Mariana Gurza: Poesis

Floare dalbă

Cine-i floarea dalbă din poveşti
Himeră ca o lacrimă tăcută,
Inimă plăpândă, zguduită,
Roua dimineţii din poveşti?

Tu nu eşti decât lumină
În lumea asta mult prea crudă
Nimeni nu va ştii a voastră taină
Atâta timp cât suferinţa-i surdă…

Speranţa

Spre infinit m-aș duce
C-un cântec de dor străbun
Și-n lacrimi tremurânde,
Aș semăna iubiri;
M-aș prinde printre stele
Cu mâinile de flori,
Și-aș îngenunchea o lume,
Vai, atât de plină de erori… (mai mult…)

Vavila Popovici: ÎNGÂMFARE vs. MODESTIE

Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea” – Esop

ÎNGÂMFAREA este, conform dicționarului, o atitudine de încredere exagerată în propriile însușiri; trufie, orgoliu, fală; infatuare. Este o trăsătură a inimii care constituie „o gravă ameninţare pentru noi toţi”. Omul îngâmfat beneficiază cu obrăznicie de anumite libertăți, fără să aibă dreptul de a face așa ceva. Deseori acest lucru duce la dezastru. Îngâmfarea a distrus regi, regate, conducători, țări și a fost cauza prăbușirii unor imperii.
Biblia afirmă pe bună dreptate: „A venit îngâmfarea? Atunci va veni dezonoarea; dar înţelepciunea este cu cei modeşti“. Fiecare om are locul său în această lume, pe care trebuie să-l păstreze cu modestie și să-l dezvolte tot cu modestie, cu bun simț, respectând anumite limite, chiar și atunci când se urcă niște trepte ale realizării, ale succesului. O persoană îngâmfată nu ține seamă de ceilalți, crezând orbește că deține calități pe care nu le mai au ceilalți și în consecință adoptă o atitudine de superioritate. (mai mult…)

Renata Alexe – Vibrații lirice

Anul 2019 înscrie un dublu eveniment în existența Liei Ruse , cunoscută autoare a unui număr considerabil de volume în versuri. În primul rând este vorba de un moment emoționant -sărbătorirea celor șaptezeci de ani de conviețuire pe care soții Lia Filoteia si Ion Ruse i-au înregistrat în memoria afectivă. Ceremonia s-a desfășurat pe 21 iulie într-o biserică a Facultății de TEOLOGIE din orașul Pitești ROMÂNIA.
Într-o asistență intimă, sub ocrotirea sfântă a icoanelor, în murmur de rugăciuni rostite sub tremur de lumânări s-au dat binecuvântările și inelele care au marcat întărirea unei iubiri bazate, decenii întregi, pe respect și afectivitate. A fost un moment înălțător pentru toți care își găsesc corespondența în versurile din: „Cât de drag”, „Mirajele verii” și „Vara de basm”, poezii ale cărții „Povestea Continuă”, talisman brodat de Lia Ruse. (mai mult…)

Alexandru Dospinescu – versuri

Alexandru Dospinescu

Au secat fântânile

Au secat fântânile şi zilele pun jar
În piua bolnavă acum de pojar.
De vipie cruntă totu-i pălit
Iar ziua desfată un soare cumplit.

E secetă, cum n-a fost vreodată,
Cămaşa-i lipită de trup, sfâşiată,
Aerul încins ne frige, pustiu,
Paharul secă de-atâta târziu. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Daruri și datorii

  • Ăştia nu sunt prietenii mei… Sunt ai dracului.
  • Mi s-a recomandat să nu mănânc înainte de culcare…Şi atunci, am mâncat după!
  • Să nu-i crezi pe greci când fac daruri, dar mai ales când fac datorii.
  • Poţi fi bătut la figurat şi cu banii luaţi la propriu…
  • Cine nu ştie nimic vorbeşte despre toate (Liviu Antonesei).
  • Nu mai da cu parfum peste rahat că pute şi mai rău.
  • La Hamburg nici nu au auzit de hamburgheri, la Paris am întrebat de parizer şi n-au ştiut ce-i aia…
  • S-au bucurat nespus, adică nu au spus la nimeni că s-au bucurat.
  • Ca să faci carieră, trebuie să fii erudit sau înrudit.
  • Adevărul poate fi mai necesar decât dreptatea? (Emilia Cristea).
  • Necazurile lucrează în trei schimburi… (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – versuri

Culorile curcubeului

Pradă stărilor, emoțiilor, trăirilor țâșnesc
stoluri, stoluri de cuvinte,
ca într-o călătorie în necunoscut,
pulsează în noi continente,
purtate în buzunarul gândurilor,
se eliberează, apoi,
rostite sau scrise,
tălmăcite sau neînțelese,
pure sau încărcate, (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Cu degetul pe rană

 

  • Calitatea ecoului depinde şi de cea a sunetului original.
  • Oh, de câte ori cumpărăm tabloul numai pentru că ne place rama.
  • Aş vrea ca necrologul meu să-l scrie strănepoţii…
  • Prea multă minte strică, dar şi prea puţină.
  • Nu prea sunt bărbaţi fără antecedente şi femei fără anecedenţi.
  • Uneori mă întreb cum de reuşesc fotbaliştii să alerge cu viteza cu care vorbeşte crainicul.
  • Vrei să pui degetul pe rană? Spală-ţi, mai întâi mâinile!
  • Cine nu te aprobă nu este neapărat contra ta.
  • Prostia e internaţională dar are elemente de specific local. (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (7) PLOTIN (Neoplatonism)

„Lumea trebuie să fie marcată de legi și de ordine, pentru a fi scena vieții morale a omului, altfel ar fi haos, iar legea nu are o altă putere în afara celei de a duce la împlinire destinul; ea a fost dată indivizilor, iar ei o poartă cu sine și o folosesc…” – Plotin

Sunt la a 7-a expunere despre legătura între Filozofie și ideile, sentimentele împărtășite de oameni care transcend cunoscutul sau naturalul, precum și legătura cu alt tip de cunoaștere – sigură și rațională – , cu privire la natura lucrurilor și a condițiilor lor de existență. Este legătura care poate asigura progresul.
Pentru a face filozofie se cere a avea o mare sensibilitate, atât de mare încât să încerci să intri în tine însuți, să cauți un punct de sprijin în gândirea ta care să te echilibreze și să ai puterea de a-i echilibra și pe ceilalți prin devoalarea contextului în care ai găsit acest punct de echilibru, să-l poți explica celorlalți. Aceasta au făcut o serie de filozofi, pentru a ajuta cu gândirea lor la bunul mers al acestei lumi. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

  • Să ne împăcăm cu Dumnezeu chiar dacă nu ne-am certat cu El niciodată.
  • A afirma că gândeşti e un act de curaj…
  • Anunţ: „Lapte proaspăt direct de la producător”.
  • S-a spus despre el că ştie să vorbească, dar că nu ştie să tacă.
  • Uneori e mai bine să nu ştii ceva, decât să ştii (Liviu Antonesei).
  • „În cadrul concursului de poezie, reprezentantul nostru a primit marele premiu pentru proză”.
  • Ideile tocite nu pot pătrunde nicăieri.
  • Orice regulă e făcută pentru a fi încălcată…
  • Excursiile prea organizate seamănă cu un program de lucru. (mai mult…)

Elisabeta Bogățan – Mihai Merticaru cântă în cor cu stelele

Fascinat de arhitectura desăvârşită a sonetului, de muzicalitatea şi frumuseţea sa aparte, Mihai Merticaru se supune cu succes „probei de foc” a rigorilor lui, așa cum dovedește în volumul „Vis și abis”, publicat de Editura Mușatinia, Roman, 2018.
Volumul are drept prefață eseul „Sonetul – regele poeziei”, în care autorul face o doctă prezentare a sonetului, declarându-și deplina adeziune la această poezie cu formă fixă.
Volumul se deschide cu suita de sonete „Parisul (în 14 sonete)”, grupare care amintește de „«coroana», culme a rigorii sonetului”, despre care autorul vorbește în eseul cu care începe volumul, dar Mihai Merticaru nu are ambiția de a scrie o coroană, ci doar sugerează o apropiere, prin suita sa de 14 sonete. care e dedicată, așa cum spune titlul, Parisului, „orașul lumină”: „Zi și noapte, Parisu-i feerie, / Un ocean de culori și de lumină”. Poetul reînvie momente importante din istoria orașului, din viața sa culturală: literatură, pictură, muzică, pictează în cuvinte minunățiile orașului. Atmosfera de înaltă elevație a Parisului are capacitatea de puternică transfigurare lăuntrică: „Începi subit să-ndrăgești tot ce urai, / Risipă de frumusețe-i prea multă.”. Finalul suitei, după etalarea splendorilor Parisului, este neașteptat, o afirmare a atașamentului față de locurile natale: „Rob nu vreau să-ți fiu, rămân ce-am fost, pietrean !” (mai mult…)

Ben Todică: La mulți ani Art-emis!

