Dorel Schor – ziceri

UN FALS REUŞIT

  • Cum se numeşte atunci când ai invitat cinci musafiri şi vin zece ?!
  • Tipul nu dă semne vizibile că înţelege ce citeşte…
  • Luna viitoare mi se eliberează un program de economii. Trăiască libertatea!
  • „O dronă invizibilă a fost observată ieri seara”.
  • Când beţi şampanie, nu uitaţi cu cine aţi băut apă (Al. Pacino).
  • Nu oricărui om îi este frică să se facă de râs.
  • Numai din eşecuri înveţi… Şi dacă n-am avut eşecuri?
  • Dreptatea nu poate fi înfăptuită de către cei nedrepţi. (mai mult…)

Vavila Popovici: Festivalul de dans american – PILOBOLUS

„Dansul este limbajul ascuns al sufletului.” – Martha Graham

Plecăm cu mașina din Raleigh, capitala Carolinei de Nord, spre Durham, orașul din apropiere, drum pe care-l parcurgem în aproximativ jumătate de oră. Evadăm din preocupările zilnice, dorind să ajungem la „Page Auditorium”, una dintre cele mai vechi clădiri din Campusul de Vest a Universității Duke, accesibilă prin intermediul clădirii Flowers și adiacentă Centrului Brodhead unde există o sală de mese pentru public, pentru cadrele didactice și personalul auxiliar, deschisă seara și publicului.
A fost construită în 1931, în stil gotic. De atunci, sala a fost modernizată în interior, scaunele au fost reconfigurate pentru a permite mai mult spațiu și comoditate. La ora actuală „Page Auditorium” este cea mai mare sală de teatru de la Duke, cu o capacitate de 1232 locuri, situată lângă impresionanta Capela Duke din Campusul de Vest, și este accesibilă multor spectacole de înaltă ținută.
Vom viziona un spectacol de dans contemporan, acesta fiind, în general, un stil de dans extrem de expresiv care combină elemente (mai mult…)

Constantin Brâncoveanu (1688-1714), un precursor al diplomației secrete și al informațiilor

„Ceea ce impresionează la Constantin Brâncoveanu, dincolo de dimensiunea cultural-artistică și cea religioasă, este durata domniei sale. A fost unul dintre cei mai longevivi conducători ai Țării Românești, domnind neîntrerupt vreme de peste 25 de ani. De la Basarab I și Mircea cel Bătrân și până la Mica Unire, doar Matei Basarab se apropie de aceast cifră, iar performanța lui Brâncoveanu este cu atât mai apreciabilă cu cât contextul în care a domnit a fost unul extrem de complicat, dominat de incertitudine, într-o perioadă în care, pe plan intern, țara era divizată de conflictele dintre facțiunile boierești, iar la nivelul continentului aveau loc prefaceri de ordin geopolitic de o magnitudine deosebită“ – Ambasador George Cristian MAIOR, „Spionajul în vremea lui Constantin Brâncoveanu”.
Puternica personalitate a voievodului martir Constantin Brâncoveanu a marcat istoria românilor de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi în primele decenii ale secolului al XVIII-lea. Îndelungata sa domnie din Ţara Românească, începută la 29 octombrie 1688 şi încheiată într-un mod atât de cumplit în 15 august 1714, corespunde unor importante realizări economice, politice, culturale şi nu în ultimul rând diplomatice şi informative. (mai mult…)

Dorel Schor – Sfaturi dietetice

  • Nimic nu se compară cu o păcăleală bună… De-a mea!
  • Ar fi foarte grav dacă am fi întotdeauna de acord în toate.
  • Toate prejudecăţile sunt vechi. Nu aveţi ceva nou ?
  • Caracterizare: slugă la toţi stăpânii.
  • Ce e nou poate fi contestat mai uşor (Liviu Lăzărescu).
  • Două dispoziţii de sens contrar se anulează între ele.
  • Există o deosebire intre „nu sunt de acord şi „nu permit”.
  • Nu mai avem ce discuta, suntem de aceaşi părere… (mai mult…)

Vavila Popovici – Filozofia, Știința, Religia și Politica (IV) Stoicismul grec – Zenon

Fericirea constă în curgerea frumoasă a vieții” – Zenon

Filozofia antică europeană își are leagănul în Grecia antică, începând cu secolul al VII-lea î. Hr., cu gânditorii presocratici și are legături cu alte culturi ale antichității, precum cea egipteană, mesopotamică, persană și ebraică.
După victoriile grecilor împotriva perșilor, și menționăm bătălia decisivă de la Maraton (490 î.Hr.), orașul Athena a devenit centrul politic și cultural al Greciei. Legenda relatează că un mesager atenian alergase distanța de 42 kilometri de la câmpul de luptă de la Maraton până la Atena, pentru a anunța victoria asupra perșilor; în momentul în care ajuns a strigat: „Am învins!”, după care a căzut mort. În amintirea lui, în programul Jocurilor Olimpice moderne a fost inclusă proba de „Maraton” – alergarea pe o distanță de 42,195 km – , distanța exactă dintre Maraton și Acropola din Atena.
Pe atunci au început dezbaterile filozofice cu privire la probleme esențiale ale existenței, asupra ordinii cosmice, naturii omului și asupra modului ideal de comportare în societate. Filozofia ateniană, simbolizată prin bufnița zeiței Pallas Athena, fremăta în acel (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

OAMENI ŞI ANIMALE

Cearta dintre Boris Glazpapier şi dentistul Kleinergrois a început într-o seară, la un pahar de bere, de la un fleac atât de puţin important încât a doua zi aproape nimeni nu-şi mai amintea exact amănuntul. Fapt este că, puţin înfierbântaţi de ceartă, uzaţi de căldura zilei şi cu nervii răsuciţi, cei doi au depăşit motivul iniţial şi şi-au aruncat tot felul de epitete, au ridicat tonul şi, la un moment dat, şi-au complimentat nevestele şi căţeii…
– Javra dumitale latră la patru dimineaţa, a strigat Boris. Ruşine!
– Poate a dumitale, a replicat dentistul. Nu a mea…
– Ha, ha, eu nici nu am câine! În calitate de preşedinte al comitetului de bloc voi propune o taxă specială pentru proprietarii de câini. Cine vrea potaie, să plătească!
Aici e momentul când au intervenit şi alţii. În mai puţin de jumătate de oră s-au format două partide. Unul al posesorilor de patrupede, celălalt al adversarilor juraţi. Proprietarii de animale s-au aşezat sub platforma ştiută a Asociaţiei pentru protecţia animalelor, ceilalţi au apelat la Organizaţia pentru apărarea drepturilor cetăţeanului. Evenimentul a fost comentat la băcănie, la măcelăria lui Ioel Fişelovici, la tutungerie şi la bancă. S-au creat largi curente de opinie şi atitudine.
„Partidul în favoarea oamenilor” a propus boicotarea magazinelor unde se comercializează preparate de genul Ham-ham sau Miau. Ziarul local acordă o atenţie deosebită evenimentului, iar tirajul îi crescu fantastic după ce rubrica „opinia cititorului” (mai mult…)

Daniel Luca: Recuperarea inocenței

kara molnar

În viziunea Karei Molnar, poemul se află chiar pe granița dintre lumi (Poemul dintre lumi, Editura Inspirescu, Satu Mare, 2019), funcționând ca un filtru între viață și moarte, dar și între realitate și oniric.
Poem ce ascunde o taină sufletească („Din carnea literelor crește / Poemul viu al tainei mele”) și se naște din scheletele altor poeme („În limpezimea din pre-somn / zăresc schelete de poeme / Ele-mi întârzie visarea, / Continuă să mă cheme”).
O taină a inocenței, atât a vârstei copilăriei („Ochii de copil privesc în gol, / Dar golul nu e gol, e plin / De fantezie și mister, / De feți frumoși, de zâne”), cât și a maturității, nefiind pierdută atunci când fata devine femeie („Contrar obiceiului, inocența mea / Nu s-a pierdut odată cu ruperea himenului. / Fluturii mei albi încă zburau fericiți prin fața ta, viperă!”). (mai mult…)

