Galina Martea: Creaţia umană – conţinut spiritual în existența valorilor

Galina Martea

Fiind un stimulent educativ de o valoare inegalabilă în dezvoltarea omului, creatia umana este dialogul social reprodus prin forme clare de comunicaţie. Prin acest dialog social, realizat si centrat pe creatie/lectură, are loc procesul de influenţă ce orientează omul în a cunoaşte valoarea cuvântului scris şi rostit, valoarea sentimentelor şi convingerilor umane, valoarea imaginaţiei reale şi ireale, valoarea a tot ceea ce este firesc şi estetic în viaţa umană. Astfel, omul patrunzând în tainele reale şi ireale ale existenţei îşi dezvoltă la nesfârşit capacitatea intelectuală, respectiv, creând noi orizonturi şi idei obţinute în baza percepţiilor acumulate din lectură, lectura/cartea fiind creaţia umană de o mare valoare. În aşa mod, creaţia umană-cartea este un izvor de răspunsuri şi sursă de inspiraţie pentru om, acesta, în timp, devenind tot mai înţelept în procesele vitale ce sunt însoţite de conexiunea reciprocă a relaţiilor umane. Prin relaţiile de reciprocitate dintre oameni şi fenomene, anume cartea/lectura este acel fenomen intermediar şi acea substanţă care provoacă discuţii, schimb de păreri, contraziceri. Respectiv, cartea, creaţie umană, stimulează și plăsmuiește acţiuni cu caracter cultural şi, nemijlocit, activităţi ce dezvoltă şi (mai mult…)

Șerban Foarță. Portret de scriitor: Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu

Mirela-Ioana Borchin - Eugen Dorcescu

Doamna Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu e autoare, până azi, a numeroase cărți, eseuri, studii, prefețe, comentarii (la volume atât beletristice, cât și științifice).
De subliniat, în ocurență, înaltul nivel și competența indiscutabilă ale autoarei în materie de hermeneutică literară și filologic-stilistică, Domnia sa îmbinând intuiția critică cu larga informare în domeniile interpretării textelor.
Dacă mulți scriitori sunt numai un fel de artizani ai scrisului, prezența în Uniune a unui veritabil intelectual, în structura căruia talentul și apetența pentru cunoaștere sunt echivalente, merită întreaga noastră admirație, ba chiar și o fericită uimire, putem spune. Bunăoară, nu poți să rămâi indiferent la un studiu cu un titlu (à la Wittgenstein) precum acesta: Semantica modurilor incertitudinii.
Mutatis mutandis, aceleași alese însușiri sunt decelabile și în privința substanței, ca și a stilului scrierilor strictamente literare.
Acesta ultim, stilul, se remarcă prin, în primul rând, o cursivitate, o „politețe” chiar (demnă de autorii ottocentiști), o, dacă vreți, civilitate „d΄ autrefois”, dar nu anacronică, – ce nu împiedică, însă, complexitățile de ordin existențial, psihologic, chiar sofisticat, cu multiple trimiteri și „dedesubturi” de natură abisală, metafizică sau teologală. (mai mult…)

Sorin Grumuș: Colonelul Grigore Zadik, personalitate proeminentă a artileriei antiaeriene române

Fotografie de familie (de la stănga la dreapta, Grigore, Ioan Cristea, Marguerite, Iacob si Rosa Zadik)

Grigore, Ioan Cristea, Marguerite, Iacob si Rosa Zadik

Născut la data de 27 martie 1898 la București, Grigore Zadik, cetățean român de etnie armeană, a urmat Liceul Militar ,,Mănăstirea Dealu”, Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină , Școala Militară de Observatori în Balon și Școala Superioară de Război.Tatăl său, generalul Iacob Zadik născut în anul 1867 în comuna Brătulești, județul Roman, a îndeplinit printre altele, funcția de comandant al Regimentului 8 Artilerie Roman în cel de-Al Doilea Război Balcanic și șef de stat major al Corpului IVArmată, în Războiul pentru Întregirea României.
Grigore Zadik a participat la Războiul pentru Întregirea României ca observator aerian din balon, în perioada 20 septembrie 1917-1 iulie 1918, fiind avansat sublocotenent pe front. În calitate de subofițer a fost decorat cu medalia ,,Bărbăție și Credință” cu spade, ,,Crucea Comemorativă ” cu bareta ,,Mărășești” și cu medalia ,,Victoria”. (mai mult…)

George Petrovai – Tâlharii protestează-n cor când legea-i are în vizor

Iată unul dintre multele paradoxuri prin care România postdecembristă a ajuns țara tuturor posibilităților nelegiuite: toți românii doresc ca ea să fie înțeleaptă și prosperă, însă ei continuă să fie complicii marilor pungași și demagogi la urne și în sondajele de opinie dintre campaniile electorale, astfel că în cei aproape 30 de ani de catastrofală democrație iliesciano-originală, partidul Social Democrat (PSD) n-a coborât niciodată sub 40% în preferințele electoratului său fidel până la scrânteală și mintos până la aiureală.
Dar cu toate că PSD (sub acest nume sau sub cele înaintemergătoare) a fost în fruntea mesei cu bucate politice cam toată perioada postdecembristă, că doar adevărata putere pe aceste meleaguri este în labele șparlamentarilor cu gândire de turmă și năravuri mafiote, totuși, nu numai că nu și-a recunoscut niciodată vina pentru grosul dezastrului național (economic, financiar, social-biologic, educațional, cultural-identitar) din cei circa 20 de ani de cârmuire efectivă, ci are îndrăzneala să-i facă vinovați pe adversarii politici dinăuntrul și din afara României (primii pentru…moștenirea grea, ceilalți pentru statutul de colonie subdezvoltată), iar de ceva vreme, mai exact de la (mai mult…)

Titi Nechita – Iubita mea cu ochi de stele

Iubita mea cu flori în plete!
Să știi, de Sfântul Valentin
La tine n-am putut să vin,
Dar voi veni de Dragobete!

Iubita mea cu cer sub gene,
Tu, care gândul îmi mângâi
La fel ca-n ziua cea dintâi,
Promit să-ți scriu chiar și catrene (mai mult…)

George PETROVAI: Cu gândul la urmași…

 

Când țara-i pusă pe butuci
de-a politrucilor sfidare,
iar noi cei mulți nu-i zăticnim
cu-atrocea noastră nepăsare,

e semn că la români prezentul
conferă vieții rost și țel,
deși majoritatea lor
sunt zilnic păcăliți de el,

cu-acele fleacuri azvârlite
de-orice guvern aflat în treabă,
ca rostul nost să fie șubred
și țelul viitor să n-aibă. (mai mult…)

George PETROVAI: Progresul nostru social este haotic și formal!

Dacă cetățenii unui stat și instituțiile acestuia formează corpusul social sau complexul motor viu prin care societatea își urmează destinul, politica promovată de aleșii mari și mici constituie subtilul său combustibil. Un combustibil biosocial capabil să motiveze celulele și organele sistemului (indivizi, familii, instituții, asociații, organizații) și să antreneze în chip eficient imensele sale energii (idei, aspirații, finanțe, resursele solului și subsolului) sau, dimpotrivă, prin necinstea, impostura și neînzestrarea aleșilor , elementele active ale uriașului angrenaj conștient de sine să fie atât de dezgustate, încât fatalmente să contribuie la decelerarea mașinii sociale.
Și astfel apar inevitabilele probleme pentru cei mulți: disponibilizări, inflație, scumpirea produselor și serviciilor, pe scurt, sărăcia generalizată devine lucie!
Dintr-o atare stare de lucruri eminamente contraproductivă pentru prezentul și viitorul unei țări (bunăoară, năucitorul caz al României postdecembriste), cu necesitate rezultă polarizarea socială și prăpastia ce neîncetat se adâncește între cei doi poli: de o parte sfidarea și mizeria moral-spirituală a tâlharilor cu ștaif, de cealaltă parte răbdarea și umilința maselor de înșelați. (mai mult…)

Vavila Popovici: A trai corect și drept

Nu este nici o deosebire între a săvârși un rău și a pricinui o nedreptate.” – Socrate

