Dorel Schor – Foc la delicatese

Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul? (mai mult…)

Vavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile vieții

Lumea pe care am creat-o e un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea.” – Albert Einstein

Șmecheria este definită ca abilitatea omului șmecher, considerată de către unii a fi sinonimă cu escrocheria, șiretlicul, dibăcia, vicleșugul, înșelătoria, viclenia, frauda, șarlatania, hoția. Este un mod de a ieși din încurcătură, de a face trucuri și viclenii, spre deosebire de inteligență care este străduință, calcul și adevăr – calități ale comportamentului. Șmecherului îi sunt străine bunul simț și modestia. El sfidează și încalcă legi, găsind totodată modalități de încălcare a lor, sau chiar de schimbare.
Specula, corupția, învârteala, ciupeala sunt păcatele tipice, recunoscute ale șmecheriei dâmbovițene, dar nu numai, și țin de esența vieții din zilele noastre. Șmecherul se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase. Învățând șmecheria din familie sau de la prieteni mai în vârstă și mai experimentați, el se maturizează, profită de neatenția și îngăduința celor din jur și dobândește rangul vicleniei. Prefăcătoria îl însoțește pretutindeni. Omul de-acum înrăit, știe să se prefacă, se arată ca om bun, pentru a-i înșela pe ceilalți, a le obține încrederea.
Scriitorul Nicolae Filimon scria la vremea sa că „aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipocrizie și vicleșug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop și La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâniți în păcate de tot felul, îi studiază cu cea mai mare atenție, încât ei știu foarte bine cum se fură cloșca de pe ouă fără ca acesta să cârâie”. (mai mult…)

Dorel Schor – Un clasament

  • Cel care promite că vorbeşte pe scurt, va vorbi „pe lung”.
  • Nu în orice loc poţi să-ţi dai cu părerea.
  • Cred că îngerii nu au sex. Dacă ar avea, ar avea foarte multe probleme…
  • Nu subestimaţi proştii, ei au mult umor involuntar.
  • Politica este mijlocul folosit de cei fără scrupule pentru a domina pe cei fără memorie (Voltaire).
  • Cine nu are noroc, nu are neapărat ghinion.
  • Uneori e vorba de incompetenţă, alteori de prostie… Păi, nu-i acelaş lucru ?
  • „Sunt mai bătrân, mai chel, mai gras dar nu neapărat mai înţelept” (anonim).
  • Un clasament: pescarul amator, politicianul, avocatul, instalatorul… La ce?
  • Poţi păcăli câţiva oameni tot timpul, toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi păcăli toţi oamenii tot timpul (Abraham Lincoln).
  • Un om liber e ca un scaun liber, întotdeauna se găseşte cineva care să se aşeze pe el. (mai mult…)

Ștefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii române

Propunem un institut care să-i studieze opera

Ce imprevizibile și cât de generoase pot fi istoria și soarta omului cu unii oameni! Și cum psihologia și nivelul educațional al unui popor pot influența în bine sau în rău destinul marilor creatori! Este o temă gravă de meditat pentru noi, pentru români! Într-un sat din Gorj – cine se aștepta – se năștea un copil, care avea să pască caprele pe dealurile din împrejurimile satului, și căruia îi plăcea să cioplească. Avea peste ani să fie părintele artei moderne, să împartă istoria milenară a artei în două. De la el încoace altfel arată sculptura, artă veche de zeci de mii de ani. Dar dacă despre Brâncuși știe toată lumea – dacă ar fi rămas în țară astăzi ar fi fost un necunoscut – despre un alt mare spirit românesc, care a împărțit și el istoria științei în două, este vorba despre părintele Ciberneticii, medicul Ștefan Odobleja, nu a știut nimeni până cu câțiva ani înainte de a muri. Ba mai mult, a murit sărac, ca orice țăran din Oltenia. Iar astăzi ne îndoim că sunt mulți români care știu cine este Ștefan Odobleja. Concluzia este tristă și dură: nu știm să ne prețuim valorile, ba mai mult, dacă rămân în țară le marginalizăm și le asasinăm. (mai mult…)

Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian: Învierea Domnului ca temei existenţial

Unde îţi este, moarte, boldul?
Unde îţi este, iadule, biruinţa?
Sf. Ioan Gură de Aur (Utrenia Învierii)

Între toţi filosofii existenţialişti, vechi şi noi, Iisus Mântuitorul a fost cel mai important. El vine după antici şi odată cu ei, şi premerge pe moderni. Marile teme existenţialiste: filosofia ca mod de viaţă, libertate şi responsabilitate, autenticitate şi absurd, sens, decizie şi situaţie, pentru a enumera câteva, dezbătute de filosofi moderni celebri precum Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger, Simone de Beauvoir, Sartre, Camus, Dostoevskiş.a., sunt toate succint, practic şi explicit cuprinse în învăţătura Domnului Hristos.
Una dintre învăţăturile fundamentale predicatede Iisus, şi care, vrând, nevrând, mai mult sau mai puţin direct îi va face pe ceilalţi filosofi să graviteze în jurul Mântuitorului, uneori nu în mod deplin conştientizat, este aceea despre Învierea din morţi, învăţătură care schimbă radical înţelegerea despre lume şi viaţă, care cere în mod imperativ un anumit fel de a fi cu aplicaţii şi implicaţii profunde şi decisive atât în viaţa interioară a persoanei, cât şi în viaţa sa exterioară. (mai mult…)

Dorel Schor – Gaura covrigilor

Pe vremea când Boris Israelovici Glazpapir era tănăr, frumos si nici nu bănuia că va fi numit şef de sindicat, făcea curte unei fete simpatice şi brunete, de familie bună şi cu origine sănătoasă. S-a întâmplat însă că vara şi chiar toamna au trecut, s-a făcut, cum se spune, al dracului de frig în oraşul lor cu un singur cinematograf şi părinţii fetei l-au invitat pe Boris la ei acasă, ca pe un viitor ginere..
Boris a fost primit cu multă simpatie şi cu ceai rusesc direct din samovar la discreţie, cu zahăr cubic în farfurioară şi cu o legătură de covrigi cu mac, zece la număr. Covrigii erau numai bine încălziţi la sobă, crocanţi şi gustoşi, exact aşa cum trebuie. Dar Boris a fost întotdeauna un băiat bine crescut şi de aceea a consumat, cu lungi pauze între reprize, numai nouă covrigi. Că doar nu era să-i mănânce pe toţi zece şi să lase impresia de nehalit… (mai mult…)

Nicolae Vălăreanu Sârbu – Poeme

Cu chipul celuilalt

În sufletul cui voi pătrunde
încărcat cu iubire
fără să se opună,
ci lăsând trecerea liberă.

E atât de plăcută locuirea
în camere cu ferestre de gând
unde te poți privi în oglinzi
cu chipul celuilalt.

Respiri împreună deodată
aroma risipită de flori,
arderea noastră e o dungă roșie
pe conturul inimii, (mai mult…)

Cezarina Adamescu – Cronică literară la volumul ,,Poeme Vălărene’’ de Nicolae Vălăreanu (Sârbu)

În ciclul care se intitulează: „Poeme Vălărene” care dă titlul volumului şi e poate, cel mai reuşit, fiind alcătuit din poezii legate de locurile natale, de copilărie, de matricea spirituală. Autorul realizează şi tablouri rustice, idilice, în culori pastelate, scăldate într-o blîndă lumină. „Satul: Pe vale satul / într-o vesnicie rămas / străjuieste râul, / pe coline păduri de stejar. / Drumul serpuieste-n urcus / cu pieptul de piatră dezvelit, / printre case fântâni cu roată / în faţă măgura de calcar, / cu arbusti chirciţi de sete / Întunericul coboară / alunecând peste case, / de pe coama pădurii soarele / priveste ceasul clopotniţei / si pleacă mirat. / Noi ne apropiem / tăcuţi / de locul sfinţit / unde am lăsat copilăria / jucându-se cu timpul”.
Un sat „coborând în genunchi pe deal” a reprezentat întotdeauna un motiv de inspiraţie pentru poeţi, pictori, compozitori. Ei l-au transpus cu mijloacele artistice de care dispuneau, pe răbojul istoriei, înscriindu-l în veşnicie. Toţi autorii au fost seduşi de amintirea locului naşterii şi l-au „înnemurit” astfel, „dincolo de drumul veşniciei”.
Un portret admirabil este făcut de autor Bătrânului, figură luminoasă din sat, o efigie a neamului românesc: „Bătrânul: Urcă pe scara vârstei în solitudine / omul cu gândurile scrise si-n vorbe / cu multe întrebări nepuse / (mai mult…)

Victor Ravini – Dacă ciobanul din Miorița a fost sau nu a fost omorât

De unde vine disprețul unora dintre noi față de ciobanul din Miorița? De ce este ponegrit? Filologul austriac Leo Spitzer, profesor universitar în Germania și în USA, teoretician al literaturii și fondatorul stilisticii moderne, a afirmat că Miorița este „una dintre marile opere clasice ale literaturii universale.” Ce au unii împotriva celei mai frumoase poezii create de strămoșii noștri? Miorița nu poate să le placă celor ce o înțeleg pe dos, celor ce nu văd abstracțiunile exprimate prin cuvinte concrete cu sens metaforic și confundă conținutul poetic sublim din versuri, cu relatarea unui fapt divers de la ziar. Cum de au înțeles greșit? Beneficiază de scuza că au citit-o în grabă și au crezut că textul prezintă vreo acțiune din realitatea concretă. Nu au observat că aparenta narațiune descrie o simțire din suflet și ceva ce se petrece numai în imaginația personajului principal. Au clasificat Miorița ca un text epic, narativ, iar nu ca un text liric. Au simplificat definiția pe care o dădeau rapsozii populari – cântec bătrânesc – un gen literar extrem de complex, specific literaturii române și au crezut că ar fi o baladă despre un fapt întâmplat. Tot din grabă și cu o superficialitate la fel de scuzabilă, mulți nu au remarcat bogăția de idei frumoase și luminoase din Miorița. Nu au remarcat sensul simbolic, metaforic al cuvintelor și nici măcar nu au observat sensul unei simple conjuncții. Să o luăm pe îndelete, bătrânește. (mai mult…)

MĂRTURISIRI ȘI NOTE DE LECTOR ASUPRA CĂRȚII ,,INCĂTUȘATĂ ÎN TÂRZIU” A POETEI MARIANA POPA , consemnate de Melania Rusu Caragioiu

DIN SERIALUL ,,LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ”, capitolul IX