Emanuela Biru: Geografia eidetică a fiinţei

Geografia eidetică a con-textualităţii esenţiale cuprinde opţiunea funciară a lui Noica pentru Platon, Aristotel, Bruno, Descartes, Kant, Goethe, Hegel (mai ales modelul fiinţei I-D-G), dar şi „Rostirea românească”, Eminescu. Le vom identifica pe parcursul unei Constituiri fenomenologice a sensului cugetării nicasiene, astfel:
I. 1. Continentul Platon
Ca şi Vladimir Soloviov1, filosoful român va scrie o „viaţă” a lui Platon, de la care începând putem verifica adevărul metodologiei moderne
(şi postmoderne), conform căruia Con-textualitatea subordonează caracteristic Inter-Textualitatea (Platon, Descartes, Kant, Hegel etc.) şi accentuează intra-textualitatea (Noica – „Limba” – „Rostirea filosofică românească”, „Modelul cultural european”, „Logica synlethică”, „Eminescu”, Spiritul românesc în cumpătul vremii (Cele 6 maladii), „Devenirea întru fiinţă”. În „Continentul – Platon”, Constantin Noica interpretează (face o hermeneutică unică) şi deci, descoperă. Ce „descoperă” şi ce „interpretează”?
1. În ordine succesivă: în primul rând, că „Nu e mai multă puritate într-o viaţă de filosof grec decât era într-o statuie, culori sunt şi într-o parte şi în alta. (mai mult…)

ION IONESCU-BUCOVU: O CARTE DESPRE MARIN PREDA „MARIN PREDA – ANII FORMĂRII INTELECTUALE” de STAN V. CRISTEA

A apărut a doua ediție a cărții domnului Stan V. Cristea ,,Marin Preda-anii formării intelectuale’’. Trebuie să spunem de la început că materialul cuprins în volum aproape s-a dublat, de asemenea și imaginile din viața scriitorului. Teleormăneanul Stan V. Cristea din Roșiorii de Vede, un încercat al condeiului, nu este la prima tentativă, el a publicat multe volume de istorie literară, versuri, monografii și a realizat câteva antologii literare. Pasiunea lui a rămas tot MARIN PREDA. A umblat după materiale, le-a strâns, le-a clasat, a vizitat Siliștea-Gumești de câteva ori, a stat de vorbă cu rudele și sătenii, cu învățătorii lui, cu autoritățile și a reușit să ne prezinte o adevărată biografie a anilor formării intelectuale ai lui Marin Preda din perioada 1929- 1948. Cartea ne dezvăluie travaliul primilor ani de școală din Siliștea Gumești (1929-1937), care până acum n-au făcut obiectul niciunui studiu aprofundat de istorie literară. Studiul de față pornește de la propriile confesiuni ale scriitorului pe care le găsim în eseurile „Bătrânul învățător”, „Un învățător ciudat” și „Stâlpul de foc imaginar” publicate în revista „Luceafărul” din 1971. (mai mult…)

Victor Ravini – Asta nu ți-o poate ierta

— Îl cunoști pe Cutăriță Cutărescu? m-a întrebat la telefon un român din Göteborg, când locuiam acolo. Trebuie să fi auzit de el. Este un mare scriitor.
— Mare scriitor? „Îmi pare bine. La care minister?” am zis eu citându-l pe Cincinat Pavelescu.
— Nu, nu! E un scriitor renumit. Cum să nu știi de el?
— Ba da, îl știu. L-am cam cunoscut acum vreo două decenii, la Casa Scriitorilor de la Neptun. Dar nu știam că a devenit așa mare între timp. Eram acolo cu fosta soție și cu copilul. Cutărescu la fel, cu soția și copilul. Stăteam în fotoliile de pe balcon, împreună cu soțiile și beam cafea. El spunea bancuri tot timpul. N-am conversat nimic. Eu nu prea cam știu să fac conversație, dar știu să tac. Așa că nu știu mare lucru despre el. Dar de ce mă întrebi?
La Neptun, aveam balcon comun cu Cutărescu, cu Sorin Titel și cu încă o pereche, în vârstă, distinși, respectabili, îmbrăcați la patru ace, el cu părul alb, la costum și cravată, nu în blugi sau oricum, ca noi ăștilalți scriitori. Pe Sorin Titel îl cunoșteam de la Timișoara, (mai mult…)

Melania Rusu Caragioiu – versuri

POEZII CU ANTONIME, LA DOSPIT, SĂ CREASCĂ BINE

SE COC PERELE

Se coc perele-n grădină
Înverzesc când e lumină ,
Un zmeu a făcut minunea,
Dar nu crede toată lumea…
Perele stau sus pe ram,
Nu știu, pe ram ? Sau în geam ?
Când sunt în grădină, afară,
Par crescute lângă scară,
Când dau să intru în casă (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

FĂT FRUMOS ŞI FECIOARA CU PĂRUL DE AUR

Mai zilele trecute, l-am întâlnit pe Făt Frumos. Arăta ca întotdeauna bine, era prezentabil, proaspăt bărbierit şi mirosea after shave de calitate. Părea însă uşor blazat şi lipsit de entuziasmul de altădată…
Ne-am aşezat la una din acele măsuţe cu vedere la stradă pe care cafenelele le pun la dispoziţia clienţilor negrăbiţi şi ne-am interesat fiecare de soarta celuilalt.
– Tot acolo lucrezi? Ce mai e nou? l-am întrebat.
– Tot acolo, a confirmat prietenul meu. Deşi…
Un gest de lehamite a completat fraza rămasă în aer.
– E leafa mică? am tatonat. Necazuri cu bosul? Nu promovezi? (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

  • Răutatea se naşte din prostie, din invidie şi din frustrare.
  • Fiecare duşman îşi are duşmanul său…
  • Pluralul începe de la doi.
  • Dacă îţi pute totul. tot timpul, problema e la nasul tău.
  • Proştii simt nevoia să dea sfaturi, înţelepţii nu .
  • Prestigiul se câştigă în ani de zile, dar se poate pierde într-o clipă.
  • E primit cu pâine şi sare cine are pâinea şi cuţitul.
  • E mai uşor să înjuri când eşti fără cravată.
  • Fiecare scai în pustiu e floare… (mai mult…)

Minodora Ursachi: Talent şi perseverenţă – Ovidiu Cărpuşor

Plecat dintr-un loc de mare tradiţie istorică şi culturală – municipiul Roman-Neamţ, Ovidiu Cărpuşor, talent înnăscut, muncitor și ambițios, a mers cu încredere și perseverență încă din copilărie pe drumul împlinirii idealului vieții – de a sluji cu toată dăruirea arta. Prin multiplele resurse creatoare, de desenator și colorist, prin intensa pregătire profesională și originalitatea viziunii plastice și cu o biografie artistică deosebită, el a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români contemporani, prețuit în țară și străinătate.
Stăpânind cu pricepere modalitățile specifice picturii și graficii, Ovidiu s-a îndreptat spre un limbaj al conciziei, tinzând spre reținerea elementelor sugestive în investigarea și interpretarea sensurilor obiective ale realității. Captivante prin bogăția fondului ideatic și emoțional, prin diversitatea genurilor abordate, creațiile sale sunt mărturia seriozității și a surprinzătoarei sale mobilității.Îndrăgostit de spațiul citadin, artistul realizează adevărate „portrete” de case vechi, monumente istorice și de artă – cetăți și castele, mănăstiri și schituri din burgul transilvan. Executate cu spontaneitate și cu marea forță de expresie a liniei evocatoare, el surprinde frumusețea și farmecul stilurilor arhitecturale, atmosfera și poezia lor autentică, transmițându-ne acel sentiment al permanenței și siguranței. (mai mult…)

