Dorel Schor – Intrat la idei

  • Cu siguranţă că am greşit cu ceva. Îndată vine soţia mea şi o să aflăm ce.
  • Nici unui hoţ nu-i place să fie furat.
  • Părinţii înţeleg cum trebuie crescuţi copiii din momentul când devin bunici.
  • Din viaţă nimeni nu scapă viu.
  • Nu întotdeauna scurtimea este o calitate! Până şi fetele mari ştiu de ce (Liviu Antonesei).
  • Unii s-au născut revoltaţi… Dar nu prea le-a folosit.
  • La întrebările tâmpite există riscul unor răspunsuri pe măsură.
  • Nu există oameni sănătoşi ci doar neconsultaţi (un psihiatru). (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….citesc mult cu speranta
ca nu voi fi asaltat
de importanta textului
sau de valoarea necontestabila
a celui care l-a scris

….dece exageram mereu?
cina vrea sa ma oblige
sa-i impartasesc parerea
ca Tolstoi e mai bun
decat Marin Preda sau
Balzac mai profund
decat Bukowski?
…mult scris de unii
despre altii
mult prea mult… (mai mult…)

Drapelul corpului de oaste, simbol al armatei române


Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române. Conform articolului 12 din Constituția României, Drapelul este un smbol național. Drapelul României este tricolor, culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
Prin Regulamentele Organice s-au stabilit culorile steagurilor pentru ambele principate, albastru și roșu pentru Moldova și și albastru și galben pentru Muntenia. În Moldova la fiecare schimbare de domn se înlocuiau și steagurile, culorile rămânând aceleași. Steagurile din Moldova aveau nelipsit capul de bour și chiar chipul unui sfânt. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza se adoptă pentru prima dată tricolorul compus din roșu, galben și albastru dispus la început orizontal iar mai târziu vertical, așa cum este în zilele noastre. (mai mult…)

Titi Nechita – Zână Sânzâiană

Zeiţă mireasă
Ce-mi treci peste casă,
Adu-mi zile bune
În miros de grâne!

Nu stârni urgiile
Şi vindecă-mi rănile!
Apără-mi grădina
Şi nu-mi lua lumina! (mai mult…)

Vavila Popovici – Amazoanele

„Bărbații au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum să se joace cu el.” – Sarah Jessica Parker

Întrucât scena politică este înțesată de așa numite, de către jurnaliști, „Amazoane”, m-am gândit să poposim asupra acestui termen. Relatările referitoare la Amazoane le găsim în miturile antichității, precum Războiul Troian, cucerirea Atlantidei sau aventurile lui Hercule, povești străvechi demne de crezare, aparținând unor autori antici de renume, ca Eschil, Homer sau Herodot. Poate mulți dintre noi au aflat pentru prima oară de amazoane ca trib al unor femei războinice, în Iliada, epopeea lui Homer despre războiul troian, scrisă probabil în secolul al VII-lea î.Hr. Ele sunt menționate în treacăt, cu referire la episodul în care l-au atacat pe Priam din Troia, atunci când acesta se afla în campanie, în centrul Turciei de astăzi. Homer le-a descris ca pe „cele care se luptă precum bărbații”. După Homer, mulți scriitori greci au adăugat noi elemente acestor personaje și presupusei lor origini.
Se crede ca etimologia cuvântului „amazoană” provine de la termenul iranian sau persan „ha-mazan” sau „hamazakaran”, care înseamnă „a face război”. La greci însă, însemna „fără sân”. (mai mult…)

Dorel Schor – Marele premiu

In urma cu mai multi ani, un pescar islandez a câstigat marele premiu la tragerea de Crăciun a loteriei nationale. Omul, de obicei, nu obisnuia să-şi incerce în acest fel norocul, dar s-a întîmplat ca băcanul din satul lui să nu aibe bani marunti la acea ora de dimineata şi, în loc de rest, i-a propus să ia un loz, nu-i mare lucru dacă odată în viaţa va incerca treaba asta, merge chiar foarte bine cu litrul de ulei achiziţionat…

Dacă ai noroc, vorba românească, fierbe oala fără foc. Pescarul s-a lăsat cu greu înduplecat, dar pentru că timpul trecea si nu venea nici un alt client la băcănie cu ceva numerar, a acceptat solutia propusă. Si aşa cum desigur bănuiţi, norocul i-a surâs. Ce spun eu surâs?! Norocul, straşnic gâdilat probabil, a râs cu toată gura, până la urechi. (mai mult…)

Mugurel Pușcaș – Sânzienele

Sanzienele

Sânzienele-ncing hora vieţii în noapte,
Porumbei de lumină evanghelii dospesc,
Amalgam viaţă-moarte, duhuri, strigăt sau şoapte,
Împletind rai, adâncuri, sub toiagul Ceresc.

Fete mândre, în ii, hăulesc dor pe câmpuri,
Trupuri vii, încărcate cu flori mii şi zenit,
Lin, sub pernă îşi pun, seara, visul şi cântul,
Sacrosanta iubire, ipotetic ursit. (mai mult…)

Eleonora Schipor: Cărți ce merită să fie cunoscute

Eleonora Schipor

Prezentarea cărților talentatei doamne Mariana Gurza din Timișoara continuă. Azi le-am făcut o primă cunoștință unui grup de copii din satul meu de baștină Pătrăuții de Jos (sat vecin cu Cupca), cu cele două cărți ale bucovinencei-bănățene Mariana Gurza. Desigur a fost doar o scurtă prezentare. La ea au participat și două neobosite doamne care toată viața activează pe tărâmul culturii satului natal. Maria Ștefureac, șefa bibliotecii și Larisa Popescu, directoarea căminului cultural au făcut inițial cunoștință cu noile cărți. Urmează să organizăm o prezentare de carte la biblioteca sau la căminul cultural din localitate. Cărțile doamnei Mariana Gurza merită să fie cunoscute de toți, mari și mici, dar mai ales de iubitorii cuvântului scris, de cei care prețuiesc cartea, de cei care citesc.
Repet, ne-am dori să avem mai multe exemplare de carte, care să-și ocupe locul meritat pe rafturile bibliotecilor noastre. (mai mult…)

Ioan Popoiu: Pe calea Damascului

Ioan Popoiu

Ne este familiară întâmplarea de pe drumul Damascului, zugrăvită în Faptele Apostolilor: pe când călătorea spre marea cetate siriană, tânărul Saul, care ,,sufla urgia asupra creştinilor”, este cuprins de ,,o lumină din cer, ca de fulger, care l-a învăluit deodată” (9, 3-6). Întâmplarea minunată de pe drumul Damascului, arătarea luminii cereşti, primirea revelaţiei în Hristos, ,,chemarea lui Saul”, cum este numită, este începutul transformării tânărului fariseu iudeu în apostolul Pavel, cel care a adus creştinismul în Europa şi a răspândit noua învăţătură printre neamuri. Schimbarea sa este totală: el nu are nicio ezitare să renunţe la învăţătura sa de fariseu, la patrimoniul religios al neamului său iudeu pentru ,,bogăţia cunoaşterii” lui Hristos. În peregrinările sale, el ajunge în Grecia, la Atena, Philippi şi Thesalonic, în Spania şi apoi la Roma, unde va sfârşi la bătrâneţe ca martir creştin, în vremea lui Nero.
Cum se declanşează criza ce duce la transformareua lăuntrică (metanoia) ? Ce se petrece cu acei căutători ai adevărului ? Câteva exemple, într-o ordine nu neapărat cronologică, ne vor ajuta să dăm un răspuns la aceste întrebări, să înţelegem mai bine. (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

Suflarea morţii ne apropie,
Suflarea morţii ne desparte,
Sufletu-i mantia de zdrenţe
Cu care zilnic trec prin moarte.