Căutând farmecul poeziei lirice mi-a căzut în mână, ca o ofrandă, cartea de versuri ,,Încătușată în târziu” a poetei Mariana Popa.
A spune mi-a căzut în mână, este o perifrază, eu gândind în sinea mea la acel har care se revarsă mereu asupra noastră, a tuturor. Harul acesta nu se manifestă numai precum o inspirație poetică, ci este ceeace primim în tot ce este esența, existența noastră pe pământ.
Drumul spre acestă carte a fost presărat cu multe și frumoase evenimente la care am participat prin bunăvioința autoarei acestui volum de poezii și a Doamnei Ligya Diaconescu, Directoarea Festivalului Internațional ,, Limba noastră cea română”, Festival care se desfășoară sub patronajul dânsei începând din anul 2013 pe plaiurile românești și în special vâlcene, sub acest titlul, dar care are începuturi mult mai ramificate și mai adânci, cu mult înainte.
Desfășurat pe Plaiuri vâlcene , sau în localități pline de istorie culturală străveche: pe malul Istriei, sau la Sâmbăta de Sus-Mănăstirea Brâncoveanu, sau la Moneasa – leagăn al moților coborând din munții Șiriei, sau la Hurezu- leagăn UNESCO, și în perspectivă la Băile Olănești, unde noutatea și vestigiile împletite în jurul albiei apelor tămăduitoare din vechime, ne vor vorbi de plai, neam și limbă românească. (mai mult…)

Prof. univ. dr. Mircea Lăzărescu, la o lansare de carte: Hermeneia de Mirela Ioana Dorcescu

Vineri, 5 aprilie 2019, am urcat, direct din viața cotidiană, în Sala de cenaclu a Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor şi a revistei „Orizont”, unde s-a lansat cartea Hermeneia a Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu. La prezidiu, alături de Cornel Ungureanu, stăteau soții Foarță și soții Dorcescu, astfel încât am avut, în fața mea, doi dintre cei mai de seamă poeți ai României.

Într-o ambianță de emoționantă prietenie, s-a vorbit despre cariera și lucrările Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu – de la cercetarea lingvistico-poetică, la roman și eseistică – și despre originala lucrare ce se lansa. Ajuns acasă, m-am retras în una din chiliile locuinței mele și am început să parcurg cele trei cărți, pe care soții Dorcescu mi le-au înmânat când am ajuns, intrând, acum, prin lectura lor, într-o mirifică lume.

Prima carte parcursă a fost, desigur, Hermenia care e închinată, în întreaga ei substanță, Poetului Eugen Dorcescu și împlinitei relații a acestuia cu autoarea. (mai mult…)

Dorel Schor – Idei puține

  • Îţi trimit nişte schiţe umoristice… Citeşte-le numai pe acelea care îţi plac!
  • Ca să ai simţul ridicolului, trebuie mai întâi să ai simţul umorului.
  • Zece la sută din cei întrebaţi au dat răspunsuri greşite. Ceilalţi nu au înţeles întrebarea.
  • Cei cu idei puţine dar cu buzunarele pline o iau înainte…
  • „În sfârşit am răcit şi tuşesc zdravăn. Mă duc la teatru… Cât am aşteptat! (Adrian Grauenfels).
  • De când cu egalitatea între sexe, nu numai ţapul e ispăşitor, ci şi capra.
  • Adesea oamenii se „fac că plouă” deşi le plouă chiar în casă.
  • Până la urmă cine învinge? Adevărul sau Sistemul?
  • Ultima decizie nu e cea mai bună, dar vine după celelalte care au eşuat.
  • Un idiot este un idiot. Doi idioţi sunt doi idioţi. Zece mii de idioţi sunt un partid politic (Franz Kafka). (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

SCUFIŢA ROŞIE
repovestită

Cineva mi-a reproşat că scriu tot felul de poveşti aproape necunoscute, în timp ce chestii absolut celebre, cum ar fi basmul cu Scufiţa Roşie, le las mai la urmă. Ceea ce nu e adevărat. Eu am încercat să fac publică întâmplarea cu fetiţa asta simpatică şi cu lupul, dar am fost mereu întrerupt
de diferite persoane.
– A fost odată o fetiţă care se numea Scufiţa Roşie…, am început eu.
– De ce, mă rog, roşie…? Înţeleg că nu aveai încotro pe vremea comuniştilor, a precizat un domn din Frontul Unităţii Naţionale. Dar acum avem culorile noastre patriotice. Unde sunt tradiţiile noastre milenare? Simbolurile noastre permanente? Nu s-a mai găsit o culoare locală adecvată pentru o fetiţă şi o scufiţă? Propun…
– Bine, am acceptat. Într-o zi, mama fetiţei îi spune: „Ţi-am pregătit un coş cu bunătăţi ca să i-l duci bunicii”…Bunica locuia în partea cealaltă a unei păduri, după un deal, într-o căsuţă mică… (mai mult…)

Dorel Schor: Schiţe umoristice – Ce mai faci?

În fiecare dimineaţă, când mă duc la slujbă, mă întâlnesc la lift cu vecinul meu, Ariel. În loc de salut, mă întreba:
– Ce se mai aude? Ce mai faci?

La intrarea în instituţia la care lucrez, mă întâlnesc zilnic cu Iosef. Aleargă şi sare câte trei trepte deodată, pentru că e mereu în întârziere, dar îmi aruncă şi el un:
– Ce mai faci? Cum merge treaba?

Pentru ca sunt atât de draguţi şi se interesează zilnic ce mai fac, iar eu nici nu apuc să le răspund, m-am hotarât să fiu politicos şi bine educat. Cu alte cuvinte, să-i informez, să le dau răspunsuri corecte la intrebările lor. Ieri dimineaţa m-am întâlnit, ca de obicei, cu Ariel. Am intrat in lift, i-am spus bună dimineaţa, iar el mi-a răspuns „Ce mai faci?”. Atunci l-am prins de un nasture şi i-am relatat amânunţit: (mai mult…)

Texte literare din antologia „Zidul de hârtie”

 

Schit de antracit
De Valentin-Claudiu DOBRE
Aripile libelulei prinse de antracit
zbat să iasă în zbor ateu,
fărâmiţându-se de grabă.
Diamantine, pietroase şi
strânse buze plate o reţin.
Doamne,
n-are să scape singură.
Fii !! (nd) atât de bună,
roagă-te de-o lină
adiere. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

SCRISORI EUROPENE

SCRISOAREA I
Draga si liebe Suzana,
Observi probabil ca ti-am scris „liebe”, ca semn ca m-am si acomodat cu locul si simt ca parca m-am nascut aici, departe de galagia si caldura si agitatia pemanena de la noi. Aici e liniste, muntii sunt formidabili, iarba e verde si deasa, mirosul de brad ma inebuneste, peste tot vad vaci grase, se aud numai clopote de biserica, guten tag, fragi cu smantana, sunca originala, ce sa-ti mai scriu, e o destindere si o pace permanenta si totul e atit de grozav , ca merita un fristic cu chifle si lapte cald un milion de euro sau franci elvetieni. Ca sa nu mai vorbim de curatenie si ordine si disciplina si civilizatie si nivel de trai si respect reciproc, asa ca te sarut cu toata dragostea care o stii tu, (mai mult…)

Dorel Schor – Capra vecinului

  • M-am autodepăşit de multe ori, dar tot nu am ajuns primul.
  • Strănută ca un cal şi tuşeşte ca un măgar… O fi gripa porcină…
  • Cine vrea să vadă bine realitatea să-şi destupe urechile.
  • Toate dictaturile vorbesc în numele poporului.
  • E de preferat un taburet incomod unui tron instabil.
  • Prostia se ia la întrecere cu orgoliul şi câştigă oricum.
  • Adesea leacul e mai rău decât boala.
  • Dacă nu tuşeşti la concert, cum se va ştii că ai fost la concert? (mai mult…)

Vasile Filip: Iubirea – stare celestă

Din cele 47 de volume – proză, poezie, publicistică, eseuri, jurnal, cugetări – pe care scriitoarea Vavila Popovici le-a publicat până la sfârşitul anului 2018, unele sunt bilingve. Trăind de câţiva ani în America, generozitatea-i deja bine ştiută în ţara de baştină s-a amplificat, cititorul de limbă engleză având astfel şansa de a constata că scriitori demni de apreciat nasc pretutindeni. Chiar şi în limbile care nu se bucură de avantajul circulaţiei internaţionale fără restricţii. Deşi, nu doar în glumă vorbind, cele câteva bune milioane de români răspândiţi pe toate meridianele globului ar putea să impună şi o astfel de deschidere.
„Închin acest pahar iubirii”, carte de versuri în română-engleză, Made in the USA, SC, 21 november 2018 (Translation (english) Teodora Stoica, Vavila Popovici), este închinată, sublim omagiu, acelei stări umane numită simplu, cu un singur cuvânt: iubire. Sau dragoste. O stare pe care nimeni nu a pătruns-o în întreaga ei alcătuire, fiindcă omul – alcătuit din virtuţi şi servituţi – se mulţumeşte adesea, şi se bucură, cu ceea ce i se oferă. El nu mai are nici timp şi nici răbdare – curiozitate măcar – să cerceteze şi să analizeze stările pe care le trăieşte. Superficialitate? Nu! Slăbiciune! Nu sunt original în ceea ce scriu, m-au inspirat chiar versurile poetei Vavila Popovici: „Cine n-a văzut, n-a cunoscut/ fiorul, nebunia clipelor de iubire,/ acela n-a trăit!” (mai mult…)

Vavila Popovici – Despre onestitate și mitocănie

„Orice am încercat să fac în viață, am încercat cu toată inima să fac bine; oricărui lucru căruia m-am dedicat, m-am dedicat complet, având scopuri înalte și, pe scurt, întotdeauna am fost extrem de onest.” – Charles Dickens

Dicționarele definesc onestitatea drept corectitudine, probitate integritate, cinste. Onestitatea decurge în mod firesc, după aplicarea întru totul a regulilor morale, dar mai ales, din înțelegerea și respectarea permanentă a poruncii creștine care spune să îți iubești și să respecți semenii ca pe tine însuți. Omul onest simte că trebuie să fie sincer în primul rând cu el însuși. A fi onest înseamnă a te comporta înțelept, înțelegând că în acest mod vei putea fi liniștit în interiorul tău, și vei avea parte de liniște și din partea celor din afara ta.
Această virtute numită onestitate te obligă să recunoști când ai greșit și să arăți unde ai greșit, de ce ai greșit, ce poți face pentru a îndrepta greșeala, pentru ca ceilalți să te înțeleagă, să poată cântări, sfătui. Cu privire la politicieni, Eminescu spunea: „Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări întregi și se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei”. Sunt unii oameni cinstiți care nu au curajul să se confrunte cu propriile lor greșeli, nu au curajul să le recunoască. A fi lucid și corect cu eul propriu, a recunoaște greșelile și superioritatea altuia, a nu fi orgolios și nici invidios, sunt calități care se subsumează onestității. Constantin Brâncuși spunea: „Să fii isteț este ceva, însă să fii onest, aceasta în adevăr merită osteneala”. (mai mult…)

