Violeta Petre: Viața lui Eminescu – Între adevăr și mistificare, autor Ion Ionescu-Bucovu

Ion Ionescu - Viața lui Eminescu...

Studiul şi munca de cercetare a scriitorului Ion Ionescu Bucovu, despre viaţa şi opera lui M. Eminescu, fac din autor unul din eminescologii de vârf ai literaturii contemporane româneşti.
Cu pasiune, răbdare, responsabilitate, dragoste de adevăr a studiat ani la rând, documente despre marele poet român, Luceafărul poeziei româneşti.
Volumul pe care îl lansează astăzi este o lucrare amplă, complexă, un documentar preţios despre omul şi poetul M. Eminescu.
Am citit-o în manuscris cu dorinţa de adevăr şi nu mi-a fost greu să parcurg paginile, deşi este o lucrare de cecetare bazată pe documentare asiduă şi responsabilă. Nu mi-a fost greu, pentru că, deşi biografică, lucrarea este presărată cu momente inedite din viaţa poetului.
Volumul debutează cu arborele genealogic al poetului şi continuă cu copilăria, adolescenţa, studiile la Universitatea din Viena şi Berlin, povestea de dragoste dintre Eminescu şi Veronica Micle, întoarcerea în ţară, activitatea teatrală, jurnalistică, politică şi bineînţeles, boala şi moartea poetului. (mai mult…)

Theodor CODREANU – Sonetele eminesciene

Eminescu

Editologia eminesciană este, cu siguranţă, cel mai dificil travaliu raportat nu numai în contextul literaturii române, fiindcă destinul a făcut ca poetul român să fie, în timpurile moderne, şi cel mai însetat artist de formele perfecte, până într-atât încât Petru Creţia, unul dintre iluştrii săi editori, scria aproape dramatic: „Se ştia un artizan perfect, iar setea lui de şi mai multă desăvârşire i-a devorat opera, i-a abolit-o în bună măsură din contemporaneitate, i-a alterat adevăratele proporţii. La fel de îmbelşugat ca Victor Hugo în inspiraţie şi în îndeplinire, a fost mai auster decât Mallarmé, alunecând în abisul unor decantări fără soroc. Cum oare ar fi arătat volumul lui de poezii publicat de el însuşi? Cu neputinţă de ştiut, dar am putea avea mari temeri. Trăind mulţi ani în preajma operei sale, am ajuns să mă conving de două lucruri: că nici o redactare nu i se părea definitivă şi că, din ce aşternea în scris în chip spontan, nu-l mai interesa cu vremea decât foarte puţin, până la a nu-şi mai aduce aminte, ca pierdut într-un labirint. Să fi trăit un veac, e greu de nădăjduit că şi-ar fi publicat opera şi uşor de crezut că ar fi sărăcit-o de mari biruinţe ale verbului poetic. Eminescu este de recuzat şi ca judecător al operei sale şi ca editor al ei. Aşa, cum s-a ales din vreme, puţin cu voia lui şi mult fără de ea, suntem mai bogaţi cu capodoperele din ediţia Maiorescu şi cu ce a rămas din manuscrise, un tezaur fabulos. Aşa a fost să fie şi este bine că a fost aşa. Deşi am inima grea, pentru că ştiu că, fiind cum era, trebuie să fie foarte supărat pe noi.” (mai mult…)

Emilia Țuțuianu – poesis

11

BUNICA

Ţi-e faţa brăzdată,
de şanţurile durerii.
Ţi-e părul albit,
de povara anilor.
Ţi-s buzele subţiri,
de mânia tăcerii.
Ţi-s ochii adânci,
de mulţimea dorurilor.
Dar sufletul ţi-e plin,
de harul Iubirii,
revărsat asupra Tuturor… (mai mult…)

Nae Georgescu – Sonetul cerdacului

Eminescu - Luceafar

Dar chestiunea luminii din odaie nu este doar a lui Eminescu. S-o urmărim, tot în opera poetului, înconjurând, însă, un chip feminin intr-o odaie a unei case cu cerdac. Desigur, ne referim la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată şi editată prima dată de Nerva Hodoş în 1902. Fiind un text ce trimite către misterul relaţiei dintre poet şi Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, în editarea lui Perpessicius : Stau în cerdacul tău…Noaptea-i senină. / Deasupra-mi crengi de arbori se întind, / Crengi mari în flori de umbră mă cuprind / Şi vântul mişcă arborii ’n grădină. // Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiţi cu ochii în lumină. / Ai obosit, cu mâna ta cea fină / În val de aur părul despletind. // L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, / Desfaci râzând pieptarul de la sân, / Încet te-ardici şi sufli ’n lumânare…// De-asupră-mi stele tremură prin ramuri, / În întuneric ochii mei rămân, / Şi-alături luna bate trist în geamuri. Sonetul este datat 1879 de către Perpessicius, după hârtie şi scris – iar datarea este acceptată de toţi editorii. Vom reveni, desigur, asupra lumânării – care este tot luminare şi aici. Deocamdată să rezolvăm (adică: să punem!) problema cronologiei. În albumul pe care şi l-a confecţionat la Văratic în vara lui 1889 din poeziile ei şi ale lui Eminescu, Veronica Micle preia acest sonet şi-l adnotează astfel: „M-ai rugat să-ţi cânt din Schumann. Cât de mult îţi place muzica. Este o noapte de mai din acelea ce nu se pot (mai mult…)

Ioan Miclău-Gepianul: Câteva cuvinte despre o carte mare: ,,O altfel de cântare a cântărilor” autor Pavel Rătundeanu-Ferghete

IMG_20180613_0002

(apărută la Editura Contrafort, Craiova, România- 2013.)
Cartea consistă din 308 pagini cu un text desfășurat(prin ideea autorului) pe șapte
părți numite Anotimp, fiecare constituind de fapt un nou Capitol în care se includ
subtitlurile de lucrări realizate de autor. Prefața cărții o scrie dl. Lucian Gruia.
Are Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României, iar prin copyrightul ce
aparțíne Editurii Contrafort, se stipulează condițiile legale asupra folosirii textelor
din carte. Deci, voi avea grija a respecta întocmai aceste reguli.
Domnul Ben Todica din Melbourne ne mai spune că va veni o vreme când aceste
cărți a autorului Pavel Rătundeanu-Ferghete vor fi căutate și citite precum căutăm
un pahar cu apa limpede! Să-i dorim succes deplin autorului cărții O altfel de cantare (mai mult…)

Dorel Schor – Horoscop

– Domnule, n-aş putea spune că horoscopul e un lucru serios şi că are o bază ştiinţifică. Dar de două ori în viaţă mi s-a întâmplat ca previziunile horoscopului să se potrivească atât de bine cu situaţia, încât o perioadă am crezut în ele. Ştiu că nu se prea asortează cu statutul meu de fost profesor de biologie, dar asta e…
Ne-am cunoscut în sala de aşteptare de la policlinică. Fostul profesor de biologie avea un deget bandajat şi urma să intre la medicul chirurg.
– Lasă impresia că e un fleac, dar pe mine mă necăjeşte de aproximativ patruzeci de ani. Nu tot timpul… E veriga mea slabă, cum se spune.
Şi fără să-l îndemn, îmi povesteşte:
– Aveam un prieten bun, profesor de matamatică la acelaş liceu. Băiat frumos şi sportiv. Şi intr-o după amiază, m-a convins să jucăm cu amicii fotbal. Până ce eu m-am accidentat serios, dar nu m-am lovit l-a picioare cum s-ar crede, nici la cap şi nici la piept, ci la (mai mult…)

Zoltan Terner: Cele trei tichii fermecate ale lui Dorel Schor

Coeprta - Dorel Schor - Puritatea expresiei coperta

Dorel Schor este una dintre personalitățile cele mai interesante și mai pasionante din breasla condeierilor de limbă română de la noi. În multe privințe, drumul său în ale scrisului poate fi numit un „succes-story”. Pe fișa sa de creație figurează până acum zece volume de schițe umoristice și „ziceri” sapiențiale, cinci culegeri de cronici de artă, Premiul întâi pentru proză la Concursul Internațional de Umor organizat de Uniunea Scriitorilor din România și titlul de membru de onoare al Academiei de Umor „Păstorel”din România. Din lista celor care, în decursul timpului, au apreciat elogios scrisul său găsim nume ilustre precum Aurel Baranga, Mircea Iorgulescu, I. Schechter, Amalia Scortaru-Saar, Mircea Radu Iacoban, Valentin Silvestru, ș.a.
Nu de mult, lui Dorel Schor i-a apărut, la Iași, impresionantul volum antologic, „Să fim serioși – Umor cumsecade, evreiesc”. Din cărțile sale despre arta plastică, de remarcat, ca bogăție de idei, „Puritatea expresiei”.
Caracterul insolit al operei lui Dorel Schor rezidă, în primul rând, în polivalența câmpurilor sale de creație. Am putea zice că folosește, cu acelaș succes, trei tichii fermecate: una pentru umor, alta pentru “ziceri” și a treia pentru cronica de arte plastice. Pentru fiecare se cere altă dotare. Umorul cere, în primul și în primul rând, talent. Zicerile, pretind o inteligență percutantă. Cronica de arte plastice (mai mult…)

Societatea de consum – schita de Dorel Schor

Ma intilnesc cu o cunostinta, unul Marcu…Arata destul de bine, e aproximativ elegant si, cind il intreb ce mai face, imi comunica cu un entuziasm moderat:
– Am decis sa ma insor, dar nu m-am hotarit…!
– Inteleg, aprob eu. Te-ai decis in principiu, dar nu ai hotarit cine e fericita…
– N-ai inteles nimic, precizeaza el. Nu are nici o importanta cine e fericita pentru ca, in cazul de fata, nu de asta depinde succesul. Importanta e optiunea..!
– Adica alegerea.
– Ti se fac mai multe propuneri, ma lamureste Marcu. Doar traim intr-o tara democrata, concurenta e libera, initiative particulara la fel, cererea si oferta sint factorii care decid. Intrebarea e la ce te fixezi…

Eu nu sint un sensibil, dar chiar atita lipsa de sentiment ma scoate din sarite.Asa ca ii spun:
– Dar inima? Dar visele? Relatiile sufletesti? Unde a disparut romantismul? (mai mult…)