Eşti tu, ori este Ea străina
Care-mi mai dă o amânare:
Dragostea ta, orbind lumina
Acestui răsărit de soare (mai mult…)

Eugen Dorcescu: Despre filia, agape, Eros / About philia, agape, Eros

Emilia Țuțuianu

Doamna Emilia Ţuţuianu aparţine acelor  the happy few, despre care, pe urmele lui Shakespeare şi Goldsmith, vorbeşte Stendhal, definindu-i drept „âmes sensibles”. Doamna Emilia Ţuţuianu este, categoric, un „suflet sensibil”.  După cum este, totodată, nu doar un individ uman, pur şi simplu, ci, mai cu seamă, o persoană, în accepţiunea pe care eu însumi, în smerenia mea, am conferit-o acestei noţiuni.
Anume: „Persoana este acel exemplar uman, purtător de excelenţă, care trăieşte pentru un ideal, care poartă cu sine şi sentimentul, dar şi cultul valorilor, care îşi recunoaşte necesităţi spirituale conştientizate”.
Poemele cuprinse în această carte probează, cât se poate de convingător, excelenţa morală, reflexivă şi afectivă a poetei, nobleţea simţămintelor şi gândurilor sale, chiar dacă încadrarea tipologică, altfel spus: competenţa, nu angajează, neapărat, şi pretutindeni, şi indiscutabil, performanţa textuală, încadrarea axiologică. (mai mult…)

Apariție editorială: „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”

Recent la Editura Anamarol din București a fost lansat volumul „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”, autor Galina Martea

Galina Martea_Coperta  fata_Universul Umanitatii-Evolutie Involutie-Anamarol-2017

O carte şi o lectură ca puţine altele!
Născută în Basarabia, de origine română, distinsa scriitoare (poetă, prozatoare, publicistă) Galina MARTEA este autoare de: monografii ştiinţifice, cărți de poezii / proză; peste două sute cincizeci de articole / articole ştiinţifice în economie, învăţământ, sociologie, filozofie, literatură; dialoguri, comentarii, interviuri, critici/analize literare. Este prezentă în: antologii literare (poezie, proză), antologii pedagogice (“Pedagogi Români Notorii din Basarabia Interbelică și Postbelică”), enciclopedii (“Localităţile R. Moldova”). Participă la conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, scrie în revistele din Moldova, România, Diasporă. Este Laureat al Premiilor pentru poezie, publicistică, volume publicate, presa scrisă. (mai mult…)

Misteriosul deces al scriitorului mason Sadoveanu

un subiect „interzis” de aproape 50 de ani

Înainte ca, pe 5 noiembrie 2010, să fie marcată naşterea, cu 130 de ani în urmă, a cunoscutului scriitor Mihail Sadoveanu, lumea literară contemporană a comemorat extrem de discret, pe 19 octombrie, 49 de ani de la decesul acestui controversat reprezentant al literaturii interbelice.
Personaj cu o viaţă socială activă şi deloc liniştită, Sadoveanu a avut parte, în paralel, de o viaţă secretă extrem de zbuciumată, mai agitată chiar decât cea publică, despre care abia acum, graţie cercetărilor, graţie întâmplării, ies la iveală adevăruri şi mistere surprinzătoare.
Poate nu aş fi abordat niciodată subiectul sadovenian, colateral preocupărilor şi preferinţelor mele literare, dacă în timpul documentării la cartea dedicată scriitorului martir Dimitrie Iov nu m-aş fi intersectat de câteva ori cu incitantul subiect al trădării şi bizarei morţi a scriitorului din Paşcani. Subiectul mi-a trezit interesul, în primul rând pentru că nu l-am găsit abordat în nici o sursă oficială contemporană. Deci, care a fost cauza morţii lui Mihail Sadoveanu? Banalul atac de cord, datorat vârstei, de care se vorbeşte pe ici şi pe colo, înregistrat în Bucureştii anilor 1961? Greu de crezut, după cum vom arăta mai jos! (mai mult…)

Eleonora Schipor – Noi prezentări de carte


O asemenea măsură a avut loc astăzi, 20 iunie 2017, la biblioteca din satul Prisăcăreni, raionul Hliboca, în prezența câtorva îndrăgostiți de frumos, de literatură, cultură, civilizație.
Ne-am adunat la mica bibliotecă sătească la invitația inimoasei doamne Rodica Zegrea, șefa acestei instituții culturale de aproape trei decenii.
În prezența câtorva poeți, ziariști, lucrători ai sferei culturale, săteni, elevi ai școlii locale am făcut o scurtă trecere în rvistă a câtorva cărți de valoare pentru neamul nostru. (mai mult…)

Mihai Merticaru: Poesis

mihai-merticaru

Sonetul muzei

Ştiu că minţi frumos când spui că mă iubeşti,
Doar alba minciună-i bun medicament,
Distruge microbul cel mai virulent
Al tristeţii şi-al altor boli sufleteşti. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

GREU DE CAP

  • Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere. Sunt doar atâţia care vând.
  • De ce îmi pasă că dă cu oiştea în gard? Păi, gardul e al nostru.
  • Viclenia nu ţine loc de inteligenţă.
  • Strănută ca un cal, tuşeşte ca un măgar… Să fie gripa porcină?
  • Când ai mai puţine cunoştinţe medicale, te crezi mai sănătos (Beatrice Vaisman).
  • Exemplar politic…
  • Nimeni nu-i mai greu de cap decât cel care nu vrea să înţeleagă.
  • Zarurile au fost aruncate… Le-a găsit cineva?
  • Unii când tac, nu-i mai poţi opri… (mai mult…)

Gheorghe Simon – Eram copilul Mănăstirii

Gheorghe Simon

Nici nu s-au uscat bine lacrimile
pe obrazul meu de copil etern
pe cît de repede mai tîrziu am aflat
că moartea vine prin cuvinte
cum se pîrguiesc fructele în asfinţitul luminii
cum agonizează sufletul peregrinînd
prin grădina raiului de pe pămînt
precum ceara transparentă
se topeşte în focul iubirii.