Socrate, cel dintâi filosof al antichității (469-399 î.Hr.), – pe care-l interesa gândirea corectă, ea însemnând „să înțelegi ceea ce spui și să dai socoteală de tine” – spunea: „nu a trăi e de mare preț, ci a trăi cinstit”, și „a trăi cinstit este totuna cu a trăi corect și drept”. „Datoria noastră cere supunere, dreptatea ne cere să nu ne dăm în lături, nici să ne codim, nici să părăsim rândul”. „Oricine este călcător de legi, prea lesne poate fi crezut și stricător al tinerimii și al celor naivi”. „Virtutea, dreptatea, legile și supunerea la legi sunt pentru oameni mai prețioase ca orice lucru”.
Niște nebuni, iviți în zilele noastre, cred că prin schimbări urgente de direcție, își vor dovedi diplomația, deșteptăciunea, dar de fapt este prostia, inconsecvența și nebunia lor, a unor politicieni speriați, cum am spus și altă dată, de prăbușirea conducătorului lor de pe soclul pe care a fost înălțat de baronii din jurul său, urmare căreia s-ar putea alege, atât el cât și cei din jurul lui, cu condamnări cu executare.
Termenului de baron era folosit în evul mediu. Unii din nobilii din regatele din vestul Europei cărora li se permitea să-și dezvolte afacerile (mai mult…)

Ioan Miclău- Gepianul: Un film, de o realitate dură

1

Un nou film românesc care merită a fi văzut!

În scenariul și regia sa artistică binecunoscută, cineastul nostru australian din Melbourne, dl. Ben Todică ne aduce un nou film al său care merită văzut. Este un film cu o temă atingătoare fiecărei ființe omenești!

Cu titlul, ”Marionetele Morții”, filmul se derulează pe You Tube de-alungul a 3 episoade! Observăm deasemenea căci imediat sub titlul filmului, în paranteză regizorul notează: (ea ne joacă). Adică (ea) Moartea ne joacă în multe chipuri și feluri! Personificată Moartea ne apare sub forma unui schelet omenesc ce ține o coasă în mână! Cum are ea să secere viețile oamenilor muritori, vom vedea și în acest film realizat de Ben Todică, fiind de fapt o referire la propria-i familie, a părinților săi plecați în lumea luminilor veșnice! (mai mult…)

Ștefan Avadanei – versuri

Ștefan Avadanei

Tragedia unui căṭel

Astăzi vremea-i tare udă
Si ferestrele asudă.
Plictisit privesc în stradă
E urât, fără zăpadă.

Văd un câine amărât,
Stă în drum nehotărât
Pare-a căuta mâncare,
Stăpâni cred că nu mai are. (mai mult…)

Ben Todică: Marionete?

Nu știu dacă ați vizionat filmul meu, intitulat ”Păpușile Morții”. Un film despre starea unei familii și dizolvarea ei – poate. Povestea unui tată care a venit din îndepărtata Moldovă în Banat, la minele de uraniu. Aici a muncit din greu, câștigând toate onorurile guvernului, până la Ordinul Muncii – clasa I. După ce a ieșit la pensie, partidul l-a abandonat și, deși au fost ortodocși, au trebuit să accepte mâna pocăiților penticostali “underground“ pentru a putea răzbi mai departe. Apoi, a venit revoluția cu democrația, care le-a diminuat puterea pensiei și i-a făcut să se apropie și mai mult de frații pocăiți. După 39 de ani de muncă grea în minele de uraniu, tata a murit în urma unui accident de muncă în mină. O piatră i-a căzut în cap de la înalțimea puțului minier, unde făcea revizia și întreținerea lui, i-a spart craniului și o venă. Mama a rămas singură cu băiatul cel mic, Ghiță, handicapat mintal în urma nașterii sale prin cezariană la spitalul din Oravița. Acesta, dintr-o relație trecătoare cu o persoană singuratică, pierdută prin viață, are o fată, care la vârsta de 10 ani a născut primul copil, iar la 11, pe-al doilea. Asta s-a întâmplat pentru că mama s-a îmbolnăvit grav și a căzut la pat. Boala ei a fost efectul unei vechi cezariene, când a fost cusută cu ață normală (de croitorie) în interior. Mai târziu, spitalul a motivat că nu a avut ață chirurgicală, care se topește la nivelul (mai mult…)

Viorel ROMAN: RĂZBOIUL DINTRE STATELE PARALELE

ROMAN-Viorel-wb

Războiul dintre Statele Paralele moldo-valah şi euro-atlantic, fiecare legitim de o parte sau cealalalta a Carpaţilor, aminteşte de Războiul religios de treizece de ani dintre catolici şi protestanţi în Sfântul Imperiu Roman, cel de Secesiune dintre catolicii şi protestanţii în SUA, dintre hinduşii şi mahomedanii în India, catolicii şi protestaţii din Irlanda, creştinii şi musulmanii în Sudan, catolicii, ortodocşii, islamicii din fosta Jugoslavie, ortodocşi şi catolici în Ucraina etc…

Totul e paşnic în UE/NATO, dar sunt deja cinci milioane de românii, victime colaterale, pe locul doi în lume, după Siria în război, care s-au refugiat, băjenit în occident, şi refuzul premierului partidei ortodoxo-comuniste moldo-valahe PMR, PCR, FSN, PSD, Vasilica-Viorica Dăncila, de a vorbi în Parlamentul European, la Bruxelles, de a pune pe ordinea de zi vizita papei Francisc în anul Centenarului şi beatificarea a şapte episcopi greco-catolici morţi în faimă de martiri sub regimul ortodoxo-comunist. Asta dă apă la moară atât acelor occidentali, care-i văd pe ortodocşi incompatibili cu occidentul, cât şi autohtoniştilor moldo-valahi, care abia aşteaptă să scape de Europa pe care nu o înţeleg şi de aceea nu o accepta. (mai mult…)

Virgil Gheorghiu, Dosarul deschis al unei biografii controversate

1

Virgil Gheorghiu (în actul de naștere Vergiliu) se naște la 9 septembrie 1916 în comuna Războieni, cătunul Valea Albă, din județul Neamț și moare la 22 iunie 1992, la Paris. În actele oficiale, data nașterii este trecută 15 septembrie, satul Totoiești, pentru că tatăl, preot paroh în sat din 1914, nu-l declară la vreme autorităților. Este fiul lui Constantin Gheorghiu, preot al dinastiei Gheorghiu (fiul preotului Vasile Gheorghiu) din Valea Seacă, și al Mariei Scobai, din Blebea – preoteasă și mamă care și-a lăsat amprenta credinței cu o dîrzenie teodidactă impresionantă. Originară din Blebea de pe Ozana, localitate pe care scriitorul o numeșe Ierusalim, și mama aparține unei dinastii de preoți ortodocși. Dintre cei 13 frați ai ei, doar unul urmează calea bisericii. Doi mor devreme. Cele nouă fete au fost căsătorite cu preoți. Părinții scriitorului s-au căsătorit în 5 noiembrie 1915, Virgil fiind primul copil al cuplului; îi vor urma Elena (căsătorită Luchian), Lucia (căsătorită Herlea), Neculai și Florica (după căsătorie, Grigoriu). În privința numelui de botez, scriitorul insistă în mai multe rînduri. La mijloc e depărtarea creștină și acceptarea unui nume păgîn, fapt reproșat deseori părinților, pînă ce are revelația că destinul lui stă sub semnul poeziei. De altfel, mitologia numelui l-a urmărit întreaga viață. Și-a venerat părinții, la fel pe bunicul din partea mamei, „Marele Scobai”, cum îl numește pe preotul Toma Scobai. (mai mult…)