Dorel Schor – Instrucțiuni pentru dormit

Îl văd pe Eli Iliescu tras la faţă, obosit şi fără nici un chef.
– Nu am mai dormit ca lumea de vreo săptămână, îmi spune.
– Copiii?, îl întreb.
– Nu, sunt mari acuma.
– Vecinii? Necazuri la servici?
– Nici vorbă. Nu dorm de când aplic instrucţiunile pentru dormit.
Şi pentru că mirarea mi se citeşte pe figură, mă lămureşte. A citit un articol pe internet care te sfătuieşte să dormi numai pe partea stângă. In felul acesta sucurile digestive îşi fac datoria la maximum pentru că şi stomacul e situat pe stânga…
– Asta e adevărat…
– Dar şi inima e pe stânga. Am tot încercat să dorm pe partea asta, mă apasă, simt cum bate inima, am palpitaţii, nu mă simt bine. Şi atunci am trecut pe dreapta. După un timp m-am liniştit, dar un gând nu-mi dă pace: Ce o se întâmple cu sucurile digestive? Şi ce (mai mult…)

Eleonora Schipor – Nicolae Motrescu la 75 de ani

La 22 martie anul curent profesorul, publicistul, activistul Nicolae Motrescu din comuna Crasna ar fi împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani.
I-a fost dat să vină pe lume în ziua de 22 martie a unui an cam greu, 1944. Pe stil vechi sărbătorim în această zi 40 de sfinţi.
Aşa a vrut soarta, probabil, ca tot într-o zi de primăvară să plece subit, neaşteptat, pe alt tărâm. Iată că la 18 martie s-au împlinit deja 11 ani de când nu-l mai avem printre noi. Nu-i mai auzim vocea cu un tembru deosebit, nu-i admirăm statura dreaptă şi ţinuta-i demnă. Profesorul, publicistul, autorul de cărţi, omul şi crăsneanul Nicolaie Motrescu a plecat într-un martie al anului 2008 spre zările albastre. A fost şi a rămas pentru totdeauna fratele mai mic al regretatului poet crăsnean Ilie Motrescu. A fost un bun român, un mare patriot al neamului şi baştinii chiar şi în acele vremuri de restrişte, fapt pentru care a suferit toată viaţa. Alături de regretatul său frate Ştefan Motrescu, fizicianul cu suflet de poet a ţinut făclia românismului aprinsă acolo, în Crasna lor dragă, susţinuţi şi îndemnaţi şi de ceilalţi fraţi şi unica lor soră Maria. (mai mult…)

Lia Ruse – Prier

Râde iarşi timpul!..Ce troian, ce ger
Era-n furtunile rele, ce zăpezi şi,..vai
Împânzeau aerul într-un zbucium de nai
Și, ningea violent din cer…
Se urcă abur de nea! Cum, toate s-au dus :
Zăpezile, gerul şi-atâtea tăceri,
Tristeţea rămasă peste ziua de ieri
Și-un galben, în nori, la apus…
Astăzi, e prea bine,.. e înalt şi frumos!
Iarnă, ce greu a fost şi, nu vreau să mai ştiu
În golul de afară acum, e destul şi e viu
Respirăm aer sănătos… (mai mult…)

Titi Nechita – Buburuzele

Pe sub uși, printre ferestre,
Făr’ a prinde eu de veste,
Îmbrăcate-n roșii bluze
Dau năvală buburuze.

Cu rochița lor pătată
Vin grămadă și pe dată
Își fac vânt din aripioare
Să ajungă pân’ la soare.

Nu gândesc și nici n-au teamă
Doar că n-au băgat de seamă.
Când făcut-au aste planuri,
N-au scos sticla de la geamuri! (mai mult…)

Mihai Merticaru – Un intervievat intemperat

O carte cuprinzând un interviu-fluviu de nu mai puțin 250 de pagini a apărut la Editura Rawex Coms, București, 2018, mărturie sinceră și curajoasă a unui poet, gazetar, redactor de cărți, istoric și critic literar, care, neîndoielnic, va răscoli multe spirite.
Judecățile de evaluare transpuse în secvențe cine-verite ne îndreptățesc să afirmăm că poetul Florentin Popescu întruchipează modelul de scriitor-cetățean care își sacrifică liniștea sufletească și prietenia cu mulți confrați pentru a face să triumfe adevărul, binele, dreptatea și alte valori morale, demascând arivismul, degradarea ființei umane, goana după privilegii, agresivitatea veleitarilor, diluviul editorial, infantilizarea publicului de către televiziuni, măcelărirea limbii române, etica de cumetrie, solidarizarea generaționistă, promovarea zgomotoasă a „valorilor” de grup, superlativita de care suferă mulți cronicari literari și multe altele.
Un aspru rechizitoriu se dezlănțuie la adresa poeziei contemporane: „ceea ce publicul (încă) mai numește poezie din ceea ce se publică cu duiumul prin reviste și prin volume numai poezie nu e. Fel de fel de bazaconii, de găselnițe, de împerecheri de cuvinte, de aiureli sunt promovate de autorii lor drept poezie … în care e abordat libidoul, în care se face caz de sexualism, mergându-se până la descrieri în amănunt a diverselor forme de prezentare a organelor sexuale și a altor aberații. În lirica noastră s-au scăpat caii de tot”(pag.50). În sfârșit, iată că a apărut cineva care să ne spună că regele e gol. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

ÎN FIREA LUCRURILOR

Cu Zaharia, care are o tarabă de falafel şi răcoritoare , am rămas în relaţii bune de când am procedat la un schimb de experienţă folositor pentru amândoi: eu am vândut falafel câteva zile, iar el s-a comportat ca un intelectual. De atunci eu cumpăr din când în când o jumătate de porţie, iar el poartă freză cu cărare la mijloc şi a fost ales preşedintele Asociaţiei micilor restauratori. Chiar l-am întrebat zilele trecute:
– La ce vă trebuie o asociaţie? Că doar voi sunteţi, prin specific, foarte individualişti. Tu ai un chioşc cu plăcinte, altul vinde burecas sau tartine cu tuna, altul are o gheretă cu îngheţată… Ori nu aveţi nici o legătură unul cu altul, ori sunteţi la concurenţă şi abia nu aveţi nici o legătură. Explică-mi, te rog!
– O să-ţi explic, a acceptat Zaharia, ştergându-şi cu poala maioului ochelarii de soare. O asociaţie are scopul de a apăra interesele celor asociaţi. Ideia ne-a venit în ultima vreme, de când cu toate grevele şi demonstraţiile… Inţelegi că noi, prin firea lucrurilor, avem nevoie de vad. Nimeni n-o să deschidă o afacere cu covrigi la filarmonică sau un chioşc la o galerie de pictură. Altfel stau lucrurile când e vorba de o piaţă, de un centru comercial, de o şcoală sau de parlamet… (mai mult…)

Gheorghe A.M. Ciobanu: Spuse amvonic, respuse poetic…

IPS Ioachim

Simbolic, alegoric, estetic, e o suită de gânduri, devenite apoi, rânduri. O suită apartenentă unui mitolog, abil ca un duo triadic, slujind și Cerul cu Pământul și Sacrul cu Profanul, aparținând, deopotrivă, la amândouă, ca o ipostază ce desăvârșește Triada. E scribul nostru, mereu ca neo-scrib, nu doar mânuitor de pană, ci de-o gândire cu înțelepciune.
Arhiepiscopul de la Roman și Bacău, Preasfinția Sa Ioachim, ne dăruiește acum un nou volum: „Pelerini prin tărâmul Cuvântului”. Cuvântul care, pentru noi, înseamnă Începutul.
Liturgic Cuvântul, plin de Har, ne este dăruit și ca Geneză și ca Simbol, de la o înălțime, nu doar geometrică, ci semnificând prea Purul Ființării existențiale, transpus în existența noastră de zi cu zi pe Terra. Este Amvonul, un alt simbol arhitectonic după Catapeteasmă și Altar, ce reprezintă un alt fel de bolți, acum interioare, care exprimă, mai complex, Credința. De la această înălțime se răspândesc acele tălmăciri telurice numite și Predici.
Aceste vorbiri sacro umane sunt pentru autorul volumului de față un Vouă liturgic prin care, pe viu, se întețește legătura dintre credincioși prin arta literară, prin poezie…de la Amvon, la unison sacralic. (mai mult…)

Magdalena şi Constantin Mănuță: Antologia unui cenaclu literar – artistic

A ieşit de sub tipar o nouă publicaţie cu privire la istoria apariţiei şi activităţii de la început şi până în prezent a Cenaclului literar – artistic IA’ŞI SCRIE, la Editura StudIS, Iaşi, 2019, sub coordonarea scriitorilor NINA GONŢA şi Constantin ANTON, intitulată ANTOLOGIE, o Cronică a şedinţelor susţinute în perioada anilor 2017-0218.
Lucrarea, o spunem din capul locului nu este o Antologie propriu-zisă, ci o istorie, o oglindă a activităţii derulate pas cu pas în răstimpul ce a trecut de la înfiinţare, vineri 29 septembrie 2017 la orele 17,00, la sediul Filialei „Ion Creangă” a Bibliotecii judeţene „Gh.Asachi”Iaşi.
Este un JURNAL DE CENACLU – „Incursiuni”, care evidenţiază toate şedinţele de până acum, în număr de 18 – un bilanţ de etapă, riguros consemnat şi redactat de scriitorii: Nina Gonţa, Constantin Anton, deosebitul jurnalist scriitor Dan Teodorescu, Lidia Gonţa Grosu, Ana Onică, Ana Opran, Liliana Tirel, sunt doar câţiva dintre mulţii moderatori ce au condus şedinţele cenaclului de-a rândul celor 18 întâlniri.
La pagina 127 vom întâlni o succintă Posfaţă la această carte – jurnal antologic, semnată de scriitorul preşedinte al Cenaclului literar – artistic IA’ŞI SCRIE, Constantin Anton. (mai mult…)