Eram copilul mănăstirii
şi nu mă sinchiseam
de umbra sunetului de clopot
asurzind pustiul ascuns în mine
şi nici pata de cerneală
nu s-a uscat prea bine
pe cît de repede citeam
ca să nu mă ajungă din urmă
arătarea înfiripată
precum e veşnicia
doar clipă întruchipată. (mai mult…)

Generalul de brigadă (ret.) Constantin I. Bucur, combatant în Regimentul 12 Călărași Roman în cel de-Al Doilea Război Mondial


Constantin I. Bucur, născut la data de 19 martie 1923 în comuna Racova, județul Bacău, este profesor universitar român, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial. A absolvit Liceul Militar din Craiova și Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște.
Cercetător în domeniul medicinei sportive, scriitor, autor a peste 150 de lucrări de specialitate și a numeroase manuale din domeniul pedagogiei kinetoterapiei sportive, este membru titular al Academiei Româno-Americane din S.U.A. Este primul român căruia i s-a acordat titlul academic de doctor în educație fizică la ,,Universite Libre de Bruxelles” în anul 1968.
În perioada celui de-Al Doilea Mondial a fost combatant cu gradul de sublocotenent în Regimentul 12 Călărași Roman. (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….cate accidente am suferit
in viata asta care
mi-a fost data mie
cadou?
o nastere grea
am chinuit-o
pe saraca mama
imi pare rau
eram un prunc
inconstient

dar mai tarziu?
apoi scoala
si aia de atunci
ca si cea de acum,
comunista, unde
pe langa (mai mult…)

Florin Vasile Bratu: Perimetru

florin-bratu

Din ciclul: „Tu nu știi,eu știu, dar nu înțeleg…”

-Coane, coane,
numai ghinioane…
M-ați adus acasă,
casa nu e casă!
Stau pe-o prispă care
trece de hotare.
Un vecin năuc,
c-un proțap de nuc,
e gata să mă bată,
că i-aș fi furat odată,
zice el, un metru
din nu știu ce perimetru… (mai mult…)

Dorel Schor – Insuficiența aortică

  • Întâi a apărut mâncarea şi abia după acea bucătarii.
  • Ce-i de preferat, o amabilitate falsă sau o grosolănie autentică?
  • Unele minciuni ne ajută să înţelegem adevărul.
  • Una e să fi neterminat şi alta e să fi neisprăvit…
  • Nu tot ce poate fi numărat contează şi nu tot ce contează poate fi numărat (Albert Einstein).
  • Să ne împăcăm cu Dumnezeu!… Chiar dacă nu ne-am certat niciodată?
  • Mărul a căzut corect în capul lui Newton. Ce era dacă nimerea în capul unui fotbalist?
  • Orice religie îşi are extremiştii ei. Unii sunt chiar religioşi… (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

….o raza de lumina
cade pe un ciob
ordinar de sticla
un ciob de la o
sticla de votca
sparta de caldaram….

….ciobul straluceste
intens in soare si
de unde al privesc
pare un diamant
sau o alta
piatra pretioasa…. (mai mult…)

Ioan Miclău-Gepianul: MIHAI EMINESCU, Poetul care a reînviat, înfrumusețat și înveșnicit Limba Românească!

Eminescu

Pentru a cinsti memoria lui Mihai Eminescu, se cuvine a fi redate în primul rând, aprecieri ale unor oameni de seamă, apropiați vremurilor în care a trăit, păstrători ale adevărurilor vieții poetului, scriitorului și ziaristului, eminent în toate, astfel să continuăm respectul și iubirea noastră pentru talentul său de geniu, răsărit parcă anume pentru a reînvia, înfrumuseța și înveșnici Limba și Neamul său românesc!
Ion Luca Caragiale: ,,Era o frumusețe, o figură clasică încadrată de niște plete mari negre, o frunte înaltă și senină, niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru: un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană”.
Titu Maiorescu: ,,Trebuia să devie mai ușor accesibile pentru iubitorii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar și cele începătoare, ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sa simțire și cele mai înalte gândiri într-o frumusețe de forme, sub al cărui farmec limba română pare a primi o nouă viață”.
Iosif Vulcan: ,,Înainte cu douăzeci de ani în o dimineață de februarie a anului 1866, Redacțiunea noastră primi o epistolă din Bucovina. Epistola conținea poezii, primele încercări ale unui tânăr care se subsemna Mihai Eminovici. Comitiva poeziilor ne mai spunea că autorul lor este de numai 16 ani. Farmecul gingaș al poeziilor, considerând și etatea tânără a autorului ne indică un talent adevărat, care avea un viitor frumos în literatura română”.(…)

(mai mult…)

Dorel Schor: Zamfira Bârzu – Expresii și tipologii


M-a surprins plăcut să descopăr şi astăzi, în dulce târgul Iaşului, oraşul în care, cu ani în urmă, m-am format ca medic, o efervescentă viaţă culturală şi artistică demnă de istoria şi tradiţiile locului. S-a întâmplat ca la împlinirea unui număr rotund de ani de la absolvirea facultăţii, colegii ieşeni să se adune, mai întâi la Institut şi apoi la vestita „Bolta rece”, unde au depănat amintiri şi i-au pomenit desigur pe cei care i-au părăsit şi alţii care se află, firesc, în Israel. Cum sunt în legătură cu mai mulţi foşti colegi, am primit şi fotografii de la întâlnire, reuşind chiar (uneori) să recunosc personajele. Un fost coleg mi-a făcut o surpriză, alăturând fotografia unui tablou care îl reprezintă. (mai mult…)

128 de ani de la moartea lui EMINESCU


În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. (mai mult…)

Vavila Popovici – N-am să înțeleg niciodată!

România e patria noastră, a tuturor românilor. E România celor de demult și-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie.” – Barbu Ștefănescu Delavrancea

Vineri, 9 iunie 2017, a avut loc întâlnirea la vârf a celor doi președinți de state NATO, la Casa Albă din Washington DC, gazda fiind domnul Donald Trump și invitatul – domnul Klaus Iohannis, întâlnire ce poate fi calificată drept istorică. Șeful statului român s-a bucurat de atenție și de curtoazie din partea liderului singurei superputeri din zilele noastre. A fost primul șef de stat din regiune invitat la Casa Albă de către președintele Donald Trump, după instalarea în funcție, la data de 20 ianuarie 2017.
Am așteptat „cu sufletul la gură” apariția președintelui nostru în peisaj, cuvântările celor doi președinți, precum și conferința de presă. Președintele român, prezentabil, degajat, și-a reprezentat cât se poate de onorabil națiunea, vorbind, cum s-a spus, „o engleză perfectă”, exprimându-se rar și clar, ambele cuvântări ale celor doi președinți fiind la fel de interesante. Cuvintele și zâmbetele au născut în noi sentimentul de mândrie și o siguranță a pătruns în inimile noastre, ceea ce ar fi trebuit să fi încercat fiecare individ care simte românește. Avem nevoie de prieteni, avem nevoie de aliați! (mai mult…)

Biblioteca altfel – mai aproape de oamenii din comunitate


Mulțumiri oficialităților locale din comuna Bâra și bibliotecarei Mimi Gherasim de la Biblioteca Bâra pentru organizare!