Magdalena Avadanei: La căpătul lumii – Țara de Foc

DSC_2075

Temerarii navigatori care au înfruntat primejdiile şi necunoscutele depărtări au fost pentru noi nişte simboluri şi nişte eroi ai acelor vremuri: Magelan, Cristofor Columb, Charles Darvin şi mulṭi alṭii care au deschis şi au aprins imaginaṭia unor elevi dornici de cunoaştere şi aventură. Se învăṭa geografia cu harta fizica a lumii în faṭă şi se dădea examen la sfảrşit de clasa a IV-a. Am simṭit o atracṭie nemarginită pentru harta lumii şi mai ales pentru zonele foarte îndepărtate ale globului. Acele aşezări de la capătul lumii,Ţara de Foc, Strâmtoarea Magelan, Alaska, Peninsula Kamciatca şi Noua Zeelandă, erau erau pentru mine nişte misterioase atracṭii, inexplicabile pentru un copil. Le-am purtat în minte încă din copilărie şi mereu îmi reveneau în cap acele misterioase chem. ari, acea atracṭie neobişnuită care mă urmărea mereu. Aşa erau de bine fixate în imaginaṭia mea, încảt dacă cineva m–ar fi pus să le desenez, puṭin aş fi deviat de la realitate. Astăzi am împlinit un vis al copilăriei, copilul de demult a trăit emoṭia puternică, cand a păşit pe urmele lui Magelan şi ale lui Darvin. Vreo 2-3 ani am căutat grupuri, care să ajungă în acele locuri, dar nu am găsit. Dorinṭa să ajung acolo era aşa de mare încât am hotărât să merg singură, fără ghid, fără grup, doar cu nepoata mea. (mai mult…)

Raluca FARAON – LITOMORFISME (POEME)

FARAON Raluca

GENEZĂ

Poemele sunt pajişti întinse unde pasc liniştite căprioare cu ochii blânzi
aici curg ape bolborosind un esperanto al inimii şi minţii în răscruce
unde timpul aleargă insomniac de la capătul zilei până la cel al nopţii
cu ochii cât cepele călcând periodic peste ceasornice şi pendule bete.
Realitatea zăpăcită şi ea refuză să se trezească să se apuce de treabă
se ascunde sub pled şi mormăie îmbufnată lăsând cuvintele să se topească
într-o confuzie de identitate să se facă poem la două la patru mâini deodată. (mai mult…)

Tit Tihon – versuri

Tit Tihon

lui Dan Zaharia

În sălile de clasă atinge profesorul Lacteea,
Enki, zeul înţelepciunii în ştiinţe îl sfinţeşte,
Cu multicolore curcubeie în cupele primite
Veşnică fie amintirea discipolilor învăţăcei.

Teorii, probleme zămisleşte-n lecţii maestrul,
Căutând experimente-n laboratoarele ştiinţei,
Sperând că la olimpiadele naţionale de fizică,
Vor şti să scrie ce maestrul Dan îi învăţase.

Arhimede, tu, primeşte spiritul lui Zaharia,
Ancestral profesor, venerat în lumea fizicii,
De muşatinii Colegiului Tehnic Vasile Sav,
Moştenirea sincretică fie-i veşnic neuitată. (mai mult…)

Galina MARTEA: Datoria externă a unui stat – obligație civilă sau responsabilitate statală?

Galina Martea

Prin noțiunea de datorie externă înțelegem că aceasta este o sumă de bani îndatorată (indiferent de valută – dolar, euro) de la un stat străin sau diverse institutii financiare internationale. Acești bani datorați sau împrumut bănesc are loc sub formă de credite financiare garantate unui stat, unui guvern etc. Respectivul împrumut bănesc se realizează în baza unor contracte bilaterale în care sunt stipulate condiții concrete de primire și de restituire a acestuia (fiind incluse și costurile corespunzătoare – credite cu dobândă fixă, credite cu dobândă variabilă), în dependență de creditele oferite, iar cea mai importantă secțiune a acestor contracte sunt costurile și garantia statului debitor care urmeaza în viitor să ramburseze datoria externă formată. Deci, datoria externă sunt mijloacele financiare (sau mărfuri, etc) pe care un stat le deține față de creditorii străini, aceștea fiind persoane juridice sau fizice.
Dacă să ne referim la creditorii străini, atunci împrumuturile externe în ultimile două decenii au căpătat o amploare nemaivăzută, rezultat al unui excedent de capital al țărilor dezvoltate. Astfel, exportul de capital din țările dezvoltate, fiind actualizat și sub așa numitele împrumuturi bănești externe (credite financiare), sunt binevenite în țările din Estul Europei și nu numai. În acest joc al împrumuturilor (mai mult…)

Vavila Popovici: Despre cinste, necinste și ticăloșie

 

Citat-Dostoievski

Niciodată un om cinstit nu se poate apăra cu atâta înverșunare, ca mincinosul care a fost prins.” – Nicolae Iorga

Valorile morale care au îmbogățit cu adevărat viața omului, valori care s-au dovedit a fi de încredere, sunt utile și importante pentru societate. În zilele noastre ele cunosc un declin semnificativ.
De când există omul pe pământ, acesta s-a călăuzit după diferite legi întocmite, pentru ca binele să-l călăuzească în viață. Cinstea și alături de ea onoarea și corectitudinea au fost și rămân calități morale apreciate și considerate mai presus decât celelalte virtuți ale omului. Ele îi obligă pe oameni să-și îndeplinească datoria socială, să respecte adevărul și dreptatea, și să se comporte sincer și corect în societate. Sunt valori morale fundamentale pentru oricare societate civilizată. Când ele își pierd din calitate, este vădit că societatea se degradează. (mai mult…)

Alexandru Spătaru – versuri

Florile

Florile ştiu,
suferă, iubesc şi iartă;
izvoare limpezi de energie
înmiresmată, atoatetămăduitoare,
se oferă oricui, când
dragostea lor ne întâlneşte.

Pe cât de tare
ne va încerca durerea,
pe-atât vor fi mai parfumate…

Şi vor înflori mereu! (mai mult…)

George PETROVAI: Virtute-i pentru om lunga răbdare, dar pentru nație-i doar resemnare!

Lesne de înțeles că o comunitate (popor, națiune) are două mari componente: componenta fizică sau trupul (indivizii alcătuitori) și cea spirituală sau specificul respectivei comunități (totalitatea relațiilor interumane prin care fiecare grupare se aseamănă în plan general uman cu celelalte și, în același timp, se deosebește de ele în plan cultural-identitar).
De unde concluzia: Tot ceea ce constituie esențial, iar prin aceasta definitoriu pentru individ (lăcomia sau, dimpotrivă, generozitatea, necinstea sau onestitatea, cruzimea sau mila, perfidia sau sinceritatea etc.), la nivel de comunitate devine atât de nesemnificativ, încât specificul acesteia nu poate fi perceput de un străin doar din gândirea și comportamentul mai mult sau mai puțin schimbătoare ale câtorva membri, fie ei chiar și exponențiali prin jocurile politice. Ba mai mult, este cumplit de nedrept ca o pădure să fie redusă la nivelul uscăturilor din ea și ca sensul existențial al unui popor să fie apreciat după spusele și faptele unor nevrednici cu funcții politice. Bunăoară, așa ca pretinșii cârmuitori ai României postdecembriste, cu toții agramați, aproape toți tâlhari și trădători și, până în clipa de față, doar unii dintre ei penali cu acte în regulă. (mai mult…)

Mariana Gurza: Arta poetică a Irinei Lucia Mihalca, ziditoare de suflete

Irina Lucia Mihalca

Motto:
,,Poezia – trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos”. M. Eminescu

Poeta Irina Lucia Mihalca, este o călătoare în univers, ,,închițând / din lacrimile Maicii Domnului / în secțiunea de aur a Timpului cu Veșnicia. Un drum lung și încărcat de sentimentele autoarei ce sunt prezente între cer și pământ.
Volumul ,,Dincolo de luntrea visului” apărut în condiții excelente la editura Mușatinia, Roman, 2016, surprinde poeta la porțile cerului vorbind cu sine, cu freamătul pământului, cu valurile iubirii răscolite de timp. Astfel transcede tainic într-o altă lume plină de înțelesuri. ,,Prin lumina felinarelor, / aripi de înger sfâșie tăcerea, / Prelinse în urmă, două din umbrele mele / se întind către cer”. Urmele sufletului caută urmele poetei în timpuri. (mai mult…)

Mihai Merticaru – Coroană de sonete

Mihai Merticaru

(SONETELE FEMEII)

I

Sonete, fără ea,nu s-ar mai scrie,
Florile n-ar mai răsări în sere,
Nici albinele n-ar mai face miere,
Aştrii s-ar rătăci prin galaxie,

Pământul n-ar mai avea emisfere,
Seva n-ar urca în viţa de vie,
Calea nu ne-ar mai fi în colilie,
Soarele din cer s-ar vedea cum piere.