Emanuela-Carmen Biru: Homo europäus şi Cultura europeană în viziunea lui Noica

Noica este unul dintre puţinii cugetători contemporani care a pus, cu temei ontologic, problema omului în hăţişul contradicţiilor generate de pluralitatea culturilor Europei (şi ale lumii) şi globalitatea civilizatorie a erei tehnicii planetare. Încă din anul 1938, în eseul Omul contemporan şi viitorul, viitorul filosof conferenţia că „Omul de azi” este: „unul care nu se sinchiseşte de viitor; unul care nu crede în viitor (…) Viitor – nu-i aşa – are omul care visează, care năzuieşte, care vrea. Viitor are viitorul. Omul contemporan e obosit”(1) .
Critic acerb al întregii „literaturi a sfârşitului”, care excelase prin Oswald Spengler şi alţi falşi profeţi ai „sfârşitului de lume”, Noica ne reaminteşte că: „Nu trebuie să credem însă că singur omul contemporan e încercat de un asemenea sentiment al sfârşitului – sfârşit de civilizaţie, sfârşit de epocă sau sfârşit de lume. La contemporani, lucrul ia o formă mai gravă fiindcă e mai rafinată ceva (…) Omul de azi nu are atât sentimentul sfârşitului absolut, cât greutatea începutului, indiferenţă faţă de viitor. Iar dacă are şi sentimentul sfârşitului, adică dacă spune: cu noi se sfârşeşte o anumită civilizaţie sau o anumită perioadă a istoriei, e pentru că nu vrea să aibă răspunderea zilei de mâine, nu iubeşte ziua de mâine. E atât de comod să aştepţi împlinirea vremurilor, ca şi cum n-ai avea nici o răspundere la ceea ce se <<împlineşte>>”(2) . (mai mult…)

Dorel Schor – Ziceri

  • Eşti destul de bogat ca să-ţi permiţi să spui numai adevărul?
  • Fiecare e expert în ceva pentru ceilalţi.
  • Toate frumuseţile sunt trecătoare, dar nu toate trecătoarele sunt frumuseţi…
  • Munţi de cuvinte, pleşuvi de idei.
  • Omul modern nu se poate întoarce la mama Natură. Nu sunt destule locuri de parcare.
  • Nu v-o luăm în nume de rău… Nici nu ştim cum vă cheamă.
  • Cele mai nobile cuvinte pot ieşi din gura cea mai nespălată.
  • In spatele fiecărei feministe se află o femeie care face treburile ei.
  • Problema asta mă depăşeşte: e prea mică pentru mine!
  • Dacă te bagi în tărăţe te mănâncă porcii. Şi dacă nu te bagi, nu te mănâncă porcii?
  • El şi-a scos frunzele de laur, ea şi-a scos frunza de viţă… (roman). (mai mult…)

Tiberiu Tudor – Tremurul plopilor

tudor

Fără de veste-ntr-o seară
Liniştea mi se pierduse,
Dragostea mea de o vară
Tremurul plopilor fuse.

Astăzi zadarnic luceşte
Febra privirilor tale,
Tremurul plopilor mi-este
Albă cămaşă de zale.

Lia Ruse – Ia noastră

IA
Aveam -ie- din vise înalte,
Cu râuri înflorite și,..ce halo,
Când amintirile încep să salte!…
Atâta a rămas într-un tablou.
……………………………….
Cusută-i cu limpezite fire,
Tălmăcind modele fine și rare.
Bunica mi-a povestit cu iubire
Cum încântă cu-atâtea odoare!…
Culoarea-i prinsă-n dorința ideii, (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

JAGUAR

Într-o zi, plimbându-mă aiurea, fără treabă prin oraş, m-am oprit împreună cu o mulţime de gură cască, în faţa unui „Jaguar”, parcat jumătate pe trotoar. Maşina părea grozavă şi toţi îşi dădeau cu părerea ce performanţe bate, cât costă şi cine ar putea fi proprietarul. Când deodată, ce credeţi că bag eu de seamă?! Numărul de pe tăbliţă era… data mea de naştere! 28091951… Păi, eu m-am născut pe 28 septembrie 1951.
Se înţelege că în prima clipă m-am gândit, ca tot omul, că mai bine era limuzina mea şi numărul era cu data de naştere a proprietarului actual, dar după aia m-am zis că nu-i în firea mea să fiu invidios, mai ales când am auzit cât consumă şi cât costă numai asigurarea.
Dar o ideie tot mi-a venit, că mie îmi trec prin cap o mulţime de idei mai ales când am timp liber: precis că aşa cum data mea de (mai mult…)

Domniţa Neaga: Mihai Merticaru, între vis şi Paris

Autor a peste douăzeci de volume de versuri, Mihai Merticaru îşi continuă peregrinările pe cărările luminoase ale Parnasului literar, editând o nouă carte dedicată sonetului, specia literară care l-a consacrat și l-a impus atenției publice.Titlul volumului „Vis şi abis”, apărut la Editura Muşatinia din Roman, în anul 2018, constituie o frumoasă metaforă, visul reprezentând speranța, calea de acces spre lumi mirifice, aurorale, iar abisul (prăpastia, genunea) sugerând prăbușirea acestor speranțe și iluzii..
Fascinat de frumuseţea „oraşului luminilor”, autorul dedică Parisului un grupaj de paisprezece sonete, unul mai frumos decât altul, pe care le aşază în partea de început a opusului liric, atribuind, în versurile sale, mai multe caracteristici celebrei capitale europene; „… Parisu-i feerie,/ Un ocean de culori şi de lumină,/ Izvor de încântare deplină,/ Cu o mie de ispite te îmbie...”( „Parisul” I); este „ Cuib de nebunie şi tinereţe”( „Parisul” II ); „Magnet e a metropolei lumină…”(„Parisul” XII).
Jurnalul de călătorie”, în inima Franţei, punctează principalele obiective de care se simte atras oricare turist, odată ajuns în Paris: Turnul Eiffel („Întreaga omenire şi-a dat întâlnire/ La Turnul Eiffel…” („Parisul” I ), vestitele muzee pariziene, străzile purtând numele unor celebre personalităţi istorice sau al unor renumiţi oameni de cultură (pictori, scriitori, maeştri ai diverselor arte), parcurile şi grădinile, ori râul Sena care străbate metropola şi pe care „curg istorii colorate”. E atâta frumuseţe în acest colţ de lume, încât ai dori ca timpul să stea în loc, iar sufletul să se încarce de armonia cosmică, plutitoare în aer, alături de sunetele clopotelor din Catedrala Notre-Dame, sau ale Basilicei Sacre-Coeur. L’Ile de la Cite, Pont-des-Artes, La Place de la Concorde, Le Palais Garnier, Le Moulin Rouge…( „Parisul” VI ) sunt tot atâtea locuri de neuitat, surprinse cu meşteşug artistic de poetul Mihai Merticaru. (mai mult…)

Mirela-Ioana Dorcescu: Eminescu-i departe…

Anul acesta, la o oră de pregătire pentru bacalaureat, o elevă m-a întrebat: „De ce generației mele nu-i place Eminescu?” M-am abținut să-i răspund imediat. Mi-am amintit subit de recomandările șefilor mei: „Să ne bucurăm că-i mai avem!” „Ar trebui să-mi spui tu de ce nu îți place”. „Nu știu…” Nu e cazul să dăm vina pe nimeni. Căci s-ar putea să fim toți vinovați. În afară de Mihai Eminescu.