Cântecul Transilvaniei

1. Transilvanie, mândră ţară
cu puteri şi bogăţii
de Carpaţi împrejmuită,
cu verdeaţă răsădită,
plai cu aur şi cu vii.

2. Transilvanie, ţărm de mare
răsărit din vechi talaz,
astăzi spice-n legănare
odihnesc la sân de zare
între maluri verzi de brazi. (mai mult…)

Constantin Enianu – De la munte la mare

Dunărea, denumită Amazonul Europei, întreţine cele mai bătrâne păduri, milioane de păsări urmează cursul ei în emigraţia lor între Arctica şi Africa. Această apă curgătoare întreţine viaţa oamenilor de milenii. În zilele noastre Dunărea traversează zece ţări şi patru capitale: Belgrad, Budapesta, Bratislava şi Viena. Cu toate că omul a avut multe intervenţii asupra ei, Dunărea rămâne totuşi un fluviu misterios, cu aspecte peisagistice deosebite. De-a lungul Dunării, prin labirintul de insule şi păduri, sunt adăpostite 4.000 de specii de animale şi 1.000 de soiuri de plante. Delta Dunării este celebră pentru pelicani, iar în adâncurile sale trăiește cel mai mare peşte de apă dulce, morunul. Însă, acest mare fluviu are o sorginte ciudată.
Oficial, începutul Dunării începe dintr-un tărâm al nimănui, aflat între fluviu şi Marea Neagră. Acesta e farul vechi de la Sulina, kilometrul 0. În contrast cu toate fluviile lumii, lungimea Dunării este măsurată de la vărsare spre izvor, ajungând la 3.000 de km. Fluviul străbate câmpiile României, la Porţile de Fier îngustându-se, formând un defileu prin munţii Carpaţi. Traversează apoi pusta ungară, iar înainte de Budapesta, îşi schimbă cursul brusc şi trece pe la poalele de nord ale munţilor Alpi. Izvorul său se află în adâncul munţilor Pădurea Neagră. (mai mult…)

Vavila Popovici – Despre moralitate

La baza moralității stă iubirea. Numai iubindu-te pe tine și pe cei din jurul tău, poți acționa corect, nestânjenindu-i pe ceilalți. Numai atunci vei face ce-ți place și ceea ce va plăcea și celorlalți, fiindcă totul va fi trecut prin filtrul iubirii.” – Din volumul „Fulgurații”.

Conform DEX morala (din latina, moralitas „maniere, caracter, comportament adecvat”) este o percepție a comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau corecte) și cele rele (sau greșite). iar moralitatea este însușirea a ceea ce este moral; cinste, bună purtare. Necesar este a se face deosebirea dintre termenii morală și etică. Proveniți din două culturi diferite – greacă și latină – , la început aveau relativ același înțeles. Filozofia modernă și contemporană a separat semnificațiile, considerând etica drept disciplină filozofică ce studiază morala, morala având semnificația de ramură a eticii, fenomen real, colectiv și individual, cuprinzând valori, principii și norme, aprecieri și manifestări specifice relațiilor interumane și supuse exigenței opiniei publice și conștiinței individuale.
Este adevărat, uneori, etica și morala își împrumută calitățile în scop util. Alteori se creează confuzii și aceasta deoarece normele/legile deși sunt făcute de către conducători pentru popor, ele, de cele mai multe ori, nu sunt respectate tocmai de cei care le (mai mult…)

Eleonora Schipor: Trăind cu Dumnezeu în suflet


După ce în anul 2013 harnica poetă Mariana Gurza a scos la lumina zilei « Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei – restituiri», iată că peste 3 ani vine în fața cititorilor cu un alt volum «Dumnezeu și umbră». Nu în zadar conaționalii săi o numesc poetă, editoare și eseistă creștină.
Cartea de față mi-a fost pusă la dispoziție împreună cu cealaltă ediție «Apropieri»… despre care am început să scriu câte ceva, sperăm că pe viitor vor fi mai multe publicații, dar și prezentări pe la bibliotecile noastre.
«Dumnezeu și umbră» nu este numai un volum de versuri obișnuit, dar este o ediție bilingvă, tradusă fiind în limba engleză de scriitorul George Anca. Lector al cărții de față este tot George Anca, tehnoredactarea aparținând lui Vasile Petrescu. Ediția bilingvă a apărut la editura «Singur» din Târgoviște. Autoarea a dedicat-o nepoților săi Miriam Clara Aticia, Maria și Alexandru. Prefața cărții «God (mai mult…)

Omul modern și cercul său vicios-sugrumător

Pretutindeni și în tot momentul constați că omul zilelor noastre se zbate din răsputeri să-și taie craca de sub picioare. Ăsta să fie mult trîmbițatul progres de către toți participanții la comedia vieții (politicieni, strategi, afaceriști etc.), ori pedeapsa lui Dumnezeu așa cum decretează neîncrezătorii (înțelepții, misticii, exaltații) în corectitudinea drumului urmat de omenire?! Adevărul este undeva la mijloc. Sigur că omenirea nu poate să stea cu mâinile în sân și să aștepte ca para mălăiață să-i pice-n gură (de altminteri, apostolul Pavel spune răspicat în 2Tesaloniceni 3/10: „Cine nu vrea să lucreze, să nici nu mănânce!”), căci dintr-un atare efort conștient și colectiv s-a întrupat indiscutabilul ei progres material. Dar tot atât de adevărată este alarmanta sa involuție moral-spirituală, lumea zilelor noastre fiind doldora de necredință, minciună, hoție, ipocrizie și cruzime, într-un cuvânt de răul în expansiune.
Eu, cel puțin, sunt de-a binelea buimăcit când văd că-n România toate s-au dat peste cap (deopotrivă planul exterior și cel interior) și (mai mult…)

Eleonora Schipor – versuri


Eminescu e poetul…

Mai presus de legea firii
Și de viață în cuvânt,
Eminescu e Poetul –
Taină, vis și legământ. (mai mult…)

Liliana Smerea Vacaru – versuri

Liliana Smerea Vacaru

La fel ca ieri!