Femeia-i forţa de gravitaţie,
Inspiratoarea operei de artă,
Ce te înalţă-n starea de graţie,

Te încântă, te bagă-n vibraţie,
E toată un zâmbet chiar când te ceartă;
Dac-ai greşit, uită, dar nu te iartă. (mai mult…)

George ROCA: POEME PENTRU ROMÂNIA 100

ROM100 rg

NOSTALGIE

Stând la Sydney pe terasă
Gândurile mă apasă
Ochii mi se umezesc
Când cu florile vorbesc
Şi le spun că-mi este dor
De Ţara Străbunilor
Flori mici de „Nu mă uita”
Înţeleg durerea mea. (mai mult…)

Florica BUD: MIGDALE DULCI-AMARE (11): „HELP CEL TÂNĂR ŞI ZODIILE” (PAMFLET)

BUD-Florica-2016

Desigur că voi, Dubicieni Mâţifori Psipsoheidici, mari iubitori ai şaradelor, enigmelor şi ai altor giumbuşlucuri, aţi putea să răspundeţi pe loc întrebărilor despre Help cel Bătrân. Cine să fie acel Bătrân? Ar putea fi tatăl lui Help cel Tânăr. Ori să fie doar o fantomă a trecutului îndepărtat? Poate să fie o mlădiţă mai tânără din neamul Bătrânenilor, de-al lui Plinius. Sau poate este coautor al minunatelor versuri, „să mă săruţi dulce-dulce până la sânge” şi în acest fericit caz ar putea fi invitat să susţină o dizertaţie la una dintre conferinţele dedicată tinerilor. Această categorie binecuvântată abia aşteaptă să li se ţină un discurs despre cum pot să convieţuiască în acelaşi ou-vers, binele şi răul, iubirea şi violenţa, plăcerea şi durerea. Întrebarea „Există coabitare între bine şi rău?” este depăşită şi scoasă din orice manual de profil care se respectă. (mai mult…)

Georgeta BLENDEA ZAMFIR: POEZII DE IANUARIE

BLENDEA ZAMFIR Georgeta2

ANOTIMPURILE NOULUI PĂMÂNT

Floarea alb-roză în bujorii copilului
Albul norilor plutind în loja amintirilor
Părinţilor ţinând în Primăvară pruncul
Adierea vântului Tainic în sursurul râului

Vine verdele, lumina cu soarele
Tinereţea ascultă vrăjită privighetorile
Luna din poiana mirositoare cântă
Şoaptele verii în Timp misterios cuvântă (mai mult…)

Nicolae DINA: ÎNTRE „PATRIA DE SÂNGE” ŞI „PATRIA DE SUFLET”

BUICA-Elena--SGV-&-IDL-COPS-WB

Lectura oricăreia dintre cărţile doamnei Elena Buică – scriitoarea româno-canadiană alintată pe întreg mapamondul cu supranumele afectiv „Buni”, exprimând întreaga consideraţie a celor care o cunosc şi o admiră – este un real festin literar pentru fiecare cititor impresionat de sinceritatea, afectivitatea, reflexivitatea, pasiunea scriiturii şi, mai ales, de talentul de a comunica sufleteşte cu lectorii săi, indiferent de tematica şi de conţinutul fiecăreia dintre ele.

Nici cele două volume, a căror lansare la Alexandria este o onoare pentru iubitorii cărţilor sale din judeţul nostru (să nu uităm că este originară din Ţigăneştii Teleormanului unde şi-a petrecut copilăria, adolescenţa şi o parte din tinereţe), nu încalcă orientarea pe care însăşi şi-a impus-o, aceea de a ajunge la sufletul fiecărui cititor, aceea de a-şi deschide inima şi mintea în faţa acestuia, cu sinceritatea şi dragostea de oameni care i-a stat şi îi stă în fire dintotdeauna. (mai mult…)

Ion IANCU-VALE: CREANGA SHIRAZ

IANCU VALE Ion

La ceas reavăn de zori de ziuă Glasul, cu timbrul său grav si sonor, mi-a străpătruns iarăşi somnul, rostind :” Definiţie definitivă, a crengii shiraz”. M-am trezit şi am aşternut aceste cuvinte pe hârtie. Din ilogica propoziţie, m-a frapat iniţial ultimul cuvânt, căruia i-am receptat perfect grafia.

Am dat căutare şi am aflat, că Shiraz, este un oraş iranian străvechi şi legendar, aflat la poalele muntelui Zagros, supranumit, printre altele, şi Oraşul Poeţilor şi în care doi mari poeţi persani, Hafez şi Saadi, au mausolee şi sunt consideraţi, şi acum, drept zeităţi.

A rămas apoi, să decriptez această misterioasă şi ciudată alcătuire de cuvinte: „Definiţie definitivă, a crengii shiraz” care, m-a dus, nu ştiu dece, cu gândul şi la un poem pe care l-m creat cu ani în urmă intitulat „Oraşul din vis” , publicat într-una din carţile mele, şi pe care îl redau acum mai jos: (mai mult…)

Gabriela CĂLUŢIU-SONNENBERG: CRĂCIUN CU CÂNTEC

CSG CRACIUN

Era unul din acele Ajunuri de Crăciun din preajma anului 2000 pe care-l începeam în spaţioasa vilă a unei familii înstărite de englezi. Rezidenţi pe Costa Blanca de câţiva ani buni, părinţii bine situaţi ai cântăreţei de operă Sarah B. aveau obiceiul să-i invite la o recepţie pe toţi aceia cu care avuseseră contact în decursul anului precedent. Nimic de zis, modul lor de a spune „mulţumesc” era plin de distincţie!

La o şampanie şi ceva aperitive minuscule luam şi noi pulsul vecinătăţii şi profitam de ocazie să-mbrăcăm straiele de gală, exersând bunele maniere şi cunoştinţele de limbi străine. Fireşte că era o onoare deosebită să figurezi printre invitaţi. Ne bucuram să socializăm cu persoane de toate facturile, de la nobili până la personalului casei. Cu mai toţi ne ne vedeam literalmente din an în an, fiind aceea unica ocazie în care drumurile ni se intersectau. (mai mult…)

Elena BUICĂ: LANSAREA CĂRŢILOR MELE LA „BIBLIOTECA DIN ALEXANDRIA”

BUICA-Elena--SGV-&-IDL-COPS-WB

Primul cuvânt despre lansarea cărţilor mele la Biblioteca judeţeană „Marin Preda” din Alexandria –Teleorman, este mulţumire, o mulţumire sufletească şi o bucurie asemenea unei înălţări de spirit…

Mă aflam pe meleagurile Teleormanului de aproape o lună, bucurându-mă de reîntâlnirile cu prietenii, rudele, cunoscuţii şi sătenii de care mi-a fost atâta dor, de revederea locurilor care cuprind în adâncul lor tainele comorilor de visuri şi speranţe de pe vremea când credeam că pot atinge cerul cu mâna, înaripată de speranţele părinţilor investite în mine. Toate şi totul, văzute şi muiate în necuprins, m-au adus de la cei 8.000 kilometri distanţă, cu dorinţa tainică de a le spune spiritelor părinţilor mei că ceva din speranţele lor le-am îndeplinit şi le pun la picioarele lor. (mai mult…)

Lucia PĂTRAŞCU: EDUARD CLAUDIU BRĂILEANU – UN TRADUCĂTOR DE EXCEPŢIE A LUI BALZAC

BALZAC - VERISOARA BETTE cop

Verişoara Bette – Honoré de Balzac
Traducere în limba română de Eduard Claudiu Brăileanu

Volumul Verişoara Bette (La Cousine Bette, 1847) de Honoré de Balzac, tipărit la editura RAO, Bucureşti, 2017, 656 pagini, în cea mai recentă traducere semnată de Eduard Claudiu Brăileanu, devine o parte înseamnată în palmaresul literar al acestuia.

Cine este autorul acestei traduceri?