Dorel Schor – Ședința locatarilor

Ieri, cam spre seară a avut loc şedinţa locatarilor din blocul nostru pentru alegerea noului comitet. Noul comitet ales în unanimitate era exact vechiul comitet, de care noi ne-am declarat foarte mulţumiţi, mai ales de preşedintele Boris Israelovici Glazpapier. L-am felicitat călduros şi nu am contenit cu laude la adresa lui, până ce măgulit, Boris a scos o sticlă cu vodcă şi nişte biscuiţi, pe care îi pregătise pentru orice eventualitate.
– Dragi vecini, a spus Boris, vă mulţumesc pentru încredere, dar trebuie să ştiţi că funcţia de preşedinte de bloc este un fleac pentru mine. Unora dintre voi le-am povestit că am fost preşedinte de sindicat la o fabrică de textile cu vreo două mii de muncitoare în trei schimburi. Aveam biroul meu, câţiva subalterni şi era destul să dau un telefon la forurile de conducere şi se rezolva orice problemă. Ăsta eram eu! (mai mult…)

Melania Rusu Caragioiu – Mult iubita mea poetă, Cristina-Marina Murgea

Timpul trece, uitarea se așterne atunci când anii se adună.
Din adâncurile memoriei și al singurului geamantan, am scos aceste file, din atașamentele de față, file, care la vremea lor m-au bucurat nespus
Toate au fost cam astfel:
Locația: Timișoara și București și…
Prietena mea Domnișoara octogenară Profesoara Natalia Lăzărescu, fostă prietenă cu Pierre Benoit , la Istanbul, era o mare amatoare de concursuri și se bucura precum un copil atunci când primea un premiu din străinătate, dânsa având dorința de a se vedea mereu călătorind, ca în tinerețe, dar acuma puterile fizice și materiale nu o mai ajutau.
În plus pentru atât de multă corespondență cu străinătatea ajunsese să bată la ochi. A mai făcut și imprudența să forografieze un peisaj citafdin frumos, în apropierea Sediului securtității din Timișoara și pentru aceasta a fost chemată la un interogatoriu și pusă la ordine. (mai mult…)

Vasile Filip: În vâltoarea vieții

Multă vreme – poate chiar și în timpurile contemporane nouă – în memoria publicului cititor imaginea scriitorului îl înfățișa pe acesta ca pe o ființă eterică, izolată în turnul de fildeș, într-un univers de nepătruns, dincolo de vâltoarea vieții din care, la drept vorbind, își culegea subiectele metamofozate în opere literare. Uneori – în capodopere. Fără îndoială, această viziune nu corespunde decât, poate, pe ici – pe colo cu realitatea. Într-o bună măsură, însă, ea dovedește prețuirea publicului, exprimată și ea într-o manieră artistică, metaforică. Trebuie, deci, luată ca atare, viața… internă – individuală sau de breaslă – oferind și posibilitatea unor considerații mai realiste și mai puțin… lirice.
În cazul scriitoarei Vavila Popovici, chestiunea este cât se poate de lesne de pătruns și se înțeles. Autoarea ni se înfățișează ca un spirit ancorat profund în realitățile pe care le trăiești la modul direct, neocolind, însă, pe cele tangențiale doar, dar care îi dau, și ele, posibilitatea de a se exprima în registre mai cuprinzătoare și mai relevante. (mai mult…)

Gh. A.M. Ciobanu – De la Geneză la Big Bang

Gh a m Ciobanu

Un nou secol, un nou mileniu, un repetat ,,memento” la adresa multor probleme cardinale ale omenirii, dintre care acea a ,,Tăcerii lumii”, ca și cea legată de ,,Sfârşitul” ei rămân, în mod deosebit, ca purtând în ele cea mai mare încărcătură de şoc.
Un ,,şoc al prezentului”, chiar dacă acestea se preocupă de un ,,ab initio” și de un ,,finis” al firii. Un ,,de la A la Z” cosmic, cu atât mai actual cu cât cea mai importantă religie a planetei îşi rotunjeşte, pentru a doua oară, milenara sa certitudine istorică, o religie care, de douăzeci de veacuri, a sanctificat , fără nici o derogare, existenţa unui început, ca şi al unui seism finalic ale lui ,,a fi”. La aceasta se mai adaugă şi modelul segmenţial al gândirii umane, al acestei inteligenţe superioare pentru care, orice din univers, se însumează în segmentul algoritmic AB. Pentru ea şi întregul, ca şi infinitatea sa de componente finite, trebuie să fi avut o ,,geneză” şi urmează a avea, peste o minisecundă sau peste un megacronos, o ,,Apocalipsă”. Să ne oprim acum, ,,primo tempo”, la acel ancestral ,,să fie”, care, la începuturi, s-a întrupat într-un ,,a fost ”. Aproape toate religiile omenirii au pus pe prim plan problema zămislirii lumii, fie din ,,ceva” sau din ,,nimic”, fie spontan sau în momente succesive, fie catastrofic sau olimpianic. (mai mult…)

Trăiți frumos, dar cu discernământ!

Suntem în zilele premergătoare sărbătorii împărătești a Maicii Domnului, Buna Vestire. În întreaga țară se organizează Marșul pentru viață, în cadrul căruia tineri de toate vârstele ies să susțină dreptul la viață recunoscut fiecărei persoane, încă de la concepere. Evenimentul divin în preajma căruia suntem chemați să mărturisim credința noastră în Cel care este Calea, Adevărul și Viața, semnifică anunţul lui Dumnezeu pentru însănătoşirea vieţii. Este Buna Vestire a refacerii şi a preţuirii darului vieţii.
Orice aflare a zămislirii unui prunc este o Bună Vestire. Pentru toţi, această veste să fie o Bună Vestire a tinereţii, să rămână veşnic vie în inimile voastre şi să vă dăruiască din puterea şi vigoarea ei tuturor! Preţuiţi darul vieţii! Preţuiţi unicitatea persoanei! Tuturor Dumnezeu să vă dăruiască Bune Vestiri şi să vă binevestească bucuria care este roada Duhului Sfânt!

ips_binecuvinteaza_zambitor_blue

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
Înaintea acestor timpuri confuze pe care le trăim noi astăzi, orice copil născut în această lume era considerat un dar al lui Dumnezeu și o mare binecuvântare pentru familia născătoare de prunci. Astăzi, orice copil venit în lume presupune o provocare, un risc. Chiar dacă așa s-a ajuns să fie considerată naşterea unui copil, Vă îndemn părintește și prietenește să vă asumați acest risc și să fiți încredințați că Dumnezeu, Care este iubire, a pregătit încă din eternitate modul de a asigura existența tuturor până în veșnicie. De aceea, în orice familie creștină, vestea venirii unui copil pe lume, trebuie să apară concomitent cu disponibilitatea părinților a se sacrifica pentru el, deoarece nașterea unui copil este sinonimă cu jertfa. (mai mult…)

Titi Nechita – Niște ciori

Niște ciori, cam bosumflate
Stau pe-o ramură de plop
Și privind de sus, plouate,
Își dau ghionturi, fără scop!

Nu știu care dintre ele
A fost prima la ghiontit,
Dar uitând de toate cele,
Mă întreb: ce-or fi pățit?! (mai mult…)

Galina Martea: Haos postelectoral – între interese și principii

Ar fi greu să-ți imaginezi că societatea basarabeană ar putea exista fără probleme, fără intrigi, fără smecherii din partea clasei dominante. Deci, este imposibil să-ți imaginezi că după scrutinul electoral din 24 februarie al anului curent situația ar putea fi de o altă conjunctură. Dacă să analizăm evenimentele de ultimă oră ce au loc în cadrul societății, cu precădere în cadrul partidelor politice care în baza voturilor acumulate au reuțit să se promoveze în noul legislativ, format în baza procedurii de validare a alegerilor susmenționate de către Curtea Constituțională, atunci vom vedea că starea lucrurilor nu este nici pe aproape în limite onorabile. La ordinea zilei din partea unor forțe politice se regăsește din nou aceeași atitudine de denaturare intenționată a adevărului ce are drept scop înșelarea maselor/ electoratului, iar scopul prioritar este de a domina puterea legislativă, aceasta fiind una dintre cele mai importante puteri ale statului. Interesele unor politicieni din noul Parlament sunt de proporții (cu toate că încă nu s-a ajuns la formarea unei coaliții majoritare pentru ca noul legislativ să funcționeze), iar principiile acestora sunt raportate la niște obiective ce sunt corelate cu aspectele vicierii, aspecte ce nutresc doar soluționarea intereselor personale și, bineînțeles, nu celor publice. Astfel societatea (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

2

 

Mareea nopţii se retrage
Cu unda visului ce trece
Şi îmi aruncă iarăşi leşul
La ţărmul dintre somn şi veghe

Acolo unde, încă-n ceaţă,
Trăgându-şi sângele din mare
Lumina zilei îşi înalţă
Stihia ameninţătoare.

Dorel Schor – Vacile sfinte

  • Ce se întâmplă când un obiect util ajunge inutil? Dar cu un om!?
  • Vocile celor care sunt contra se aud mai tare decât ale celor care sunt pentru.
  • Haz de necaz… Primul trece,celălalt rămâne.
  • Niciodată nu e prea târziu ca să dovedeşti cât eşti de prost.
  • Sunt aproape un Zero spuse Unu (Adrian Grauenfels).
  • „Mi-am propus s-o iau de la capăt, dar nu m-am decis de la care capăt”.
  • De ce în tipărituri greşelile se strecoară?
  • Studiez acum teoria haosului… Unde naiba mi-am pus notiţele?!
  • „Triunghiul drept are două catetere mai scurte şi o ipoteză mai lungă”.
  • Ca să nu schimbi, trebuie să ai un fond ce trebuie păstrat (Mircea Radu Iacoban). (mai mult…)

Victor Ravini – Metode vechi și noi

Metodele de cercetare științifică evoluează și se îmbunătățesc de la o generație la alta, chiar și în domenii care avansează mai încet decât cercetarea spațială, cum ar fi cercetarea în filologie, în știința religiilor sau în alte domenii umaniste. Noi avem acum alte mijloace de informare decât au avut predecesorii noștri, putem citi cărți care încă nu apăruseră pe vremea lor, exigențele au sporit, am învățat multe din greșelile trecutului, mentalitățile s-au schimbat, avem o vedere mult mai largă decât aveau generațiile anterioare și este normal că noi gândim mai altfel decât au gândit savanții, care au fost ce au fost și nu mai sunt. De bună seamă că metodele cercetătorilor anteriori ai Mioriței, în măsura în care au avut vreo metodă clară, sunt mult rămase în urmă și nu mai corespund exigențelor de azi. Cu așa metode cum erau cândva, nici nu e de mirare că au ajuns la concluzii care au stârnit nedumeriri, au provocat vrajbă între savanți și amărăciune sau descurajare la cam toți dintre noi cei mulți. Pe unii ne-a mâhnit, pe alții ne-a indignat. O sumedenie de interpretări contradictorii au ca numitor comun înțelegerea Mioriței pe dos, denigrarea poemului nostru național, a ciobanului și a românilor în general. Interpretările predominante și bine trâmbițate ale Mioriței, oricât de binevoitoare ar vrea să fie, sunt o insultă națională. Nu putem accepta să rămânem cu ochii în noroiul, în care a fost trântit poemul nostru național și să fim terfeliți în acest fel. (mai mult…)