Eleonora Schipor – Eminescu e poetul

Eleonora Schipor

Eminescu e poetul
Mai presus de legea firii
Şi de viaţă în cuvânt,
Eminescu e Poetul –
Faimă, vis şi legământ. (mai mult…)

Elena Cristina Toader – Haiku

floarea vestită
a întregului apus –
regina nopții

elena cristina toader

Galina Martea – „Unire în cuget și-n simțiri”, documentarul istoriei – Centenarul Unirii

Antologie istorica_coperta_Unire in cuget si-n simtiri-Anamarol 2018

O lucrare monumentală apărută recent de sub tipar la Editura Anamarol din București, coordonator și editor Rodica Elena Lupu, aceasta fiind o dedicație adevărată întru cinstirea neamului românesc – Centenarul Unirii. Este vorba de documentarul istoric „Unire în cuget și-n simțiri”, cu subtitlul „Apulum-Bălgrad-Alba Iulia – 1 Decembrie 1918-1 Decembrie 2018 – 100”, cu un cuprins de 296 pagini, prin intermediul căruia ne reîntâlnim cu renumiți istorici, academicieni și scriitori români clasici și contemporani: Ioan Aurel Pop (președintele Academiei Române), Ana Blandiana, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Coșbuc, Octavian Goga, Vasile Alecsandri, Alexei Mateevici, Ștefan Octavian Iosif, Radu Brateș, Vasile Militaru, Andrei Mureșanu, Ioan S.Nenițescu, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Grigore Vieru, Dan Bodea, Ion Brad, Elena Armenescu, Cristian Petru Bălan, Ion Dodu Bălan, Florica Bud, Ionuț Caragea, Carmen Aldea Vlad, Adrian Botez, Radu Cârneci, George Corbu, Evelyne Maria Croitoru, Nicolae Dabija, Rodica Elena Lupu, Galina Martea, Nicolae Dragoș, Sergiu Găbureac, George Roca, Gheorghița Durlan, Alexandra Gălușcă, Radu Gyr, Gabriela Hale, Ion Horea, Iustin Ilieșiu, Niculina Merceanu, Isabela Bianca Neagu, Lucia Olaru Nenati, Octavian Paler, Maria Petrescu, Paula Romanescu, Alina-Maria Stârcea, Mariana Popa, Iuliana Paloda-Popescu, Marin Pungă, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Marinela Stănescu, Silvio Sticea, Maria Ileana Tănase, Andrei Teodor Stârcea, Dona Tudor, George Țărnea. (mai mult…)

Ion Brad: O scriitoare-savant basarabeană

Ion Brad_foto

Am avut acest sentiment şi această convingere după lectura volumului Universul umanităţii – Evoluţie şi involuţie al doamnei GALINA MARTEA – Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2017.
Talentata scriitoare şi generoasa editoare Rodica Elena Lupu îi face această prezentare:
„O carte şi o lectură ca puţine altele!
Născută în Basarabia, de origine română, distinsa scriitoare (poetă, prozatoare, publicistă) Galina MARTEA este autoare de: monografii ştiinţifice; cărţi de poezii / proză; peste 250 de articole / articole ştiinţifice în economie, învăţământ, sociologie, filosofie, literatură; dialoguri, comentarii, interviuri, critici / analize literare. Este prezentă în: antologii literare (poezie / proză); antologii pedagogice (Pedagogi români notorii din Basarabia interbelică şi postbelică); enciclopedii (Localităţile Republicii Moldova). Participă la conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, scrie în revistele din R. Moldova, România, Diasporă. Este Laureat al Premiilor pentru poezie, publicistică, volume publicate, presa scrisă. (mai mult…)

Mihai Merticaru – poesis

Mihai Merticaru

SONETUL INVENTIVITĂȚII

Fără tine aș bâjbâi într-un pustiu,
Pământul mi-ar părea o colivie,
Iar flacăra ce-aprinde-o poezie
În altă stea ar arde fără s-o știu.

De Domnul mi-ai fost hărăzită mie
Din lungi așteptări și picuri de târziu
Când cerul a devenit mai azuriu
Și s-a făcut lumină-n-mpărăție. (mai mult…)

Mioara Bahna – Mihai Merticaru: Zbor lăuntric / Inward flight

Volumul bilingv, român-englez, al lui Mihai Merticaru – Zbor lăuntric / Inward flight, Editura Ideal, Chișinău, 2017 –prin versurile din incipit, care aduc o perspectivă asupra Genezei (Facerea), propune o imersiune în sine, spre a revedea-dezvălui (re)evalua evoluția ființei ab origine, pendulând între grav și ludic: Dumnezeu și-a muiat degetul în praful / unei stele, / l-a presărat peste umbra unui zbor / de înger / (…) / a suflat ușor, // am țipat în do major. Dar parcursul pe care-l contemplă poetul, inventariindu-i atât orizontul echivocului, hotar nedeslușit, cât și cotidianitățile existențiale, cu ale lor orizonturi scrijelite de întrebări și amăgiri îi dă posibilitatea să descopere că toate acestea nu sunt doar apanajul propriului destin, ci și al celor ale semenilor.
Urmărindu-și, apoi, cronologic, evoluția, de la copilărie, al cărei inefabil este expus metaforic, ca alcool amețitor topit în sânge cu zvon de magie, / umbră suptă pe nesimțite de desișul pădurii / ce a fost odată, pregătind fântâna ființei, întâlninduse, apoi, cu fetișcana aceea / oarbă, tinerețea ta (care, și ea, în cele din urmă, se scufundă în apele sângerii ale uitării, lăsând în urmă doar un țipăt prelung), în călătorie spre țara nimănui, sintagmă prin care-și identifică / definește sinele, vocea lirică se caută și caută, iar rezultatul investigațiilor sale prind contur în versuri: în fiecare seară scriu o poveste, ca o blestemată căutare de sine. (mai mult…)

Dorel Schor – Dulce-i răzbunarea

Eli Iliescu stă în faţa mea şi se laudă:
– De când nu ne-am mai văzut, zice el, am realizat o mulţime de lucruri. Avem un apartament frumos cu patru camere, ne-am schimbat maşina cu una mai elegantă… Am un serviciu foarte bun, sunt apreciat de şefi, mi se plătesc prime, telefon, literatură, deplasări, ore suplimentare, nu pot să mă plâng…
-Bravo! îi spun politicos.
Dar sunt convins că ascunde şi o nemulţumire pentru că arată palid, a încărunţit pe ici pe colo, deşi e un bărbat tânăr. Îl întreb:
– Ce face soţia? Lucrează şi ea?
– Ferească sfântul! Ea se ocupă de casă şi de copii. Serviciul meu e grozav, ne descurcăm excelent. (mai mult…)

George Petrovai – Halal Curte Constituțională!

Toată politica României postdecembriste (și, din acest motiv, tot ce mișcă-n țara asta de aproape trei decenii) este o necontenită și preaevidentă adeverire a spusei „Peștele de la cap se impute”: legi făcute de hoți pentru hoți, megarăufăcători fără pic de obraz, academicieni foști turnători și neobosiți plagiatori, lupi moraliști ce te îngrețoșează cu insistența de care dau dovadă ca nu cumva să fie uitați de semeni, pe scurt, impostura împuternicită și nedemnitatea cauționată.
Sigur că într-un atare marasm politico-juridic, în care actuala putere pesedisto-aldistă nu-și precupețește eforturile pentru a pune gabja pe Justiție (nu spunea Victor Ponta în vremea când era premierul României și tartorul pesediștilor că Direcția Națională Anticorupție trebuie subordonată politic?!), nici Curtea Constituțională (CC) a Partidului Social Democrat, prelungire în democrația noastră originală a sinistrului CC (Comitet Central) al Partidului Comunist Român, nu stă cu mâinile în sân, fapt care contribuie din plin ca anualul Mecanism de Cooperare și Verificare (MCV) pe Justiție să fie eminamente dezastruos.
La urma urmei de ce s-ar limita doar la atribuțiile sale privind constituționalitatea legilor și a raporturilor dintre instituțiile statului, când (mai mult…)

Dorel Schor – Ce spun specialiștii

Pe Boris Israelovici îl cunoaşte toată lumea… Evident, mă refer la oamenii din blocul nostru, unde este preşedintele comitetului de administraţie, de vecinii din blocurile vecine, ba chiar şi de cei din cartier. E cunoscut la banca din colţul străzii, la tutungerie, la băcănie ca şi la chioşcul unde se vând ziare. De acea, în urmă cu câteva luni, când a căzut în bucătărie împiedicându-se de un taburet şi a reuşit să-şi luxeze glezna, toţi au ştiut, mai ales că el venea la vecini să încaseze taxa de întreţinere, sprijinindu-se mândru în cârje.
Tot aşa, adică sprijinit în cârje, cobora din apartament să arunce gunoiul, mergea să-şi cumpere ţigări sau juca table cu pensionarii în părculeţul de lângă bloc. Noi l-am bănuit că vrea să fie văzut că este infirm, cu un ghips la gleznă şi suferind. Apoi Boris s-a refăcut, a făcut puţină fizioterapie cu un specialist care venea acasă la el, a aruncat cât colo cârjele şi m-a rugat pe mine să le înapoiez la policlinică, că doar tot mă duc acolo zilnic… (mai mult…)

Veronica Balaj: București, Dragostea Mea

Editura Sf. Ierarh Nicolae, 2017 Ecaterina Chifu

După cum se înțelege și din titlu, cartea este una de mărturie afectivă pentru orașul capitală a țării dar și a sufletului autoarei.Precedată de alte volume înscrise în tematica de călătorii, Jurnal de vacanță, Prin luminile din Țara Luanei, Croazieră pe Mediterana, Felicia Emigranta, Paris, mon amour, Concediu la munte, Concediu la mare, și această experiență literară urmărește raportul care se stabilește între om și loc , între habitant și perimetrul în care i se derulează viața.Legătura cu întregul, cu spațiul , este o tematică interdisciplinară, în sensul că se poate dezvolta în sudiile din diverse domenii, ca arhitectura, sau, istoria sau mai noile cercetări privitoare la ambientul socio-geografic, dar , iată, literatura ca de obicei, are porți deschise și, se poate accesa subiectul și din acest punct de vedere .
Vechea supradenumire de, „ Micul Paris „ atașată Bucureștiului , pare astăzi depășită , spune autoarea preluând sugestia unuia dintre lectorii cărții, așa că, ne vom delecta parcurgând o parte din istoria propriu zisă, din istoria culturală sau din cea legendară a orașului denumita] convențional în carte, Marele București. (mai mult…)