Stimate domnule ION MĂLDĂRESCU,
Stimată doamnă MARIA DIANA POPESCU,
Stimată redacţie,
Stimaţi colaboratori,
Sincere şi calde FELICITĂRI!
2019 este un an cu o semnificaţie aparte pentru dumneavoastră. Aniversarea unui deceniu de activitate a Revistei ART-EMIS în serviciul informării românilor din ţară şi din străinătate este o sărbătoare a noastră, a tuturor.
Oamenii CA DUMNEAVOASTRĂ ŞI COLABORATORII REVISTEI ART-EMIS sunt și vor fi întotdeauna pentru românii de pretutindeni exemplu de dăruire şi talent, capabili de abordări variate ca temă şi stil, curaj şi sinceritate în apărarea justiţiei, adevărului şi libertăţii românilor. Dreptul la liberă exprimare şi promovarea articolelor şi eseurilor de orice calibru al pregătirii profesionale şi vârstă în paginile revistei, sunt şi vor fi o parte importantă a succesului nostru continuu, al românilor oriunde s-ar afla.
Apreciind rigoarea şi profesionalismul de care daţi dovadă în conţinutul revistei, cu mare mândrie vă admirăm şi vă stimăm. Sperăm ca şi în continuare să fiţi fereastra noastră deschisă spre acasă şi vă promitem că vom continua să vă citim cu aplecare şi deosebit interes. (mai mult…)

Iurie Braşoveanu: Cristina Maria Niţă – Cerul din adâncuri

Edenul fluturilor

După manifestarea admirabilă a primului volum, ,,Dincolo de aripi„, cu plus de noblețe poetică şi profuză sensibilitate, Cristina Maria Niță revine în compania succesivei colecții de versuri, expuse între odoarele cerului său imponderabil.
Izvodire de gând modelat pe murmur de suflet şi convertit amplu în cuvânt despre avatarurile propriei naturi, despre semeni sau magnificența împărăției pământene, ,,Cerul din adâncuri“ este rodul înaripat al tăcerii înrădăcinate abscons, transfigurată de simțuri voltaice. Prin recentul volum, oarecum aşteptat ca idee de continuitate creatoare dar şi ca cerință indirectă, expresie a imboldului lăuntric, poeta se desprinde din metamorfoza aporiilor, ieşind să înveşmânte cu aura expansivității lumii sale, sanctuarul unei luxuriante destăinuiri de sine. Poezia sa, călită în iureşul labirintic al cotidianității ciclice, unde se învață creşterea în spiritul maturizării universale, deține forța magiei plutirii pe unda cuvântului măiestrit. Echilibrate ca valoare literară prin aspecte prozodice de ansamblu, emoțional dar şi ca mesaj, poeziile alcătuiesc trei capitole cu titluri ce justifica temele cel mai des abordate în creația sa. Fiecare poezie, din mărturisirile autoarei este ,,o porțiune de cale parcursă“, este vocea unui simțământ, erupția tumultului negrăit, trecut prin conştiința trăirii şi prelucrat cu originală piotimie. (mai mult…)

Vavila Popovici: Caut un om cinstit, un om cu bun simț!

Cuprinsă de furie/ mi-am izbit tâmpla-n perete./ Am văzut sticleții gândului/ sărind și lovind pereții odăii./ Am auzit glasul ceasornicului,/ despre timpu-n care trăim/ în limba lor clipele vorbind./ Cu o lanternă în mână am ieșit afară./ Nici țipenie de om!/ Atmosferă bizară./ Doar frunzele copacilor atârnau pe crengi,/ de lumina rece a lunii luminate,/ tremurând ca niște mici ființe/ mute și nevinovate./ M-am oprit și am vrut să strig: „Caut un om!”/ Da!, un om aș fi căutat,/ deși bănuiam că în acest timp,/ „omul” nu putea fi aflat./ Am luat pietre în mâini
și-am lovit în ziduri cu mânie./ Un șobolan în noapte fugea,/ între drumuri mai cumpănea;/ trupu-mi de teamă și scârbă/ ca un ocean se zbuciuma./ Și-atunci am strigat: „Caut un om!”/ Indivizi obosiți, unii de muncă, alții de dragoste,/ din case au ieșit,/ în jurul meu s-au adunat./ Crezându-mă nebună,/ bineînțeles că nimeni nu a căutat.
Unde să-l fi aflat?
(Din volumul meu de versuri „O mie și una de…poeme”) (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: apariții editoriale la Editura Mușatinia, Gheorghe A.M Ciobanu – scrieri

ciobanui

Un adevărat cavaler al Ordinului Condei, Gheorghe A.M Ciobanu este o emblemă a urbei romașcane, pe portativul muzicii cuvântului și a creațiilor literare, fie că sunt eseuri, proze sau încondeieri de moment, emanând prin toată ființa vitalitatea gândirii și creației minții umane.
De sărbătoarea creştină a Bunei Vestiri, pe 25 Martie 1925, se bunăvestea naşterea la Roman a celui ce avea să încununeze laurii socratici ai culturii urbei muşatine, viitorul profesor, eseist, prozator, poet, critic de artă, muzicolog, exeget al culturii romaşcane, Gh.
A.M. Ciobanu. După cursurile Şcolii primare nr. 4 şi a Liceului Roman-Vodă, în oraşul natal, este admis la mai multe facultăţi: Medicină, Agronomie, Filozofie, Drept. Din motive materiale urmează cariera didactică în învăţământ unde a profesat timp de 50 de ani, predând discipline diverse ca matematica, filosofia, istoria muzicii, istoria artelor plastice, logica, în diferite instituţii de învăţământ din oraşul Roman precum Liceul Roman-Vodă şi Institutul Teologic Franciscan. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

ANECDOTE ADEVĂRATE

Când a apărut volumul meu umoristic „Înger cu coarne”, mi-am amintit de câteva întâmplări mai mult sau mai puţin hazlii, legate de lansarea unor cărţi ale mele.
„Şarpele şi cupa” a fost publicată de editura Junimea în 1972. Cartea a avut o presă bună, era inspirată din viaţa şi munca unui tânăr medic şi de acea titlul ei amintea cunoscutul simbol al medicinii. Intr-o zi, un tovarăş cu muncă de răspundere m-a luat de-o parte şi mi-a spus:
– E foarte clar că titlul cărţi e cu cheie, adică cu schepsis. Se înţelege că şarpele e duşmanul de clasă… Dar cupa? Ce ai vrut să spui cu cupa?
– Cunoaşteţi desigur lozinca patriotica CU PA-rtidul nostru în frunte, vom avea victorii multe? am răspuns cu voce mică…
– Sigur că da!
– Ei, bine, primele patru litere sunt CUPA… (mai mult…)

Vasile Filip: Cugetarea – Omul în fața sinelui

Omul se înfățișează și se mărturisește prin faptele sale. Prin cărțile sale – scriitorul; prin tablourile și sculpturile sale – artistul plastic; prin muzica sa – compozitorul și interpretul. Pentru a nu induce sentimentul discriminării, îmi îngădui să afirm că orice om este, într-un fel sau altul, un mic/mare creator. În top, fără îndoială, se situează oamenii de știință, care, la rândul lor, și ei sunt totodată niște artiști.
Marii gânditori ai lumii au portretizat pe om în fel și chip. Pitagora, de exemplu, a zis că ,,Omul este măsura tuturor lucrurilor”, iar Democrit că ,,Omul este un mic univers”; dar și ,,o ființă sociabilă”, după Aristotel. În timp ce Pindar cugeta că ,,Oamenii sunt visul unei umbre”, Homer cobora mai adânc în realitatea concretă, și crudă, înlăturând fardul metaforic: ,,Nu există ceva mai jalnic decât omul, dintre toate ființele câte respiră și umblă pe pământ”. Apropo: când a trăit Homer? ,,Probabil între sec. 12 și 18 î.e.n.” ‒ ,,precizează” ,,mic dicționar enciclopedic”, care… trăiește din anul 1972 încoace. Cutez a spune că marele gânditor și poet grec este contemporanul nostru. Și încă unul care știe pe-de-rost ce și cum e cu lumea de astăzi, îndeosebi cu cea românească. În care omul-politic și din structurile statului, stâlpii, cum ar veni – se arată marelui public precum ar fi creația satanei, nu a lui Dumnezeu. ,,Homo homini lupus” – ca s-o dăm olecuță și pre lătinie. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