Nicolae Motrescu la 75 de ani (în memorian)

La 22 martie anul curent profesorul, publicistul, activistul Nicolae Motrescu din comuna Crasna ar fi împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani.
I-a fost dat să vină pe lume în ziua de 22 martie a unui an cam greu, 1944. Pe stil vechi sărbătorim în această zi 40 de sfinţi.
Aşa a vrut soarta, probabil, ca tot într-o zi de primăvară să plece subit, neaşteptat, pe alt tărâm. Iată că la 18 martie s-au împlinit deja 11 ani de când nu-l mai avem printre noi. Nu-i mai auzim vocea cu un tembru deosebit, nu-i admirăm statura dreaptă şi ţinuta-i demnă. Profesorul, publicistul, autorul de cărţi, omul şi crăsneanul Nicolaie Motrescu a plecat într-un martie al anului 2008 spre zările albastre. A fost şi a rămas pentru totdeauna fratele mai mic al regretatului poet crăsnean Ilie Motrescu. A fost un bun român, un mare patriot al neamului şi baştinii chiar şi în acele vremuri de restrişte, fapt pentru care a suferit toată viaţa. Alături de regretatul său frate Ştefan Motrescu, fizicianul cu suflet de poet a ţinut făclia românismului aprinsă acolo, în Crasna lor dragă, susţinuţi şi îndemnaţi şi de ceilalţi fraţi şi unica lor soră Maria. (mai mult…)

Dorel Schor – Foc la delicateseVavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile viețiiDorel Schor – Un clasamentȘtefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii românePr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian: Învierea Domnului ca temei existenţialDorel Schor – Gaura covrigilorNicolae Vălăreanu Sârbu – PoemeCezarina Adamescu – Cronică literară la volumul ,,Poeme Vălărene’’ de Nicolae Vălăreanu (Sârbu)Victor Ravini – Dacă ciobanul din Miorița a fost sau nu a fost omorâtMĂRTURISIRI ȘI NOTE DE LECTOR ASUPRA CĂRȚII ,,INCĂTUȘATĂ ÎN TÂRZIU” A POETEI MARIANA POPA , consemnate de Melania Rusu CaragioiuProf. univ. dr. Mircea Lăzărescu, la o lansare de carte: Hermeneia de Mirela Ioana DorcescuDorel Schor – Idei puțineDorel Schor – schițeDorel Schor: Schiţe umoristice – Ce mai faci?Texte literare din antologia „Zidul de hârtie”Hermeneia- lansare de carte la Uniunea Scriitorilor din TimișoaraDorel Schor – schițeDorel Schor – Capra vecinuluiVasile Filip: Iubirea – stare celestăVavila Popovici – Despre onestitate și mitocănieDorel Schor – Instrucțiuni pentru dormitEleonora Schipor – Nicolae Motrescu la 75 de aniLia Ruse – PrierTiti Nechita – BuburuzeleMihai Merticaru – Un intervievat intemperatDorel Schor – schițeGheorghe A.M. Ciobanu: Spuse amvonic, respuse poetic…Magdalena şi Constantin Mănuță: Antologia unui cenaclu literar – artisticDorel Schor – Ședința locatarilorMelania Rusu Caragioiu – Mult iubita mea poetă, Cristina-Marina MurgeaVasile Filip: În vâltoarea viețiiGh. A.M. Ciobanu – De la Geneză la Big BangTrăiți frumos, dar cu discernământ!Eugen Dorcescu – metafora poeticăTiti Nechita – Niște cioriGalina Martea: Haos postelectoral – între interese și principiiTiberiu Tudor – versuriDorel Schor – Vacile sfinteVictor Ravini – Metode vechi și noiNicolae Motrescu la 75 de ani (în memorian)

Galina Martea – Cum să obții democrația?

Cu aproape trei decenii în urmă am crezut că vom pipăi, cu adevărat, fenomenul democrației, aceasta fiind o formă de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către popor, așa afirmă dicționarul explicativ român. Aproape cu trei decenii în urmă am crezut cu toții că în sfârșit este obținută acea libertate socială de care are nevoie omul simplu al societății, poporul. Am crezut…, însă realitatea prezentă ulterior s-a dovedit a fi nespus de dură. Dacă unele țări din fostul lagăr comunist, prin inteligența lor (spre exemplu, țările baltice), au reușit pe parcursul acestor trei decenii să obțină ceea ce și-au dorit și ceea ce și-au propus din start după destrămarea imperiului sovietic, atunci unele țări, precum Basarabia, nu au izbutit nici pe aproape să se încadreze în limitele obiectivelor dorite de către popor. În timp, s-a promovat o cultura politică de tip haotic care, într-un final, a produs și a instaurat în cadrul Moldovei, stat independent de după 1991, fenomenul unei anarhii absolute, aceasta reprezentând în mod real o stare de dezordine totală în cadrul țării, de haos și, nemijlocit, de atitudine nesatisfăcătoare a individului față de propria colectivitate. Însă această anarhie, în mod special, cu privire la atitudinea nesatisfăcătoare/ intolerabilă a individului față de propria colectivitate Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Ticăloșie

Dacă moartea ar fi sfârșitul a tot, cei mai în câștig ar ieși ticăloșii, fiindcă o lespede pe
mormânt i-ar izbăvi și de trup și de suflet și dezbaterea s-ar încheia astfel pentru totdeauna.” – Platon
Scriam în eseul „Despre cinste, necinste și ticăloșie”‚ că ticălosul fură, minte, stăpânește în afara oricărei legi; că vrea în orice chip să învingă, să stăpânească. Iată că am avut astăzi ilustrarea acestor afirmații.
Proiectul de lege care prevede modificarea Codului penal a fost adoptat miercuri în Camera Deputaților, în calitate de for decizional, cu 167 de voturi „pentru”, 97 de voturi „împotrivă” și 19 abțineri. Modificarea s-a făcut în 2 zile cu tupeul, nerușinarea autorilor, cu nerespectarea legilor, cu nepăsarea totală față de interesele oamenilor, față de soarta țării. Modificările au fost făcute pentru un grup restrâns de persoane, în raport cu populația acestei țări. Ele nu reprezintă interesele generale ale cetățenilor, ci reprezintă interesele grupului restrâns, de a facilita înlăturarea în unele cazuri a răspunderii penale a infractorilor – funcționari publici și infractori de drept comun. Direct spus, s-a înlesnit dreptul de a păcătui, în scopul dobândirii de bunuri materiale – funcții bine plătite și averi ilicit dobândite. Credința și bunul simț al omului nu permitea în trecut, ca oamenii să nu fie trași la răspundere și pedepsiți pentru greșelile lor. De astăzi toleranța față de abuzuri și nedreptăți va fi deosebit de generoasă, ceea ce va crea un decalaj și mai mare între populația avută și cea sărăcită. Read the rest of this entry »

Mirela-Ioana Dorcescu – Revitalizarea poeticii orfice

Mirela_dorcescu_

Prefață la volumul de poeme : Maria Bologa, Râul hrănit de mâna ta (sub tipar, la Editura Eubeea, Timișoara)

Absența e-o prezență mult mai cruntă,
Mai greu de îndurat decât prezența”. (Eugen Dorcescu, Absența)

În prelungirea prolificei tradiții orfice, Maria Bologa aduce în atenția publicului său o amplă lamentație despre chinul de a fi singur, prăbușit, pe punctul disipării eului, ca un naufragiat, aflat într-un soi de sfârșit de eră și de lume („Dimineața, ceaiul e băut din căni cu inscripția/ Apocalipsa” – II. Râul hrănit de mâna ta (Imersiuni), 28; „Ne reîntoarcem în golful tăcerilor noastre,/ de parcă ar fi ultima lume…” – IV. Poeme, 4. la suprafață), căruia, în chiar clipa nimicirii, i se relevă esența existenței:

„nimicul bărcii mele prinde miez…” (IV. Poeme, 2).

O asemenea poezie profundă, de natură autoreflexivă, predilect semiotică, s-ar încadra într-o lirică existențială, cu vechi rădăcini și cu resurse de înnoire în prezent („În noul mit e doar un semn de existență” – II. Râul hrănit de mâna ta (Imersiuni), 5). În universul de apă, foc, pământ și cer al Creației, ființa umană, care a cunoscut cândva fericirea, dar a rămas fără ea și fără nicio șansă de a o redobândi, continuă să fie un inepuizabil microcosm explorat de existențialiști, fie ei artiști, filosofi, antropologi sau teologi. În opțiunea tematică a Mariei Bologa, numeroasele perspective semantice creionate converg întru relevarea zădărniciei visului de fericire al Read the rest of this entry »

Adrian BOTEZ: Oare, deja, merităm? Glose la ANTOLOGIA realizată de doamna Elena Armenescu: „UNIREA FACE PUTEREA”

…Toate cărţile (bune…) merită respect, dar aceea pe care o am în faţă, acum, merită un respect cu totul deosebit. Este o “Antologie Centenară”, alcătuită de doamna ELENA ARMENESCU : “UNIREA FACE PUTEREA – 100-ROMÂNIA: 1918-2018 – SĂRBĂTORIM ÎMPREUNĂ”, editată (splendid!) la Râmnicu Vâlcea, de Editura Antim Ivireanul, 2018. Evident, nu Antologia împlineşte suta de ani – ci Antologia evocă, “sine ira et studio” (din punct de vedere istoric, cultural şi literar), împrejurările şi reacţiile lirico-patriotice, faţă de „UNIREA CEA MARE”, cum i se mai zice actului istoric, de la 1 Decembrie 1918. Unirea Ardealului, cu Patria-Mamă. Sau, dacă vrem să fim exacţi, Unirea MAMEI cu Fiica… – …pentru că, în Ardeal, bate inima Sarmizegetusei, cea atotîntemeietoare, precum în Carpaţi, aşa şi-n lume…