Eu nu-ţi cer multe!
Doar din când în când,
să treci cu podul palmei
într-o mângâiere,
peste obrazul ud, (mai mult…)

Poetul Anatol Covali la aniversară – La mulți ani!

covali

Timp nemuritor

Ce-i timpul? – am șoptit…Îndeajuns
Ca-n suflet să-mi răsune un răspuns.
Dar nu m-am dumirit, era prea dens
Ca să-i pricep adevăratul sens.

Și mi-am simțit, deodată, pieptul greu.
Intrase-n el un strop de Dumnezeu
Ce m-a făcut să înțeleg că El
E timpul peste timp, mereu la fel. (mai mult…)

Generalul de armată Constantin Constantinescu-Claps, comandant al Armatei a IV Română în cel de-Al Doilea Război Mondial


Constantin Constantinescu-Claps, născut la data de 20 februarie, 1884 în localitatea Beceni, județul Buzău, a fost unul dintre marii comandanți ai armatei române din prima jumătate a secolului XX.
Între anii 1903 – 1905 a absolvit Școala Militară de Artilerie și Geniu și a parcurs toate treptele carierei militare, de la gradul de sublocotenent, la general de corp de armată.
A participat cu Regimentul 12 Artilerie la Campania militară a celui de-Al Doilea Război Balcanic.
Regimentul 12 Artilerie a fost înființat în baza Înaltului Decret nr.1008 din 1 aprilie 1892, din bateriile regimentelor 4 și 8 artilerie. La acea dată, a avut loc o nouă reorganizare a artileriei, care prevedea ca fiecare divizie de infanterie și fiecare corp de armată să aibă propriul regiment de artilerie. (mai mult…)

Vasile Filip: Drumeț prin viață Al șaptelea volum de Articole și eseuri – Vavila Popovici

Art._Eseuri_VII_2017

Aceasta este concluzia la care am ajuns de mai multă vreme, citind cărțile (măcar trei sferturi din ele) pe care autoarea Vavila Popovici, româncă trăitoare în America, le-a publicat până în acest an, cu numărul 2017. Treizeci și nouă. Aceasta – „Articole, eseuri”, vol. VII – fiind a patruzecea, pe lângă alte volume colective. Dincolo de numeroasele greutăți pe care timpul i le-a scos în cale pe parcursul existenței sale, scriitoarea și omul au reușit să biruie. Mai mult: să tragă învățăminte, să acumuleze informații, să asimileze substanța acestora, să-și zugrăvească devenirea într-un plan general, care nu este doar al său. Drumețiile au pus-o la încercare, ea a onorat drumețiile.
Hotărât lucru: Vavila Popovici este un poet profund gânditor, aflat în permanență sub oblăduirea stimulativă a meditației deopotrivă raționale și sentimentale. Ideea cu miez în haină de metaforă frumoasă o particularizează. Mărturie stau nu doar cărțile sale de poezie și nu numai prozele sale viguros emotive. În chip deosebit, articolele și eseurile confirmă afirmația de mai înainte. În poeme se găsesc idei metaforice; în proze se află metafore ideatice. Nu e un joc de cuvinte în ceea ce scriu, ci o constatare proprie, de cititor avizat, aș cuteza să susțin. Aduc în sprijin ceea ce scrie pe coperta cărții: „Principalele trăsături ale societății de astăzi – nu am greși dacă am spune că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….oameni buni
tineti luminile
aprinse in ferestre!
multi din noi
ne-am ratacit
licuricii existentei
nu mai picura lumina
pentru noi
oare au murit?…

…suntem noi aia,
care ne sprijinim
de ziduri de smoala
aia care pipaim
goluri de suflet
aia care ne pipaim
unii pe altii
fara sa simtim!….

….nu stim ce inca
ne tine in picioare
nu stim dece
nu ne prabusim
in gol…. (mai mult…)

Dorel Schor – Intrat la ideiDimitrie Grama – dialoguriDrapelul corpului de oaste, simbol al armatei româneRadu Moțoc: Festivalul Cărții „Axis Libri” (Galați, 14 – 18 iunie 2017)Titi Nechita – Zână SânzâianăVavila Popovici – AmazoaneleDorel Schor – Marele premiuMugurel Pușcaș – SânzieneleEleonora Schipor: Cărți ce merită să fie cunoscuteIoan Popoiu: Pe calea DamasculuiTiberiu Tudor – versuriEugen Dorcescu: Despre filia, agape, Eros / About philia, agape, ErosAdriana Weimer – Cuvântul din cuvântApariție editorială: „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”Misteriosul deces al scriitorului mason SadoveanuEleonora Schipor – Noi prezentări de carteMihai Merticaru: PoesisDorel Schor – ziceriGheorghe Simon – Eram copilul MănăstiriiGeneralul de brigadă (ret.) Constantin I. Bucur, combatant în Regimentul 12 Călărași Roman în cel de-Al Doilea Război MondialDimitrie Grama – dialoguriFlorin Vasile Bratu: PerimetruDorel Schor – Insuficiența aorticăDimitrie Grama – dialoguriIoan Miclău-Gepianul: MIHAI EMINESCU, Poetul care a reînviat, înfrumusețat și înveșnicit Limba Românească!Dorel Schor: Zamfira Bârzu – Expresii și tipologii128 de ani de la moartea lui EMINESCUVavila Popovici – N-am să înțeleg niciodată!Biblioteca altfel – mai aproape de oamenii din comunitateCântecul TransilvanieiConstantin Enianu – De la munte la mareVavila Popovici – Despre moralitateEleonora Schipor: Trăind cu Dumnezeu în sufletOmul modern și cercul său vicios-sugrumătorEleonora Schipor – versuriLiliana Smerea Vacaru – versuriPoetul Anatol Covali la aniversară – La mulți ani!Generalul de armată Constantin Constantinescu-Claps, comandant al Armatei a IV Română în cel de-Al Doilea Război MondialVasile Filip: Drumeț prin viață Al șaptelea volum de Articole și eseuri – Vavila PopoviciDimitrie Grama – dialoguri

Doctorul Iura Jivago, unul dintre eroii de referinţă ai literaturii de rezistenţă

Literatura de rezistenţă reprezintă un capitol distinct, încărcat de tragic umanism, din literatura universală. Ea se constituie într-o formă specifică nu doar de protest, ci chiar de luptă (uneori cu garda jos) a unora dintre cele mai sensibile şi curajoase conştiinţe, i-am numit pe scriitori, împotriva dictatorilor şi a politicilor lor de intimidare, care cu toatele vizau acele focare de rezistenţă ce nu admiteau acţiunea neîncetată a mijloacelor de înrobire umană (procesul de mankurtizare de care vorbeşte Cinghiz Aitmatov în romanul O zi mai lungă decât veacul), atât prin restrângerea sau chiar privarea totală de libertăţile fireşti într-o societate normală, cât şi prin atrocele mecanism de nivelare şi sterilizare intelectuală.
Fireşte, dacă nu ţinem cont de anumite nuanţe caracteristice locului şi timpului, atunci în literatura de rezistenţă pot fi incluse şi opere reprezentative pentru cultura latino-americană, precum: Recursul la metodă, Eu, Supremul şi Toamna patriarhului, romane în care autorii lor (Alejo Carpentier, Augusto Roa Bastos, Gabriel Garcia Marquez) denunţă cu vehemenţă dictaturile şi pe dictatorii care le-au făurit. Atâta doar că romanele în cauză au fost scrise la câteva zeci de ani de la prăbuşirea dictaturilor pe care le vizează, când – poate cu excepţia Cubei şi a Paraguayului – ţările latino-americane înregistrau vizibile progrese în consolidarea democraţiilor. Read the rest of this entry »