DARURI ŞI DATORII

  • Ăştia nu sunt prietenii mei… Sunt ai dracului.
  • Mi s-a recomandat să nu mănânc înainte de culcare…Şi atunci, am mâncat după!
  • Să nu-i crezi pe greci când fac daruri, dar mai ales când fac datorii.
  • Poţi fi bătut la figurat şi cu banii luaţi la propriu…
  • Cine nu ştie nimic vorbeşte despre toate (Liviu Antonesei).
  • Nu mai da cu parfum peste rahat că pute şi mai rău.
  • La Hamburg nici nu au auzit de hamburgheri, la Paris am întrebat de parizer şi n-au ştiut ce-i aia…
  • S-au bucurat nespus, adică nu au spus la nimeni că s-au bucurat.
  • Ca să faci carieră, trebuie să fii erudit sau înrudit.
  • Adevărul poate fi mai necesar decât dreptatea? (Emilia Cristea).
  • Necazurile lucrează în trei schimburi…
  • Nu ştiam absolut nimic, dar acum nu mai ştiu nici atât.
  • El întreabă, el răspunde şi tot el nu-i de acord cu răspunsul…
  • Măgăriile nu pot fi justificate, dar uneori sunt explicate.
  • Dacă avem noroc, şi noi vom fi odată bătrâni (Beatrice Vaisman).
  • O femeie se poate îmbrăca în roz, în verde, în indigo. Şi un bărbat?
  • Cu cât maşina e mai scumpă, dăm mai mult respect: o parte propietarului, o parte automobilului.
  • Lucrurile nefăcute se răzbună.
  • Uneori e mai greu să scrii o felicitare decât un roman (Mihai Batog Bujeniţă).
  • Dacă eşti colţos, nu te da rotund.
  • Atunci afli câtă apă intră într-un pahar, când ţi se varsă în pat!
  • Feriţi-vă de vocea mulţimilor tăcute.
  • Orice volum de memorii ar trebui prefaţat de medicul autorului.

Tiberiu Tudor – poesis

tudor

Spre amurgul de jar

La vama de fum
a-nserării ascult
cum oile vin
prin pelinul mărunt,

Cum oile vin
prin pelinul amar
şi curg liniştit
în amurgul de jar

Şi curg liniştit
în amurgul de fum,
ca viaţa-mi curgând
liniştită de-acum,

Ca viaţa-mi curgând,
liniştit şi amar,
în seara de fum,
spre amurgul de jar.

Veronica Balaj – Interviu cu editor Emilia Ţuţuianu

Veronica-Balaj-foto-2016

În contextul actual, când se intersectează atâtea informaţii în domeniul cultural şi când totul se află cu repeziciune, ar fi o pierdere dacă accentele culturale dintr-o zonă sau alta a ţării nu ar intra în atenţie, nu ar fi parte din imaginea întreagă a efervescentei culturale naţionale. Orice act cultural este un adaos, un câştig adus spiritualității unei regiuni. O emblemă care se diversifică mereu prin valorile create de persoanele interesate de acest palier al existenţei. O individualizare spirituală, cu marca fiecărei culturi regionale este absolut necesară tocmai acum, mai mult ca oricând, când se poate vorbi de un amalgam cultural. Cum să ne individualizam? Cum să marcam ceea ce ne caracterizează şi ne preocupă, decât prin intervenții diferite, prin acţiuni variate, susţinute cu şi din dăruire?

Acest lucru îl exersează de ani buni şi dna. Emilia Țuțuianu din Roman care conduce Editura Muşatinia. În discuţia care urmează vom înțelege că mai există oameni pasionaţi, care nu-şi precupețesc forţele întru propagarea unor idei sau în interconectarea de valori culturale.

emilia-tutuianu

(mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

FEMEI GRASE

  • Am uitat să-ţi amintesc. De ce nu mi-ai adus aminte?
  • Dacă vorbeşti mai puţin, auzi mai multe…
  • Nu există femei grase, ci numai confecţii cu măsură mică.
  • Sunt mai multe posibilităţi de a lupta cu birocraţia, dar nici una nu funcţionează.
  • Mai multe muşte se îneacă în miere decât în oţet (La Fontaine).
  • Uneori, vârsta îţi schimbă personalitatea, alteori o funcţie nouă.
  • Cuţit-aş… as- cuţit…
  • De multe ori, tratamentul e mai greu de suportat decît boala.
  • Fulgerul nu e vestitorul tunetului, ci cauza lui. (mai mult…)

Vavila Popovici: Întâlnirea Trump – Iohannis, 20 august 2019

Ai încredere și acționează ca și cum ar fi imposibil să eșuezi.” — C.F. Kettering

Se produc schimbări în politica internațională, ceea ce nu trebuie să ne mire, fiindcă pământul se mișcă, oamenii se mișcă, marii actori ai scenei pe care se desfășoară viața se mișcă și ei… Dar nimic nu este întâmplător, ci se profilează căi noi care să ducă spre alte orizonturi, se produc schimbări ale priorităților care să ducă la înnoiri, evoluții și nicidecum la eșuări sau distrugeri. Viața ne-a dovedit că totul se supune, în final, unei ordini, rareori intervine hazardul care poate duce la distrugeri și acelea se reechilibrează, se recuperează în timp. Și toate acestea în favoarea omului, dar și cu voința lui și a Domnului. De multe ori, pierderi temporare au dus la câștiguri imense. Viața are sinusoida ei.
Trăim într-un univers emoțional. În unele țări populația este predominată de sentimentul afectiv, în altele acesta este compensat de rațiune; cred însă că istoria a avut de câștigat când cele două comportamente s-au salvat de la eșec, una pe alta, prin compensație, de cele mai multe ori învingând rațiunea. Și aceasta fiindcă omul este dotat cu o sferă largă a rațiunii, ceea ce lipsește sau există în cantitate prea mică în lumea animală și vegetală din jurul nostru. (mai mult…)

Emilia Amariei: Poesis

Arena cu fluturi

Strig în pustie
poate că voi dezlâna seceta, stârnind norii…
ploi răzlețe udă nisipurile muțeniei mele
rătăcit în propria minte
caut niște vânzători de zâmbete
să facă tumbe prin sufletul meu
ca printr-o arenă cu fluturi

în aula singurătății se așază niște raze
ele așteaptă apa vie a cunoștinței binelui și răului
profesorul nu-și mai împarte cuvintele
razele se ridică și pleacă
scaunele plâng în întuneric
liniștea ruginește pereții inimii
universitatea aceasta are un mare coeficient de risc (mai mult…)

Virgil Răjeşu: Scrisoare deschisă către Uniunea Scriitorilor de Limbă Română

Când am fost invitat să mă înscriu în societatea Dvs., nu am ezitat nici o clipă, ba am aderat cu bucurie deosebită, considerând că avem nevoie de asemenea organisme care cultivă și se îngrijesc de limba română, în această perioadă de nesiguranță de toate genurile, de tendințe de desfigurare a ființei naționale și de asalt fără precedent al neologismelor de import.
Din nefericire, nu după multă vreme după ce am devenit membru cu drepturi depline al Uniunii și înainte de a trimite către revista acesteia ceva din scrierile mele, primeam – via E-mail – câteva recomandări, prin care eram atenționat să țin cont de așa-zisul ÎNDRUMAR STILISTIC întocmit de o doamnă cu numeroase funcții în USLR și coordonator al revistei.
N-am înțeles și continui să nu înțeleg cum puteți pune în circulație, cu o ușurință condamnabilă, un îndrumar inept și monstruos, care nu are nici în clin, nici în mânecă cu literatura. Nu știu conform cărui drept își arogă doamna respectivă (după cât se pare și autoare a Îndreptarului) sarcina de a da membrilor USRL indicații despre modul în care trebuie să gândească, să simtă și să se exprime, ba și să folosească limba română.
Ca să nu fiu acuzat de subiectivism, supun atenției cititorilor și celor intertesați, câteva mo(n)stre de recomandări, cu unele comentarii pe care nu lmi le pot reprima.
Ce poate însemna stupiditatea unor formulări de genul acesta
: ”am constatat … o tendință pronunțată spre un limbaj stilistic … vetust și osificat, cu expresii previzibile, excesiv de formale, rigide, inclusiv la textele în proză sau în cele de analiză critică” ?
Cum adică ?Nu sunt admise spre publicare textele care conțin diminutive” ? Cine vă dreptul să instituiți cenzura textelor ? Aproape că nu există revistă care să nu menționeze că orice exprimare aparține autorului și el răspunde de textele publicate. Nu doar atât. Există limbă fără diminutive ? Sau ele trebuie păstrate numai pentru grădiniță ?! (mai mult…)

Mihai Merticaru – sonete

SONETUL CONVIETUIRII FERICITE

Împărțim un vis și-o împărăție,
O inimă cu două luminișuri,
Un munte cu abisuri și suișuri
Și-un fermecat izvor cu apă vie.