Având în vedere că Antologia de faţă se referă la un act politico-spiritual, care a preocupat şi frământat o Europă întreagă (după primul război mondial), se pune problema: această carte poate deranja-irita sensibilităţi europene? Da şi nu: cine-i fără minte, se simte agresat şi de o floare de grădină, ori de un fluture…; dar cine-i cu minte (şi cu echilibru deplin în mintea aceea), citeşte, admiră, discută-comentează. Doamna ELENA ARMENESCU (ca artist cu autoritate) putea, dacă ar fi căutat, cu orice preţ, scandalul senzaţional, „profitabil”, să alcătuiască o Antologie-de-scandal – periculoasă, pentru însăşi existenţa poporului român. Read the rest of this entry »

Iuliana Năstase-Onu: Viorica Agarici – model de sacrificiu şi umanism

36509314_1903886379631731_4021915664984834048_n

Eu sunt povestea. Am copilărit cu această poveste, am cunoscut o pare din personaje, inclusiv pe Doamna Viorica Agarici. Activitatea lor dedicată voluntariatului m-a marcat și m-a determinat să urmez același drum.
Prin această poveste adevărată, petrecută în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, încercăm să arătăm lumii că romașcanii, românii sunt oameni prietenoși și că istoria noastră din acea perioadă de război nu se bazează numai pe acțiuni de cruzime ci și pe sacrificiu și umanism. M-am întrebat de multe ori, de ce noi românii nu vorbim despre astfel de momente, de ce în cartea de istorie nu există o lecție dedicată acestor evenimente? Alături de Societatea Română de Cruce Roșie facem un apel în acest sens, arătând că nu trebuie să acceptăm numai lucrurile urâte petrecute în acei ani în România. Același lucru m-au întrebat și un grup de prieteni din Haifa în vara anului trecut, atunci când au vizitat Gara din Roman, unde a avut loc evenimentul: „De ce nu vorbiți despre asta? Voi trebuie să faceți acest lucru, să se știe în lume despre aceste eroine. De ce nu promovați povestea ?Read the rest of this entry »

Ziua Crucii Roșii Române – marcată de voluntarii de la Crucea Roșie Neamţ

34842568_1866224310064605_5174030587618394112_n

„Elogii pentru o nobilă Doamnă”( A. Munte, „Curierul Israelit” – 1944)

,,Această femeie ca și alti români salvatori reprezintă sufletul românesc în acele vremuri de suferintă a evreilor’’                                                                                                                                Rabin Dr. Alexandru Safran

Doamna Viorica Agarici va rămâne în conştiinţa umanităţii prin atitudinea ei în calitatea de şef al Filialei oraşului Roman a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie când, prejudecăţi şi reţinerea celor care o înconjurau a dat dovadă de curaj, înalt umanism oferind ajutorul organizaţiei careia îi era devotată şi în ale cărei principii credea.
La trecerea prin gara Roman a “trenului morţii” care transporta, în condiţii îngrozitoare sute de cetăţeni români, evrei din Iaşi deportaţi spre lagărul de la Călăraşi, Viorica Agarici cu autoritate şi cu o dârzenie care au impresionat pe toţi cei prezenţi, a făcut ceea ce ar fi trebuit să fi făcut Crucea Roşie în astfel de situaţii, indiferent de apartenenţa şi criteriile de orice fel aplicate deţinuţilor, salvând de la moarte oameni nevinovați. Read the rest of this entry »

George Petrovai – America a fost sfidată de o triadă deocheată…

Așezați la întretăierea unor importante drumuri politico-economice și strategico-militare dintre Estul și Vestul nu doar european, cârmuitorii din istoria modernă a României, îndeosebi cei de după primul război mondial și bolșevizarea Rusiei, au fost intens preocupați de încheierea unor alianțe internaționale care să ne apere de neîncetatele tendințe expansioniste ale muscalilor. Da, căci încă din vremea lui Petru cel Mare și a „Testamentului” său, pericolul rusesc în varianta țaristă și apoi bolșevică a reprezentat pentru români un mult mai serios motiv de îngrijorare decât cel austriac, maghiar sau nemțesc, ba chiar și decât cel turcesc. Că, vorba lui Petre Țuțea, veacurile de dominație otomană sunt aproape floare la ureche în comparație cu tăvălugul muscălesc, sub care cu toții am fi fost obligați să învățăm limba rusă cu dicționarele pe genunchi, cam așa cum s-a întâmplat în atrocele deceniu de jaf și sovietizare de după al doilea război mondial.
Iată de ce, umiliți la ei acasă direct de muscali sau – cel mai des – de sculele acestora, speranțele și încrederea grosului românilor s-au îndreptat ba spre democrațiile occidentale consolidate (Franța, Marea Britanie), ba spre lighioana nazistă mai puțin Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Legea seriilor

Stau cu Manaşe la un pahar cu bere la bodega din colţul străzii. De regulă, când ne întâlnim, vorbim vrute şi nevrute, dar astăzi Menaşe are toate motivele să fie foarte necăjit.
– Ieri am avut un accident cu maşina. Un tip cu Mercedes a intrat în mine, a lovit
daradaica mea lateral, în uşa din faţă şi a boţit-o parţial. Culmea că el nu a păţit nimic, automobil de altă calitate.
– Hmm. spun eu, măcar i-ai luat numărul…?
– L-a luat el pe al meu, eu am fost vinovat, nu el. Dar sper să mă lase în pace că maşina lui e bine mersi.
– Atunci fii mulţumit că ai scăpat sănătos.
– Eu da, dar Rozica e cu o mână în scutece. Am dus-o la spital. I-au prescris antinevralgice şi i-au recomandat odihnă trei săptamâni… Cum o să mă descurc?
– Cu gospodăria?
– Lasă gospodăria… Cu reparaţia la portieră. Nu vreau să mă adresez la ăştia cu asigurarea, că pierd prima anul viitor. O fac pe cont Read the rest of this entry »

Dorel Schor: Liviu Lăzărescu, măiestrie, inteligenţă şi tenacitate

Sub grui

Maestrul Liviu Lăzărescu despre opera căruia am mai scris, subliniinu-i în primul rând sensibilitatea, dar în acelaş timp originalitatea şi realismul profund, expune în această vară în Timişoara, oraş care şi-a dovedit în ultima vreme în mod deosebit valenţele culturale. Timişoara vine după Deva, oraşul transilvan de care este legată adolescenţa pictorului, „mirabilul ceas al trezirii spiritului” în tânărul care va deveni peste ani profesor la academia de arte frumoase.
La expoziţia de la Timişoara sunt expuse multe din lucrările picturale ale lui Liviu Lăzărescu care excelează cu portretele sale, cu florile neasemuite surprinse în gingăşia lor, cu metaforice naturi statice şi cu nostalgice peisaje din ţară dar şi inspirate din misterul citadin al oraşelor europene. În toate, pictorul strecoară pecetea lui personală care presupune în pofida discreţiei sale, măiestrie, inteligenţă şi tenacitate. Read the rest of this entry »

Andrés Sánchez Robayna – Poema para Eugen Dorcescu (Poem pentru Eugen Dorcescu)

 

Andrés  Sánchez  Robayna

(Querido Eugen:

Le envío estos versos (inéditos) como regalo de un nuevo tiempo, de una nueva esperanza, de una puerta —la del amor— eternamente abierta ante nosotros.
Con los mejores deseos para usted y para Mirela en estas fiestas y en todo el tiempo por venir, su amigo Andrés.)

PUEDA el cielo estrellado concederte,
cuando sales en medio de la noche,
su oscura claridad. Puedan las Pléyades
darte su don altivo y alumbrarte.
Pues que sales a amar, sales alegre
a contemplar, y tú también entregas
toda tu luz, toda tu oscuridad.
Que te bañe el ardor del aire ciego.
Que el firmamento escrito sea tu manto
y tu luz la del Oso y el Cangrejo. Read the rest of this entry »

Tiberu Tudor – versuri

*

Sub văpaia lunii un pustiu de cretă,
Nu mai duc niciunde anii ce-au rămas,
Timpul mă striveşte ca pe o monedă
Încercând cu dinţii aurul meu fals.

Unde este urma paşilor mei siguri,
Sufletul ─ cel aspru şi nemuritor ─
Potrivindu-mi viaţa numai după visuri,
Alegându-mi drumul numai după nori. Read the rest of this entry »

Ani de liceu… Clasa a X-a F, Liceul Roman Vodă, Roman, 1978

[flickr_set id=”72157698017519224″]

  1. prof. ANDA ENACHE – ROMAŞCU SANDINA-BLEORTZ MIHAELA
    2 VARNAIOTE CĂTĂLINA – ANTOCHE CARMEN
  2. ZAHARIA ANA – ZAMFIROIU MARIANA
    4.IANCU IONELA- MOCANU ELENA
  3. STOLERIU MARINA
  4. PETRACHE EMILIA
  5. PETRACHE EMILIA- STOLERIU MARINA
  6. MANDACHE ELENA – STOLERIU MARINA-PETRACHE EMILIA
  7. GRĂPINA MARIANA – ŢUŢUIANU EMILIA Read the rest of this entry »

Dorel Schor: Yudith Englard Realitatea în mişcare

20180628_170823

Numele pictoriţei Yudith Englard figurează în topul celor sută de artişti plastici israelieni care s-au remarcat în ultima vreme. Desigur, e greu să faci un clasament în materie, într-un domeniu în care este mult loc la subiectivism precum susţine vocabula „de gustibus non disputandum”, dar faptul pledează fără discuţie pentru originalitatea şi calitatea creaţiei ei. De altfel, lucrările ei sunt colecţionate de numeroşi amatori de artă particulari, precum şi de mari colecţii ale unor instituţii prestigioase precum banca Diskount, banca Leumi, centrul Rabin, spitalul Tel Hashomer sau… Universitatea Michigan din America.
Yudith Englard vede realitatea în mişcare continuă, aşa cum şi în natură totul se schimbă, precum norii călători sau vântul, sau atmosfera dar şi valorile materiale sau spirituale. O dezvoltare dinamică, o realitate modernă reprezentativă înfluenţează limbajul ei Read the rest of this entry »

Concursul național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”

REGULAMENTUL
CONCURSULUI NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ „VASILE VOICULESCU”
-Ediția a XXIX-a – 2018-

Concursul Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”, ediția a XXIX-a, se desfășoară în anul în care aniversăm Centenarul făuririi României Mari, eveniment cu profunde semnificații în istoria poporului român.
Concursul este organizat de Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” Buzău, Direcția Județeană pentru Cultură, Primăria comunei Pârscov, Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău, Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu”, în colaborare cu Muzeul Județean Buzău și Editura Detectiv Literar București.
Ca și în anii anteriori, ediția din 2018 a concursului se desfășoară cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, al Consiliului Județean și al Primăriei municipiului Buzău.
Prin concursul inițiat și prin manifestările care vor preceda festivitatea de premiere, organizatorii își propun să evidențieze uriașa personalitate a marelui scriitor originar din comuna Pârscov, județul Buzău, bogata și valoroasa operă literară a acestuia.
Concursul de anul acesta se va organiza pentru două categorii de creatori: Read the rest of this entry »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Gabriel Stanciulescu

Mămă, îți aduc liliac alb!

