu Glăvan”, şi a dispus înregistrarea modificărilor la Registrul Special aflat la grefa acestei judecătorii. Este vorba despre organele de conducere al UZPR statutar alese la Adunarea Generală din 8 septembrie care l-a reconfirmat pe Doru Dinu Glăvan ca preşedinte al Uniunii. Totodată, Judecătoria sectorului 1 a dispus respingerea „ca inadmisibilă” a cererii de intervenţie Read the rest of this entry »

Corina KISS – Simpozionul „Muzica Românească În Context, 2017” (Rumänische Musik in Kontext)

Rumänische Musik in Kontext

 

La Delmenhorst, între 20 şi 22 octombrie 2017, s-a desfăşurat „Simpozionul Muzica românească în context“ organizat şi coordonat de profesorii univ. Violeta Dinescu şi Roberto Reale de la Facultatatea de Muzică Carl von Ossietzky din Oldenburg, profesori care au consolidat un loc de reper românesc pe harta academică germană.

Simpozionul s-a deschis cu un concert de muzică contemporană susţinut de TRIO Contraste din Timişoara care au avut în program compoziţii de Anatol Vieru, Eugen Wendel, Viorel Munteanu, Liviu Goldeanu şi Andrian Iorgulescu, prezentat de doamna profesoară de filosofie Silke Wulf.

Manifestarea muzicală a continuat a doua zi, cu prezentarea CD- urilor pianistei Luiza Borac ce reunesc piese de George Enescu şi de compozitori care i-au fost prieteni sau l-au inspirat. Chiar aşa se şi numeşte ultimul CD a pianiestei „Inspirations Dreams“ în care a inclus şi lucrări în primă audiţie! Read the rest of this entry »

Dana Maria OLTEANU – Poemele gândului meu curat

ÎMI TOT VERIFIC PALMA
ŞI ÎMI RENEG DESTINUL

Ce tragic, ferm şi-adanc, linii mi-au fost trasate,
Şi pe al lor sens unic, se scurge viaţa-n toate.

Neîndurat stilou! Necazuri, griji şi spaime,
Cu o cerneală grea, pe veci el le-a gravat,
Spăl ca şi un nebun furios aceste palme,
Unde eşti tu, Fortuna, că nu s-au curăţat!

OLTEANU Dana Maria 1

Mă zbat în asta lume, dreptate să îmi fac,
Să-ncalc acest destin, să nu îi fac pe plac.
Dar harta mea din palmă,
A Cosmosului karma,
Tot pe aceleaşi drumuri mă rataceste-ntruna,
Până ce mă va face să îmi accept cununa. Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor: Două generații la ceas aniversar


Foștilor mei învățători

Dragii mei învățători,

Bunii mei sfătuitori,

Să trăiți atâta căt doriți
Și nicicând să nu îmbătrâniți.

V-au nins florile de măr

Cu fire albe al vostru păr,

Dar în suflet mereu se strecoară

Tinerețea și primăvara. Read the rest of this entry »

Emilia Țuțuianu: Visul dragostei – The dream of love

Mă fură parfumul florilor de tei
şi-l simt cum m-alintă în somn.
În vis îmi apar statui măreţe cu zei
şi Feţi Frumoşi şi-nfricoşaţii zmei.

Şi totul în jur e feeric…
Iar noi, umblând printre ei,
simţim ridicându-se din scoarţa bătrână,
în valuri de aburi, mirosul de tei.

EmiliaTutuianu

Read the rest of this entry »

Haikuuri – Elena Cristina Toader

 

Floarea răsare ,
Pe genele stelelor –
Regina nopții .

*

Soare între regi ,
Străluce -n omenire –
Ochi de heruvim .

Cristina Toader.

*

Muza divină ,
Mireasa lui Aladin –
Prințesa Yasmin . Read the rest of this entry »

Mugurel Pușcaș – Somnul orașului ( III ) ( autumnală reghineană )

Privesc cum doarme ” Oraşul de pe deal „,
Pal, focul din cămin încet se stinge,
Un ultim vers mocneşte, ireal…
Cerneala pe hârtie se prelinge.

Mesteceni dalbi se arcuiesc spre cer,
Dor clorofilic spre înalt, spre soare,
Un menestrel, aed cuprins de ger,
Nu are somn… Tăcerea ta îl doare.