Azi, la 130 de ani de la moartea sa, îmi amintesc însă întrebarea. Și tonul ușor obraznic cu care mi-a fost adresată. Oare cum m-am deprins eu să-l prețuiesc pe Eminescu? În biblioteca noastră de la Carani era o carte mai mare decât mine, pusă într-o vitrină. Scria cu litere aurii, de-o șchioapă: EMINESCU – POEZII. Și-acum o văd înaintea ochilor. Din ea am învățat prima poezie: „Somnoroase păsărele”. Am aflat mai întâi ce este lebăda, apoi ce înseamnă feerie și, mai târziu, că, de fapt, Mihai Eminescu îi spune iubitei sale, și nu lebedei: „Fie-ți îngerii aproape!”, „Somnul dulce!”, „Noapte bună!”. Bunicul îmi recita cu patos „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” încă de pe vremea când eu credeam că România e o femeie, probabil iubita lui Mihai Eminescu, căreia poetul îi face numai urări frumoase. Învățătoarea mea ne-a pus, prin clasa a III-a, să memorăm fragmente din „Scrisoarea III”, iar eu le reproduceam (mai mult…)

Lia Ruse – Mirajele verii

Mi te aștept, din clipă în clipă, cu dorul aprins
Miraculos de tandră în peisajul verde,
La ora de taină, cu tine,-am cel mai frumos vis!
Fermecătoare vară, din ochi, timpul te pierde…
Mă tot îmbăt, cu tine, din cupe de iubire
În repetate clipe spre amintirea vieții,
Candoare e în mine și printr-o presumțire
Te-am prins venind ușor, în zorii dimineții.
Și ai venit! Te simt un joc de umbre și lumini, (mai mult…)

Vavila Popovici: Filozofia, Știința, Religia și Politica (III)

Un sistem politic ce nu ține cont de ascensiunea morală a cetățenilor și de practicarea virtuților de către guvernanți este destinat pieirii și scufundă Statul în corupție și înstrăinarea de Dumnezeu.” – Aristotel

S-a spus despre filozofie că este încercarea de a găsi o formă de echilibru a omului cu lumea. Deși bazele filozofiei au fost puse de Platon, așa cum am spus în eseul anterior, Aristotel, și el unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, a fost cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putându-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. Spirit enciclopedic fiind, a întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea s-a ocupat de științele naturale, studiul naturii constituind o tradiție a familiei sale. Despre filozofie spunea că toate celelalte științe sunt mai necesare decât ea, dar nici una nu o întrece în excelență.
S-a născut în anul 384 î. Cr. în orașul Stagira din nordul Greciei, ca fiu al medicului curții macedonene. Rămas orfan, la optsprezece ani pleacă la Atena, unde se alătură ilustrului grup al celor care lucrau și studiau la Academie sub conducerea lui Platon. Devine elevul acestuia, având o natură spirituală realistă, diferită de cea a profesorului său. Acesta avea obiceiul să-l numească „Mânzul”, știindu-se că mânjii își lovesc mamele când ele nu au destul lapte. Rămâne la Atena timp de 20 ani. În anul morții lui Platon a părăsit Atena. Avea 37 ani, era un savant și un cercetător consacrat. A fost profesorul acelui băiat din Macedonia care mai târziu a întemeiat un imperiu și a fost cunoscut în istorie drept Alexandru cel Mare. A murit în anul 322 î. Cr. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

PĂRERI SELECTATE

  • Dumnezeu a umplut lumea cu ce a putut…
  • Tot felul de zvonuri şi bârfe circulă despre noi. Din păcate sunt adevărate.
  • Simpatiile şi antipatiile au geometria variabilă.
  • Destul de puţin? Păi, ori e destul, ori e puţin.
  • Opera mea o datorez femeilor, fără ele nu aş fi cunoscut infernul (Dante Alighieri).
  • De regulă, respectăm la alţii cea ce ne este comun şi nouă.
  • Importanţa oamenilor de stat depinde şi de şezut.
  • Nimeni nu dă mită din plăcere… (mai mult…)

Dorel Schor – schiță

Apropo

În perioada dintre întâi şi cincisprezece ale lunii trecute, în blocul nostru nu s-a întâmplat nimic deosebit, în afară de ce a păţit vecinul Marcu pe data de unsprezece când a alunecat pe trepte şi a rămas lat.
Nu era nimeni acolo cu excepţia lui Leopold Gurnişt care s-a cam zăpăcit, neştiind ce să facă şi cum să procedeze. Noroc că Marcu şi-a revenit repede, s-a ridicat şi a declarat că poate să mişte capul în toate direcţiile, dar îl cam doare.
Domnul Leopold l-a sfătuit să se ducă imediat la un doctor, dar Marcu nu a vrut să-l asculte, a spus că e un fleac şi o să ia, după nevoie, una sau două tablete. Cu asta s-au încheiat evenimentele din ziua respectivă şi nimeni nu a bănuit ce va urma. Dar chiar a doua zi, în loc să se trezească devreme, să-şi facă la repezeală o cafea cu lapte şi s-o întindă rapid la slujbă, Marcu a zăbovit în pat până după ora nouă, apoi a intrat la pubul Central unde a comandat trei mici şi o bere. A rămas acolo peste o oră, citind ziarul, fără să se grăbească. Noi am crezut că e în concediu medical, dar nu era… (mai mult…)

Vasile Filip: JURNALUL – probă a sincerităţii

În viziunea particulară a oamenilor de litere, Jurnalul este o specie literară prin intermediul căreia autorul se destăinuie fără nici o reținere, auto-portretizându-se în tușele cele mai intime, dezvăluindu-se pe sine prin consemnări şi comentarii neobturate de tentaţia firească a autoprotecţiei. Toate acestea au în vederea evaluarea de ansamblu a chestiunii, care, considerată individual, oferă judecăţilor de valoare şi posibilitatea disocierii, în funcţie de fiecare subiect în parte.
Într-o accepţie mai amplă, dicţionarele reţin o sumedenie de variante ale înţelesului cuvântului jurnal. „Scriere memorialistică în care un autor notează, sub forma unor impresii zilnice, evenimente semnificative legate de biografia sa; jurnal de călătorie; jurnal de bord; jurnal de front; jurnal de actualităţi, transmis prin radio-televiziune sau cinematograf; jurnal – gazetă; jurnal – registru, folosit în mod special în finanţe şi contabilitate” Nu toate dicţionarele, însă, fac trimitere şi către jurnalul ca literatură, şi nu doar de factură istorică. Acestea fiind, în fond, cele mai importante. (mai mult…)

Anatol Covali – versuri

Stea

Eram maturi, dar sufletele noastre

aveau un aer blând, copilăresc,

căci le plăcea, spre zările albastre,

să se avânte într-un zbor firesc.

Şi te iubeam cu-atâta pasiune !

Râdeam când flori din tine culegeam.

Şi de vedeam în ochi tăi, minune, (mai mult…)

Olguța Luncașu Trifan – Rondel împlinirii

Mult îți doriseși să bei euforic
Absintul iubirii, să-l simți lecuind…
Tabloul privit să-ți pară feeric…
Roze pe vârfuri să privești înflorind,

Noi orizonturi, înalte valoric,
Sub gene-n rouă străluciri cucerind.
Mult îți doriseși să bei euforic
Absintul iubirii, să-l simți lecuind… (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

COMPARAŢII

  • Nu se moare direct din prostie, dar riscul există…
  • Toţi vor schimbare, mai puţin cei de la putere.
  • În lipsa vişinelor se poate face vişinată de mere.
  • După un schimb de idei am simţit un mare gol în minte.
  • Nimeni nu e de neînlocuit, dar uneori e nevoie de mai mulţi pentru a înlocui unul singur (Claire Martin).
  • Trebuie să fii rău ca să fii bun.
  • Principala calitate a măgarului este consecvenţa.
  • Ne putem face bine singuri dacă ştim ce ne face rău (int).
  • Femeile uşoare sunt atrase de bărbaţii cu greutate.
  • Cel mai greu lucru de păstrat e echilibrul (Jean Grenier). (mai mult…)