Eleonora Schipor: Cireșarul de adio al Mariei Motrescu (In memoriam)

P9181622

Despre familia Motrescu din Crasna am scrius nu odată pe paginile ziarelor noastre. Am început să scriu datorită poetului-martir, fratelui lor Ilie Motrescu. Începând cu anul 2000 și până în prezent am publicat zeci de materiale în circa 20 de ziare, reviste, almanahuri, în mai multe limbi și din țări diferite. Pe urmă am tipărit și patru cărți dedicate lui Ilie Motrescu. Am contribuit nemijlocit la apariția cărților de versuri și folclor a lui Ilie Motrescu, mai mult chiar și la traducerea volumului de versuri Cântarea Carpaților în variantă ucraineană.
Astfel am făcut cunoștință cu toți cei șase frați Motrescu (de toți au fost 8), cinci aflați în Crasna, iar cel mai mic în Basarabia. Împreună am participat, sau i-am invitat, la zeci de evenimente comemorative, prezentări de carte, legate de viața și opera celui care a fost Ilie Motrescu, poetul plaiurilor carpatine. Cel mai mult m-am atașat de unica și buna lor soră Maria, cu care am comunicat în toți acești ani.
Viața își are legile ei nescrise și cam prea devreme, cam pe neașteptate au plecat în eternitate Ștefan, George, Nicolae. Despre Ștefan și Nicolae care au scris și publicat multe despre Crasna lor natală și oamenii vrednici de aici, am scos și câte o carte dedicată viații și operei lor. (mai mult…)

Eleonora Schipor: O nouă monografie a satului Cupca

34132554_617092898662343_5045901950718050304_n

Cartea est izvorul vieții. De aceasta ne-am convins zilele trecute, când sala de festivități a CIE Cupca a găzduit o manifestare festivă prilejuită de apariția a încă unei cărți noi în viața noastră. E vorba de partea a doua a monografiei istorice a satului Cupca, cu titlul Cupca, un sat din Bucovina Monografie istorică. Partea II (anii 1944-2000). Autor – Domețian-Modest Cucuruz, fost profesor de matematică, fost director de școală, originar din acest sat.
În anul 2004 în România, apare prima monografie istorică a satului, intitulată simpu și frumos Cupca, un sat din Bucovina, monografie istorică, partea I (anii1429-1944) avându-l ca autor principal pe vrednicul fiu al acestui sat, regretatul dr. inginer Petre Ciobanu din Brașov, dar și pe alți doi coautori la fel de talentați și purtând de-a lungul vieții dragostea de baștină, stabiliți și ei cu traiul în România, cu părere de rău tot trecuți în eternitate, profesoara Reveca Prelipcean și economistul Vasile Slănină.
Despre prima monografie au fost mai multe przentări pe paginile ziarelor noastre, majoritatea semnate de autoarea acestui material. Vrednica doamnă Mariana Gurza din Timișoara, poetă, prozatoare, a cărei rădăcini sunt pe linie maternă tot din Cupca, a scos cu câțiva ani în urmă o carte despre Petru Ciobanu cu titlul Petre Ciobanu, un iubitor de neam. (mai mult…)

Dorel Schor – Miss municipiu

A fost o surpriză grozavă pentru locatarii blocului nostru:
Manana, fiica cea mică a familiei Nasgâtaşvili a fost aleasă de către un juriu de profesionişti , la concursul de frumuseţe care se organizează în fiecare an în oraş, „Miss Municipiu”. Până mai anul trecut, era o adolescentă timidă şi anonimă, iar acum, deodată, am descoperit o domnişoară frumoasă şi elegantă, o adevărată stea care merită cu prisosinţă titlul.
Noi, vecinii şi nu numai, l-am felicitat pe fericitul tată care se mândrea pe bună dreptate cu succesul fetei lui. Ba, mai mult decât atât, au apărut şi unele avantaje neaşteptate. De pildă, s-a întâmplat de câteva ori ca nişte licieni să-i ofere loc în autobuzul aglomerat, sora de la policlinică l-a primit peste rând la recoltarea analizei pentru colesterol, iar din partea familiei Iliescu a primit un frumos buchet de gladiole. (mai mult…)

Anișoara-Violeta Cîra: Un roman simbolic: „Punctul Interior”

,,… Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…”
(M. Eminescu)

Punctul interior este romanul de debut al Mirelei-Ioana Borchin-Dorcescu, apărut, în anul 2010, la Editura Excelsior Art din Timişoara (pe atunci, autoarea semna doar Mirela-Ioana Borchin). L-aș cataloga drept roman psihologic, cu vagi ecouri din biografia autoarei. Dar, lăsând deoparte criteriile taxonomice, voi afirma, de la început, că Punctul interior este cartea suferinței, un text care te învaţă să suferi, să accepți suferinţa cu mai mare îngăduinţă, comparând ceea ce îţi este dat să trăieşti cu ceea ce i s-a întâmplat Corinei, personajului central, într-un timp foarte scurt, la vârsta pe care ne-am obişnuit să o considerăm „cea mai frumoasă”, în plină tinereţe: „– Mi-e frică să nu mor de durere, se trezi vorbind. Strânse cu tărie marginile scaunului, căci îi era iarăşi rău”. (p. 61)
De altfel, ţipătul, ca metaforă-simbol pentru exteriorizarea feminină a durerii, plasat în preambulul romanului, anunţă intenţia autoarei de a face din durere temelia scrierii sale: (mai mult…)

Olimpia Sârb: Despre metaforă și sens

Grupajul prezentat aici face parte din cartea de poezii ce poartă titlul Pânze neîntoarse (Timișoara, Editura DAVID PRESS PRINT, 2018), cu care poeta Silvia C. Negru semnează nașterea celui de-al treisprezecelea volum din cariera sa literară.
Provocatoare și abundând în simboluri, aceste poeme cer răbdare și atenție pentru a fi interpretate în cheia propusă de autoare. Dialogul poetic pe care poeta îl conturează se petrece mereu între două puncte aflate la mare distanță. Prin mijloace artistice specifice, poeta încearcă să anuleze aceste distanțe.
În poemul „Plânsul Sfintei Marii”, uneltele scrisului devin, în viziunea poetei, unelte ale credinței, în foarte frumoasele asocieri: „Crucile ne scriu, cu Pace, Sihăstria/Cuvântul bate lin”, asemenea unui clopot. Emoțiile poetei se însumează într-un sentiment religios profund, ce reiese din smerenia cu care ni se vorbește despre Sfânta Maria: frumoasă este „lacrima – lumină” a Fecioarei, care plânge pentru a trezi în om viața spirituală, cum frumoase sunt, în cumințenia și smerenia lor, adjectivele menite să sublinieze importanța întoarcerii „fiului risipitor” către Dumnezeu: sfios/ albastru/ blând/ curat. (mai mult…)

Ioan Miclău – Origini…!

Eu sunt în haos un suflet împietrit,
Dar Soarele ceresc mă face fericit!
Eu sunt în întuneric în care foc s-anină,
Ce mă preface zilnic în rază de lumină!

Curg râuri neschimbate în albiile lor,
Iar lumea merge veșnic spre veșnic viitor,
Și peste tot străbate un ochi dumnezeesc,
Din el răsare iarba și toate câte cresc! (mai mult…)

Constantin Enianu – Lux populi

Constantin Enianu

poporul lucid e sătul de șarade

amoruri ușoare populare beții

și șefi diplomatici cu vorbe fade

ce-ngroapă martirii fără să-i știi

poporul strigă în piept de copil

puritate să aibă ajuns și matur

prin mersul salvat de profitul vil

cu eterna favoare a banului dur (mai mult…)

Dorel Schor: Baia lui Shtreichman, o expoziţie neobişnuită

20180413_111205

Cine a intrat în ultima vreme, cu treabă sau fără treabă, la sucursala centrală a băncii Diskount din Tel Aviv a avut, fără îndoială o surpriză frumoasă. In spaţiul destinat, de obicei, unor expoziţii ocazionale de artă plastică, pe câteva panouri aranjate cu grijă, erau prezentate pentru prima oară marelui public lucrări pictate de Yehezkel Shtreichman. Dar nu lucrări obişnuite ci executate pe „cărămizi” pe care vestitul pictor le transformase în tablouri policrome abstracte. Neprezentate până acum criticilor
de artă, ele sunt expesia unor căutări discrete, încercări experimentale pe care pictorul le „zidea” în baie.
Yehezkel Shtreichman este considerat un pionier al picturii moderne israeliene. A fost unul din iniţiatorii şi promotorii grupului cunoscut sub denumirea de „Orizonturi noi”, alături de Iosef Zariţki şi Avigdor Steimaţchi. Pictori şi ceramişti cunoscuţi, ei au fost inspiraţi iniţial de arta plastică franceză, ca mai târziu să prefere stilul lirical abstract care i-a consacrat. Abstractul liric este o variantă a
modernismului european, un limbaj artistic universal, dar cu însemne şi valori israeliene. (mai mult…)

Vavila Popovici: Știm cine a fost MARX?

„Moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea.” – Gabriel Garcia Marquez

Acum când s-au împlinit 200 ani de la nașterea lui Karl Marx, și când în Germania, orașul Trier, a fost dezvelită o statuie uriașă din bronz a lui, cu o înălțime de 4,5 metri, lucrare de artă a unui renumit sculptor chinez, este poate momentul să ne întrebăm cine a fost, cu adevărat, această personalitate controversată.
Karl Heinrich Marx, născut la 5 mai 1818 în Germania și decedat în 1883 în Marea Britanie, a fost un filozof, istoric, economist, sociolog și jurnalist care, împreună cu Friedrich Engels au întemeiat teoria socialismului științific, fiind și lideri ai mișcării muncitorești.
Marx s-a născut într-o familie cu vechi și ramificate tradiții rabinice, ambii lui părinți trăgându-se din familii cunoscute de rabini. Tatăl lui devenit luteran, sincer și devotat în noua lui credință, dorea mult ca fiul lui să aibă și el o relație intimă cu Dumnezeu și un caracter creștin. În anii de liceu, Karl Marx a fost într-adevăr un băiat devotat relației lui cu Iisus Cristos. Trebuie știut că la începutul tinereții sale, Karl Marx chiar își făcuse o profesiune de credință din a fi și a trăi ca un creștin. Prima sa lucrare se numește „Unirea credinciosului cu Cristos”. În această carte sunt cuvinte frumoase: „Prin dragostea lui Cristos ne întoarcem inimile totodată către frații noștri care sunt legați de noi în chip lăuntric și pentru care El S-a dat pe Sine Însuși ca jertfă”. Așadar, Marx cunoscuse calea care (mai mult…)

Elena Cristina Toader – Senryu

ciocârlia-n zbor –
luna-mbătată de-amor
nemărginit foc

elena cristina toader

Elena Cristina Toader: Haiku

elena cristina

clinchet de poem
în sânul primăverii –
clopoțel de câmp

Mariana Moga – versuri

Mariana Moga

Amintirile apar în timp, timpul înseamnă trăire,
iar inima lui suntem noi.
Important este să ai sufletul curat.
El este singurul care nu are vârstă.

VAMA DINTRE POLURI

Salut eternitatea captând secunde nude,
ca cioburi de lumină cad fulgii… în pereche,
se despleteşte iarna prin vama dintre poluri,
în murmur de cristale c-o rânduială veche. (mai mult…)

Angela Furtună, Cavaler al Poeziei Capitalei Marii Uniri, Iași, 1918-2018

AFIS FESTIVAL INTERNATIONAL FIE  2018 IASI

Invitată oficială la Iași, la Festivalul Internațional al Educației (19-28 mai), unde, alături de alți mari poeți ai României și ai lumii contemporane (China, Rusia, Franța, Luxemburg, Belgia, Olanda, Republica Tatarstan, Ucraina, Republica Moldova, Mexic, Germania, Spania, Italia), a susținut câteva recitaluri sub egida Festivalului Internațional POEZIA LA IAȘI, Ediția a V-a, scriitoarea ANGELA FURTUNĂ a primit titlul de CAVALER AL POEZIEI CAPITALEI MARII UNIRI, IAȘI, 1918-2018.
Festivitatea a avut loc sâmbătă 26 mai, în Parcul Copou, în apropiere de Paradisul Poeziei Românești de la statuia lui MIHAI EMINESCU, fiind coordonată de Primăria Iași, Primarul MIHAI CHIRICA și de autorii proiectului, ADI CRISTI, directorul Casei de Cultură MIHAI URSACHI a Municipiului Iași și CASSIAN MARIA SPIRIDON, directorul revistei Convorbiri Literare, directorul Fundației și revistei POEZIA, precum și președintele Uniunii Sriitorilor din România, Filila Iași. (mai mult…)

Galina Martea – Cruzimea umană în epoca contemporană

Fenomenul ferocității nespus de vizibil în epoca contemporană. De-a lungul timpului lumea s-a schimbat mult, și-a modificat viziunea față de natura lucrurilor înconjurătoare, însă, cu mare regret, nu și-a schimbat caracterul, acesta însumând în sine un ansamblu de însușiri psihice-morale prin care se manifestă modul de comportare al omului în diverse acțiuni, dar mai ales, în condițiile când omul este influențat de propria poziție socială și de propriul mediu social. Ambițiile omului au fost și sunt parte componentă atât din trecut, cât și din prezent. Este bine cunoscut faptul că omul în procesul dezvoltării parcurge mai multe etape până la maturizare, acestea fiind de la începutul copilăriei și până la vârsta adolescenței. Evident este un lucru firesc, respectiv, un copil crescut în condiții umane civilizate își va construi o personalitate decentă, iar un copil crescut în condiții sociale mai puțin sănătoase atunci personalitatea acestuia, posibil sau cu certitudune, va fi afectată de mai mulți factori negativi decât pozitivi. Necătând la respectivele descrieri, dependente de mediul social, omului îi poate fi afectată personalitatea atât în procesul de dezvoltare până la maturizare, cât și după, dacă să luăm în considerație o vorbă populară: „Omul se educă și învață pe parcursul întregii vieți”. În această discuție sunt (mai mult…)

George Petrovai – Aventurismul politic din perioada postdecembristă

Cei 28 de ani de postdecembrism s-au vădit a fi un indiscutabil dezastru pentru grosul românilor aduși la sapă de lemn și o gură de rai pentru ciocoimea ieșită din uterul amatorismului politic. Doar astfel avem explicația apocalipsei moral-spirituale, economice și sociale de la noi, țară complet dată peste cap și fără șanse reale de redresare într-un timp cât de cât rezonabil. De parcă o explicație sau, mă rog, un set de explicații iscusite ne-ar putea face să uităm de mineriadele și baroniada ilesciană, de neizbânzile Convenției Democratice și inconsistența politicii emilconstantinesciene, de scandalurile și hăhăielile băsesciene dintr-un deceniu complet ratat (la sfârșitul celor două mandate, Traian Băsescu a recunoscut cu cinism că lungul și penibilul lui meci cu sistemul a fost nul!), precum și de prezentul tăvălug al scumpirilor și inflației, care – susțin cele mai cu moț căpățâni din coaliția pesedisto-aldistă – s-ar datora fie unei conspirații internaționale, fie protocoalelor încheiate între Direcția Națională Anticorupție (DNA) și Serviciile noastre secrete, fie antisemitismului instituțional (sic!) practicat de liderul liberal Ludovic Orban prin plângerea penală făcută împotriva tandemului Dăncilă – Dragnea, după sfidătoarea și neinspirata vizită întreprinsă pe furiș de aceștia în Israel.
Să le luăm pe rând:
1)Conspirație internațională împotriva unei coaliții neperformantă până la ridicol, respectiv împotriva unei țări fără economie, cercetare fundamentală și secrete militare? Să fim serioși! În cele aproape trei decenii de postdecembrism, noi n-am stârnit interesul străinilor, îndeosebi al vesticilor, prin nicio realizare notabilă în plan ideal și/sau material, ci prin cu totul altceva: fabuloasa inconștiență cu care autoritățile mătrășesc (din incompetență, servilism sau ticăloșie) inteligența și resursele naturale (mai mult…)

Marin Beșcucă: Corneliu Coposu – Ultimul interviu

seniorul-COPOSU-CU-MARIN-BEŞCUCĂ-INTERVIU-300x218

Era un 18 de octombrie a lui 1995, când m-am conectat înălțimii unui așezământ în interiorul căruia se vorbea mai mult în șoapte.
– Domnul Președinte o să mai întârzie puțin, pentru că a lucrat toată noaptea și vă cere îngăduința de a-i ierta întârzierea.
Nu e drept să fiu șocat de o astfel de exprimare ?
Ba era !
Cine eram eu, un nimeni care din obscuritatea provinciei, prin zbaterea efectivă a deputatul țărănist de Olt, Valentin Argeșanu, intram într-o casă care după atâtea devastări minerești, purta o nespusă măreție. Mobilă veche, un mic tablou al Papei, un colț de bibliotecă înțesat, câteva fotolii cam de vârsta stăpânilor, o măsuță probabilă martora atâtor întâlniri, telefon, o combină muzicală bună, sufrageria asupra căreia ochii nu căutau să se oprească, iar în peretele cu biblioteca o pendulă care, după ce aveam să realizez filmul, aveam să-mi dau seama de sumbritatea și cinismul zbaterilor ei în lupta cu timpul.
Sora Președintelui, Rodica, ne-a servit cu o cafea, iar discușiile au decurs fără noimă, până la venirea Omului.
Era trecut de douăsprezece și jumătate, când îl auzirăm venind pe micul hol ce făcea legăturaîntre cele două dormitoare și salonul în care ne aflam.Se deschise ușa, și apăru… un bătrân atât de simplu, după vorbă după port ! (mai mult…)

Dorel Schor: Tudor Banuş – Asocierea realităţii cu fantezia

20180423_181833

Cu puţin timp în urmă am primit un articol despre o expoziţie itinerantă a artistului Tudor Banuş care urma, după Viena,
să se deschidă la Lisabona. Pictoriţa Liana Saxone Horodi îl recomanda pe autor cu multă căldură: „Un artist care merită toată
atenţia! Şi un om minunat!”
Tudor Banuş este arhitect ca formaţie şi este fiul poetei Maria Banuş. Considerat un artist internaţional
datorită creaţiei sale deosebite şi numeroaselor colaborări la reviste de mare prestigiu, el este pictor, gravor şi ilustrator, sculptor şi grafician.
E solicitat de New York Times, de le Mond, Die Zeit şi dacă adăugăm cele peste şaptezeci de expoziţii personale prezentate în Franţa,
Statele Unite, Elveţia, Austria, Germania, Belgia, Anglia, Suedia, Portugalia ş.a. înţelegem această apreciere. (mai mult…)

A încetat din viață colegul nostru George Balica

GEORGE-BALICA

Una dintre vocile emblematice ale postului de Radio Timișoara a trecut la cele veșnice.
Radio Timișoara se desparte de George Balica, omul de radio care pe 22 decembrie 1989 anunța ascultătorii din Banat că întreaga țară și-a redobândit libertatea. George Balica a încetat din viață în dimineața zilei de 24 mai.
Născut pe 21 mai 1947 la Timișoara, George Balica a absolvit cursurile Facultății de Filologie, Secția română-rusă, a Universității din Timișoara.
Cariera sa la Radio Timișoara a început în anul 1971 în calitate de colaborator, pentru ca un an mai târziu să fie angajat reporter în cadrul redacției Actualități. Dicția și timbrul său s-au impus în scurt timp, astfel încât devine principala voce de prezentare a programelor postului de radio. De aici a fost un singur pas până la realizarea programelor matinale, în paralel cu dezvoltarea interesului pentru subiecte din domeniile social, economic și cultural . A fost inițiatorul mai multor rubrici de mare interes între care “Sfatul medicului”, “Întrebați și vă răspundem”, “Tinerețe, împliniri, răspunderi” și “Breviar cultural artistic”. (mai mult…)

Mariana Gurza: George Balica purtat pe ,,lacrima iubirii”