Ne cățărăm pe-aceleași povârnișuri,
Cât mai departe de viața pustie,
Dragostea ne e marea bogăție,
Cântăm pe-o vioară cu două arcușuri.

Adesea ne-ntâlnim în același gând,
Vrăjiți, rătăcim printr-o melodie,
Ne troienim în iluzii surâzând (mai mult…)

Galina MARTEA: Creația artistică în „AREOPAGUS”, de Veronica Balaj și Cristina Mihai (Editura Mușatinia, 2019)

Recent la Editura Mușatinia, editor Emilia Țuțuianu, a fost publicat volumul Areopagus, autorii acestuia fiind consacrații scriitori și jurnaliști Veronica Balaj și Cristina Mihai. Într-o tinută editorială admirabilă, lucrarea în cauză este captivantă prin conținutul său plin până la limită de subiecte nespus de interesante ce datează acțiunile firești ale omului creator din acest univers. La fel și coperta cărții este demnă de atenție și foarte frumos ilustrată, realizator Dorin Dospinescu (și redactor șef al editurii), imaginea în cauză reprezentând organul suprem de judecată și control din orașul stat Atena din regiunea Attica, dar și sculptura cu zeița-patroană a orașului Atena. În această ambianță estetică se înscrie, cu mult prestigiu, și prefața cărții realizată de Paul Eugen Banciu (distins scriitor, în mod aparte romancier și eseist, editor de reviste literare, scenarist de film, ziarist român), întitulată „Judecata literatorilor”.
Construită pe elementul fundamental al muncii creatoare, Areopagus este o lucrare de interviuri sau, mai bine zis, este o creație jurnalistică prin intermediul căreia se regăsesc scriitorii români contemporani din întreaga lume. Cu un conținut de 202 pagini, cartea Areopagus a Veronicăi Balaj (poetă, prozatoare, romancieră, publicistă, jurnalistă) și a Cristinei Mihai (jurnalistă, poetă, publicistă) este opera literară scrisă sub formă de dialog prin care se înregistrează convorbirea dintre personaje, comunicarea dintre generații, dar mai ales convorbirea între reprezentanții culturii românești de ieri și de astăzi, personalități care știu cum să proiecteze lucruri pline de valori spirituale necesare societății românești. Anume prin acțiunea trăirilor spirituale această lucrare reprezintă forma unui

Veronica Balaj_coperta selectiv-Areopagus

(mai mult…)

George PETROVAI: Cine-i vinovat că românul își taie craca de sub picioare?

Anul acesta (mai exact în decembrie) se vor împlini 30 de ani de aflare în treabă, perioadă de timp în care cârmuitorii de toate culorile politice au făcut tot ce le-a stat în putință ca România și cetățenii ei rămași acasă să-și taie de zor craca de sub picioare. Păi cum altfel să-ți explici că o țară înzestrată de Creator cu de toate (fabuloase bogății ale solului și subsolului, climă blândă, relief prietenos, rețea hidrografică generoasă, binecuvântată așezare geografică pe cursul inferior al Dunării și taman la intersecția drumurilor/intereselor occidentale cu cele orientale, popor de-o providențială răbdare) a ajuns la coada țărilor din Uniunea Europeană la toți parametrii care ilustrează nivelul real de trai, cu o datorie externă de circa 100 miliarde euro, un gol populațional de peste patru milioane suflete (am în vedere doar românii expatriați în antinaționala perioadă postdecembristă, nu și milioanele de vieți intrauterine curmate legal de medici), cu o mentalitate complet dată peste cap, un învățământ ce nu precupețește niciun efort politico-financiar pentru ca numărul analfabeților funcționali să sporească an de an, o tot mai precară sănătate a nației (vezi jalnica stare a atâtor spitale și înfricoșătorul număr de farmacii), cu un stat în necontenită disoluție și un viitor tot mai nesigur pentru urmași, nu doar de mântuială pregătiți să preia ștafeta național-europeană, ci și înstrăinați aproape cu totul de autenticele fundamente ale românismului?! (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (V) STOICISMUL ROMAN

Trebuie să alegem un loc sănătos, nu numai pentru corp, dar și pentru moravurile noastre. ” – Seneca

În eseul anterior am vorbit despre Stoicism, ca fiind o școală a filozofiei elenistice fondată de Zeno din Citium, la Atena, la începutul secolului al III-lea î.Hr. O filozofie a eticii personale, inspirată de sistemul de logică a lumii naturale. Conform învățăturilor sale, calea către fericire a omului începe din momentul în care acceptă să nu fie controlat de dorința de plăcere sau teamă de durere, folosind mintea pentru a înțelege lumea, când oamenii lucrând împreună se comportă corect unul față de celălalt.
Filozofia stoică ne vorbește despre libertate, fericire și virtute. Scopul stoicilor era, în primul rând libertatea interioară, sufletească – scut împotriva nedreptății și tiraniei. Ei considerau că „Virtutea este singurul bine” pentru ființele umane, iar lucrurile exterioare – cum ar fi sănătatea, bogăția și plăcerea – nu sunt bune sau rele în sine, dar ele trebuie străbătute de virtuți. (mai mult…)

Victor Ravini – Prea mulți își bat joc de ciobani

Guvernul francez își bate joc de ciobanii francezi. Administrația franceză le interzice transhumanța chiar și de pe un munte pe alt munte vecin, sub diferite pretexte și le impune tot felul de norme absurde și restricții, numai ca să îi bage în faliment. Oile franceze sunt duse la ecarisaj, ca să le transforme în conserve pentru pisici și se importă cu avionul oi congelate din Australia și Noua Zeelandă. Probabil că cineva profită din asta. Și cine profită din faptul că sute de ciobani și agricultori francezi ajunși la disperare se sinucid în fiecare an, iar familiile lor sunt expropriate și rămân pe drumuri, cu datorii financiare rămase pe seama urmașilor? Dar numai în Franța se duce o politică dușmănoasă împotriva țăranilor? O fi ura orășenilor față de țărani un fenomen european? De unde vine ura orășenilor noștri față de ciobanul din Miorița? De ce a devenit politic corect să își bată joc toți nătărăii de Miorița, de Eminescu și de toate valorile noastre culturale? Știu birocrații mai bine decât știe ciobanul, de câți câini are el nevoie să se apere de lupi, de urși (mai mult…)

Vavila Popovici – IEȘIREA DIN PEȘTERĂ

Lăsați fecioarele să viseze sub cerul albastru, curat, luminat,/ ca visul vieții, în tihnă, să poată fi devoalat…/ Și numai apoi, trezindu-se,/ cu ochii mari, plini de vise și speranțe,/ vă vor crede zei păzitori,
și vă vor dărui dragostea lor./ Numai atunci!/ Lăsați fecioarele să-și termine visele!

Conform Dicționarului limbii române libertatea este „posibilitatea de a acționa după propria voință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.” Libertinajul reprezintă viață în libertate cu un comportament desfrânat, destrăbălat, în afara bunului simț și a legilor morale.
Mulți confundă cele două noțiuni, ne înțelegând că omului, într-adevăr, poate face orice, dar că foarte puțin din tot ceea ce poate face îi este folositor. Părintele Nicolae Steinhardt spunea că „Libertatea nu se confundă cu libertinajul și nebunia”.
Conștiința și voința sunt cele care aleg și îmbrățișează făcutul de bine sau de rău, iar alegerea trebuie să nu stânjenească pe cei din jur și totodată să fie conformă cu legea morală. Libertatea, precum și moralitatea sunt daruri date de Dumnezeu. Sunt tineri, adolescenți și mulți dintre oamenii maturi care confundă libertatea cu libertinajul, unii din necunoaștere, alții din naivitate cad în plasa (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