Vavila Popovici – Vizita Papei Francisc în România

Să construiți o patrie mai dreaptă și mai fraternă“ – Papa Francisc

La două decenii distanță de vizita istorică a Papei Ioan Paul II, iată alte trei zile din viața noastră – vineri, sâmbătă și duminică, respectiv 31 mai, 1 și 2 iunie 2019 – în care poporul român a primit vizita unui alt lider mondial care conduce peste un miliard de catolici din lume, răspândiți pe toate continentele – Papa Francisc – un personaj carismatic datorită expresiei sale umane, modest, sincer până a fi considerat rebel de către unii, activ, avid de cunoștințe și stăpânit veșnic de grija acestei lumi, de problemele noi și grele cu care se confruntă planeta. Devotat Bisericii și lui Hristos, prin modul de manifestare dovedește a fi, cu prisosință, un misionar al păcii și al iubirii.
Este primul papă de origine latino-americană, și datorită caracterului său, a adus la Vatican un suflu proaspăt, mai puțin rigid și formal, mai cald și mai apropiat de oamenii de rând. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

URMA ALEGE

  • Tot ce intră trebuie să iasă. Nu prin acelaş loc neapărat…
  • De ce te temi nu scapi… Eu mă tem că o să câştig la loto.
  • „Dacă unul e bou la tinereţe, ce va fi la bătrâneţe? Un bou bătrân!?”
  • Fără zgomote nu ştim să preţuim cum se cuvine liniştea.
  • Fiecare fumează ţigara ce-i convine (Mircea Radu Iacoban).
  • Nu-i ruşine să recunoşti greşeala altora…
  • Cutare e un băiat de aur, un lingou.
  • Una e să ai drepturi egale cu altul, dar alta e să fi la fel de inteligent. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

Literatura bună

Cu toate că Leopold Gurnişt e un om foate simpatic, discuţiile noastre sunt destul de banale şi nu deosebit de cuprinzătoare. Leopold este, de felul lui, o persoană modestă şi taciturnă. De data asta însă ne-a vizitat puţină vreme după ce doamna Gurnişt abia plecase de la noi. Doamna, ca să respectăm adevărul, ne acordase cu largheţe câteva ore bune din timpul ei şi mă întrebam, amuzat dar şi plictisit, dacă va trebui să-mi petrec întreaga zi în compania cuplului, pe… fragmente.
– Tocmai a plecat doamna dumitale! i-am spus politicos, dar rezervat.
– Ştiu, ştiu…, a făcut el discret. De aia am venit.
Mi-am exprimat, mai mult prin gesturi, nedumerirea.
– S-a întâmplat ceva?
– Depinde, a oftat Leopold. O să-ţi explic… (mai mult…)

Nicolae Georgescu: „Omul nou” și interculturalitatea

De la prolifica eseistă basarabeană Galina Martea mai rețin (după cartea În dialog cu creația umană, despre care am scris) volumul „Universul umanității – evoluție și involuție” (publicistică, eseuri, Editura Anamarol, București, 2017), o culegere de studii și articole, majoritatea publicate în reviste literare din stânga dar și din dreapta Prutului, cu toatele răspândite mult pe Internet unde „fanii” autoarei le consultă și comentează de regulă silabic-imagistic („Da”, urmat de un număr oarecare de stele), dar uneori și mai consistent. Autoarea este foarte atentă la fenomenele sociale, culturale și politice din Republica Moldova, dar și din România, analizându-le din două puncte de vedere oarecum fixe: acela al educației și al pedagogiei de grup. Galina Martea este convinsă că lumea se va schimba prin educație – și insistă ca aceasta să se desfășoare în siajul umanismului european.
Delimitările sunt, desigur, importante. În fond, perioadele istorice de dinaintea noastră au avut, mai toate, modele proprii de edificare a omului social. Să ne amintim doar de obsesia omului nou, din perioada interbelică, când opunea lui homo sovieticus construit cu vorba și pistolul de lumea lui Stalin – omul italian de sub semnul fasciilor, ori cel german al lui Hitler; a fost o dispută europeană la (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Pantofii maestrului

  • Are un bun simţ de observaţie, dar nu se uită unde trebuie.
  • Ei ne invită ca să nu ne supărăm noi şi noi venim ca să nu se supere ei.
  • Nu poţi să-i înţelegi pe cei din stânga dacă nu i-ai înţeles puţin şi pe cei din dreapta.
  • Aud uneori nişte idei de rămân tâmpită. Din fericire, temporar şi reversibil (Beatrice Vaisman).
  • Mulţi ar ucide adevărul, dacă adevărul le omoară interesele…
  • Zeii mor singuri.
  • Nu e greu de intrat în pantofii Maestrului, sunt doar cu câteva numere mai mari.
  • „Nu v-am spus, dar vă repet!”.
  • Banii nu aduc fericirea… Şi ce, lipsa lor o aduce? (Nae Cernăianu). (mai mult…)

Constantin Enianu – Știință și credință (compozit dramatic în versuri)

Personaje

Sommer (poet aventurier, secretar de cancelarie la Curtea lui Despot Vodă şi profesor de latină şi greacă)
Despot (Domnitor al Ţării Moldovei, poet, medic, aventurier din Apusul Europei)
Ioachim (căpitan de mercenari în armata lui Despot şi comandant al Cetăţii Neamţului)
Lusinius (episcop protestant al saxonilor şi ungurilor din Moldova de sub Despot)
Ferencz (socrul lui Sommer, unul din conducătorii unitarienilor din Cluj)
Demetrius (secretar la curtea lui Despot)
Soţia lui Sommer
Doamna Ruxandra (soţia domnitorului moldovean Alexandru Lăpuşneanu)
Ana (fiică de boier moldovean)
Meşterul, Calfa, Feciorul, Fecioara, Drumeţul, Elevul, Păstorul, Hangiţa, Primul seimen, Al doilea seimen

Acţiunea se petrece în Epoca Renaşterii pe teritoriul României, între anii 1562-1574 (mai mult…)

Coriolano González Montañez – poeme

Traducere și prezentare: Mirela-Ioana Dorcescu

Coriolano González Montañez. Poet spaniol contemporan (n. 1965, în Santa Cruz de Tenerife, Spania). Trăiește în Tenerife. Scrie o poezie de factură existențială, tratând, cu subtilitate, condiția omului modern, în perspectiva eternității. A dobândit premiile de poezie „Felix Francisco Casanova”, în 1984, și „Ciudad de La Laguna”, în 1987, opera sa din acea perioadă fiind antologată în El viaje (poemas 1984-2000). Au urmat volumele: Las montañas del frio (2005), El tiempo detenido (2006), Otra orilla (Cuadernos de Guillermo Fontes) (2008), Retorno (The dream is over) (2009), Călătoria (El viaje) (Editura Mirton, Timișoara, România, 2010; traducere în limba română: Eugen Dorcescu), La luz (2010), Cuadernos y notas de viajes (1988-2009) (2011), Mapa del exilio (2016), Premiul „Pedro García Cabrera”, 2014, și Mapa de la nieve (2019), Premiul „Julio Tovar”, 2018.
*
Poezia lui CORIOLANO GONZÁLEZ MONTAÑEZ este simplă, bogată și profundă. Are naturalețe, candoare și tristețe; frumusețe, (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI… POLITICA (II)

Cunoaște-te pe tine însuți și Fii înțelept, e totuna.” – Platon

Dacă Pitagora – despre care am vorbit în eseul trecut – își îndemna învățăceii să-i asculte vorbele într-o tăcere pioasă, Socrate (470 î. H.-399 î. H.) era un vorbitor pătimaș, glasul lui răsuna în conversațiile pe care le utiliza, ajutându-l la exprimarea clară a adevărurilor. Astfel, dialogul se potrivea de minune cu firea lui exuberantă. N-a lăsat nimic scris, dar ideile lui filozofice au fost astfel reconstituite în scrierile elevului său Platon și în cele ale continuatorului – Aristotel.
Se spune că Socrate a văzut în vis, pe genunchii săi, un pui de lebădă căruia îi crescuseră deodată aripile, și care zburase după ce scosese un sunet puternic și dulce. Ziua următoare, Platon i se prezenta ca discipol, iar Socrate a recunoscut în el lebăda din vis. Aceasta „lebădă” spunea mai târziu despre Socrate că „a fost un om loial, sincer și amabil, stăpânit de puternice sentimente morale și religioase, plin de spirit și umor, totdeauna cu răspunsul gata atunci când era nevoie, plin de curaj civic și gata să înfrunte pentru (mai mult…)