Eduard Claudiu Brăileanu, este Profesor de limba franceză; Şef serviciu „Relaţii Publice” la Biblioteca Judeteana „Panait Istrati” Braila; Doctor în bibliologie şi ştiinţa informării 2008, Traducator-interpret din/în limba franceză autorizat de Ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale şi de cel al Justitiei; absolvent al Universităţii „Dunarea de Jos” Galati, cu specializarea: limba franceză – limba română, 1997. (mai mult…)

Ștefan Dumitrescu: Să-l colindăm pe Caragiale

caragiale-1

Au venit Sărbătorile de iarnă, Domnul nostru Iisus Christos, care este nașterea și venirea continuă a Domnului pe pământ, se mai naște încă o dată. Colindătorii au pornit ca odinioară în satele românești prin Țară să-i colinde pe marii Scriitori, pe marii Oameni dați de acest pământ. Acum ne îndreptăm prin nămeții pufoși și înmiresmați ca niște grădini uriașe de crini de pe alte tărâmuri să ajungem la Haimanale să-l colindăm pe Marele Caragiale. Auziți cum sună zurgălăii, cum pocnesc urătorii din bice, cum vine de departe tânguiosul sunet de corn. Haideți să-l colindăm cu toții, scriitori, copii, toți românii pe nenea Iancu, să se scoale din morți !

SĂ-L COLINDĂM PE CARAGIALE

 

 O, lerui, ler

E sărbătoare-n cetate,

Ninge din cer,

Cu colinde bogate, (mai mult…)

Vavila Popovici: Ambâț, Arțag Și Pârțag. Modestie – Canci !

Citat-Pierre-Beaumarchais-638x338

„Lipsa modestiei nu este numai o dovadă clară de lipsă de caracter, ci și o gravă impolitețe și răutate față de cei prezenți.” – Michel de Montaigne”

Am asistat în ultimele săptămâni la evenimente, atitudini degradante. Pe scena noastră politică și-au jucat rolurile scandalagii, flecarii, actori mediocri plini de ifose, care au urmărit obținerea de efecte teatrale cu mijloace de prost gust și pe care lumea serioasă îi consideră cabotini. Citisem în tinerețe o carte care se intitula „Cabotini și cabotine”. De ce oare memoria mi-a păstrat atât de bine titlul cărții? Se vede că, în creier se fac conexiuni neașteptate, neuronii lucrează…
Concret, Secretarul general adjunct al PSD a declarat, cu o săptămână în urmă, că PSD va modifica „mult” Codurile penale și, întrebat de ce miniștri cu probleme penale vor face parte din Cabinetul guvernului, acesta a răspuns „pentru că putem”. De asemenea, întrebat dacă modificarea Codurilor penale va continua, secretarul general al PSD a spus: „Vor fi modificate Codurile Penale mult. În sens pozitiv. Societatea civilă este partea aia mare din România care ne-a votat și ne-a dat această împuternicire…. ”.
După ședința Comitetului Executiv Național (CExN) al PSD, Președintele PSD a fost întrebat dacă vor putea fi miniștri cei cu dosare penale și răspunsul a fost: „Am hotărât să ne facem noi Guvernul, și nu alte instituții”. Întrebat dacă membrii PSD cu dosare penale ar putea face parte din viitorul Guvern, liderul social-democraților a răspuns: „Da”. (mai mult…)

Ciprian Antoche – Patriotismul

PATRIOTISMUL SUB CONDEI

Patriotismul este un sentiment frumos și sfânt ce s-a născut în fiecare dintre noi odată cu țara. Unii au luptat generații întregi pentru a sădi trainic acest sentiment suprem în sufletele urmașilor, iar alții luptă cu prisosință și cu o dorință de fier pentru a șterge încă din fașă și din mințile noilor generații acest har uman primit moștenire chiar prin gena facerii. Putem noi oare, popor român, conștientiza cât de important este pentru viitorul nostru acest banal cuvânt în esența lui? De n-om pricepe și nu v-om cugeta până în străfundul nostru, vom asista cu neputință și cu ochii mari deschiși la ștergerea cu buretele de pe tabla lumii a ceea ce cândva s-a numit țară, s-a numit neam, s-a numit România!
Patriotismul este ceea ce ne lipsește astăzi, un cuvânt mic, dar care, prin lipsa lui atrage toate nenorocirile țării! Oare este cu putință a privi într-un viitor vag fără a simți acest patriotism de la care pleacă toate? Noi, încă români de azi, ori am uitat, ori nu mai vrem, ori am înțeles pe dos modernismul actual, unde pe lângă faptul că suntem nevigilenți în fața cotropitorilor contemporani, trebuie să ne ferim mai mult de ai noștri decât de străinii de țară.
Vai nouă, popor român! Vai nouă! Așa suntem noi învățați și deprinși, ca atunci când ne naștem și când sărbătorim să stingem lumânarea, iar atunci când murim să o aprindem. O fi un lucru normal pentru noi românii, dar total anapoda…! (mai mult…)

Olguța Trifan – Rondelul speranței

olguta_trifan

Cade apusul pe lume şi-aduce
Tăcerea şi umbre în joc furibund,
Cuvinte şi teamă stau la răscruce
De drumuri ce, parcă, se întrepătrund.

Doreşte cerul cortina s-arunce
Peste dureri ce în lume se-ascund?
Cade apusul pe lume şi-aduce
Tăcerea şi umbre în joc furibund. (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – poesis

irina_lucia

Cronicile vii ale Dionului

Istoria s-a scris, într-o lumină argintie,
în pietre albite de vremuri,
prin haos şi zgomot,
în file-ngălbenite
şi manuscrise din biblioteci,
unele arse prin timp,
pe vase, pe lespezi, relicve,
în inimi şi-n noi,
memoria transmisă mai departe,
iar pentru cei care au
ochi să vadă şi suflet să simtă,
istoria e scrisă răsunător
în zidurile martore din care
lumina izvorăşte – o mare carte –
printre ruine, cândva altare,
temple, basilici, amfiteatre,
pieţe, grădini, străzi,
case, cetăţi, palate, monumente. (mai mult…)

Vavila Popovici între ,,ultima piruetă” şi ,,nopţi albe” – convorbiri cu Emilia Țuțuianu

La aniversare vă doresc La mulți ani cu sănătate, liniște și pace!

Un covor de frunze arămii foşneşte sub paşii noştri întomnaţi. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar şi ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibraţie epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în fiinţa mea dorinţa de a purta un dialog cu autoarea acestei cărţii. Mai întâi a fost frumuseţea acestui titlu, ludic şi grav totodată. Lumea spectacolului şi ideea lumii ca dans m-au atras mereu, cu o forţă căreia nu am ştiut cum să îi rezist. Asociam această lume cu cea sugerată de un alt titlu, de poem de astă dată, care m-a emoţionat: Piticul din cafea. În plus, încă de acum doi ani, pe adresa redacţiei revistei romaşcane Melidonium poposeau mailuri cu texte purtând semnătura scriitoarei care ne trimitea gânduri, pagini şi articole de departe, din Statele Unite, unde locuieşte acum. Încet, timpul a statornicit o fructuoasă şi benefică colaboratore cu revista din vechiul târg medieval al Moldovei. Citindu-i cu atenţie eseurile, am remarcat o constantă umanistă şi clasică în tot ceea ce primeam la redacţie. Scriitoarea are o încredere nezdruncinată în tot ceea ce durează, în efortul omului ca fiinţă creatoare, ordonatoare. Actul cultural reprezintă pentru acest scriitor o formă de rostuire a individului, dar şi a unui neam. Scrierile sale propun cititorului un univers special şi spontaneitatea creatoare ce poartă amprenta specifică celor care au scris în exil. (mai mult…)

Ștefan Dumitrescu – Caragiale și Dumnezeu

Poemul este o meditație amară, profundă, plină de un umor dulce amestecat cu o melancolie amară asupra istoriei neamului nostru, asupra metehnelor și defectelor poporului român, care nu a învățat nimic din tragediile prin care a trecut. De aceea Dumnezeu și sfântul Petre încercând să îl salveze prin corijare își pun întrebarea dacă poporul român poate fi salvat. Poemul „CARAGIALE ȘI DUMNEZEU” ne pune tuturor întrebarea, se poate poporul român schimba, poate el fi schimbat ? Se poate salva poporul român în istorie ?