Reghin

Read the rest of this entry »

Mugurel Pușcaș – Fantezii autumnale

 

MĂ-NTREB…

Mă-ntreb uneori… Ce-mi lipseşte?
Am totul sau poate nimic…
Ferit, mă mai uit prin ferestre
De timp… Răsfăţându-mă un pic.

Mi-e toamna cocori, flori, iubire,
De ploi sunt ferit, zbor pe nori,
Şi totuşi ploiesc veşnic frunze,
Mă-nlănţuie aspre ninsori.

Mugurel Puscas

Read the rest of this entry »

Mioara Luana: Unde eşti tu oare?

mioara luana

Un petec de cer şi un colţ de rai
O melodie şi un suflet de pai,
Intr-o lume cu răutate şi nimicnicii
Ajungi la gândul că doar ele-s veşnicii!

Cu gândul, tu , ia-mă şi du-mă departe,
Unde zarea se intâlneşte cu marea,
Unde cerul e albastru infinit
Unde sufletul e plin şi implinit. Read the rest of this entry »

Costache Năstase: Acrostih

Mioara Luana.

(D-nei Mioara Luana, la ceas aniversar)

Mi-ar plăcea, sincer vă spun
Inspirat să fiu acum
O odă să-i pot crea
Ardere, zbucium şi stea
Roua, visul, primavara,
Aceasta fiind Mioara. Read the rest of this entry »

Eva Halus – prezentarea volumului de versuri al poetei Lia Ruse ,,Aș vrea să știi”

În cadrul Asociației Scriitorilor de Limbă Română de sâmbătă, 21 octombrie 2017 a avut loc lansarea volumului de poezii „Aș vrea să știi” al poetei Lia Ruse. Recomand această carte apărută la Editura Argeș Press anul acesta tuturor celor însetați de starea poetică pură, romantică, dar și celor care vor să descopere comori ale spiritului românesc. Evenimentul a fost moderat de către Adrian Erbiceanu, președintele Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec.
În mai multe poezii din volum, natura este lăcașul sfânt, personificat prin iubirea personajelor care își extind sentimentele la dimensiunea întregii naturi, astfel spus, întreaga creație participă activ la „poveștile de iubire” prezente în acest volum de versuri. Fenomenul este des întânlnit în folclorul românesc, dar și în operele poeților români clasici, precum Eminescu și Topârceanu. Din folclorul românesc, dau ca exemplu “Miorița”, această piesă care stă la baza creației versificate românești, unde toată natura participă afectiv la narațiunea principală. Regăsindu-se aproape de Topârceanu prin minuțiozitatea detaliilor din lumea vegetală, captate cu un fin sens de observație tipic feminin, Lia Ruse aduce poeziei românești contemporane parfumul amintirilor și al trăirilor sufletești legate de cei apropiați ei, de valorile intrinsece care s-au clădit în sufletul ei cu credință și iubire. Read the rest of this entry »

„Populismul demagogic – mișcare politică în detrimentul maselor” – autor Galina Martea

Ca definiție, populismul este o ideologie ce pune în acțiune mișcarea politică în cadrul unei comunități, iar conținutul semantic al acestui curent este de a obține superioritate în fața maselor prin diverse interese, în rezultat, obținând un avantaj concret bazat pe o anumită situație. Este vorba de situații în care realitatea este întortocheată în cel mai direct/eronat mod, prin diverse metode, doar pentru a cuprinde dorința și obiectivul prestabilit. Sub această formă de manifestare se înscriu populiștii, persoanele care, la propriu și la figurat, fac parte, de fapt, din clasa demagogică. Dacă să luăm în considerație opinia publică și a mediilor politice, atunci fenomenul populismului este comparat sau este chiar identic cu fenomenul demagogiei, ambele redând înțelesuri cu scop de a obține popularitate în fața maselor, în acest caz utilizând promisiuni și discursuri pline de emfază doar de a induce în eroare întreaga comunitate umană. Considerat un curent al democrațiilor moderne, populismul sau mai bine zis populismul politic a luat naștere din secolul XIX în S.U.A. și în Imperiul Rus. Nemijlocit, înainte și după anii 1990 fenomenul populismului politic a început să se manifeste într-o formă destul de activă și în alte țări europene, dar, cu certitudine, și în alte țări de pe mapamond. În particular, despre acest aspect destul de delicat în cultura politică europeană este binevenită recenta lucrare științifică „Populist Political Communication in Europe” („Comunicarea politică populistă în Europa”) – autori Toril Aalberg, Frank Esser, Carsten Reinemann, Jesper Stromback, Read the rest of this entry »

Elena Cristina Toader – Haikuuri

Colțuri aurii
Pe marginile nopții ,
Cuiburi de stele .