Albumul 100 de portrete de Cristina Nichituș Roncea – 100 de ani cu Părintele Justin

100-de-ani-cu-Parintele-Justin-Parvu-de-Cristina-Nichitus-Roncea-la-Brasov-840x420

Mărturisire: “Nu sunt o credincioasă practicantă, dar prin portretele dăruite nouă de Cristina Nichituș Roncea, Duhovnicul Justin Pârvu – dacă nu te-ai învrednicit tu să ajungi la el – vine el către tine, prin ființa lui”

Cristina Nichituș Roșca, prin arta și dăruirea ei, ni-l aduce pe Părintele Duhovnic Justin aproape, spre neuitare

Lansarea Albumului (publicat la Editura Doxologia) a fost găzduită sărbătorește de Galeria KronArt, din Brașov, în ziua cinstirii memoriei martirilor din temnițele comuniste, 14 mai 2019. Albumul se va lansa și la Salonul de carte BOOKFEST, Sâmbătă, 1 Iunie, de Sfântul Justin Martirul și Filosoful, ora 13.00, la Standul Editurii SOPHIA – Supergraph – F06 , Pavilionul B2, ROMEXPO. Prezintă: Regizorul Nicolae Mărgineanu, Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu, Prof. Dr. Radu Ciuceanu. Intrare liberă.

Se cuvine să încep cu o mărturisire cam incomodă: nu sunt o credincioasă practicantă, nu l-am cunoscut pe Părintele Justin Pârvu decât prin ce am citit din când în când, nu am pregătire de specialitate în domeniul fotografiei artistice. Dar, deîndată ce am deschis Albumul dedicat Părintelui Justin de către Cristina Nichituș Roncea, am avut acea stare de înălțătoare bucurie pe care numai frumusețea tălmăcită de har o poate trezi, ca într-o liturghie mai presus de rostire. (mai mult…)

Mihaela Malea Stroe – A făcut-o și L. Orban… de oaie!

Să fie vreo cincisprezece ani de când am asistat în cancelarie la o tiradă antimioritică susținută de o proaspătă (pe-atunci) absolventă de filologie. Argumentul ei suprem era o întâmplare căreia i-a fost martoră în gimnaziu când – o citez – „prostul clasei” a întrebat-o pe profesoara lor: „Da’ doamnă, ăla, dacă știe că vor să-l omoare, de ce nu cheamă poliția?” Că „prostul clasei” (abia într-a opta, bietul copil!) întreabă așa ceva, e firesc. Vârsta îl exonerează, nu înseamnă că era cu adevărat prost: balada este prea complexă pentru a fi înțeleasă în gimnaziu, se cere studiată în clasele mari de liceu. Apocaliptic este însă faptul că acest episod a devenit argument în perorația tinerei absolvente de filologie: „Da, domnule, așa trebuia să reacționeze ciobanul, să se apere, să cheme poliția, nu să stea ca boul să-l omoare ăia!”
Cum s-o mai fi predând acum la facultățile de litere Miorița? Peste umăr, în răspăr, din vârful limbii și al pixurilor corect ascuțite politic? Domnișoara nici n-a tresărit când i-am atras atenția că l-a citat, ca argument, pe „prostul clasei” și că s-ar fi cuvenit ca ea, la altă vârstă și cu studii de profil, să fi înțeles mai mult. (mai mult…)

Revista AlternanțeDorel Schor – ziceriVavila Popovici: Festivalul de dans american – PILOBOLUSConstantin Brâncoveanu (1688-1714), un precursor al diplomației secrete și al informațiilorDorel Schor – Sfaturi dieteticeVavila Popovici – Filozofia, Știința, Religia și Politica (IV) Stoicismul grec – ZenonDorel Schor – schițeDaniel Luca: Recuperarea inocențeiEmanuela Biru: Geografia eidetică a fiinţeiION IONESCU-BUCOVU: O CARTE DESPRE MARIN PREDA „MARIN PREDA – ANII FORMĂRII INTELECTUALE” de STAN V. CRISTEAVictor Ravini – Asta nu ți-o poate iertaMelania Rusu Caragioiu – versuriDorel Schor – schițeDorel Schor – ziceriMinodora Ursachi: Talent şi perseverenţă – Ovidiu CărpuşorEmanuela-Carmen Biru: Homo europäus şi Cultura europeană în viziunea lui NoicaDorel Schor – ZiceriTiberiu Tudor – Tremurul plopilorLia Ruse – Ia noastrăDorel Schor – schițeDomniţa Neaga: Mihai Merticaru, între vis şi ParisMirela-Ioana Dorcescu: Eminescu-i departe…Lia Ruse – Mirajele veriiVavila Popovici: Filozofia, Știința, Religia și Politica (III)Dorel Schor – ziceriDorel Schor – schițăVasile Filip: JURNALUL – probă a sincerităţiiAnatol Covali – versuriOlguța Luncașu Trifan – Rondel împliniriiDorel Schor – ziceriVavila Popovici – Vizita Papei Francisc în RomâniaDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeNicolae Georgescu: „Omul nou” și interculturalitateaDorel Schor – ziceriConstantin Enianu – Știință și credință (compozit dramatic în versuri)Coriolano González Montañez – poemeVavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI… POLITICA (II)Albumul 100 de portrete de Cristina Nichituș Roncea – 100 de ani cu Părintele JustinMihaela Malea Stroe – A făcut-o și L. Orban… de oaie!

Gh. A. M. Ciobanu – Miron Costin, Vizualul şi dedublarea

             La jumătatea drumului ei prin istorie, sexacentenara urbe a lui Vodă Roman avea să fie pentru cărturarul Miron Costin (1633-1691) loc de ultim şi nesfârşit popas, în trecerea sa prin viaţa lumii —acea uşă ce duce de la spuma şi fumul fiinţei la umbra şi cenuşa morţii. Numai pentru el, întruchiparea sa de spumă, l-a hărăzit să reprezinte cu demnitate zbuciumatul veac în care a trăit şi să aparţină, într-o egală măsură şi culturii române – LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI, DE NEAMUL MOLDOVENILOR, VIIAŢA LUMII

>>>

Veronica Balaj

                                    „O nouă limbă europeană – Poezia”

             Între  4  şi  8 august 2010, a avut loc la Budapesta a doua ediţie a Festivalului  internaţional de poezie, “MARE ŞI CUVINTE”, organizat şi iniţiat  de poetul  şi traducătorul maghiar, Aron Gaal. Întalnirea din acest an s-a desfăşurat sub  deviza, “O NOUĂ LIMBĂ EUROPEANĂ:  POEZIA”. Aron Gaal – iniţiatorul şi organizatorul festivalului. Pe cat de implicat în viaţa literară  din Ungaria şi nu numai, pe atat de   discret în comportament.  Nu vorbeşte  despre sine , dacă se înmplă să i se aducă o mulţumire în public, se retrage în sine, face un gest de genul…”lasaţi,  vorbiţi despre alţii”… >>>

Elena Drăghiceanu

                            Reflecţii incomplete dintr-o călătorie în Franţa 

     Pentru intelectualul estic, Franţa mai reprezintă încă „un model”, o paradigmă culturală a cărei temă centrală este inovaţia şi originalitatea. Prin faptul că mereu a propus un „discurs al centrului”, culturile periferice („provinciale”) au considerat legitimă teoria imitaţiei ca o cale de sincronizare, necesară şi urgentă, pentru integrarea lor în acelaşi ritm animator de fantasme şi arhetipuri, ca să nu le spunem clişee.