Rătăcesc prin amintiri păstrate bine,
Mă ascund de frici ce nu mă înfrâng,
Momente neuitate, o școală lângă tine!
Nu mă certa, eu astăzi am să plâng!

Discret au fugit anii și nu am observat
Că ceasul se-ntrece cu timpul în galop,
Ne-am însoțit pe un drum drept, asumat
De-o soartă și-o viață, trăite cu un scop. Read the rest of this entry »

Galina Martea – Centenarul Unirii în versuri și proză

O nouă apariție editorială demnă de apreciere. De această dată aniversarea Marii Uniri de 100 ani se regăsește în antologia de poezie și proză „Centenarul Unirii”, Starpress 2018, Editura Olimpias, coordonator Ligya Diaconescu (poet, prozator, publicist, jurnalist). Ca un simbol al unității naționale, antologia respectivă este în exclusivitate dedicată marelui eveniment Centenarul Unirii – 1918-2018.
Cu o prefață formidabil de interesantă și de un efect aparte, din primele pagini ale lucrării facem cunoștință cu cele relatate de Al.Florin Țene (scriitor consacrat, Președinte național al Ligii Scriitorilor Români, membru al Academiei Române de Cultură și Artă), discursul fiind întitulat „Rolul literaturii în oglindirea Marii Uniri”. Având la bază subiectul centrat pe rolul literaturii române în perioada anilor 1918 – prezent, Al.Florin Țene menționează: „Dacă după Marea Unire care a împlinit visul de veacuri al neamului românesc pentru a fi uniți în hotarele firești ale României dodoloață, scriitorii, prin operele lor, au rezonat la acest mare eveniment, oglindind în scrisul lor realitățile și trăirile de atunci, iată că și în prezent, la o sută de ani, mânuitorii cuvântului toarnă în tiparele acestuia Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Comportament conflictual

Comportament-conflictual

Ura este nebunia inimii.” – George Byron

Conflictul este determinat de obicei între două părți diferite, determină stări afective ale comportamentului, de o parte și cealaltă parte, pornește de obicei de la faptul că oamenii sunt nemulțumiți de traiul pe care îl duc, de modul în care este guvernată țara și de oamenii care o guvernează. Stările conflictuale se pot amplifica în cazul în care situația economică a unei țări nu se îmbunătățește, fapt care a și făcut ca numărul conflictelor să crească necontenit, ele să existe în multe țări ale lumii.
Am mai amintit într-un eseu că omul, atunci când ajunge să fie nemulțumit, începe să se revolte, detestă conducătorul sau conducătorii, protestează față de incompetența lor, față de minciunile, nedreptățile, imoralitatea lor, iar cei vinovați nu au capacitatea de a înțelege deficiențele conducerii lor, țin „cu dinții” la funcțiile dobândite, la averile dobândite ilegal, cu alte cuvinte la interesele lor proprii și nu la cele ale țării, deși fariseismul instalat în mințile lor îi determină să mintă poporul, să le facă continue promisiuni mincinoase. Încep să urască poporul, pe acei oameni raționali și curajoși care îi critică, provocându-le multă suferință prin răzbunare și pedepsire. Găsesc un „țap ispășitor”, modelul fiind preluat de la comuniștii care întotdeauna aveau sau imaginau un dușman, aplicând pe atunci „lupta de clasă” și acuzând veșnic străinii care vor răul țării. La noi, în momentul de față – „Statul paralel” și Europa.
Zilele acestea s-au făcut niște declarații de o duritate extremă. Am putut auzi:
Modul în care s-a lucrat în Parlament până la această dată a fost caracterizat de o lentoare care nu mai este acceptabilă.”
Săptămâna viitoare PSD va alege o altă soluție.”
Vom explica fiecare pas pe care îl facem. Îl explicăm și îl facem.”
Vom merge până la capăt.”
Să fiți pregătiți, sunteți tineri, cu arma la picior, când președintele va fluiera, cu toții să fiți în București.Read the rest of this entry »

Alina Carmen Pușcaș – versuri

Jocul zorilor

Aștept cu gene mijite să se trezească zorii
Privind înlănțuirea fină a fumului cu norii,
În dansul lor armonios și fără de sfârșit
Pe ringul înstelat al cerului nemărginit.
Privesc cu nesaț dansul acesta sublim,
Îngemănarea abia zărită profan cu divin…
Se-mbujorează feciorelnic cerul în zori,
În jocul timpului nesfârșit printre nori,
Sub pâlpâirea ultimei raze pale de lună
Ce,,cu-cu-bau” parc-ar vrea să îi spună…
Apoi se-ntrec norii cei jucăuși cu ceața…
Care să spună-ntâi: ,,Bună dimineața”?
Mândrul soare le râde tuturor în față
Limpezind cerul de dimineață…

Puscas  Alina Carmen

Read the rest of this entry »

Ştefan Dumitrescu – Maiestuoasele şi tragicele imne ale iubirii

Stefan Dumitrescu

La Editura Muşatinia a apărut  volumul de poezii Maiestuoasele
şi tragicele imne ale iubirii, sub semnătura poetului Ştefan Dumitrescu!

 

 

Imnul iubirii

Se auzea iubirea cum pătrunde prin scoarţa copacilor ca o vulpe care intră în mare
săpându-şi cu labele vizuina
cel care cosea marea de ţărmuri auzea o cântare divină Read the rest of this entry »

Constantin Enianu – cântărit de memorii

Enianu

tăcerea mai grea ca răul cuvânt
m-apasă mereu în ziuă și noapte
timpul creează un cosmos înfrânt
în lumea deprinsă să uite de fapte
tunari de idei în dangăt metalic
trudesc hotărâte dureri ce nu mor
când vrabia limbii în zborul spiralic
reface istorii de spor lângă spor
astfel hotărăsc de sunt sau am fost
precupeț de credințe destoinic în bine
cu sorbul de lut ridicat fără rost
când viața preface doar lutul în sine
nimic nu e viu cântărit de memorii
când zgomotul lumii întunecă zorii

Dorel Schor – Păcatele tinereții

  • Nu veni la mine cu o rămurică de măslin… Vino cu măsline!
  • Insuccesul te lasă fără prieteni, dar şi fără duşmani.
  • Ca să te ridici, ai nevoie de aripi… Sau de coate.
  • Ce s-ar face amintirile maturităţii fără păcatele tinereţii!?
  • Cel mai bun este drumul de mijloc, cu condiţia să fie asfaltat…
  • Corupţia împarte oamenii în două categorii: Cei consideraţi cinstiţi şi cei care au fost deja prinşi.
  • Să ai dreptate e uneori cam riscant.
  • Conform regulamentului, regulamentul nu poate fi modificat.
  • Lumea se înmulţeşte dar nu în sensul dorit. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Vârsta nu contează

Primesc un telefon de la un bun prieten azi dimineaţa. Mă întreabă ce mai fac.
– Mă pregătesc pentru ora de sport, îi răspund, dacă îţi poţi închipui aşa ceva.
– De închipuit pot eu multe, dar nu prea mă ajută… Am îmbătrânit.
Le relatez dialogul amicilor din bloc, adunaţi pe o bancă în părculeţ.
– Totul e în capul lui, e de părere Boris Glaspapier. Vârsta nu contează. Am citit despre un doctor japonez care la o sută de ani dă consultaţii, urcă scările pe jos, bea numai apă, mănâncă numai legume şi peşte şi face zilnic exerciţii fizice… N-ai voie să întrerupi!
– Asta aşa este, spune Menaşe. Eu ştiu cazul unui gospodar din Fălticeni care, când i-a fătat vaca, a început să ridice zilnic viţelul în braţe. Până ce a ajuns ditamai taurul şi nu a mai putut. Dar nu s-a lăsat. A continuat cu un miel până mielul s-a făcut berbec şi când a ajuns şi ăsta la vreo sută de kile, s-a reprofilat pe curcani. Totul e să ai voinţă! Vârsta chiar că nu contează…
– Ca să nu mai spunem că o mulţime din marile descoperiri ale omenirii au fost făcute de oameni vârstnici. De pildă locomotiva cu aburi, intervine Leopold Gurnişt. Simfonia noua a fost compusă după celelalte opt, când Bethoven nu mai era tânăr, şi nici telefonul, ascensorul şi primul computer nu le-au imaginat tinerii. Sunt, dacă mai era nevoie, multe dovezi că vârsta nu contează…. Read the rest of this entry »

Grosu Aurelia: Trecut – acceptare şi iertare

picaturi

Rănirea unui duşman te coboară mai prejos decât el. Răzbunarea te face egalul lui.Iertarea te ridică deasupra lui. Benjamin Franklin

Sunt momente în care am dori să rescriem anumite capitole ale vieţii noastre, unele dureroase, altele ruşinoase, altele insurmontabile. S-a dovedit că durerea emoţională nerezolvată creează haos în sistemul imunitar. În acest sens, pacea cu trecutul nostru se impune ca o necesitate absolută. Mulţi dintre noi preferăm să ne uităm mereu înapoi, cu părere de rău, la situaţiile şi oamenii nepotriviţi. Dar, dacă am schimba felul în care ne raportăm la acesttrecut, am putea să-l recatalogăm, întrebându-ne altfel: „În ce fel m-a făcut trecutul meu mai puternic? Ce calităţi mi s-au dezvoltat în provocările trecutului? Ce defecte amputut descoperi la mine? Cum am reuşit să administrez perioadele dificile? La ce ar mai trebui să lucrez acum ca să devin mai performant în ceea ce fac? Ce ştiu acum şi nu ştiam atunci? Pe cine aş putea să ajut cu experienţa mea?“ Simţim deseori acut sentimentul de vinovăţie sau ruşine când privim la trecutul nostru. Însă, analizând conştient, putem face o diferenţă între vinovăţie şi ruşine, fiindcă atunci când ne simţim prost faţăde ceea ce am făcut, este un sentiment sănătos (vinovăţie). Aproape toţi oamenii avem lucruri pe care am vrea să le schimbăm în vieţile noastre, dar, Dumnezeu când ne-a creat, a spus: ”Iată că toate erau foarte bune. ”(Geneza 1:31) Read the rest of this entry »

Georgeta-Andreea Văduva – versuri

Văduva Georgeta-Andreea

Nu poți!