*

Colbul de aur
Din mireasma florilor ,
Mierea de-albine .

Elena Cristina Toader

*

Două inimi ard
Pe sub genele lunii ,
Stelele perechi . Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Bolșevicii au prins glas

Tălpile înnoroiate clămpăneau în mari încălțări, / trupul aproape gol – aplecat, sleit de puteri, / privirile – stoarse de lacrimi și speranță erau. / Cu fiecare zi creșteau / dimensiunile suferinței, degradării, umilinței… / O, Doamne, anii aceia pierduți / cine ți-i va înapoia? / Și rana sufletului cum se va putea vindeca?” („Închisorile comuniste” – din volumul „O mie și una de poeme”)

Oamenii de știință au descoperit în creierul uman „busola moralității” care controlează felul în care percepem comportamentul celorlalți. Regiunea, situată chiar în spatele urechii drepte, ne spun ei, devine mai activă atunci când ne gândim la faptele bune sau rele ale oamenilor. Este ca un barometru pentru bine și rău, adică pentru morală, care în afara educației, religiei sau filozofiei, se bazează pe biologia creierului nostru. Și când vorbim de moralitate, ne referim la comportamente și acțiuni, la raționamente și emoții, atitudini față de reguli și convenții sociale. Incorectitudinea, tupeul, obrăznicia, minciuna, lipsa de respect, țin de zonele așa zis-ului întuneric.
Aflăm deci, că în creierul nostru există un mecanism bine centrat, care ne informează când am spus sau am făcut ceva greșit. Aceasta în cazul în care mecanismul funcționează normal. El este sensibil și declanșează, când greșim, ceea ce numim remușcare, ea acționând ca inacceptare a propriei conștiințe. Când mecanismul este „descentrat”, omul debitează idei și judecăți abjecte. Românul se exprimă metaforic: „Îi lipsește omului o doagă”. Read the rest of this entry »

Alexandru Spătaru – versuri


Un buchet cu flori…

Nădăjduiesc,
îmi cânt chemarea.
Toată fiinţa mea e-un
cântec al ultimei speranţe.
Mă învăluie incredibile armonii
din tot ce mă îmconjoară ,
să-mi facă aşteptarea mai uşoară.

Înduioşată,
planeta pulsează în ritmul lor,
vibraţii ample pleacă în căutare,
sunt purtătoarele unui mesaj. Read the rest of this entry »

Apariție editorială: Traian Ience, „Dicționar ilustrat de arhaisme și regionalisme din zona Creaca – Jibou – Țicău”

Traian_Ience-Dictionar-de-arhaisme-450x308

A apărut o nouă carte la Editura „Caiete Silvane” a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în colecția „Ethnos”: Traian Ience, „Dicționar ilustrat de arhaisme și regionalisme din zona Creaca – Jibou – Țicău”.

Cuvântul înainte al autorului: „Moștenirea lingvistică a înaintașilor noștri reprezintă un bun, care din păcate astăzi nu este valorificat aproape deloc. Utilizarea arhaismelor și a regionalismelor în zilele noastre a rămas încă vie în lumea satului doar în rândul persoanelor vârstnice. Și asta nu pentru mult timp, pentru că tânăra generație nu mai e interesată de a învăța și acest gen de cuvinte, avalanșa de neologisme provenite din limba engleză pur și simplu invadându‑ne.

În timp ce adunam obiecte pentru muzeul satului din Borza, pe care l‑am înființat în 2014, am realizat că majoritatea celor ce ni le donează sau a celor care ne vizitează nu cunosc denumirea acestora sau la ce foloseau. Așa stând lucrurile, am hotărât să adun Read the rest of this entry »

Pagina 10 din 138« Prima...89101112...203040...Ultima »