Aş dori să schiţez un portret. Un portret al unui OM deosebit, care a ştiut dintotdeauna să fie la locul potrivit. GEORGE BALICA, o prezenţă şi o voce specială la Radio Timişoara.
Se vorbeşte mult despre ,,puterea cuvântului”, aşa cum îndrăznesc a aminti de ,,puterea iubirii”, a sufletului curat. Pe cele două, le-am regăsit în recitarea versurilor în direct la Radio Timişoara, sau la ocazii deosebite, lansări de carte, întâlniri culturale. Alături de compozitorul Gheorghe Iovu, fiecare poem devenea simfonie. O simfonie a inimii.
GEORGE BALICA a ştiut de fiecare dată să-mi privească sufletul. În momente grele, când viaţa se juca cu mine, vocea sa inconfundabilă îmi transmitea prin unde gândul său bun. Un îndemn la VIAŢĂ! Acum îmi doresc să fac acelaşi lucru…Dar, mă simt neputincioasă…
Este omul care a ştiut să-mi transforme lacrima în surâs.
Un munte de om, cu ochi blânzi, calzi, mereu întrebător…
Intuiţia şi inteligenţa Domniei sale l-au ajutat să răzbată prin hăţişuri. Ştie să preţuiască oamenii! A învăţat prin credinţa sa, să-i iubeasca, să le stea alături.
Colaborând la CD-ul ,,Lacrima iubirii”, un dar ce însoţea volumul de versuri cu acelaşi nume, îmi vine să cred ca prietenia noastră s-a sudat şi va rezista peste veacuri.
Sunt mai bogată onorată prin tot ce mi-a daruit… Un OM special care şi-a găsit locul în universul meu sufletesc…

Îti mulţumesc GEO! ,,Lacrimile mele tăcute” te vor urmări într-un şirag de mătănii…Şi dacă se vor rupe, va rămâne blânda rugăciune…

Violeta Petre: Viața lui Eminescu – Între adevăr și mistificare, autor Ion Ionescu-BucovuTheodor CODREANU – Sonetele eminescieneEmilia Țuțuianu – poesisNae Georgescu – Sonetul cerdaculuiDin lumea colecționarilor nr.4 2018Ioan Miclău-Gepianul: Câteva cuvinte despre o carte mare: ,,O altfel de cântare a cântărilor” autor Pavel Rătundeanu-FergheteDorel Schor – HoroscopMirela Ioana Dorcescu și Eugen Dorcescu: Lansare de carte, ,,Umbra ceasornicului”, de George SchinteieZoltan Terner: Cele trei tichii fermecate ale lui Dorel SchorSocietatea de consum – schita de Dorel SchorEleonora Schipor – Eminescu e poetulElena Cristina Toader – HaikuGalina Martea – „Unire în cuget și-n simțiri”, documentarul istoriei – Centenarul UniriiIon Brad: O scriitoare-savant basarabeanăMihai Merticaru – poesisMioara Bahna – Mihai Merticaru: Zbor lăuntric / Inward flightDorel Schor – Dulce-i răzbunareaGeorge Petrovai – Halal Curte Constituțională!Dorel Schor – Ce spun specialiștiiVeronica Balaj: București, Dragostea MeaEleonora Schipor: Cireșarul de adio al Mariei Motrescu (In memoriam)Eleonora Schipor: O nouă monografie a satului CupcaSergiu Găbureac: Auzit-am cucul la CahulDorel Schor – Miss municipiuAnișoara-Violeta Cîra: Un roman simbolic: „Punctul Interior”Olimpia Sârb: Despre metaforă și sensIoan Miclău – Origini…!Constantin Enianu – Lux populiDorel Schor: Baia lui Shtreichman, o expoziţie neobişnuităVavila Popovici: Știm cine a fost MARX?Elena Cristina Toader – SenryuElena Cristina Toader: HaikuMariana Moga – versuriAngela Furtună, Cavaler al Poeziei Capitalei Marii Uniri, Iași, 1918-2018Galina Martea – Cruzimea umană în epoca contemporanăGeorge Petrovai – Aventurismul politic din perioada postdecembristăMarin Beșcucă: Corneliu Coposu – Ultimul interviuDorel Schor: Tudor Banuş – Asocierea realităţii cu fanteziaA încetat din viață colegul nostru George BalicaMariana Gurza: George Balica purtat pe ,,lacrima iubirii”

Vavila Popovici – Dorința de stabilitate

Liniștiți-vă și cunoașteți, pentru că liniștirea adună mintea.” – Petru Damaschin

Voința de a trăi este principiul fundamental al existenței noastre, al existenței universului. „Voința de a trăi cât mai mult posibil care însuflețește toate ființele organizate este înnăscută, absolută”, considera filozoful german Arthur Schopenhauer (1788-1860) și, împins de pesimismul său, prețios de altfel, spunea că totuși „viața este o afacere al cărei câștig nu acoperă cheltuielile”. De multe ori se dovedește așa a fi! Dar, tot voința este cea care încearcă a-i schimba valoarea câștigului. Cum? Prin luptă! „O luptă-i viața; deci, te luptă! / Cu dragoste de ea, cu dor. / Pe seama cui? Ești un nemernic / Când n-ai un țel hotărâtor.” ne îndemna poetul nostru George Coșbuc.
Toate popoarele aspiră, în viață, la binele comun și la cel individual. Greșelile politicienilor care urmăresc să cucerească puterea, acțiunile lor lipsite de discernământ, minciunile și șovăielile, alteori încăpățânarea stupidă, îi fac să uite de menirea lor, cea de asigurare a unei vieți stabile a oamenilor pe care-i conduc. Reacția oamenilor nu se lasă mult așteptată. Apare neliniștea, angoasa care poate duce la o adevărată luptă, sau opusul ei, starea de plictiseală, abandon. Ambele stări vin din afară, din mediul în care trăim, vulgar, agresant, cu care suntem în dezacord și din cauza căruia suferim. Read the rest of this entry »

Ion Gănguț: Valențe mitologice ale bradului la români

Este neîndoielnic faptul că bradul a exercitat o adevărată fascinaţie asupra românilor din vremuri imemoriale până în zilele noastre. Dintre multitudinea de motive, le-am identificat pe cele esenţiale: este arborele care rămâne verde pe toată perioada anului( simbol al vitalităţii); forma rectilinie a trunchiului, simetria crengilor, înălţimea şi anvergura coroanei impresio- nează prin semeţie şi măreţie; este arborele cel mai răspândit în pădurile noastre carpatine.
Cele mai vechi reprezentări ale bradului apar încă din neolitic în culturile Hamangia, Boian, Gumelniţa sau Cucuteni, pe obiecte ceramice, pe pereţii peşterilor,sub formă integrală sau simbolizat prin rămurica de brad ori frunza de brad. Zeiţa Bendis a tracilor este reprezentată cu o ramură de brad în mână.
În viziunea mitică a geto-dacilor, devine „arborele cosmogonic,arborele vieţii,un fel de axis mundi,care străbate cerurile cu coroana lui plină de aştri…sub coroana lui protejează ginta sau tribul…,iar sub rădăcinile lui adăposteşte o lume subterană,a demonilorˮ (Romulus Vulcănescu, „Mitologie românăˮ, Ed.Academiei, Bucureşti, 1987, p.90) . Read the rest of this entry »

Adrian BOTEZ: STIHURI VALAHE

BOTEZ A DESEN 0(1)

VISE DE SEARĂ

…văzut din curtea cu păuni: napoleonic mareşal!
stăpân pe stele şi pe-oceane – înaripatu-mi cal
mă poartă peste-mpărăţii şi peste mii de tronuri:
sunt împăratul Galaxiei – nu-s niciun fel de zvonuri

vindec betegi – redau vederi – învii şi morţi
sfinţesc săraci – fac şi desfac orişice sorţi
pe jumătate sunt în rai – mă am „la toartă” cu Hristos!
…din întâmplare – când şi când – mai umblu şi pe jos…

constat – atunci – că nu am oşti – nu sunt nici împărat
nu-nvii părinţi – nu-nvii străbuni – nici orbi n-am vindecat
sunt doar un biet Poet „plecat” – naiv – candid şi şchiop

de-orice mă sfarăm şi-orice-n lume mi-este hop…
…aşa frumos – de multe ori – visăm pe seară:
treziţi şi trişti – am vrea – pe loc – s-adormim iară… Read the rest of this entry »

Gheorghe Constantin NISTOROIU: BUCURIA SFINTELOR SĂRBĂTORI DE IARNĂ

25-Nasterea

„În noaptea Crăciunului alb şi senin
O Mamă cu Pruncul la sân,
Curată-n iubire, priveşte-n uimire
Plinindu-se Bunăvestire.
Un Prunc Sfânt se naşte în noaptea-nstelată
Din Sfânta Fecioară şi Duhul cel Sfânt;
Al Tatălui drept Cuvânt
Coboară azi pe pământ
Făclie pe veci luminată!”
(Valeriu GAFENCU – Sfântul Închisorilor, Crăciun 1945)

Fiorul sufletesc al creştinului se strecoară tiptil în Noaptea Albă, serafică, pe sub faldurile de nea primind cântarea Îngerilor ce se pogoară din Cerul albastru care se răsfrânge peste Pământul dacilor împodobit cu sfintele Sărbători. Read the rest of this entry »

Magdalena ALBU: PLEDOARIE PENTRU CREŞTINISM (CREŞTINISMUL = AICI ŞI DINCOLO, DIMPREUNĂ…)

ALBU Magdalena x2

„Neclintit râul, fără de punţi.
Înecaţii din veac, trestii şi nuferi tăcând.
Vânătă pielea apei. Aici Dumnezeu
Niciodată n-a coborât.”
(Radu Cârneci – Banchetul în doi – Sonetul LXXXI, fragment)

Astăzi, religia creştină se află la o mare răscruce de drumuri, de unde se poate înălţa ori se poate pierde. Depinde cum luptă pentru a-şi defini cu sinceritate şi coerenţă miezul adânc al propriei filozofii interioare şi imaginea. Însă nu despre acea imagine de tip pr-istic vorbim noi aici, ci despre o radiografie exactă de sine, o poză amplă, nefardată cu intenţie, dar catalizatoare prin însăşi intensitatea Verbului de Lumină transmis către umanitate. Căci astăzi, într-o lume care nu te invită ostentativ decât la decadenţă şi puternic frig existenţial, creştinismul, prin oferta sa largă de atribute (re)umanizante şi (re)umanizatoare, produce o cantitate infinită de Lumină în stare să dezgheţe şi să lămurească cele mai intransigente şi înţepenite conştiinţe şi inimi. Read the rest of this entry »