BACŞIŞ

  • Dacă îl contrazici pe prost, rişti să fii multă vreme cu prostul în discuţie.
  • ANAlistul şi ANAlfabetul au, totuşi, ceva ANAlog.
  • Nu ştim prea multe şi unii nici măcar nu ştiu cât de mult nu ştiu.
  • Opoziţia este întotdeauna în minoritate, altfel ar fi la putere.
  • Când puterea are dreptate, dreptatea n-are putere (zicere japoneză).
  • „Aşa cum e artrita şi artroza, avem celulita şi celuluza”…
  • Totdeauna există soluţii pe termen lung, numai proştii nu le văd…Şi nici noi!
  • Succesul şi invidia sunt fraţi siamezi.
  • Omul e om oriunde şi mârlanul la fel…
  • Cine nu urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului (zicere chineză).
  • Unele idei strălucesc prin absenţă. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

AVOCADO

  • Of, îmi spune o vecină, ştii la cât a ajuns un kilogram de avocado?
  • La cât? întreb eu politicos.
  • Nu mai întreba, îmi răspunde. O avere! Atâta costă, mai bine să nu ştii…
    Mă întâlnesc puţin mai târziu cu dentistul Kleinergrois.
  • S-a scumpit grozav avocado, îi spun ca să intru în vorbă.
  • Dar ce? se miră el, ţie îţi place avocado?
  • Îmi place, mărturisesc. Îl amestec cu un ou tare, il frec cu puţină sare şi cînd îl ung pe pâine adaug câteva feliuţe de castavete.
    -Asta ar trebui să te îngrijoreze, constată dentistul. Vin acum de la cursul de psihanaliză clinică. O simplă interpretare ar trebui să te pună în gardă. Fără îndoială, castravetele denotă preocupări sexuale, feliuţele o dominantă sadică, iar oul tare înseamnă o (mai mult…)

Daniel Marian – Cronică Literară: Neodihna cea de toate zilele – cu vedere la toate zările

Oriunde şi oricând se află poetul, ştiu că e bine: şi poetul, şi locul şi timpul. Şi trebuie să se afle întru consfinţirea trecerii poetului prin acel loc şi timp care astfel pot deveni minunate.
Asta simt eu ca pe ceva axiomatic de mai dinaintea expresiei ’de când lumea’.
A scrie despre Nicolae Vălăreanu Sârbu este precum a omologa petrecerea împreună
cu nepetrecerea timpului, locului şi amănuntelor interaxiale. „Insomnii de lumină” ar fi aşteptat
de mult, nu ştiu de ce abia acum se-ntâmplă, la câte insomnii şi la câtă lumină. Poezia e cea pe
care o ştim fără a trebui căutată, doar ce a mai înflorit universul poetic la timp de înflorire.
„era o miză şi singuri/ doi invalizi/ ne validam reciproc ideile// la masă sub viţa de vie/
visez cum plouă/ şi desenez o umbrelă// timpul alunecă pe(ste) pietre/ vocea ta sparge tăcerea/ (mai mult…)

Tiberiu Tudor – Nisipul Căilor Lactee

Când umbrele acestea stranii
Mă vor chema în lumea lor
Punându-mă să-ţi număr anii
În vântul înfricoşător

Vei fi numai un chip de piatră,
Fără priviri şi fără glas,
Lângă clepsidra răsturnată
A timpului ce-a mai rămas

tudor

(mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

CAPRA VECINULUI

  • Un condiment in exces poate face de nemancat cel mai grozav aliment.
  • Umorul indeamna la reflectie, dar nu toti sesizeaza indemnul.
  • Daca furtul era fara riscuri, ce-ai fi vrut sa-ti aduc?
  • Nu conteaza ce stii, ci pe cine stii…
  • Exista prieteni de nevoie, prieteni pentru nevoie si prieteni in afara de orice nevoie (Pam Brown).
  • Banii nu aduc fericirea, daca sunt putini..!
  • I-am spus ca nu-i frumos sa doreasca moartea caprei vecinului. Mi-a raspuns ca n-are nimic cu capra, poate sa moara vecinul.
  • Primim prea multe informatii… De acea nu mai inteleg nimic.
  • Multi amici, putini prieteni…
  • Oamenii se schimba, dar uita sa spuna asta celorlalti (Lilian Hellman). (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

SIMPTOMELE NEVROZEI

  • Ştii la ce concluzie am ajuns? mă întreabă Oiţerman.
  • Ai ajuns la o concluzie? mă mir eu candid.
    Domnul Oiţerman despădureşte ziarul cu gesturi leneşe şi-mi arată un articolaş: „A escrocat un milion”.
  • Tipul ăsta care a escrocat un milion o să scape destul de ieftin, mă informează el. Avocatul lui a reuşit să demonstreze în instanţă că n-a făcut-o cu intenţie. Clientul lui suferea încă din copilărie de nişte complexe şi obsesii, întotdeauna a visat să aibe un milion pe care nu i l-a dat nimeni…
  • Ce legătură are?
  • Are. Acum priveşte aici: „Trei accidentaţi grav pe trecere pietoni”. Pot să-ţi relatez conţinutul, pentru că am citit. Un şofer a intrat cu o (mai mult…)

Veronica Balaj: Cosmisian, un autor inedit

Comisian - Mouelle Roucher

Mouelle Roucher,  ,„Dezliterarea”  vol I

Înnoirile în creația literară, continuă. Sunt necesare. Fac parte din însăși ființa scrierii.Nu mă refer în mod special la cunoscutul val nou din literatura franceză a deceniilor trecute .Desigur, ecourile sale s-au diversificat și , firește s-au ampretat cu nota personală a scriitorilor care i-au urmat. Scriitorii tineri , cu talent, au cale liberă de-a se afirma într-o formulă novatoare .Este și cazul tânărului autor Cosmisian , care a semnat acest volum,Mouelle Roucher cu subtitlul Dezliterarea , incitant încă de la prima vedere. Ce va să zică acest termen oarecum inventat ? Este sublinierea conceptului , validat de vremuri și timp că,odată plecată în lume , o carte, își are propriul destin. Independent de creatorul său. La acest fapt se mai adaugă și o concepție proprie autorului Cosmisian, urmare a unei meditații profunde apropos de raportul și influența cuvântului scris asupra lumii. Intenția novatoare este explicitată în capitolul al 14-lea al volumului în atenție, unde autorul precizează: ,,Dezliterarea”este momentul în care cuvintele se desprind de structura lor firească, este un timp, aș zice, când cuvintele desprinse…au libera circulație să creeze o nouă poveste . Așa am putea parafraza concepția autorului. (mai mult…)

Vavila Popovici: Mahalagismul zilelor noastre

Uneori ajungem să plătim noroiul mai scump decât aurul. Asta pentru că nu mai distingem valorile de nonvalori” – Rita Drumeș

Termenul de mahalagism provine din limba turcă, în trecut el desemnând orice fel de cartier, fără să se fi făcut vreo distincție a nivelului de trai. Întreaga familie lexicală a cuvântului – mahalagiu, mahalagesc, mahalagism – a căpătat treptat o aură defavorabilă, făcând trimitere către vulgaritate, grosolănie.
Mahalagismul este definit de dicționare drept vorbă sau expresie vulgară, bârfă, clevetire, defăimare, calomnie, bădărănie, având sinonimele dintre cele mai cunoscute: impolitețe, mârlănie, mitocănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, necioplire.
Într-un eseu scris cu câțiva ani în urmă detaliam acest comportament și totodată îl atribuiam lipsei de educație din familie sau anturajului avut. Devenit obicei, individul care îl practică nu ține seamă că poate stânjeni pe cei care nu sunt obișnuiți cu comportamentul abject – mahalagismul – manifestat prin gesturi, cuvinte și fapte. (mai mult…)

Dorel Schor – O dată pe an

De atâta slujbă şi ore suplimentare, nu-l mai vizitasem pe Menaşe cam de mult, aşa că duminică seara, la o oră onorabilă, i-am sunat la uşă. Mi-a deschis Rozica, niţel ciufulită, cu un zâmbet obosit şi m-a poftit în bucătărie. Fără protocol… Menaşe curăţa nişte usturoi. Dar nu o măciulie sau două, sau trei, să zicem. În faţa lui se adunase o grămadă cât să ajungă unui regiment!
– E pentru vineri seara, mă lămuri Rozica. Punem murături. O să avem musafiri…
Luni spre seară, citeam ziarul pe banca din faţa blocului când Menaşe tocmai venea încărcat ca un măgar: sacoşe pline cu pungi de făină, zahăr, carne, ulei, mezeluri şi câte şi mai câte…
– S-a anunţat vreo scumpire? m-am interesat.
– Păi, nu avem sindrofie vineri seara? Scuză-mă, dar trebuie să alerg după vin şi răcoritoare… Pa! (mai mult…)

Emilia Amariei – poesis

Nu așa se moare…

Nimeni să nu plângă! Am plecat, de-o vreme,
Dar n-am fost prezentă nici la moartea mea!
Dispărând răpită de furtuni extreme,
În prohodul lumii care pătimea…

Mi se sparge gândul sub cazmaua rece,
Lovituri de brațe îi prind zbaterea,
Eu ascunsă-n taina care mă petrece,
Dincolo de moarte-mi caut nașterea…

Emilia Amariei

(mai mult…)

Adrian Alui Gheorghe: Un secret păstrat cîteva mii de ani: DE CE S-A SCUFUNDAT ATLANTIDA?