CARAGIALE ŞI DUMNEZEU

Ia du-te Sfinte Petre şi vezi ce mai e pe pământ,

I-a zis Dumnezeu,

Ce mai fac noroadele mele

Pentru că aud prea multe jelete şi ţipete, şi mai mult decât toate,

mă asurzeşte zăngănitul de arme.

I-auzi ce bubuie tunurile, şi ce mai plâng bietele mame şi bieţii copilaşi!

Vezi ce mai fac popoarele ălea, (mai mult…)

Dragoş G. UNGUREANU: Se împlinesc 100 de ani de la moartea marelui scriitor George Coşbuc

COSBUC George x

George Coşbuc (1866 – 1918) poet din Transilvania născut la Hordou. A absolvit liceul din Bistriţa-Năsăud şi studiile academice la Facultatea de Filosofie şi Litere din Cluj. Publică la revista Tribuna din Sibiu, la revista Convorbiri literare din Iaşi şi la revistele Viaţa literară, Vatra, Foaie interesantă, Semănătorul, Scena, Flacăra din Bucureşti.

Temele lui sunt iubirea, natura, evenimente din viaţa satului, revolta socială şi Războiul de Independenţă. La 15 ani scrie prima poezie „Pe o foaie pedagogică din Ardeal” care s-a pierdut între timp. Scrierile lui sunt cu substanţă şi nobleţe, fără a se mândri, însă spunea că „poeziile mele le compun cântându-le” fiind un visător deja din tinereţe. Cel mai cunoscut volum de poezii este Balade şi Idile (1893) scris în opt ediţii, dar şi poeziile scrise la Revista Vatra: Fata mamei, Mama, Iarna pe uliţă, Pe deal, care au fost introduse ulterior în manualele şcolare. A făcut parte din colectivul scriitorilor pentru manuale şcolare „Carte de citire pentru clasa a III –a urbana”. Prima sa poezie de marcă a fost Nunta Zamfirei care are 26 de strofe, scrisă în anul 1889 după răscoalele ţărăneşti. Cu un an mai târziu se mută definitiv la Bucureşti. (mai mult…)

Galina Martea: Creaţia umană – conţinut spiritual în existența valorilorȘerban Foarță. Portret de scriitor: Mirela-Ioana Borchin-DorcescuSorin Grumuș: Colonelul Grigore Zadik, personalitate proeminentă a artileriei antiaeriene româneGeorge Petrovai – Tâlharii protestează-n cor când legea-i are în vizorTiti Nechita – Iubita mea cu ochi de steleGeorge PETROVAI: Cu gândul la urmași…George PETROVAI: Progresul nostru social este haotic și formal!Vavila Popovici: A trai corect și dreptIoan Miclău- Gepianul: Un film, de o realitate durăȘtefan Avadanei – versuriBen Todică: Marionete?Viorel ROMAN: RĂZBOIUL DINTRE STATELE PARALELEVirgil Gheorghiu, Dosarul deschis al unei biografii controversateMagdalena Avadanei: La căpătul lumii – Țara de FocRaluca FARAON – LITOMORFISME (POEME)Tit Tihon – versuriGalina MARTEA: Datoria externă a unui stat – obligație civilă sau responsabilitate statală?Vavila Popovici: Despre cinste, necinste și ticăloșieAlexandru Spătaru – versuriGeorge PETROVAI: Virtute-i pentru om lunga răbdare, dar pentru nație-i doar resemnare!Mariana Gurza: Arta poetică a Irinei Lucia Mihalca, ziditoare de sufleteMihai Merticaru – Coroană de soneteGeorge ROCA: POEME PENTRU ROMÂNIA 100Florica BUD: MIGDALE DULCI-AMARE (11): „HELP CEL TÂNĂR ŞI ZODIILE” (PAMFLET)Georgeta BLENDEA ZAMFIR: POEZII DE IANUARIENicolae DINA: ÎNTRE „PATRIA DE SÂNGE” ŞI „PATRIA DE SUFLET”Ion IANCU-VALE: CREANGA SHIRAZGabriela CĂLUŢIU-SONNENBERG: CRĂCIUN CU CÂNTECElena BUICĂ: LANSAREA CĂRŢILOR MELE LA „BIBLIOTECA DIN ALEXANDRIA”Lucia PĂTRAŞCU: EDUARD CLAUDIU BRĂILEANU – UN TRADUCĂTOR DE EXCEPŢIE A LUI BALZACȘtefan Dumitrescu: Să-l colindăm pe CaragialeVavila Popovici: Ambâț, Arțag Și Pârțag. Modestie – Canci !Ciprian Antoche – PatriotismulOlguța Trifan – Rondelul speranțeiIrina Lucia Mihalca – poesisIon Măzăreanu: Ion Ionescu de la Brad și creșterea animalelorIon Măzăreanu: Canal Dunăre – Marea NeagrăVavila Popovici între ,,ultima piruetă” şi ,,nopţi albe” – convorbiri cu Emilia ȚuțuianuȘtefan Dumitrescu – Caragiale și DumnezeuDragoş G. UNGUREANU: Se împlinesc 100 de ani de la moartea marelui scriitor George Coşbuc

Ion Măzăreanu: Ion Ionescu de la Brad și creșterea animalelor

Ion Măzăreanu: Canal Dunăre – Marea Neagră

 

Vavila Popovici între ,,ultima piruetă” şi ,,nopţi albe” – convorbiri cu Emilia Țuțuianu

La aniversare vă doresc La mulți ani cu sănătate, liniște și pace!

Un covor de frunze arămii foşneşte sub paşii noştri întomnaţi. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar şi ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibraţie epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în fiinţa mea dorinţa de a purta un dialog cu autoarea acestei cărţii. Mai întâi a fost frumuseţea acestui titlu, ludic şi grav totodată. Lumea spectacolului şi ideea lumii ca dans m-au atras mereu, cu o forţă căreia nu am ştiut cum să îi rezist. Asociam această lume cu cea sugerată de un alt titlu, de poem de astă dată, care m-a emoţionat: Piticul din cafea. În plus, încă de acum doi ani, pe adresa redacţiei revistei romaşcane Melidonium poposeau mailuri cu texte purtând semnătura scriitoarei care ne trimitea gânduri, pagini şi articole de departe, din Statele Unite, unde locuieşte acum. Încet, timpul a statornicit o fructuoasă şi benefică colaboratore cu revista din vechiul târg medieval al Moldovei. Citindu-i cu atenţie eseurile, am remarcat o constantă umanistă şi clasică în tot ceea ce primeam la redacţie. Scriitoarea are o încredere nezdruncinată în tot ceea ce durează, în efortul omului ca fiinţă creatoare, ordonatoare. Actul cultural reprezintă pentru acest scriitor o formă de rostuire a individului, dar şi a unui neam. Scrierile sale propun cititorului un univers special şi spontaneitatea creatoare ce poartă amprenta specifică celor care au scris în exil. Read the rest of this entry »

Ștefan Dumitrescu – Caragiale și Dumnezeu

Poemul este o meditație amară, profundă, plină de un umor dulce amestecat cu o melancolie amară asupra istoriei neamului nostru, asupra metehnelor și defectelor poporului român, care nu a învățat nimic din tragediile prin care a trecut. De aceea Dumnezeu și sfântul Petre încercând să îl salveze prin corijare își pun întrebarea dacă poporul român poate fi salvat. Poemul „CARAGIALE ȘI DUMNEZEU” ne pune tuturor întrebarea, se poate poporul român schimba, poate el fi schimbat ? Se poate salva poporul român în istorie ?

CARAGIALE ŞI DUMNEZEU

Ia du-te Sfinte Petre şi vezi ce mai e pe pământ,

I-a zis Dumnezeu,

Ce mai fac noroadele mele

Pentru că aud prea multe jelete şi ţipete, şi mai mult decât toate,

mă asurzeşte zăngănitul de arme.

I-auzi ce bubuie tunurile, şi ce mai plâng bietele mame şi bieţii copilaşi!