Constantin Mănuță – Iubirea de pe facebook

Constantin MĂNUȚĂ poet, membru USR, filiala Iaşi

Nina Gonța este născută în satul Pănășești, raionul Strășeni din Republica Moldova, iar din anul 2000 locuiește la Iași, în România.
Scriitoarea desfășoară o activitate literară bogată, complexă și nuanțată scriind proză, poezie, traduce din limba rusă în limba română și invers, este prezentă în diverse antologii literare, colaborând în același timp la diferite reviste și este premiată la festivalurile naționale și internaționale de literatură.
În anul 2012, publică prima sa carte la Editura SITECH din Craiova, În căutarea bărbatului ideal (Pagini basarabene), o amplă proză despre viața autoarei și despre problemele Basarabiei pe când se afla în componența URSS.
În 2013, apare le Editura SITECH din Craiova romanul Ioana(Pagini basarabene) și o culegere de eseuri, Întâmplări și gânduri. Ediția a II-a a romanului Ioana este publicată în cadrul Editurii Rafet, Râmnicu Sărat. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Despre EMPATIE

Sper să las copiilor mei un simț al empatiei și al milei și dorința de a îndrepta relele sociale.” – Anita Roddick

Conform dicționarului, Empatia este „forma de intuire a realității prin identificare afectivă; tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică (care provoacă stări, mișcări sufletești tainice) viața eroilor din opere literare, filme etc.”
Empatia mai este definită drept capacitatea cuiva de a se pune în locul altei persoane. Prin urmare, empatia presupune, în primul rând, a înțelege situația cuiva și, în al doilea rând, a încerca aceleași sentimente ca persoana respectivă, adică a simți durerea sau bucuria cuiva în inima noastră. Este considerată a fi darul prin care intrăm în armonie cu universul exterior al ființei noastre, un semn al inteligenței emoționale pe care o are fiecare dintre noi. Bazată pe înțelegere între oameni, ea poate să scadă conflictele și să îmbunătățească rezultatele.
Empatia implică deci, emoții și sentimente; acționează ca un flux pornit din interiorul sufletului nostru spre în afară, pe un drum al iubirii – de la mine spre celălalt. Este, aș spune, o parte a iubirii sădită de divinitate în sufletele oamenilor; la unii mai mică, la alții mai mare, dovadă că nu toți ne putem manifesta acest dar cu aceeași intensitate, deși, prin auto-educație îi putem mări forța. Dar, toți Read the rest of this entry »

Literatura din ,,Literadura,,

A apărut numărul 3/2017 al revistei trimestriale buzoiene „Literadura”, o publicație care poartă amprenta inconfundabilă a poetului, publicistului și comentatorului literar Teo Cabel. E greu de spus ce e mai atractiv în acest număr foarte pedant, echilibrat ca spațiu și conținut. Efectul de lumină lină este dat încă de la prima copertă, iar interiorul revistei e făcut din texte care par a fi puse pe solfegii literare bine acordate, începând cu editorialul prof. dr. Mihaela Burlacu, cu ale sale formidabile ”Zece motive să citești”.

Literadura-nr.-3-660x957

De tot interesul posibil e și interviul luat de Teo Cabel cunoscutului poet Claudiu Komartin. Versuri de top, cu mult peste media celor publicate de alte reviste cu pretenții semnează Teodor Dume, Maria Cernegura, Mariana Gurza, Andreea Maftei-Konku, Camelia Iuliana Radu, Ioana Burghel și Sorin Călin. Revista conține și traduceri profesionist făcute din literatura spaniolă și din cea macedoneană. Pagini de mare forță lirică sunt semnate de Vasile Baghiu din Iași, un intelectual de un rafinament deja recunoscut de breaslă, și de mereu surprinzătorul poet buzoian Cornel Suditu. Proza este reprezentată de Titi Damian (unul dintre marii prozatori actuali, buzoian get-beget), de Florentina Loredana Damian și Maria Rotărescu (o mare speranță a literaturii buzoiene). Read the rest of this entry »

Mihai Dascălu – versuri

Vraja visului

Sarutul iubitei
M-arunca in vis –
Peste Calea Lactee,
In gradina de paradis.

Buzele mele
De dor flamande
Pe-ale ei le cauta,
Buze plapande. Read the rest of this entry »

Magdalena Hărăbor – versuri

DRAGOSTE ÎN FALDURI

,,Câte secunde mai curg în clepsidră
Ce stea înec în mare
Ce şoim înalţ în soare
În ce basm mai sunt
Nici nu mai ştiu
Nici nu mai ştiu
În ce culoare mă vei desena
Iubirea mea?”

Magdalena Harabor

Read the rest of this entry »

Scriitorul Constantin Virgil Gheorghiu, corespondent de război în Garnizoana Roman


Constantin Virgil Gheorghiu, născut la data de 15 septembrie 1916 în localitatea Războieni din județul Neamț a fost un important scriitor și teolog român. Urmează clasele primare în satul Petricani, și ulterior cursurile Liceului Militar Ferdinand I din Chișinău.
În anul 1936, se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din București. În perioada studenţiei, publică în mai multe reviste, printre care și în „Bilete de Papagal”, condusă de Tudor Arghezi. Debutează în februarie 1937, cu volumul de poezii: ,,Viaţa de toate zilele a poetului,” iar în luna martie 1940, câştigă premiul de poezie al Fundaţiei Regale, cu volumul ,,Caligrafie pe zăpadă”.
La intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial este mobilizat într-o unitate de vânători de munte, și ulterior este repartizat la Marele Stat Major, în cadrul Studioului Central de Radio. Read the rest of this entry »

Balada românismului în corzi

Suntem de mii de ani aici,
pe-acest pământ gură de rai,
și-atâți neprieteni țin morțiș
stăpâni să fie pe-al nost plai.