––-
La ”prăvălia cu poezie”, astăzi avem marfă din Banat, din viitoarea capitală culturală europeană, acolo unde (și de unde) un vînt de Vest adie (cînd nu suflă de-a binelea!) dînd oarece speranță românilor din celelalte provincii românești, de la Madrid la Roma, de la Chișinău la Bruxelles, de la București la Cernăuți, de la Viena la Piatra Neamț, pe principiul deja clasicizat: ”Azi în Timișoara, mîine în toată țara!”. Că România de azi nu mai e între granițe fizice, ci între granițele limbii, cum bine a zis poetul, așa că țara este mare după cît de împrăștiați prin lume sunt românii. Vă dați seama că am devenit peste noapte imperiu? Din neatenție. Să-l gestionăm? De ce nu? Cu blîndețe, dînd autonomie nu statală, ci individuală…! Brrr, mi-e frică de urmări.
Bine, gata introducția, să ne întoarcem la poezie, că numai asta contează. În afara poeziei omul este, dar nu are identitate sufletească.
Cum arată un ”Exil de zi și de noapte” (cu varinta și în limba franceză!) numai Veronica Balaj (din Timișoara) poate să ne spună, pentru că volumul ei apărut recentuț la Editura ”Anthropos”, cu titlul enunțat mai înainte, este o mărturie din această recluziune voită sau nu, dar trăită. De fapt, cine nu este în exil pe pămînt? (mai mult…)

Mariana Gurza: PoesisVavila Popovici: ÎNGÂMFARE vs. MODESTIERenata Alexe – Vibrații liriceAlexandru Dospinescu – versuriDorel Schor – ziceriIrina Lucia Mihalca – versuriDorel Schor – ziceriVavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (7) PLOTIN (Neoplatonism)Dorel Schor – ziceriElisabeta Bogățan – Mihai Merticaru cântă în cor cu steleleBen Todică: La mulți ani Art-emis!Iurie Braşoveanu: Cristina Maria Niţă – Cerul din adâncuriVavila Popovici: Caut un om cinstit, un om cu bun simț!Emilia Ţuţuianu: apariții editoriale la Editura Mușatinia, Gheorghe A.M Ciobanu – scrieriDorel Schor – schițeVasile Filip: Cugetarea – Omul în fața sineluiDorel Schor – ziceriTiberiu Tudor – poesisVeronica Balaj – Interviu cu editor Emilia ŢuţuianuDorel Schor – ziceriVavila Popovici: Întâlnirea Trump – Iohannis, 20 august 2019Emilia Amariei: PoesisVirgil Răjeşu: Scrisoare deschisă către Uniunea Scriitorilor de Limbă RomânăMihai Merticaru – soneteGalina MARTEA: Creația artistică în „AREOPAGUS”, de Veronica Balaj și Cristina Mihai (Editura Mușatinia, 2019)George PETROVAI: Cine-i vinovat că românul își taie craca de sub picioare?Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (V) STOICISMUL ROMANVictor Ravini – Prea mulți își bat joc de ciobaniVavila Popovici – IEȘIREA DIN PEȘTERĂDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeDaniel Marian – Cronică Literară: Neodihna cea de toate zilele – cu vedere la toate zărileTiberiu Tudor – Nisipul Căilor LacteeDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeVeronica Balaj: Cosmisian, un autor ineditVavila Popovici: Mahalagismul zilelor noastreDorel Schor – O dată pe anEmilia Amariei – poesisAdrian Alui Gheorghe: Un secret păstrat cîteva mii de ani: DE CE S-A SCUFUNDAT ATLANTIDA?

Aripi de gând, de Florentina Niţă

Apariţie editorială Ed. Muşatinia Roman Read the rest of this entry »

Felicia Dumbravă ne-a părăsit…

Felicia.Dumbrava

update 27 decembrie

în 24 decembrie 2011 orele 23:45 sufletul Feliciei s-a ridicat la ceruri.. Dumnezeu să te odihnească în pace prietenă dragă, ţi-ai găsit liniştea la Domnul..Dumnezeu să te ierte.. „Să-i fie somnul lin! Dumnezeu să o ierte şi să o odihnească în ceaţa îngerească….Cei cu suflet bun sunt aleşi de Dumnezeu! Pentru cei rămaşi este mai greu…noi îi plangem pe cei plecaţi şi ducem povara zilei de mâine , implorand milă, iertare de la Domnul..” Read the rest of this entry »

Mariana Gurza: Boabe de lacrimi – Vasile Plăvan

      Scriu despre un om cât o …Epocă Istorică. Un om cât sufletul neamului meu. O epocă în care se prelungeşte viaţa mea, un şir lung de mătănii…Undeva, înapoi, ca o verigă dintr-un lanţ care merge în adâncul unei fântâni.

>>>

George Anca – versuri

Rug aprins
 rug aprins
 
      rug aprins mireasă urzitoare
     de nesfârşită rugăciune psaltirion
     al inimii sub arcuş de gând
     numele de Maria ca taină de la
     Dumnezeu ţi s-a dat floarea darurilor
     ceea ce ai născut lumina cea nespusă >>>

Cristina Nichituş Roncea – « Precum în cer, aşa şi pe pământ »

           Album de Fotografii – călătorie foto prin lumea ortodoxă românească

                          „Întâlnirea cu Moş Crăciun: Părintele Justin Pârvu

Am ajuns prima oară la mănăstirea Petru Vodă in seara de Crăciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregăteau să meargă cu colindul. Iată-mă umblând, împreuna cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie in chilie. “Lerui, Doamne, Ler / au pornit cu pluguşorul / îngerii prin cer”. Intrasem, pe nesimţite, în călătoria din poveste. La căsuţa cu cei mai mulţi pelerini, în noapte, uşa s-a deschis şi din chilie a ieşit chiar Moş Crăciun, aşa cum îl ştiam dintotdeauna: un patriarh înalt, cu barba albă, un zâmbet care-ţi încălzeşte inima şi o privire care ştie întreaga-ţi viaţă, dacă ai fost sau nu cuminte. Intrasem în Rai. Am simţit că această întâlnire cu Părintele avea să îmi schimbe viaţa.
Read the rest of this entry »

Elena Emanuela Sava – Pe ,,Aripi de rugăciune”

Dor de sfinţenie

 Mănăstirile au fost şi continuă să fie prilejul meu de relaxare, linişte şi împăcare (cu semenii, cu lumea şi cu mine însămi).
Le-am vizitat de multe ori, încă de când eram de-o şchioapă, alături de mâna caldă a părinţilor şi bunicilor. Şi astăzi când mă ajunge dorul de sfinţenie mă îndrept tot spre mănăstiri şi, chiar dacă le cunosc bine, nu este dată să nu descopăr ceva nou şi înălţător. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici


Cu fruntea plecata-n dantela verde a pământului,

ascult taina țărânei si-al strămoșilor plâns.

Un clopot cu sunet solemn rupe tăcerea >>>

Cristina Maria Purdescu – versuri

 

Ascunde trupul înflorit
 
 
Ascunde-mă de cei căzuţi,
izgoneşte întunericul care vine, tot vine,
pătrunde-n suflet şi în gând
şi pierde-mă în Tine. >>>

Florentina Niţă

Aripi de gând
 
Bat aripi de gând pe cerul rotund,
Se scurg în şuvoi spre-afundul din noi
Ecoul nu pot să-l spulbere tot,
Chemarea n-o ştiu în ceasul târziu.
>>>

Puiu Costea- proze

                              Şotronul alb

Motto: „Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri, razele de lună”(Lucian Blaga)

Deasupra mea, cerul, ca o mare întoarsă… „Iris imens de ochi dumnezeiesc” în creştetul Universului. >>>

Emilia Ţuţuianu – poezie

                        Casa bunicilor

Pereţii casei bunicilor

 sunt prăfuiţi cu dureri.