Nu poți,
Să-mi spui că mă iubești
Și-apoi să pleci, să mă strivești,
De parca-ș fi un biet gândac,
Sub talpa ta, sicriu să-mi fac.

Nu poți!
Tu nu ai acest drept,
Să locuiești la mine-n piept,
„Casa” să mi-o murdărești,
Și nici chirie să plătești. Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Pui de hoți

Printre rugi de zmeuriș,
Astăzi inima poftea.
O albină, pe furiș
Se-nfrupta de zor și ea!

Acum nu știu să vă spun
Cine drepturi ar avea!
Pe o frunză, un tăun
Sta și nu înțelegea! Read the rest of this entry »

Galina Martea – Incultura distruge existența civilizată

Dacă prin termenul cultură cuprindem întreaga complexitate a valorilor materiale și spirituale, atunci prin expresia incultură deslușim același proces vital în existența umană, însă cu foarte multe accente negative care, la rândul lor, distrug comunicarea calitativă dintre tot ceea ce este uman într-o comunitate socială. Într-un asemenea proces vital, cu prezența fenomenului de incultură, se disting aspectele de neștiință, ignoranță umană, mai bine zis, lipsa de instruire și de cultură elementară a omului. Astfel, prin lipsa unei culturi elementare este afectat destul de grav omul în dezvoltare și nu numai, dar, în același timp, sunt afectate nespus de mult și relațiile dintre concetățeni, nemijlocit, comunicarea ce le aparține. Dacă să ne referim la aspectul comunicării, atunci acest lucru este esențial pentru cultura și existența civilizată a omului. Iar dacă comunicarea politicoasă și corectă lipsește în procesul de conviețuire al cetățenilor, atunci nici nu poate fi vorba de o existență civilizată între ei, deoarece aceasta se răsfrânge negativ asupra modului de comportare, asupra conștiinței și demnității omului într-un mediu social. Deci, print-un proces de cultură adevărată omul își formează o personalitate umană decentă, iar printr-un conținut necivilizat al existenței omul devine o victimă în fața tuturor transformărilor progresive. Un caz aparte în acest sens este societatea basarabeană care nu evoluează în sens pozitiv, dar se dărâmă continuu în Read the rest of this entry »

Veronica Balaj – interviu cu Alex. Cetățeanu

1. Plecarea spre alte orizonturi are varii motivaţii….Financiare, (căci firesc e că omul să dorească o viaţă mai bună), politice, religioase, divergenţe de opinii socio-politice etc…Fiecare dintre cei care au plecat au o istorie personală a drumului ales… Încercam să-l aflăm în cazul dumneavoastră…
Maestră Balaj, sunt de acord cu dumneavoastră; în general, aşa este. Însă ţin foarte mult să pornesc pe “cărarea” acestui interviu cu o informaţie esenţială : am reuşit să scap din „raiul comunist” în anul lui George Orwell – „1984”. Cu această precizare, răspunsul la întrebare vine aproape de la sine – am „evadat” din R.S.R. din motive politice, aşa cum se întâmpla pe vremea aceea şi nu credeam că voi mai putea să mă întorc vreodată în ţară. Dar nu mai puteam suporta promiscuitatea morală în care se zbătea România comunistă şi în care trebuia să mă „strecor” şi eu. Material, o duceam destul de bine, în mod sigur peste media populaţiei. Soţia mea era medic pedo-neuro- psihiatru la Policlinica Buftea iar eu lucram la S.V.I.A.M., departamentul tehnic al Ministerului Sănătăţii, care se ocupa în primul rând de aparatura medicală din unităţile de interes republican precum Spitalul Elias (al C.C. al P.C.R. ! ) , Institutul de Geriatrie şi altele. Deci se poate deduce uşor că „mă descurcam”. Mergeam în delegaţii la spitale din ţară (pe delegaţie semna mare, să vadă oricine, directorul S.V.I.A.M.-ului „CEAUŞESCU” – îl chema Ceauşescu Florea și aveam mare „trecere” cu asa semnătură) şi mă întorceam la Bucureşti încărcat cu produse alimentare – nu am stat niciodată la coadă pentru alimente, devenite din ce în ce mai rare în R.S.R. De exemplu, de la Șimleul Silvaniei (de la renumitul dr. Pușcaș) primeam roţi de caşcaval „Trapist”, de la Tulcea, de la regretatul doctor Frunteș primeam pește şi icre, de la Tg. Mureş, unde lucra renumitul chirurg cardiolog dr. Deac primeam palincă Read the rest of this entry »

Delicii din bucătăria bunicii, Ed. Mușatinia 2018

Dan Toma Dulciu: Un omagiu juvenil adus poetului nepereche: „GENIUL” de Marcel de la Roman ( Marcel Alfred Meiltz)

alfred-meiltz

GENIUL

Scânteia creatoare zămisleşte

A geniului titanice gândiri !

Pe olimpiana-i frunte străluceşte

LUCEAFĂRUL. În pieptu-i clocoteşte

Ca lava din vulcan a lui simţiri !
Read the rest of this entry »

Elena Cristina Toader – haiku

Elena Cristin Toader

dumbrava albă
cu miros de ghiocei –
primăvara-n zbor

Emilia Țuțuianu – ,,Delicii din bucătăria bunicii” la Căminul Cultural din Bâra

IMG_20180619_120218

Prezenţi astăzi, 19 iunie 2018, la Biblioteca Comunală Bâra pentru prezentarea proiectului ,,Delicii din bucătăria bunicii” și prezentarea cărții cu același nume, apărută la Editura Mușatinia din Roman, eveniment organizat de Clubul GreenImpact – GreenFamily în parteneriat cu Primăria Comunei Bâra, am trăit emoţia cunoaşterii şi promovării patrimoniului și tradițiilor locale.

IMG_20180619_120226

Evenimentul a început cu primirea invitaţilor de către bibliotecara Mimi Gherasim şi profesoara Loredana Simon – coordonatorii proiectului – apoi a continuat cu discursul liderilor Green Family – care ne-au spus povestea clubului în viziunea membrilor săi, argumentul care a stat la baza realizării acestui proiect. Read the rest of this entry »

Gherasim Mimi, Simon Loredana: Club GreenIMPACT – GreenFAMILY BÎRA, Argument

,,De treci codrii de aramă, de departe vezi albind/ Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint…,, După ea, un alt tărâm de povești, cu case îngrijite, cu cerdacuri împodobite cu o feerie de flori, cu tihnă și senin. Un colț de rai pe pământ, în Ținutul Zimbrilor, numit Văratec. Aici te simți mai aproape de Dumnezeu. Aici e istorie, e tradiție, e biodiversitate, e un adevărat tezaur îngrijit de măicuțe evlavioase și dibace. Călcându-le pragul, am aflat și noi câte ceva din secretele lor gastronomice și nu mică ne-a fost mirarea să constatăm că bucatele mănăstirești de post de la Văratec sunt asemănătoare cu cele de la noi. Pentru a pătrunde în universul sfânt și liniștit al acestor plaiuri, vă vom dezvălui o parte din rețetele culinare ale măicuțelor. Încercându-le acasă, veți descoperi gustul inconfundabil al mâncărurilor mănăstirești bune și sănătoase.

VARATEC

Read the rest of this entry »

Doina Enea: Green FAMILY Bîra – mesager al bucătăriei cu specific mănăstiresc și moldovenesc de pe meleagurile Ciobanului Bîr

Fiecare popor are un anume specific în materie de gastronomie, iar istoria bucătăriei sale este rezultatul sintetizării în timp a obiceiurilor și ideilor culinare specifice îmbinate cu obiceiuri și tradiții culinare ale altor etnii cu care au intrat în contact de-a lungul timpului. Conceptul de bucătărie românească este diferit în mintea fiecăruia dintre noi, dar are repere clare reprezentate de rețete sau feluri de mâncare gustate și moștenite de generații și asta înseamnă ani… mulți ani de arome, gust, fantezie și statornicie. Putem vorbi chiar de un soi de arheologie culinară, unde fiecare falie de cultură culinară reprezintă o fotografie a conceptului sau momentului culinar, personalizat de specificul locului și de mâna celui ce gătește.

coperta

Read the rest of this entry »

Ben Todică – Căutând după mere

Cautand dupa mere 3

L-am descoperit pe Pavel cum aş găsi o maramă maramureşană sau un costum naţional brodat şi înflorat cu tot felul de motive locale, şi din mitologia strămoşilor noştri români. În el se aud voci ce vin de departe, pline de dragostea şi culoarea omului aşezat de mii de ani pe aceste pământuri. Sunt cuvinte modelate de vântul şi ploile locului, dar şi mai mult de faptele strămoşilor noştri, în izbânzi şi înfrângeri, însă întotdeauna în cinste şi umilitate. Ţin mult la accentul şi muzicalitatea cuvintelor sale atinse de istoria locului. Mult mai mult adevăr se ascund în ele, decât în textele pregătite literar ale academicilor noştri, pentru că acestea din urmă sunt controlate de agenda stăpânirii pe când ale lui, fiind neglijate şi batjocorite sunt intacte şi stau mai aproape de trecut, de lanţul istoriei. Această carte este un tablou, este o sculptură din topor care ascunde în imaginea fiecăruia dintre noi punţi spre ai noştri de departe. Prin textul lui Pavel se vede cu adevărat prin ce trece România azi pentru că, vorba lui Blaga, darul omului s-a născut la sat. El, în Read the rest of this entry »

George Petrovai – Căciula singuri ne-o furăm și ni se pare c-avansăm!

Motto:
Postdecembrismul ilustrează
cum pot fi toate răsturnate
când cetățenii-s resemnați
și-aleșii zdravăn dau din coate…

Întrucât scopul politicii postdecembriste a fost și continuă să fie unul eminamente ticălos (sistematica păcălire a majorității cetățenilor de către gașca încumetrită a aleșilor puși pe căpătuială), mijloacele întrebuințate de aceștia nu pot să fie decât pe măsura nevredniciei și nedemnității lor: minciuni și furtișaguri colosale, pliniri pentru cei mulți banale, ocârmuiri ultravenale.
Toate astea fac ca, printr-o atroce ironie a sorții (câți dintre cârmuitori au ceva în comun cu gândirea și gânditorii?!), instinctiva călăuză a tuturor politicilor românești postdecembriste să fie ideea nietzscheană a eternei reîntoarceri la răul ce a mai fost pe aceste meleaguri și care la vremea respectivă părea de domeniul coșmarului. Știind treaba asta și având în vedere declarațiile folclorico-patriotarde ale aleșilor, tocmai de aceea i-am spus „bătuta pe loc”. Read the rest of this entry »