Vezi ce mai fac popoarele ălea, Read the rest of this entry »

Dragoş G. UNGUREANU: Se împlinesc 100 de ani de la moartea marelui scriitor George Coşbuc

COSBUC George x

George Coşbuc (1866 – 1918) poet din Transilvania născut la Hordou. A absolvit liceul din Bistriţa-Năsăud şi studiile academice la Facultatea de Filosofie şi Litere din Cluj. Publică la revista Tribuna din Sibiu, la revista Convorbiri literare din Iaşi şi la revistele Viaţa literară, Vatra, Foaie interesantă, Semănătorul, Scena, Flacăra din Bucureşti.

Temele lui sunt iubirea, natura, evenimente din viaţa satului, revolta socială şi Războiul de Independenţă. La 15 ani scrie prima poezie „Pe o foaie pedagogică din Ardeal” care s-a pierdut între timp. Scrierile lui sunt cu substanţă şi nobleţe, fără a se mândri, însă spunea că „poeziile mele le compun cântându-le” fiind un visător deja din tinereţe. Cel mai cunoscut volum de poezii este Balade şi Idile (1893) scris în opt ediţii, dar şi poeziile scrise la Revista Vatra: Fata mamei, Mama, Iarna pe uliţă, Pe deal, care au fost introduse ulterior în manualele şcolare. A făcut parte din colectivul scriitorilor pentru manuale şcolare „Carte de citire pentru clasa a III –a urbana”. Prima sa poezie de marcă a fost Nunta Zamfirei care are 26 de strofe, scrisă în anul 1889 după răscoalele ţărăneşti. Cu un an mai târziu se mută definitiv la Bucureşti. Read the rest of this entry »

Vasile Menzel


Nicolae Vălăreanu Sârbu – poeme

poza-Valareanu

Ce cred şi nu cred

Nu mă deschide să vezi cum sunt,
de ce strig prin cuvinte
de mi se pierde suflul,
mă lasă între ce cred şi nu cred
din tot ce mi se spune
până mă vindec de răutăţile înghiţite cu totul.

Încep să mă prind cu funii de cer
fără să muşc din fructele mâniei,
caut drumurile care trec prin anotimpuri,
să nu hoinăresc degeaba prin lume
ci să-mi pun piatra de hotar
dincolo de orizontul ştiut de hoţi
unde pot dormi liniştit
cu amintiri cu tot. Read the rest of this entry »

George PETROVAI – Ce bine o duc aleşii răi !

PETROVAI-George2X-wb

Cu mii de ani în urmă, înţelepţii antici chinezi şi greci erau intens preocupaţi de partea aplicativă a filosofiei sau arta de-a trăi, potrivit definiţiei aristotelice: „Filosofia este arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor”. Astfel, nu numai că aproape toţi marii gânditori chinezi, începând cu Confucius şi faimosul său umanism, erau de acord că a guverna înseamnă a rectifica, prin rectificare înţelegând aplicarea de către cârmuitori a celor mai juste forme politice în folosul tuturor supuşilor, dar Meng Zi (Mencius), cel mai de seamă discipol al Maestrului, încă de-atunci (secolul IV î.e.n.) se declara adversar înverşunat al despotismului şi pleda cu curaj pentru deplina egalitate a membrilor unei comunităţi, având convingerea cu două mii de ani înaintea lui Jean-Jacques Rousseau că toţi oamenii sunt buni de la natură şi că societatea îi corupe. Read the rest of this entry »

Corina Ligia PĂTRAŞCU – POEME

PATRASCU Ligia Corina

VISUL

fugeau lumile dintr-o secundă
mâna dreapta a Domnului răsfira iţe
într-un război din care se ivea
un covor fermecat multicolor
multicelular şi multidimensional
pe care am urcat să te caut…

au ţâşnit luminile printre
coastele pământului
împărtăşindu-mă apoi
m-au întors în mână stângă Read the rest of this entry »

Irina Lucia Mihalca – poesis

irina_lucia

Cea mai frumoasă carte

Eliberat de tot şi de toate,
gândul
străbate universul,
auzit eşti, totul se imprimă.

Pe litere, pe silabe,
cu fiecare vers,
din filă în filă
şi printre rânduri ai s-o citeşti.
O carte mereu nouă, nesfârşită!
Prin fiecare gând, prin fiecare trăire
o cauţi şi-o regăseşti. Read the rest of this entry »

Georgeta BLENDEA- ZAMFIR: Mărgăritare de recunostinţă, pentru poezia Corinei Ligia Pătraşcu

PATRASCU CL - VAND ROCHIE DE MIREASA cop

Înfiorat Universul declară: „Ars poetica’, sugestivei intarsieri de elemente sensibile strecurate în versurile Corinei Ligia Pătraşcu. Paradox metaforic de la alfa la omega, de la bine la rău, poezia include idei îmbrăcate într-o haină halucinant de sugestivă. Alternanţele ţâşnesc în aria strălucită. Optzecistă dar mult îmbogăţită ultramodern în linia poeţilor contemporani îmbrăţişaţi de nemuritoarea metaforă, poeta surclasează linia creaţiei actuale: „din săbii de foc se preling rubine”. Rubinele în sângeriul roşului se nasc în fiecare vers al volumului: „Vând rochie de mireasă”. Simbolul ochilor de păun devoalează impresionanta sensibilitate a poetei, fascinată de splendori. Read the rest of this entry »

Constantin Enianu: Poesis

Enianu

gândul frumos

prin vina nașterii invoc poezie
sperând că m-alină trăiri fericite
în jur e-ntuneric în sus fantezie
iar jos dor anteice norme slujite
am vină apoi că iubesc prea adânc
și preanaltul răpit de neștire
prin stropi de lumină din ochii de țânc
am vină apoi c-amintesc de iubire
stau jos unindu-mi gândirea cu corpul
ce sus se deșteaptă chiar de nu știe
și-apar precum zeul când greu este hopul
spre partea cerută de mâna cea vie
căci viața rămâne în gândul frumos
prin trupul cu viață de sus până jos Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: Când „lacrima se face floare și împodobește amintirile”


Un om, o viaţă

Plecarea dintre noi a doamnei Aspazia Petrescu, poetă şi scriitoare – n. 09.12.1923, Cotul Ostriţei, Cernăuţi – d.23.01.2018, Roman, Neamţ – a declanşat în sufletul meu o tristă dar duioasă şi nostalgică aducere aminte: povestiri depănate, la ceas de seară, cu 2 ani în urmă. Doream atunci să cunosc personalitatea profesorului Ilie Alexandru Barbu Petrescu, soţul domniei sale, cel care a format prima generaţie de contabili la Roman, ca profesor la Catedra de Ştiinţe comerciale (contabilitate) predând la acest liceu din 20 noiembrie 1936 până la 20 martie 1949, când sub sistemul comunist liceul se desfiinţează.
În acest interval de timp îşi exercită cu competenţă şi pasiune profesia. Amintiri duioase, ascunse într-un colțișor al sufletului său, greu încercat se derulau în fața mea prin cuvintele șoptite de doamna Aspazia Petrescu, soția sa.
Nu eram pentru prima dată în dialog cu doamna Aspazia Petrescu. În anul 2006 editasem volumul-document Starţun între temniţă şi vecie, autor Victor Leahul, născut în comuna Cotul Ostriţei, Cernăuţi, victimă a închisorilor comuniste din România, emigrat în SUA, unde a decedat în anul 2004. Această rudă, foarte apropiată de familiei Petrescu, a lăsat în urma sa un volum-mărturie despre tragediile petrecute în temnițele comuniste.
Atmosfera caldă, aş putea spune solară, pe care o declanşa apropierea de doamna Petrescu este încă vie în sufletul meu. Personalitatea sa m-a fascinat. Vocea caldă, prietenoasă genera în sufletul interlocutorului un respect peste care nu puteai trece.
Când povestea despre viaţa soţului său, ochii i se umezeau şi vocea cobora trist… Amintirile erau durere şi viaţă, iar prezentul… o altă durere! Read the rest of this entry »

Dorina Stoica: O poezie furată și atribuită părintelui Arsenie Boca – “Îți mulțumesc Doamne”