În lunga noastră existență
– statornică, mustind de dor –
din omenie ne-am făcut
un mod de-a fi pilduitor:

Orice străin este primit
– în vrednic spirit creștinesc –
cu bucuria-mpărtășirii
din vrerea Tatălui ceresc. Read the rest of this entry »

Luca Cipolla – versi

Back home

Roteando,
le mie cellule ho sperso
e donato al vento,
intrecciate a fili di
arabesco..
note indecifrabili
che raccolgo
nel meccanismo simile
ad orologio squassato e

Luca Cipolla

sei tu, sono io,
riportati a casa
feriti;
ci ridestiamo colore,
iridi, papaveri
e spighe che
lavano il dolore
nell’aura d’ambra che avvolge il sangue speso
e lo perde dentro
un semplice ricordo.. Read the rest of this entry »

EU ȘI CELĂLALT

Levinas

Nu ești bun de nimic, dacă ești bun doar pentru tine.” – Voltaire

Principalele trăsături ale societății de astăzi – nu am greși dacă am spune că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă să-ți întorci ființa pe o parte și alta până la durere, pentru a înțelege lumea în care trăiești. Și faci acest lucru având curaj. Te frământă problemele acestei lumi și uneori, culmea, realizezi că ai pierdut timp în zadar, nereușind să găsești o formă de echilibru a omului în această lume. Și totuși conștiința ta nu te lasă să ieși din această sferă a frământărilor, continui să judeci, să adâncești situațiile ivite și încerci, în continuare să înțelegi, să găsești justificări, uneori poate și remedii. Frumos spunea Noica: „Dacă iubiți poezia sau muzica, pierderile, creșterile, curgerile, dacă va plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima și mintea, dacă sunteți în stare de un dram de nebunie și un munte de măsură, veți întâlni cândva filosofia”.
Gândul mi-a fugit în aceste zile la filozoful francez Emmanuel Lévinas (1906-1995) născut într-o familie evreiască tradițională din Lituania, crescut într-un mediu evreiesc cultivat, cu studii de filozofie la Strasbourg și Freiburg unde a asistat la cursurile lui Husserl și ale lui Heidegger. A fost unul dintre promotorii studiilor de fenomenologie în Franța – studiul experienței și a modului în care trăim – Read the rest of this entry »

Ion Ionescu de la Brad, comemorare

articol de prof.dr. Ion Măzăreanu

Templul de la Parța – CULTUL MARII ZEIȚE MAMĂ

Parța, o mica localitate pe malul râului Timiș, a exercitat de-a lungul anilor o atracție uriașă pentru generații de arheologi. Determinate de legende, cercetările sistematice încep în anul 1931 și ajung de-a lungul timpului să cuprindă o suprafață de aproape 50 km pătrați unde sunt descoperie peste 42 de situri din neoliticul timpuriu până în Evul Mediu mijlociu. Cea mai recentă etapă de cercetare scoate la lumină după milenii de tăcere, construcții impunătoare pentru acele vremuri, coloane, statui, altare împodobite cu simboluri complexe, blocuri de locuințe cu 4-5 camere, cu etaj și mansardă, cartiere de locuințe. Chiar în mijlocul acestui complex social din care s-au păstrat 40 de locuințe, Gheorghe Lazarovici arheologul de numele căruia se leagă mari descoperiri ale preistoriei balcanilor, descoperă într-o zonă sacră, cel mai vechi templu neolitic de cult din Europa, templul de la Parța.
Și nu este o descoperire întâmplătoare – cu o multitudine de artefacte datate înainte de 6200 î.e.n. sunt situații în siturile civilizației Turdaș la care nimeni din Europa nu s-a așteptat, remarcă Sabin Luca, arheologul inițiat, care continuă și astăzi cercetările dar mai ales interpretarea simbolurilor sacre ale neoliticului românesc. Read the rest of this entry »

Tăblițele scrise din Tezaurul de la Sinaia – cât de mult adevăr ?

– Tăblițele de Plumb, artefacte uimitoare ce conțin o scriere antică alături de numeroase simboluri sacre, portrete, armate, luptători călare ori pedeștri, ritualuri religioase, planuri de clădiri realizate în stilul basorelif, reprezintă singurele piese rămase dintr-un posibil tezaur păstrat, poate și descoperit, în zona muntoasă a așezării Sinaia, denumit Tezaurul de la Sinaia.
– Există o întreagă literatură de specialitate despre prima apariție publică a tăblițelor scrise, primele fotografii sau primele înscrieri certe dar, în afara polemicilor dintre cercetători profesioniști ori pasionati amatori, rămân multe subiecte neelucidate și întrebări care încă nu au răspunsuri sau nu se dorește a se formula răspunsuri.
– În momentul descoperirii sale se presupune că Tezaurul de la Sinaia conținea multe artefacte posibil din aur, nu doar tăblițele și ele presupuse din aur, dar până acum nu există asocieri exacte ale unor alte obiecte antice cu plăcuțele scrise, cu excepția celor de la Mânăstirea Sinaia ( cetatea veche ce conține biserica Adormirea Maicii Domnului și care a fost ridicată pe un antic altar sarcedotal dacic, probabil primul depozitar al tăblițelor scrise ) piese care însă nu au fost cercetate și datate oficial. Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – versuri

*

Jarul reclamei taie pereţii,
Ceaţa aprinde aerul dens,
Străzile-mi umplu trecerea vieţii
Cu sentimentul lipsei de sens.

De nicăierea înspre niciunde,
Plin de orgoliu şi blestemat,
Umbletul meu singuratic răspunde
Luciului străzii întunecat. Read the rest of this entry »

Apelul unor academicieni români Către Poporul Român, Către instituţiile Statului Român

 

Superlativele Culturale ale anului 2016, la Biblioteca Județeană G. T. Kirileanu, Piatra Neamț


Alexandru Trifu – Delirurile unui necunoscut


note asupra volumului Elegie doctorului fără de arginţi – în memoria scriitorului martir Vasile Voiculescu, autor Adina Dumitrescu

Galina Martea: Tupeul puterii – sindrom existent în Estul Europei

Galina Martea

Ca atribut al clasei dominante, puterea de stat este folosită ca instrument propriu în conducerea și organizarea societății și, respectiv, în obținerea acelor avantaje care satisfac în mod prioritar necesitățile personale. Asemenea lucruri sunt caracteristice pentru clasa dominantă ale țărilor din Estul Europei, dar, cu suguranță, astfel de fenomene există și în alte părți ale lumii. Așadar, într-un mod destul de obișnuit, cu multă obrăznicie, se desfășoară pe toată lungimea posibilă acțiuni de mare anvergură care produc doar ilegatități în defavoarea societății/țării respective, iar intermediarul acestora este omul puterii care încă, din păcate, are o mentalitate extrem de primitivă, reducându-se doar la noțiunea „materialismului” (concepție filozofică potrivit căreia materia este factorul prim, iar conștiința factorul derivat, conform filozofiei marxiste). Am utilizat expresia „mentalitate primitivă”, deoarece aceasta este o asociere ce se referă la începutul istoric al existenței unde dezvoltarea umana era concepută ca cea mai de jos treaptă a dezvoltării social-umane, fiind considerată etapa de existență umană necivilizată. Deci, la „etapa de existență umană necivilizată” se pot asocia tările din Estul Europei (să-mi fie cu iertare această părere), parte a lumii unde guvernanții sau mai bine zis clasa dominantă a societății își poate Read the rest of this entry »