>>>

Monica Ilaș


Zăpezi abstracte

singură

În gând mai viscolește încă
ninsori albastre și fierbinți,
deci, niciodată albă stânca
nu m-a vândut pe trei arginți!
Și niciodată, din iubire
n-am coborât iar pe pamânt…!
Îmi caut singură ieșire
spre bezna albă, prin cuvânt! >>>

Veronica Balaj

                                      Vasele cerului

          Ne prinde înserarea.
Se aşează noaptea pe umerii noştri, dacă nu ne grăbim. Vom fi in luptă cu vântul care se înteţeşte şi poate isca felurite situaţii neaşteptate.
            Aici, in varful dealului, unde ne aflăm, totul e posibil. Chiar şi nebănuitul poate deveni  real. >>>

Gh. A. M. Ciobanu


Frumosul omenesc „Fără de corp”,  la Eminescu

                                  Eminescu redivivus, sempervivus, supravivus, nihilvivus…          Pentru noi, astăzi, Emi-este. Asemenea tuturor piscurilor spirituale din istoria omenirii şi Emi, nu a rămas doar pe  linearitatea devenirii în timp – ieri: „In Gloriam” azi: „In Memoriam” mâine: „In Agnosticam” – ci s-a înscris pe circularitatea expansivă a afirmării, a căror rază, de la un timp la altul devine tot mai mare. După „Teoria expansiunii Universului”, iat-o şi pe acea a unui „crescendo spiritual”. Eminescu, acest „totum” de enciclopedism euro-latin, de neo-romantism germanic şi de melancolism slav. >>>

Mariana Gurza


Pe urmele lui Zenon
 Am prins tristeţea-n mâini
            şi-am înveşmântat-o-n lacrimi.
            I-am dat bineţe surâsului
            şi am închinat pelin
            în cupe de nostalgie. >>>

Cristina Maria Purdescu

                                 Si trec înfometata în alt veac

                                             Eu îmi trezesc mileniile duse
                                                           şi trec înfometată în alt veac –

>>>

Doina Enea – Ecouri ale Unirii Principatelor în literatură


Istoriei românilor i-a fost dat să cunoască răscruci care i-au marcat și determinat schimbarea cursului în câteva mari momente. Unirea Principatelor la 24 ianuarie 1859 este unul dintre ele și astăzi ne apare ca o treaptă urcată pe drumul desăvârșirii unității statale românești.

>>>

Aspazia Oţel Petrescu


Clipa mea Lucian Blaga

„Mi s-a întâmplat să mă întâlnesc cu o astfel de clipă unică, suspendată între „înainte” şi „după”: o clipă pe care cu emoţie o numesc „Clipa mea Lucian Blaga”…

Era în primăvara anului 1948…

                Am intrat în cameră foarte stânjenită. Lucian Blaga mă aştepta în picioare, cu mâna lui frumoasă sprijinită pe speteaza scaunului. Silueta lui fină se încadra perfect în ambianţa încăperii, care arăta la superlativ arta lui Inej de a crea o atmosferă de subtilă gingăşie feminină. Am perceput atmosfera ca pe ceva intim, ca o vrajă inefabilă şi m-am simţit intrusă şi străină. Cu timiditate abia am reuşit să-mi salut profesorul. Nu îşi mai amintea de mine. A intrat direct în subiect. Mi-a spus că i-a plăcut povestea relatată de Inej şi că doreşte să-i aduc ceva din ce am scris. Read the rest of this entry »

Epifanie Cozărescu – versuri


Eliberare ..?
                                                    „Bucovină, Bucovină – tu grădină
                                                    Cu harnici feciori
                                                                  Şi cu fete flori
                                                                  Ai făcut iarăşi pornire
                                                                   La un Hram cu bâlci şi prăznuire >>>

In memoriam Epifanie Cozărescu (24.01.1914-04.03.2010)

Epifanie Cozărescu: iatro-istorie şi identitate culturală

                         Bine cunoscut în comunitatea iatro-istoricilor din România, doctorul Epifanie Cozărescu (1914-2010) se înscrie printre puţinii creatori români de colecţii şi muzee de istoria medicinei si farmaciei. Iniţiatorul şi preşedintele de onoare al Societăţii de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman, Cozărescu a fost şi cetăţean de onoare al oraşului. >>>

Florentina Niţă – In memoriam: Puiu Costea

[flickr_set id="72157665869728416"]

 Portret pentru eternitate

              Puiu Costea a plecat dintre noi. În primul moment, auzindu-le rostirea lor rece, cuvintele par lipsite de conţinut, refuzi să le accepţi sentinţa. Cine? Pe urmă mintea începe să descifreze unul cate unul mesajul lor crud. Pentru cercurile literare: Poetul. Pentru mass-media: Publicistul. Pentru pacienţi: Medicul. Pentru prieteni: Omul. >>>

Petruş Andrei: Marilena Toxin – Cronică de familie

                              Romanul ,,Biografie indiscretă” apărut la Editura  ,,Asachi” din Piatra Neamţ, în 2011, sub semnătura prozatoarei Marilena Toxin este cu mult mai mult decât o simplă ,,boigrafie”, fie ea şi ,,indiscretă”.
Autoarea a avut şansa de a descoperi un manuscris într-o sticlă adusă la ţărm de valurile vremii, pretextul cunoscut al vechilor romane de aventuri pe mare; ea află o comoară într-o ladă de zestre: scrisorile şi fotografiile unei familii, documente pe care le însufleţeşte, prin cuvânt, cu harul cu care Creatorul a binecuvântat-o.
Read the rest of this entry »

Veronica Balaj

„Între tandreţe şi reflexie clasică”
– despre volumul Maiei Cristea „Doar baobabu”
Se scrie multă poezie şi astăzi în epoca tehnicizată, computerizată, alertă , învolburată ameţitor. Pare că poeţii nu mai sunt în atenţie şi totuşi există un segment de modernitate interesat de lirism. Poeţii moderni sunt în căutare de expresivitaţi şocante care să-i particularizeze. Lucru firesc de altfel. În acest peisaj al diversitaţii, al grabei indusă în fiecare gest, simţământ trăit de noi toţi, cărţile şi autorii se încadrează perfect

Violeta Lăcătuşu

Ora magică

E Ora Astrală

cu misterioase irizări

de violet.
>>>

Dimitrie Grama


Au trecut Sărbatorile

Au trecut val-vârtej sărbatorile.
Clopotele veşniciei bat
în fulgul de zăpadă. >>>

Daris Basarab



În memoria lui Mihai Rădulescu

(1936 -2009)
„ Postumele ”
 
 
Antume scrise-n ceas târziu
Când parcă-ntârzie plecarea,
Când parcă-n jur nimic nu-i viu

>>>

Paul Dramu – versuri


Primăvara
            Verde crud
            Pofta cailor de rasă.
                    Albastru săgetat de negre picături.
                   Auriu Fierbinte, >>>

Doru Mihăescu- Tablete romaşcane de limba română

Un derivat paradoxal: romaşcan

                 La fel ca numeroase alte derivate, din aceeaşi categorie (bucureştean, ieşean, clujean, timişorean, sucevean, băcăuan etc.), romaşcan poate fi utilizat atât ca substantiv, însemnând „persoană născută în Roman sau în fostul judeţ Roman” ori „locuitor al municipiului Roman”, cât şi ca adjectiv, cu sensul „din (referitor la) Roman (localitate, fost ţinut sau judeţ)”. >>>

Cecilia Bănică Pal

 
                                               Alint
 
                                            Ciocolată,
                                                          trup de fată
                                                     cu gust dulce-amărui,
                                                      cu mireasmă de gutui.
                                                     Te visez în nopţi stinghere
                                               ce-au fantome prin unghere; >>>

Casa Eminescu de la Mănăstirea Văratec

Maica Benedicta despre casa în care poposea Eminescu la Văratec, “pădurea de argint“ și vizitele lui Creangă

„Când am venit prima oară (n. la Văratec), trăia încă măicuţa care a fost stareţă înaintea maicii Nazaria, maica Pelaghia, care a trăit 102 ani. Eu am cunoscut-o când avea o sută de ani. Deci, asta era acum 25 de ani, ea trăise cel puţin 30 de ani în secolul trecut, ălălalt. Şi-i aducea aminte pe Creangă şi pe Eminescu, care veneau aici >>>

Emilia Ţuţuianu

Acasă

O frunză…şi-ncă o frunză…şi apoi, rar şi încet, altele se deprindeau din coroana copacului din faţa Universităţii, întorcându-se spre pământul care le hrănise. Nu, nu mai voiau să fie regine, să privească de sus lumea, voiau să se amestece cu iarba verde de acasă,   cu ghinda, cu castanele care-şi anunţau venirea pe pământ cu pocnete ce marcau triumful coacerii fructului.