Pereţii casei bunicilor

 sunt văruiţi cu lacrimi…

 icoanele de pe pereţi,

 vorbesc despre Iubire!.. >>>

Gh. A. M. Ciobanu – Casa Hogaş din Roman

„Din nou lăcașul Hogaș, pînă mai ieri numit ca ”Vilă”, iar, de acum, drept ”Casa”, ce a adăpostit pe drumețul, cu pipă și condei, hălăduind ”Prin munții Neamțului”. >>>

Constantin Tomşa – Un portret inedit al poporului român

             
Cunoscând din presa locală tabletele semnate şi risipite cu generozitate de-a lungul anilor (între 2000 şi 2009) de autorul lor, profesorul Mihai-Emilian Mancaş, nu m-a surprins văzându-le adunate într-un volum sub titlul „Mămăliga” (Piatra-Neamţ, 2011).

>>>

Arhimandrit Ciprian Zaharia – in memoriam

Fiul Eleonorei şi al lui Vasile Zaharia, fiind al patrulea copil din cei nouă fraţi (două fete şi şapte băieţi). A urmat cursurile primare în satul Boroaia şi Şcoala normală din Roman, intenţionând să devină învăţător, dar credinţa puternică în Dumnezeu l-a făcut să urmeze calea călugăriei, astfel a intrat în viaţa monahală de la Mănăstirea Secu

>>>

Maria Agafiţei – Nu furaţi zâmbetul copiilor

Îmi amintesc cu nostalgie de serile aşteptate cu nerăbdare, dinaintea  venirii lui Moş Nicolae, când pregăteam cizmuliţele pentru Moşu, care sosea în fiecare an odată cu primii fulgi de nea, odată cu primele  portocale ce înmiresmau zilele de iarnă ale copilariei noastre.
Acum, departe de ţară, uniţi doar de www.copiisaraci.ro, suntem din nou legaţi prin firul amintirilor, de anii copilăriei, din ţara natală. >>>

Mariana Gurza – Piatra nestemată a Moldovei

Mariana Gurza„Piatra nestemată a Moldovei, cum era descris de Dimitrie Cantemir, Ceahlăul, pentru noi, ramâne Muntele Sfânt aşa cum Tabor, Athos, având acelaşi hram, Schimbarea la faţă, sunt recunoscuţi. Urcând Muntele Ceahlăului, nu poţi să ai, decât, convingerea, că eşti mai aproape de Dumnezeu.

>>>

Iosif Haidu

„Arta nu este un seif misterios la care să existe acces folosind în timp, o singură cheie. Încercările artei de azi pretind o raportare deschisă, sensibilă, fără prejudecăţi, şi fără premeditări stilistice, în care sintezele asociative au rolul receptor esenţial o astfel de atitudine deschisă faţă de fenomene este însă aceea a omului preocupat de artă, care îşi construieşte permanent repere de raţiune, problematizându-şi dacă este necesar propriile puncte de vedere.” (Iosif Haidu) >>>

Honorina Nahoi – Personalităţi greceşti ale Romanului

 

   

nahoi

„Elenismul are pe teritoriul României rădăcini adânci. Prezenţa elementului grec, aici, datează din timpul Greciei antice (sec. VIII- VI î.Hr.), atunci când are loc ceea ce în mod tradiţional se numeşte „marea colonizare „. La sfârşitul sec. VII î.Hr. pe coastele actuale ale Pontului Euxin (Marea Negră), ionienii din Milet, înfiinţează colonia Istras (denumită mai târziu Histria). După aproximativ un secol dorienii înfiinţează oraşul Callatis (Mangalia de astăzi). Aceste colonii greceştiau acumulat bogăţii si au prosperat devenind puternice şi strălucitoare centre spirituale, locuitorii lor întreţinând relaţii excelente cu populaţia autohtonă, care le-a apărat de invaziile hunilor şi avarilor.  Prietenia şi legăturile cu totul speciale ale geţilor autohtoni aflaţi în regiunea vecină coloniilor greceşti, pe care istoricul George Brătianu îi numeşte, după denumirile de atunci: „Mexilines” (amestecaţi şi influenţaţi de elenism), se reflectă în solidaritatea lor cu interesele cetăţilor greceşti din vecinătatea lor şi în lupta pentru apărarea acestora.

O relaţie istorică
În Evul Mediu o soartă cruntă îi desparte pe grecii supuşi Imperiului Otoman, de valahi şi moldoveni. Dar religia ortodoxă este liantul ce menţine unite în aspiraţii cele două popoare.
La căderea Constantinopolului sub turci în 1453, clericii şi învăţaţii greci au fost invitaţi în Ţările Române şi aşa cum a spus A. D. XenopoL, odată cu religia ortodoxă se răspândeşte la noi şi cultura greacă, tipărindu-se şi alte cărţi în afară de cele religioase. Nicolae Iorga vorbeşte de un „Bizanţ după Bizanţ” apărut în Ţările Române după căderea Constantinopolului, voievozii extinzând aici tot tipicul Curţii Imperiale, ca autentici continuatori ai monarhilor creştini ai Constantinopolului. Cronicarii greci elogiază rolul domnitorilor români, şi totodată evidenţiază sprijinul acordat intelectualilor şi clericilor. Domnitorul moldovean Vasile Lupu este considerat moştenitorul Împăraţilor Bizanţului, iar domnul muntean Constantin Brâncoveanu era comparat cu Împăratul Constantin cel Mare.
Influenţa grecească în Ţările Române atinge apogeul în timpul domniilor fanariote pe care marele istoric Nicolae Iorga îi numeşte „reformatorii”, cu toate că acest regim (1711- 1821) , a fost forma cea mai opresivă a dominaţiei. Desigur, printre domnii fanarioţi au fost şi oameni care au exploatat fiscalitatea, avizi de bogăţie; dar nu se poate trece cu vederea că în această perioadă se înfăptuiesc o serie de reforme sociale, administrative, judiciare şi fiscale.
Pe de altă parte nici grecii nu pot uita ataşamentul românilor faţă de ei în situaţiile dificile din 1821, 1913, 1932, 1942.
Trebuie să ne amintim de altfel şi de alianţa celor două Case Regale, prin căsătoria Prinţesei Elena a Greciei cu viitorul Rege Carol al-II-lea, părinţii regelui Mihai I. Read the rest of this entry »

Tudor Ghideanu – Cogito-ul românesc în doliu

tudor-ghideanu

 

 „S-a stins vibraţia caldă a metafizicii româneşti actuale.

Era de aşteptat ca unicul luptător împotriva comunului cultural în România să nu mai poată rezista injuriei prelungite a paţachinei iconoclaste.

Filosofie, Politică, Morală sunt trei registre ale vieţii. Ele se intersectează nu numai în contextul unui discurs teoretic, ci şi în cel al desfăşurărilor reale ale culturii şi exerciţiului politic. Cum anume am înţeles să le pun în relaţie cu fapte ale vieţii sociale,politice,spirituale, aceasta s-a petrecut din perspectiva „spectatorului angajat”.

Aşa îşi încheia spovedania de filosof militant universitarul celei mai mari facultăţi de filosofie din ţară, Gh. Al. Cazan profesorul care i-a învăţat carte şi pe cei buni şi pe cei răi, dintre slujitorii reali, sau doar închipuiţi, ai Cogito-ului actual.

Vigoarea intelectului său demi­urgic s-a întrupat calm şi discret,într-o operă care a elevat inteligenţa tânără pe parcursul a patru decenii şi mai bine, potenţând dragostea pentru cuge­tarea universală şi spiritualitatea noas­tră românească, plătind tribut firesc biruinţelor, cât şi rătăcirilor istoriei contemporane. Read the rest of this entry »

Gh. A. M. Ciobanu – Cânt de amurg, cu „lebede în zbor”


GhAM-Ciobanu

„Ne-am contopit cu „Legea atracţiei pămâ­ntene” şi ne îndurerează „Zborurile întrerupte” care, împreună cu prima, se constituie într-un tot cosmic. Dar, de miliarde de ani, Galaxia noastră este în plină expansiune spaţială, într-o continuă evadare în părţi, într-un „zbor” de neoprit, care la noi pe pământ, se desparte, mai devreme sau mai târziu „de vieţuire”, ducând la acea „întrerupere” învăluită, întotdeauna, de lacrimi şi regret. >>>

Petruş Andrei: Theodor Codreanu – Lecţia de înţelepciune

 „Pe 22 noiembrie 2011, cele două maluri ale Prutului s-au unit, în sfârşit, printr-un pod de inimi cu prilejul lansării celor două cărţi ale scriitorului român Theodor Codreanu: ,,Eminescu în captivitatea ,,nebuniei” (Editura ,,Universul”, Chişinău, 2011) şi ,,Ion Barbu şi spiritualitatea românească modernă” (Editura ,,Curtea veche”, Bucureşti, 2011).