Lenuţa Neacşu: Poveste adevărată

Lenuta Neacsu


Amintiţi-vă de o poveste minunata care v-a încântat copilăria. Se numeşte ,Povestea Porcului  de Ion Creangă, şi sună cam aşa : un frumos fiu de impărat a fost blestemat sa trăiască intr-o piele de porc până la o vreme ,când va putea să se lepede de ea şi să trăiască cu adevărata sa înfățișare, aceea de fiu de împărat, de prinţ moştenitor.In fiecare seară el avea totuşi îngăduinţa să se lepede de pielea de porc şi să se bucure de frumoasa sa piele de om , de adevărata sa înfăţişare, aceea de OM. Dimineaţa blestemul se relua şi-odată cu el prinţul se transforma în porc , trăind o viaţă plină de umilinţe şi dureri cumplite .Singurul gînd care îl insufleţea ziua era că acuşi –acuşi vine ea seara şi se va transforma în ceea ce era de fapt :prinţ moştenitor. V-aţi amintit? Read the rest of this entry »

Ion Ionescu de la Brad

articol de Dr. ing. Ion Măzăreanu 

Ciprian Antoche – versuri

Lumini și umbre

Îmi mîzgâlește luna în fereastră
Fuioare albe de lumină,
Căci raza ei pe bruma glastră
Se vrea a fi steclire plină.

Umbre de pomi, ce peste an
Își hodineau frunzaru-n tindă,
Acum se-ntind pe nalt tavan
Lumina lunii ca s-o prindă.

Ciprina Antoche

Read the rest of this entry »

Seniorii Roman-Vodiști


Tăblițele de la Tărtăria – Vârful unui aisberg

tablitele-de-la-tartaria

În anul descoperirii lor pe malul râului Mureș, în 1961, poate doar reputatul arheolog Nicolae Vlasa directorul Departamentului de Preistorie a Muzeului din Cluj, bănuia importanța artefactelor denumite ulterior Tăblițele de la Tărtăria. De mici dimensiuni, albe în momentul descoperirii lor, cele 3 tăblițele au fost repede remarcate datorită multitudinii de simboluri riguros așezate și incizate pe un disc și două paralelipipede modelate probabil în podul palmelor, de antice preotese.
Dar aceasta multitudine de simboluri ce fascinează generații de cercetători și arheologi a fost și primul motiv ce a trezit suspiciuni într-o altă categorie de istorici. Semne incizate apar frecvent în ceramica Culturii Turdaș-Vinca cu o vechime de peste 8000 de ani pe teritoriul României dar izolat și cel mult asociate câte doua-trei simboluri împreună. Tăblițele de la Tărtăria conțin o întregă mitologie antică, cunoștințe sacre, pertinente observații astronomice ce pot deschide inițiaților și cunoscătorilor calea spre o lume pierdută. Asta în condițiile interpretării corecte, a înțelegerii depline a simbolurilor și mai mult decât atât, a lumii ce se relevă odată cu ele. Read the rest of this entry »

La mulți ani, Virgil Răzeșu!


Cunoscut în mediile medicale, științifice, academice, medicul Virgil Răzeșu, doctor în chirurgie, s-a manifestat în timp, dovedindu-și competențele, și în cercurile culturale, mai ales literare ca publicist, traducător, eseist, memorialist și romancier.

S-a născut la Brăila(7.02.1932), unde a urmat cursurileȘcolii Primare Nr. 8 și apoi pe cele ale Liceului„Vasile Alecsandri“ din Galați. A studiat laFacultatea de Medicină din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie din Iași (1950-1956). A profesat ca medic de medicină Read the rest of this entry »

Dan Bliderișanu: Liceul Roman-Vodă, Roman, 1961-2016

 

realizator prof. Dan BLIDERIȘANU

O truditoare a cuvântului românesc: scriitoarea Eleonora Schipor

eleonora-schipor


Născută la 6 februarie 1960 în satul Pătrăutii de Jos, Raionul Storojineţ. Părinţii: Viorica şi Toader Schipor.
După absolvirea cu menţiune în anul 1977 a şcolii medii din satul de baştină susţine în acelaşi an cu succes examenele de admitere la Universitatea de Stat din Cernăuţi, la facultatea de limbi străine, secţia limba şi literatura franceză.
Absolvind facultatea se încadrează în munca pedagogică. Mai întâi ca profesoară de limba germană la şcoala medie din Banilov Podgornâi, cu limba ucraineană de predare. Din anul 1984 şi până în prezent este profesoară de limba franceză la şcoala medie (azi Complexul Instructiv Educativ) Cupca. Read the rest of this entry »

Ce anume știm despre noi înșine?

Cu aproximativ două milenii și jumătate în urmă, inegalabilul Socrate își îndemna semenii să se cunoască pe ei înșiși („Gnothi seauton” în greacă, „Nosce te ipsum” în latină). Aidoma celebrului paradox „Știu că nu știu nimic” (paradox doar în formă, nu și în conținut, dovadă spusa admisă ca adevăr evident și indiscutabil: „Toată viața înveți și tot neștiutor mori”), invitația socratiană pentru cunoașterea sinelui este interminabilul și mereu actualul proces de întoarcere a individului spre el însuși prin neobosita conștiență a autoreflexivității. Vasăzică, nu-i un îndemn la cunoașterea trupului, ci la cunoașterea lăuntricului cu ajutorul rațiunii.
Introspecția este cu atât mai necesară astăzi, cu cât pretins civilizatul ipochimen al zilelor noastre se caracterizează nu numai prin ferocitatea egoismului și virulența înstrăinării lui (de Dumnezeu, de semeni, de el însuși), ci și prin hidoasa încăpățânare cu care arată statornic spre paiul din ochiul aproapelui, refuzând să ia aminte la bârna din ochiul său.
Căci, citându-l ba pe sociologul francez Gabriel Tarde, ba pe scriitorul Léon Daudet, iată câteva dintre opiniile gânditorului român Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Rondel canceros

Avem o meningită ancestrală!
O tumoare ce te pune pe goană
Ca o rană ce te ia cu-amețeală
Fără să știi, ca o vulpe vicleană!

Ne-am înălțat mereu cu îndrăzneală,
Dar în cutia noastră craniană
Avem o meningită ancestrală,
O tumoare ce te pune pe goană! Read the rest of this entry »

Pagina 10 din 152« Prima...89101112...203040...Ultima »