Sorim Grumuș: General de brigadă Gheorghe Garoescu – Jurnal de front, vise de iubire

Gheorghe Garoescu

(14 august 1916-28 septembrie 1918)

Gheorghe Garoescu, născut la data de 1 octombrie 1886 la București a fost un general român, combatant în Războiul pentru Întregirea României. A urmat Școala Militară de Ofițeri de Infanterie și Facultatea de Drept a Universității din București. Avansat la gradul de locotenent la 1 octombrie 1912, a fost repartizat în funcția de comandant de companie mitraliere la Regimentul 6 Vânători. În acestă calitate, a participat la cel de-Al Doilea Război Balcanic din vara anului 1913.
În timpul Războiului pentru Întregirea României, Gheorghe Garoescu s-a distins in luptele de la Porumbacu din luna septembrie 1916, la care a participat cu Regimentul 6 Vânători. A fost rănit in apropiere de Brașov, dar după o perioadă scurtă de convalescență, a revenit pe front.
În primăvara anului 1917, aflat în refacere cu unitatea în Moldova, Gheorghe Garoescu a fost implicat într-un scandal ce l-a vizat pe comandantul său de regiment și pe ofițerul cu aprovizionarea. Acesta îi acuză pe cei doi de furt și speculă cu produse din rechiziții destinate armatei. Cazul ajunge la Curtea Marțială, dar afacerea este în primă fază mușamalizată. În urma acestei măsuri, Gheorghe Garoescu va concluziona: Read the rest of this entry »

George Petrovai – Interviu cu Statul paralel

Eu: Chiar există așa ceva?!
El: Nostimă mirare întrebătoare. Adică îmi pui la îndoială existența, cu toate că am acceptat să-ți răspund la toate întrebările, oricât ar fi ele de năstrușnice. Ai merita să-ți întorc spatele și să-l dau dracului de interviu. Dar n-o voi face, nu din respect față de tine (mă rog, ce respect pot să am față de pestrița tagmă a jurnaliștilor?), ci pentru că sunt curios până unde vei merge cu nerozia neîncrederii.
Eu: Scuze pentru gafă! De fapt, cartezianismul nu-și trage seva din omniprezenta îndoială umană? Așa că te rog să te prezinți…
El: Văleu, ce de banalități și clișee! Dar de unde originalitate, când Martin Heidegger susține că l-a citit pe Aristotel în original și că a rămas surprins de mulțimea truismelor pe care acesta, unul dintre cei mai mari gânditori ai Antichității, le înșiră la tot pasul. Prin urmare, dacă în afirmația voit paradoxală a lui Petre Țuțea renunțăm la partea cu idioții, atunci rămâne că numai Dumnezeu este original în sensul deplin al cuvântului… Read the rest of this entry »

Constantin Enianu – Money & Control

După atacul terorist din SUA de pe 11 septembrie 2001, s-au ivit multe întrebări, printre care una şi despre pericolele noii economii mondiale: terorismul este partea întunecată a globalizării ? Analiştii economici au afirmat că până pe 11 septembrie, se credea că globalizarea era ireversibilă. De atunci, se vorbeşte că lucrurile o pot lua în altă direcţie. Lumea de astăzi prin interconectivităţile sale poate oare aduce prosperitate tuturor ? „Următoarea noastră provocare este să facem lumea asta interdependentă mai mult pozitivă decât negativă. De felul în care realizăm asta depinde dacă secolul XXI va fi distrus de terorism sau va deveni cea mai paşnică şi prosperă perioadă din istoria lumii.”(William Clinton)(Episodul „Globalizarea”, din Documentarul Tv. „Resursele şi industriile strategice”)(*).
Luptele ideatice seculare despre cine va controla principalele sectoare economice, guvernele centralizate sau pieţele libere, continuă. În anii ’90, o revoluţie capitalistă mondială a alimentat noul ev al globalizării prin cea mai mare expansiune a comerţului mondial din istorie. Milioanelor de oameni, astăzi pare a le fi mai bine sub imperiul globalizării. Dar de la aparenţă la esenţă s-a ivit şi discuţia despre adevăratul impact al acestui proces. Una dintre întrebări este: De ce trebuie ca cei mai bogaţi din lume să dicteze mersul economiei lumii ? În episodul „Globalizarea”, este prefigurată lupta pentru cine ar trebui să facă noile reguli ale jocului în economia globală. Read the rest of this entry »

Adrian Botez – REÎNVIATA EPOPEE DACO-VALAHĂ

(în cinci cânturi – cu PROLOG şi EPILOG)

PROLOG

„…la-nceput a fost
Cuvântul – şi Cuvântul era la
Dumnezeu – şi Dumnezeu era
Cuvântul (…) Toate printr-însul
s-au făcut – şi fără Dânsul
nimic ce-i făcut – nu s-a
făcut…” (IOAN, cap. I, 1-3)

…un Singur Creator şi-o
Singură Creaţie – Creaţia fiind
de-a pururi repetată – şi iarăşi Ea-Creaţia fiind
Însuşi Creatorul Read the rest of this entry »

Din lumea colecționarilor

Dorel Schor – Apă de ploaie

 

Plouă… Vremea asta mohorâtă, cu norii zdrenţuiţi atârnând pe firele de telegraf, mă indispune teribil. Nu degeaba spunea poetul că, în asemenea condiţii, îl apucă o tristeţe iremediabilă. Fenomenul e absolut general, indispoziţia e totală, să te mai miri că unii scriu versuri, că alţii vor să se sinucidă sau iau o poziţie somnolentă în parlament.
Iată-l de pildă pe Cutare. Îl cunosc numai din vedere, dar ne vedem aşa cam aproape zilnic, de câţiva ani, în staţia de autobuz. Salut, salut, uneori un ce mai faci, vorba aia… Astăzi se observă de la distanţă că e amărât din cauza ploii, că starea vremii îl indispune sută la sută.
– Ce mai faci? îl întreb ca să intru în vorbă.
– Bine…, răspunde el posac.
E clar că nu e bine deloc. Ce poate să fie bine? Read the rest of this entry »

Adrian Botez – ARCANE ALCHIMICE ÎN POEMUL „MITOLOGICALE”, de MIHAI EMINESCU

Eminescu este obligat, prin misiunea sa de Spiritus Rector al NEAMULUI ROMÂNESC, să întindă, periodic, capcane iniţiatice, pentru a verifica gradul de virilitate spirituală al Neamului pe care-l ocroteşte. Cea mai cunoscută capcană a poetului Eminescu se numeşte MEMENTO MORI – panorama deşertăciunilor.
Una dintre cele mai puţin cunoscute capcane iniţiatice eminesciene este poemul MITOLOGICALE. Însuşi titlul, prin sufixarea cuvântului „mitologic”, avertizând asupra unei funcţii de împlinit în plan sacral – cu sufixul „-ale” – trimite la semnificaţia derizoriului, ilariantului (de tip zaharicale – sau, la Creangă: puricale…).
Numai în două cazuri, omenirea reacţionează astfel, faţă de sacru:
1- când mitul a fost uitat şi s-a degradat, formal, până la forma-funcţie de divertisment (dar orice mit poate reînvia oricând, autoenergetizându-se – pentru că el pre-există, din vecie spre vecie, în GRĂDINA ARHEILOR…);
2- când mitul trebuie protejat, cu orice preţ (chiar cu preţul aparenţei derizorii), de către iniţiaţi, în faţa valului agresiv-profan ( a se vedea măştile de tot felul – cele mai cunoscute fiind cele de carnaval… – dar semnificaţia esoterică a acestor măşti s-a pierdut, uneori aproape total… – puţini ştiu, de exemplu, că Arlechino are funcţie funebru-infernală…).
Textul eminescian oferă un traseu iniţiatic dintre cele mai interesante. Read the rest of this entry »

Ion Gănguț – Michelangelo. Poezia forţei şi a gingăşiei

Interesul constant şi frenetic pentru viaţa şi opera titanului Renaşterii, declanşat încă din timpul vieţii sale şi continuat până în zilele noastre a devenit un adevăr evident şi firesc.Iată că, relativ recent, doi cercetători americani, Benjamin Blech şi Roy Doliner, au publicat o carte care deschide noi orizonturi în interpretarea frescelor de pe bolta Capelei Sixtine, intitulată Codul lui Michelangelo, tradusă în româneşte la Editura Orizonturi, 2009.
Nu ne propunem o prezentare a acesteia, ci o discuţie mai aplicată privind poetica şi concepţia estetică a acestui uomo universale,numit încă în contemporaneitatea sa il Divino.
Pentru ca geniul său să se manifeste deplin, nu putea găsi condiţii mai prielnice decât în epoca Renaşterii,turbulentă din punct de vedere politic,dar atât de stimulativă pentru înflorirea artelor şi a ştiinţelor.Este epoca marilor descoperiri geografice,a cultului pentru reînvierea antichităţii căreia îi adaugă o valoare în plus, a cultului pentru măreţia omului, pentru descătuşarea energiilor sale creatoare în direcţia originalităţii şi a individualităţii.
Anii adolescenţei şi ai tinereţii lui Michelangelo stau sub semnul Academiei Platonice formate, încurajate şi susţinute prin mecenatul ilustrului Lorenzo il Magnifico în Florenţa,adevărata capitală culturală a Italiei renascentiste.În grădinile familiei de Medici,marile spirite ale vremii, gli avventurieri della penna (aventurierii condeiului) au găsit spaţiul prielnic şi atmosfera de emulaţie artistică şi ştiinţifică ce nu s-a mai repetat, poate, cu atâta intensitate. Îi amintim doar pe Leon Battista Alberti, Marsilio Ficino, Giovanni Pico della Mirandola, Angelo Poliziano, Giorgio Vasari,fiecare în felul său punându-şi amprenta asupra personalităţii tânărului Buonarroti. Read the rest of this entry »