        Întâlnirea de suflet a scriitorilor români cu cititorii a avut loc în sala mare a Bibliotecii ,,Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Chişinău >>>

Melania Boţocan – Mediţatiile lui “Azi”…la muzica unui „Mâine”

 

Omnifonismul

„Am citit, nu de, mult, cel de al doilea volum al lucrării eseistului romaşcan, Gheorghe A. M. Ciobanu: „Mileniul trei pe portativ”, apărut la Editura Muşatinia din acest oraş.

Ea mi s-a părut extrem de densă ca idei, foarte neobişnuită în privinţa conţinutului şi deosebit de sistematizată în privinţa elaborării şi desfăşurării tematice. Multe felicitări!

M-am gândit să aştern câteva din gândurile mele, în legătură cu acest volum. >>>

George Radu Melidon

george-radu-melidon

180 de ani de la naştere (1831-2011)

Din activitatea lui George Radu Melidon, fondatorul Bibliotecii publice din Roman

George Radu Melidon (13 martie 1831, Roman – 11 mai 1897, Roman) este cunoscut ca poet, prozator, publicist şi traducător. Studiază la Academia din Iaşi (fosta Academie Mihăileană). Din anul 1856 lucrează ca profesor de mitologie, retorică şi poetică la Gimnaziul Central din acelaşi oraş. Din anul 1857 este şef de secţie în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Moldova, iar din  1860 director în acelaşi minister. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu – Un pictor… de neuitat, Victor Stanciu

    „Când mă gândesc la Maestrul Victor Stanciu, mă văd cu foarte mulţi ani în urmă, trecându-i pragul casei, unde domnia sa ascundea un mic atelier în care se refugia să picteze.

Era un om micuţ de statură, îmbrăcat modest, cu un mers încet, cu ochii neastâmpăraţi, veşnic iscoditori, cercetând neobosit formele şi culorile din jurul său.

Această privire, adâncă, pătrunzătoare, şi-a redat-o foarte bine în autoportretele sale, în special cel din 1977. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu – Artur Silvestri, Un Străjer al Neamului

Prin locurile în care arhimandritul Ciprian Zaharia adăpostea în „perioada neagră”  oamenii ce-l slujeau pe Dumnezeu şi care suferiseră prin închisori, a poposit şi una dintre   personalităţile  culturii şi literaturii române – Artur Silvestri. Read the rest of this entry »

Melidonium III- note şi comentarii


Comentarii critice au fost publicate în revista” Singur” din Târgovişte şi pe site-ul acestei publicaţii, pe blogul diasporei româneşti din Germania, iar un articol deosebit apare şi în paginile revistei românilor din U.S.A, „Gândacul de Colorado”. >>>

Melidonium III

Sâmbătă 22 octombrie 2011 a avut loc lansarea numărului III al revistei Melidonium, fondată şi realizată de psiholog Emilia Ţuţuianu, sub egida Societăţii Culturale „George Radu Melidon” împreună cu alte două cărţi editate recent la Editura Muşatinia din Roman, Chivotul syncategorematelor şi infinitul, avându-l ca autor pe reputatul profesor dr. emerit Tudor Ghideanu din Iaşi şi lucrarea

Revista Melidonium numărul III

Read the rest of this entry »

Gh. A. M. Ciobanu – Un „Melidonium” pornit spre zbor înalt

 cronică literară

„Alături de numeroase alte tradiţii culturale ale Urbei noastre, să ne oprim şi la aceea a Revistelor cu conţinut religios sau laic, publicaţii care s-au impus, la vremea lor, iar, după trecerea anilor, au devenit „personaje” neegalate, în Arhiva literară a poporului nostru. >>>

Melidonium II

Coordonată şi realizată de Doamna Emilia Ţuţuianu, revista „Melidonium”, apărută sub egida  Societatăţii Culturale „George Radu Melidon”, a avut lansarea celui de-al doilea număr,  la Biblioteca municipală din Roman.
Dacă primul număr al ediţiei a cuprins doar câteva rubrici pentru că cei ce se îngrijesc de apariţia revistei au reuşit să mobilizeze un număr restrâns de romaşcani care doreau să spună ceva despre oraş, cel de al doilea număr cuprinde mai multe rubrici, iar grafica

Revista Melidonium numărul II

Read the rest of this entry »

Gh. A. M. Ciobanu

Dual muşatin de spirit – „Melidon”  

cronică literară

„Tradiţionala vatră de cultură a Romanului păşeşte, acum, la început de nou Mileniu, cu două arcade de spiritualitate, una generată cu cinci sferturi de veac în urmă – Biblioteca publică – şi cealaltă, existentă de curînd – Societatea Culturală şi Revista ei ->

Melidonium I

Vineri, 22 mai 2009, Biblioteca Municipală „George Radu Melidon” din Roman a găzduit

prima ma­nifestare organizată de Societatea  Culturală „G. R. Melidon”. Programul  a cuprins prezentarea revistei culturale „Melidonium” şi lansarea volumului „Omnifonismul”, scris de profesorul Gheorghe A. Ciobanu. Apărută  recent, sub egida Societatăţii  Culturale „G. R. Melidon”, revista „Melidonium” este prima publi­caţie culturală a municipiului Roman. Iniţiată, realizată şi susţinută prin Read the rest of this entry »

Tudor Ghideanu – George Radu Melidon sub lumina întemeietoare a lui Eminescu

„Luminarea poporului”, condiţie a emancipării lui.

Trebuie să reamintim că George Radu Melidon (13 Martie 1831- 11 Mai 1897) a studiat la Academia Mihăileană şi după absolvire a funcţionat ca profesor de retorică, poetică şi mito­logie la Gimnaziul Central din Iaşi, iar din anul 1875 a fost şef de secţie la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii publice din Moldova, >>>

George Radu Melidon

din activitatea lui George Radu Melidon

..”Înzestrat cu însuşiri alese datorită cărora va realiza lucruri menite să vorbească mai târziu despre înfăptuitorul lor, după absolvirea cursului primar la Roman, şi-a continuat studiile la Academia Mihăileană din Iaşi şi în septembrie 1855 a fost trimis la Paris pentru studiul matematicii. La întoarcere devine, pe rând, profesor la Gimnaziul Academiei din Iaşi, şef de secţie în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Moldova,(1857), unde îndeplineşte provizoriu şi funcţia de bibliotecar, profesor, director al aceluiaşi minister, revizor şcolar şi director al Învăţământului primar din România. În această ultimă calitate s-a preocupat de dezvoltarea învăţământului şi de formarea dascălilor . Prin Raportul său asupra şcolilor contribuie la reforma în educaţie. La propunerea lui Melidon, se înfiinţează noi şcoli printre care se numără şcoala normală de la Trei Ierarhi. Rapoartele revizorilor referitoare la activitatea absolvenţilor acestor aşezăminte de cultură evidenţiază rezultatele bune pe care le-a dat şcoala condusă de George Radu Melidon. Acest adevărat deschizător de drumuri în educaţie  a fost un adevărat apostol în învăţământul românesc şi un exemplu de rară cinste în viaţă.

Pentru felul conştiincios cu care s-a achitat de îndatoririle sale, însuşi domnitorul Alexandru Ioan Cuza îi aduce mulţumiri printr-un decret datat „Iaşi, 1862.” Read the rest of this entry »

George Radu Melidon – in memoriam

1831-2011   180 de ani de la naşterea lui George Radu Melidon

din activitatea lui George Radu Melidon, fondatorul Bibliotecii publice din Roman


George Radu Melidon
(13 martie 1831, Roman, judeţul Neamţ – 11 mai 1897, Roman) este cunoscut ca  poet, prozator şi traducător. A studiat la Academia din Iaşi (fosta Academie Mihăileană). Din 1856 funcţionează ca profesor de mitologie, retorică şi poetică la Gimnaziul Central din acelaşi oraş.
În 1857 e şef de secţie în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Moldova, iar în 1860 – director în acelaşi minister.

Mutat la Bucureşti ca director general al învă­ţământului din România (1862-1864), se ocupă îndeaproape de dezvoltarea învăţământului sătesc. Revizor, apoi inspector şcolar în mai multe judeţe, este chemat în 1867, când se organizează Şcoala Normală de învăţători din Bucureşti, în fruntea instituţiei. În 1881 se pensionează şi, retras la Roman, continuă să activeze ca profesor suplinitor la gimnaziu, profesor de istorie între 1881 – 1886. A fost inspector şcolar pentru judetele din Moldova si director al învatamântului primar din România. A publicat versuri, proză, carţi didactice, studii asupra învaţământului. Read the rest of this entry »