Doreau să fie una cu pământul, să simtă şi ele paşii grei ai oamenilor împovăraţi de gânduri. >>>

Daris Basarab – Basarabie, Ţară râvnită, Ţară sfârtecată.

 Boris.DavidNu mai am cu cine discuta, despre tine, Basarabie, şi atunci, mă mulţumesc să te revăd în amintirile mele, pe care le deapăn în liniştea nopţilor când insomniile îmi dau ghes. Răsfoiesc, uneori, paginile scrise de alţii, care te-au cunoscut în trecut, sau ţi-au aparţinut.

Rândurile unui Nistor, sau Iorga, sau Antonescu, îmi fac bine, pur şi simplu. Dar întâmplarea face să dau, fără să vreau, şi de altfel de rânduri, literare, cum s-ar spune, care m-au făcut, nu o dată, să le abandonez fără să ajung la capăt. Poate că înţelepciunea vârstei m-a înarmat cu o răbdare şi o curiozitate mărite, poate că aşa se explică faptul că m-am înhămat să trag până la capăt rândurile lui Geo Bogza din a sa ”Basarabia ţară de pământ”, zărită întâmplător în rafturile bibliotecii unui prieten. Read the rest of this entry »

Monica Levinger – Scrisoare din ţările calde către “tatăl rândunelelor”

Dragă Domnule Profesor,
  
Mi se întâmplă deseori să vorbesc cu dumneavoastră în gând, când vă citesc sau vă recitesc scrierile – bucuroasă că am ocazia să vă împărtăşesc idei şi păreri proprii, când vreau să vă cer părerea în cine ştie ce >>>

George Anca – versuri


mirarea mării

mirarea mării leandru palmier corăbii
praf ales de munţii mai adevăraţi ca pustiul
plăcerea sinucigaşă a pietrelor încolibate

cochilii nu şi nici meduze în Marea Moartă
arde leandre nu te arde paralondră ipohondră
ce ape ne-ar acoperi nimicnicia iar soare Read the rest of this entry »

Ioana Mihaela Balaban – versuri

                          Aici
               În această clipă
             Vreau să mă lăsaţi în pace.
             Timpul cu a lui aripă
             Trecea pe deasupra mea >>>

Felicia Dumbravă

Un Om, o prietenă.. Felicia Dumbravă (13 april. 1961-24 dec. 2011).
A mai căzut o stea. A plecat un Om  – şi acest om a stat lângă noi, a zâmbit vieţii, a suportat dureri, înfrângeri…dar a mers mai departe împrăștiind lumina sa celor din jur. 13 aprilie anul 1961; în orăşelul moldav Vaslui,  familia lui Chiriţă  şi Silvia Gurău trăia o mare bucurie: se năştea al doilea copil, pe nume  Felicia.

>>>

Vasile Ursachi: Haralambie Mihăescu – viaţa şi opera unui mare savant


„Ilustrul cărturar Haralambie Mihăescu a văzut lumina zilei la 7/20 februarie 1907 în comuna Udeşti, jud. Suceava, într-o familie de ţărani săraci cu nouă copii, Haralambie fiind al doilea fiu al Domnicăi şi al lui Dumitru. 
Cursurile şcolii primare le-a urmat în satul natal, apoi la Suceava unde a absolvit Liceul clasic „Ştefan cel Mare”, în mod strălucit, clasându-se primul pe oraş la examenul de bacalaureat din 1928. În anii de liceu câştigase locul I la concursul Societăţii „Tinerimea Română”. În toamna anului 1928 se înscrie la Universitatea din Iaşi, urmând în paralel cursurile de la Facultatea de Litere, secţia Filologie clasică şi de la secţia Filologie modernă, specialitatea Limba şi literatura română, unde a avut o suită de dascăli eminenţi: Garabet Ibrăileanu, Al. Philippide, Giorgio Pascu, I. Iordan, I. Bărbulescu, O. Tafrali, P. Nicorescu, C. Papacostea, I. M. Marinescu, C. Balmuş. Read the rest of this entry »

Aripi de gând, de Florentina Niţă

Apariţie editorială Ed. Muşatinia Roman Read the rest of this entry »

Felicia Dumbravă ne-a părăsit…

Felicia.Dumbrava

update 27 decembrie

în 24 decembrie 2011 orele 23:45 sufletul Feliciei s-a ridicat la ceruri.. Dumnezeu să te odihnească în pace prietenă dragă, ţi-ai găsit liniştea la Domnul..Dumnezeu să te ierte.. „Să-i fie somnul lin! Dumnezeu să o ierte şi să o odihnească în ceaţa îngerească….Cei cu suflet bun sunt aleşi de Dumnezeu! Pentru cei rămaşi este mai greu…noi îi plangem pe cei plecaţi şi ducem povara zilei de mâine , implorand milă, iertare de la Domnul..” Read the rest of this entry »

Mariana Gurza: Boabe de lacrimi – Vasile Plăvan

      Scriu despre un om cât o …Epocă Istorică. Un om cât sufletul neamului meu. O epocă în care se prelungeşte viaţa mea, un şir lung de mătănii…Undeva, înapoi, ca o verigă dintr-un lanţ care merge în adâncul unei fântâni.

>>>

George Anca – versuri

Rug aprins
 rug aprins
 
      rug aprins mireasă urzitoare
     de nesfârşită rugăciune psaltirion
     al inimii sub arcuş de gând
     numele de Maria ca taină de la
     Dumnezeu ţi s-a dat floarea darurilor
     ceea ce ai născut lumina cea nespusă >>>

Cristina Nichituş Roncea – « Precum în cer, aşa şi pe pământ »

           Album de Fotografii – călătorie foto prin lumea ortodoxă românească

                          „Întâlnirea cu Moş Crăciun: Părintele Justin Pârvu

Am ajuns prima oară la mănăstirea Petru Vodă in seara de Crăciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregăteau să meargă cu colindul. Iată-mă umblând, împreuna cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie in chilie. “Lerui, Doamne, Ler / au pornit cu pluguşorul / îngerii prin cer”. Intrasem, pe nesimţite, în călătoria din poveste. La căsuţa cu cei mai mulţi pelerini, în noapte, uşa s-a deschis şi din chilie a ieşit chiar Moş Crăciun, aşa cum îl ştiam dintotdeauna: un patriarh înalt, cu barba albă, un zâmbet care-ţi încălzeşte inima şi o privire care ştie întreaga-ţi viaţă, dacă ai fost sau nu cuminte. Intrasem în Rai. Am simţit că această întâlnire cu Părintele avea să îmi schimbe viaţa.
Read the rest of this entry »

Elena Emanuela Sava – Pe ,,Aripi de rugăciune”

Dor de sfinţenie

 Mănăstirile au fost şi continuă să fie prilejul meu de relaxare, linişte şi împăcare (cu semenii, cu lumea şi cu mine însămi).
Le-am vizitat de multe ori, încă de când eram de-o şchioapă, alături de mâna caldă a părinţilor şi bunicilor. Şi astăzi când mă ajunge dorul de sfinţenie mă îndrept tot spre mănăstiri şi, chiar dacă le cunosc bine, nu este dată să nu descopăr ceva nou şi înălţător. Read the rest of this entry »