Adrian Botez – versuri

VISE DE SEARĂ

…văzut din curtea cu păuni: napoleonic mareşal!
stăpân pe stele şi pe-oceane – înaripatu-mi cal
mă poartă peste-mpărăţii şi peste mii de tronuri:
sunt împăratul Galaxiei – nu-s niciun fel de zvonuri

vindec betegi – redau vederi – învii şi morţi
sfinţesc săraci – fac şi desfac orişice sorţi
pe jumătate sunt în rai – mă am „la toartă” cu Hristos!
…din întâmplare – când şi când – mai umblu şi pe jos…

constat – atunci – că nu am oşti – nu sunt nici împărat
nu-nvii părinţi – nu-nvii străbuni – nici orbi n-am vindecat
sunt doar un biet Poet „plecat” – naiv – candid şi şchiop

de-orice mă sfarăm şi-orice-n lume mi-este hop…
…aşa frumos – de multe ori – visăm pe seară:
treziţi şi trişti – am vrea – pe loc – s-adormim iară…

BOTEZ-A-DESEN-3

Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Jaguar

Într-o zi, plimbându-mă aiurea, fără treabă prin oraş, m-am oprit împreună cu o mulţime de gură cască, în faţa unui „Jaguar”, parcat jumătate pe trotoar. Maşina părea grozavă şi toţi îşi dădeau cu părerea ce performanţe bate, cât costă şi cine ar putea fi proprietarul. Când deodată, ce credeţi că bag eu de seamă?! Numărul de pe tăbliţă era… data mea de naştere! 28091951… Păi, eu m-am născut pe 28 septembrie 1951.
Se înţelege că în prima clipă m-am gândit, ca tot omul, că mai bine era limuzina mea şi numărul era cu data de naştere a proprietarului actual, dar după aia m-am zis că nu-i în firea mea să fiu invidios, mai ales când am auzit cât consumă şi cât costă numai asigurarea.
Dar o ideie tot mi-a venit, că mie îmi trec prin cap o mulţime de idei mai ales când am timp liber: precis că aşa cum data mea de naştere s-a potrivit a fi numărul maşinii ăsteia elegante, ar putea fi şi numărul de telefon al unui om important, contul bancar al unui bogătaş, numerele câştigătoare la tragerea Loto, numărul de buletin al unui politician, cu alte cuvinte n-ar strica să încerc să intru în legătură, pretextul este original şi, în viaţă, cine nu încearcă, nu progresează. Read the rest of this entry »

Vasile Filip – Rădăcinile şi izvoarele

Note de jurnal american (coperta dubla)

Dinspre rădăcini şi izvoare vin, şi se duc, mărturisirile pe care Vavila Popovici ni le dăruie, cu binecunoscuta-i generozitate, în acest prim volum de „Note de jurnal american”, apărut în anul 2017 în U.S.A. Cartea de faţă cuprinde, în cele vreo 300 de pagini, o perioadă de timp scurtă (august 2008 – decembrie 2009), ceea ce înseamnă că autoarea mai are multe de mărturisit până ce va atinge pragul de faţă. Faţa, în dorinţa mea, fiind cât mai mult extinsă în viitor. Dar nu distanţa în timp are cea mai mare importanţă, ci substanţa paginilor. Ca informaţii, trăiri şi reflecţii.
„De ce scriu?” se auto-interoghează Vavila Popovici pe coperta a patra a cărţii. Şi ne lămureşte: „Scriu pentru că sunt încă vie,/ pentru că scrisul este al celor vii…” „De ce jurnal?” – intuieşte o eventuală întrebare, venită din partea cuiva. „Răspunsul este simplu – ne lămureşte în continuare – deoarece am avut din nou prilejul unei călătorii, a unui transfer al sufletului în această existenţă ce mi s-a dăruit (…) Motivaţia am găsit-o chiar în definiţia jurnalului, cea de redare a realităţii (…) Jurnalul este mai liber (…) Cel ce scrie un jurnal găseşte uşor o motivaţie de destăinuire…” Read the rest of this entry »

Sărbători fericite și La mulți ani!

1

 

 

 

Alexandru Spătaru – Vine Bunul Preabun

Asculţi colinde de Crăciun?
Eşti unul dintre descoperitorii drumurilor
de zăpadă dintre galaxii?
E vremea să te întâlneşti cu sania
Bunului Preabun.

Vine din Cer, trimisă de la
Împărăţie, încărcată cu Marea Veste.
Vine-ntr-o sanie trasă de Istorie
cu zurgălăi-colinde şi flori dalbe
culese acum din stele. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: S-a terminat ceea ce ar fi putut fi o continuitate

Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.” – Mihai Eminescu

Am urmărit cu interes și emoție transmisiunile televiziunilor române, decența și profesionalismul cu care au relatat ceremonialul grandios al înmormântării Regelui Mihai I. Fericiți cei ce au fost martori oculari la măcar câteva momente din tot acest ceremonial. Un om, un rege a cărui valoare morală nu a fost prețuită îndeajuns, cât timp a fost în viață. Un rege față de care poporul a greșit poate, prin pasivitate, când avea dreptul să nu accepte odiosul regim bolșevic, dar nu avea și puterea de a i se opune. Cei care au încercat, au fost învinși, aspru pedepsiți. Martiriul vieții Regelui s-a pliat pe martiriul poporului nostru. Octavian Paler spunea că „iremediabilă este doar greșeala de a te lăsa strivit” în viață, ceea ce Regele nu a făcut. El a luptat din greu, cu demnitate – virtute care i-a determinat comportamentul, pentru supraviețuire a luptat, iubind în totodată țara în care s-a născut.
Acum, la funeraliile Regelui Mihai I, s-a simțit dragostea, prețuirea poporului față de Rege, față de regalitate, dar și sentimentul unei culpabilități, fiindcă am avut și trădători care au acceptat noul regim, alții care nu au realizat grozăviile ce aveau să se succeadă, alții care au tăcut și au acceptat suferința, umilirea, tortura noului regim instaurat. Read the rest of this entry »

Cecilia Bănică-Pal: Iarnă

IMG_20170809_0002

Iarnă învolburată
Iarnă înfuriată
Iarnă luminată
Iarnă colorată
În alb-gri-argint
Cu solzii sclipind
Auzi croncănind
Corbii triști zburând
Cerul despicând. Read the rest of this entry »

Boris David (Daris Basarab): Cum de am reușit?!…

interviu.

Uite că am reușit, prietene!
După ,,abdicarea lui Mihai I”, adolescenți, trăind sub influența terorii care se instaura atotputernică în viața de toate zilele, fără excepție, în toate domeniile, am început să învățăm să să nu ne manifestăm imprudent, cum ne spuneau cei de acasă. De fapt urmam fără comentarii atitudinea de prudență a dascălilor noștri, și Doamne!, ce dascăli aveam…Nu că ne omoram cu învățătura, dar plecam din clasă cu învățătura servită cu dăruire.
După refugiul din 1944 și o cursă cu urmărire de către o echipă mixtă sovieto-română, după Călărași, Râmnicul Sărat, Beiuș, am poposit în Oradea, unde, neînfricatul episcop Nicolae, ne-a oferit găzduire chiar în Palatul Episcopal. Curios, nu?!, educat în spiritul religiei ortodoxe, eram, totuși, cam greu de supus unor reguli, ca să nu le spun Dogme, și la prima atitudine recalcitrantă la ora de religie, am fost admonestat și invitat să mă prezint cu tata de mână. Vorba ceea, tata era om de-al lor, om al bisericii. Munca de lămurire nu a ținut mult. O singură trimitere la Dumnezeu, la rolul jucat de Cel de Sus în episodul deportării, când o minune ne-a smuls din ghearele însoțitorilor noștri, și, adolescentul recalcitrant s-a potolit, cel puțin aparent. Read the rest of this entry »

Elena Dragu: ALBERT CAMUS sau tragicul ca absolutizare a dramei de idei

q1Raportându-se constant la configuraţia particulară a spiritului nordic, adică la Kierkegaard, Nietzsche (de la care va prelua cultul spiritului grec) şi Heidegger, Albert Camus (1913-1960) pleacă în constituirea viziunii sale sui-generis despre lume de la o antiteză considerată esenţială, despre care vorbise şi Madame de Staël, aceea dintre spaţiul septentrional, ceţos, gotic, iraţional, creştin, ossianic, şi cel sudic, solar, geometric, raţional, luminos, homeric, adică mediteranean. Spiritul francez ar fi tocmai sinteza acestora. Albert Camus validează şi investeşte cu o funcţie majoră factorul geografic în constituirea unei matrici stilistice a rasei. Din această fundamentare s-au născut marile antinomii pe care se întemeiază opera camusiană.
Mai întâi există această lume iar existenţa ei este evidentă. Aceasta ar fi Faţa. Dar există la fel de evident şi moartea, suferinţa şi absurdul, adică Reversul (Faţa şi reversul). Însă, dacă Sartre, de care A. Camus s-a delimitat cu o constantă conştientizare a diferenţelor faţă de existenţialismul filosofic nordic sau sartrian, putea afirma că existenţa precede esenţa, în opera eseistică şi literară a celui de-al doilea apare o încredere fără margini în valoarea umană, în splendoarea etică a faptei omeneşti, „o valoare fixă şi imuabilă, un termen de referinţă care este natura umană, având drept exigenţă fundamentală frumuseţea”. Esenţa vieţii, certitudinea unei evidenţe etice a umanităţii, precede existenţa şi înnobilează faptele care primesc sens. Nu acţiunea conferă sens existenţei, ci aceasta o îndreptăţeşte şi o face posibilă ca sens. Albert Camus este mai întâi de toate un moralist şi abia ulterior un filosof: „Nu sunt un filosof, Nu cred destul în raţiune pentru a crede în sistem. Vreau doar să ştiu cum trebuie să te comporţi. Şi, mai exact, cum trebuie să te comporţi când nu crezi nici în Dumnezeu, nici în raţiune”. Read the rest of this entry »

Elena Cristina Toader: Haiku-uri

2

Norii picură-
Lacrimi de albăstrele,
Pe pajişti crude.
*
Câmpii brumate-
În ochii primăverii,
Mii de ghiocei.
*
Fluturi albaştri-
Îşi răspândesc dragostea,
Printre narcise. Read the rest of this entry »

Petruș Andrei: Frumos e satul meu…

petrus-andrei

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Frumos e satul meu în miezul zilei
Și mai frumos e însă-n miez de noapte
Când se aud misterioase șoapte
Și simți mirosul dulce al zambilei.

Câte un scâncet cumpăna mai scoate,
Cad bani de aur în cutia milei
Și-un zburător în visele copilei
S-o prindă-n brațe stă și se socoate. Read the rest of this entry »

Tudor Ghideanu: De la Marele Orb la Marele Anonim

C_4

Filmul folcloric al mitului poetic, a fost urmărit, în detaliu, de cei mai prestigioși interpreți ai genialei Opere a lui Lucian Blaga – cel mai important meteoric, după Eminescu, al unei indubitabile Cosmogeneze a Geniului. Cu certitudine, pentru Blaga demiurgul din Lancrăm, este potrivit să cităm, în finalul poeticii sale, Amurg de Toamnă, în care poetul se înspăimântă la gândul de a-și „pierde sufletul în tăcerea contopirii lui cu ființa naturii –

O rază
ce vine goană din apus
și-adună aripile și le lasă tremurând
pe-o frunză:
Dar e grea povara – / și frunza cade

O sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
și mai adânc,
Să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
S-ar prăbuși!

Meditația blagiană asupra caducizării Timpului, în În Marea Trecere, în care, fericit, unii interpreți au văzut – ținând seama de coerența maximă a Operei geniale – „o cheie simbolică a întregii viziuni…”. Read the rest of this entry »

Georgeta Blendea Zamfir: Impunerea lumii satului în spaţiul naţional, prin romanul „Cireşul spovedaniei”, de Ioana Stuparu

STUPARI-Ioana-CIRESUL-SPOVEDANIEI-cop1

Ambientarea dintre mine şi Ioana Stuparu se realizează pe coordonatele accesării energiei Kundalini care se înalţă în aura divină. Spovedania este modalitatea autoarei de a comunica sfere lumeşti pe lângă cele creştineşti pe care le face la biserică. Duhul Sfânt îşi lărgeşte energiile în paginile cărţilor Ioanei Stuparu inspirându-i, fluidizându-i comunicarea în scris. Din pagini se degajează molcoma curgere a comunicării pe care scriitoarea o are şi în vorbire cu o voce de o muzicalitate aparte. „Cireşul spovedaniei” ne leagă încă o dată, făcându-mă să mă apropii de carte. În pasiunea încă acerbă pentru Mama Geea care ne dă toate frumuseţile cu flori, arbori, iarbă verde, munţi, fluvii, mare etc. etc, am cumpărat un apartament care avea chiar lângă balcon un cireş care înflorind se vedea în lumina lămpilor ca o imagine din rai, iar vara împreună cu prietenii îi culegeam fructele roşii, delectându-ne.
Ioana Stuparu vine în carte cu o lume a satului pe care o devoalează minunat într-un ton al românului care a adus din ancestralitate marile bogăţii morale. Jocul „Alunelului” în care energia dansului a îmbogăţit trupul şi sufletul neamului nostru este la fel ca Sârba din satul meu Teliu, unde este o Cetate dacică; „tel” este un cuvânt cu o vechime de 3.000 de ani, înainte de Hristos care însemna deal. T s-a transformat în d prin palatalizarea labialelor, şi e s-a diftongat. Astfel tel – s-a transformat în deal. Pe deal este Cetatea dacică din Teliu. Sârba din Teliu este a bărbaţilor dezlănţuiţi într-o energie pe care n-am mai văzut-o niciodată. Read the rest of this entry »

Adrian Botez: Drumul libertăţii (poeme)

BOTEZ-A-DESEN-3

VOIEVOZII NEAMULUI NOSTRU

ei sunt crescuţi din luturi şi ţărână
sunt Voievozii apogeului de mir
făcuţi sunt doar în locul ăsta să rămână
să-i dea lumină – fir de patrafir

ei sunt crescuţi din piatră şi pădure
Voivozi sunt Vulturilor – Epopeii-Munte
înalţă Neamul în Război şi-n Nunte
şi se pogoar’ în Mare – pân’ la hale sure Read the rest of this entry »

Valeriu Marius Ciungan: Vremea luminilor (poeme)

CIUNGAN-V-Marius

GENEZĂ

azi nu am scris, uitasem să mai scriu, o foaie albă, început de carte,
slove-nţelepte, cine mă-nvaţă când apari din întunerec
ce e lumina şi cine noaptea de lumină o desparte

azi nu am scris, în versuri lungi, cum ape-ntinse sunt albastră zarea
şi-un răsărit în flăcări, fundal prin care treci adeseori tăcut
adeseori separă cerul, marea Read the rest of this entry »

Alin RADU – MIRESME (POEME)

RADU Alin

MÂINILE ACESTEA

Mâinile acestea,
Mâinile acestea murdare
Aceste mâini
În care s-au strâns toate gunoaiele lumii;
Mâinile acestea
Cu care am spart toate clepsidrele lumii,
Aşezându-le apoi peste nisipul căzut
Aceste sensuri
Unul spre dreapta şi altul spre rău.
Acestor mâini,
Acestor fluturi,
Cu care am iubit toate femeile lumii; Read the rest of this entry »

Luca Cipolla – versuri

Luca Cipolla

Filo d’erba

Silenzio e quiete,
un esile filo d’erba
calpestato e
inumidito di rugiada
riemerge illuminato da
fioche stelle
per poi abbracciare
l’agata d’infinite cifre ineffabili e
concentriche..
L’aere schiva
d’un solo refolo
pare destar l’attenzione
del sasso che ottunde
l’esile filo d’erba
a suo modo già
piegato dal pathos..
e richiama la lentezza. Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Bat clopote

Bat clopote azi peste țară,

Cuvântul rămâne iar mut!

În piepturi bat inimi să sară

Să pună durerii un scut!

Nu pot să îndure tăcerea

Impusă de aprig tribut

De vremuri amare ca fierea

Ce-au vrut să uităm de trecut!

Read the rest of this entry »

Sorin Grumuș: Vizite regale în Garnizoana Roman

Vizite regale în Garnizoana Roman

Prima vizită „regală” în ținutul Roman a avut are loc la numai câteva luni de la venirea în ţară a principelui Carol, în luna august 1866. Acesta a sosit în orașele din Moldova pentru a cunoaşte locurile şi oamenii. Timp de trei săptămâni a vizitat 11 din cele 14 judeţe, potrivit împărţirii administrativ-teritoriale, şi a mers 1.500 km cu trăsura. Călătoria a fost prezentată în amănunt în memoriile regelui Carol I. El a trecut pe la Roman, a poposit la moşia Ghica de la Dulceşti, de unde s-a îndreptat spre Piatra Neamţ.
În memorii se consemnează:
,, Înainte de a ajunge la Roman, trebuie să treacă peste poduri de lemn două râuri frumoase, Bistrița și Moldova. Romanul este un oraș de vreo 20000 de locuitori…Toată populația e în picioare.Înaintea vechii biserici episcopale prințul se oprește, episcopul cu întregul cler – foarte numerous – îl primește și el asistă la un Te-Deum, slujbă bisericească plină de efect mai ales din cauza corului frumos. Apoi prânz cu toast ; seara orașul e luminat.”
De la Piatra Neamț, Carol I s-a deplasat apoi la Văratec, unde a fost impresionat de frumuseţea satului mănăstiresc îngrijit fără cusur de cele peste 200 de slujitoare ale Domnului.. Read the rest of this entry »

Galina Martea: Primul președinte al Parlamentului Republicii Moldova, Alexandru Moșanu, a plecat în lumea celor drepți

Alexandru Mosanu_foto

Un mare nume, o mare personalitate politică din Basarabia a plecat în lumea celor drepți. Este vorba de Alexandru Moșanu (n.19 iulie 1932, comuna Braniște, județul Bălți, Regatul României, actualmente raionul Râşcani, R.Moldova), academician, profesor universitar, doctor habilitat în istorie, primul președinte al Parlamentului din Republica Moldova, politician și istoric basarabean care a contribuit enorm în procesele de renaștere națională și de obținere a independenţei în R.Moldova, 27 august 1991. Alexandru Moşanu a decedat la vârsta de 85 de ani în ziua de 7 decembrie al anului curent.
Fiind în fruntea legislativului moldovenesc în perioada anilor 3 septembrie 1990 și până în 2 februarie 1993, Alenxandru Moșanu s-a manifestat de a fi o personalitate cu o inteligență aparte și o personalitate nespus de devotată întru principiile ce s-au centrat în totalitate pe valorile naționale ale neamului românesc și anume: obținerea independenței în Basarabia după 1990 și, nu în ultimul rând, un mare adept al reunirii cu România (dorință care până la ziua de azi nu a fost realizabilă); adoptarea drapelului de stat după obținerea independenței, cu prezența tricolorului (albastru, roșu și galben), fiind asemănător cu cel al României; adoptarea imnului țării cu prezența cântecului „Deșteaptă-te române” (fiind valabil doar pentru anii 1991-1994); elaborarea unui șir de acte legislative prin intermediul cărora s-a contribuit enorm la întărirea proceselor de unitate națională în primii ani de independență a țării. Scopul principal al acestui lider politic Read the rest of this entry »

Marin Moscu: Picături de suflet (versuri)

MOSCU-Marin-2017

SUNT OMUL CARE OMOARĂ

Sunt omul care omoară
Pasărea de nisip în largul mării,
Strigătul calmarului
Izbit de prova vaporului,
Sculptat în stânca moleculei apuse.
Sunt inima neverificată
Ergonomic şi funcțional,
Ascunsă într-un creier
Al laptopului, cu tastatura
Cât toate cuvintele din lume
Zvârcolite, prăjite
În cuptorul cu microunde
Al soarelui nostru
Ce-apune în miezul lumii,
Arătându-ne fața ascunsă a lucrurilor. Read the rest of this entry »

Carmen Onica- Druţu: Instant karma (versuri)

Carmen Onica

Te iubesc

Te sărut, cu fluturii suflării…,
Te cuprind, cu braţele gândirii…,
Te înalţ, prin focul rugăciunii…,
Te doinesc, prin picurii luminii…,
Te vrăjesc, cu aura visării…,
Te încing, cu liana sperării…,
Te iubesc, cu energia firii… Read the rest of this entry »

Pagina 10 din 141« Prima...89101112...203040...Ultima »