Dorina Stoica

Un om cu adevărat credincios, care cunoaște legile divine, le va respecta, nu se va atinge de ceva ce nu-i aparține și nici nu va minți ori depune mărturie mincinoasă pentru nimic, chiar dacă scopul ar fi unul bun.
Fără a incrimina în mod expres pe cineva anume, o să vă relatez povestea aproape incredibilă a poeziei “Îți mulțumesc Doamne”, pe care am scris-o într-o binecuvântată zi din vara anului 2009, mai precis în prima parte a lunii august, înainte de sărbătoarea Schimbarea la Față Domnului, în Postul Adormirea Maicii Domnului. A fost o perioadă când Harul divin s-a manifestat prin transformarea rugăciunilor pe care le rosteam în diferite perioade ale zilei, în poezii și a poeziilor în rugăciuni, drept pentru care am dat numele cărții în care am publicat în 2010 și această poezie, “De la poezie la rugăciune”, având datele de identificare după cum urmează (Editura Sfera Bârlad, 2010 ISBN 978-973-1771-56-4 // 821. 135. 1-141// ediția a 2-a revăzută /63 pag conform descrierii CIP a Bibliotecii Naționale a României – tipărită la SC Impex SRL Bârlad, str str C. Hamangiu nr 15 fax 0235 415 669) Poezia se află în carte la pagina 31.
În anul 2009 abia începusem să folosesc internetul. Eram activă doar pe site-ul creștin ortodox.ro, unde administratorul, de la vremea aceea mi-a permis să postez la Colaboratori și mi-a acordat cu timpul titlul de senior-editor, (din august 2009 până în august 2012). Pentru prima oară poezia a fost publicată aici, pe 8 septembrie 2009. (https://www.crestinortodox.ro/poezie-ortodoxa/iti-multumesc-doamne-96720.html) și poate fi citită și acum. Iată poezia: Read the rest of this entry »

Adina Lozinschi: Ada-Kaleh – istorie, legendă, sau vis?


Mulți oameni au auzit povestea insulei Ada-Kaleh, dar puțini știu detalii despre minunata lume ascunsă, de sub ape.
Astăzi Ada-Kaleh trăiește doar în lacrimile și amintirile celor nevoiți să plece din acel spațiu luxuriant și învăluit în legendă. Un paradis turcesc pierdut.
Expresia „Ada-Kaleh” în limba turcă înseamnă „Insula-fortăreață”. Era, într-adevăr o insulă care se găsea în mijlocul Dunării, la circa 3 km în aval de Orșova, având o lungime de 1,7 km și o lățime de numai 500 de metri. Era populată de 600 de turci.
Pe vremuri, insula Ada-Kaleh era pentru locuitorii din regiune un punct turistic îndrăgit, datorită prețurilor scăzute la cumpărarea delicateselor turcești, bijuteriilor și tutunului. Mai târziu, am aflat că mărfurile de pe insulă erau scutite de impozit. Totodată insula era renumită pentru cultivarea trandafirilor din care localnicii obțineau uleiul și parfumul de trandafir. Atât clima preponderent mediteraneană, cât și umiditatea permiteau dezvoltarea unei vegetații bogate pe tot parcursul anului. Read the rest of this entry »

George Petrovai – Suntem cum ceilalți ne percep?

Cu excepțiile care întăresc regula (indivizi șterși și/sau cenușii), cam tot omul, grație însușirilor fundamental-native de ordin fizic (trăsăturile feței, culoarea pielii, înălțime, greutate, robustețe sau – dimpotrivă – fragilitate) și, mai ales, de ordin moral-spiritual (caracter exploziv sau echilibrat, flegmatic sau meditativ, superficial și îndrăzneț sau profund și sfielnic), cam tot omul, deci, este o entitate, respectiv o existență distinctă. Asta înseamnă că pe tot parcursul vieții sale (prin viața obișnuită trebuie să înțelegem necontenitele raporturi, deseori conflictuale, cu Atotputernicul, cu forțele impasibile ale naturii și cu nestatornicia semenilor), omul nu doar că va căuta, conștient sau inconștient, să-și conserve zestrea genetică și în acest chip să rămână el însuși (precum sună îndemnul eminescian din Glossă: „Tu așază-te deoparte,/ Regăsindu-te pe tine,/ Când cu zgomote deșarte/ Vreme trece, vreme vine”), ci va face tot ce-i stă în putință ca prin bogăție, faimă și putere să nu mai fie el însuși, știut fiind faptul că lumea încearcă permanent să ne facă altfel de cum suntem (cică ăsta-i chichirezul evoluției sociale) și că-și atinge perversul scop prin acele zorzoane exterioare pe care tot mai mulți oameni le consideră supremul rost al existenței noastre pe pământ. Read the rest of this entry »

José Eduardo Degrazia, Brazilia – Copacul se înalță în vânt

pentru Germain Droogenbroodt

Fotografie Germain Droogenbroodt, Kyoto, 2017

Ne n-ar fi vânt, nimic n-ar fi copacul,
nu-s sigur nici măcar de-ar exista
de nu i-ar insufla vântul un tremur.

Copacul întrupând fără-ncetare
Imagine, vers, poză, filă scrisă,
nu numai trunchi, sau rădăcini, sau legănare,
cu propria lui sevă se hrănește
din lemnul care poate cădea pradă focului, și din vântul
ce-l poate frânge ades prin viforiri în noapte. Read the rest of this entry »

Mariana Gurza: Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul

coperta anna nora rotaru

Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul. Prin pictură, și-a creionat veșnicia. Volumul de poezie și culoare ,,Ut pictura poesis”, reprezintă un moment de maturitate în creația autoarei, îngemănând versul cu pictura. Un titlu sugestiv, chiar provocator, ce obligă la meditație, la tratarea cu atenție a unui volum complex.
Ut pictura poesis este o expresie latină care înseamnă literalmente ,,așa cum este pictura așa este poezia”, o declarație ce o întâlnim în Ars Poetica de la Horace. Poezia seamănă cu pictura. Cele 38 picturi pe pânză și cele 12 picturi pe piatră, ale Annei Nora Rotaru, vă vor captiva. Așa cum poezia autoarei într-un sens mai larg, ,,textele imaginative”, merită toată atenția. Read the rest of this entry »

Mugurel Pușcaș – Alaiul domnesc

Se-aud caleşti plecând din Iaşi spre Milcov,
Clopote bat în vechiul Bucureşti,
Alai domnesc aduce izbăvire
Meleagurilor sfinte româneşti. Read the rest of this entry »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina Lucia Mihalca

Ca visul din vis…

Pe treptele gândului îţi derulezi viaţa de la înălţime,
ca pe un peisaj privit de la distanţă,
proiectând lumina reflectoarelor.
În mişcare e totul. Lumină, întuneric şi culori.
Îţi croieşti propriul drum.

Laşi cuvintele să se aşeze,
elogiu adus necunoscutului.
Un strigăt, o chemare printr-un fir de legatură
între viaţă şi neviaţă, între vis şi nevis,
între trup, inimă şi gândire,
între lumi nepătrunse
oricui, oricând, oriunde. Read the rest of this entry »

Olguța Trifan – versuri

olguta_trifan

Rondelul secretului vieții

Când ramura verde codru-ndeseşte
Şi vântul pătrunde cu mult mai discret,
Viaţa triumfă şi-n lume domneşte,
Cântând partitura naturii concret.

Pomul dă roade, pe om îl hrăneşte
Şi nu va simţi, cândva, vreun regret,
Când ramura verde codru-ndeseşte
Şi vântul pătrunde cu mult mai discret. Read the rest of this entry »

Mărturisitoarea Aspazia Oţel Petrescu, femeia care și-a jertfit 14 ani în temnițele comuniste, a plecat la Domnul

aspazia otel petrescu

Pe 9 decembrie 2017, în anul dedicat Apărătorilor Ortodoxiei în temnițele comuniste, Aspazia Oțel Petrescu a împlinit 94 de ani. Astăzi, (23 ianuarie 2018) Aspazia Oțel Petrescu a plecat să se odihnească în brațele Domnului.

Aspazia Oţel Petrescu s-a născut la 9 decembrie 1923 în comuna Cotul Ostriţei, Ucraina de astăzi. A fost primul dintre cei doi copii ai învăţătorilor Ioan şi Maria Oţel. A urmat cursurile primare la şcoala din comuna Ghizdiţa (Fântânele). A fost înscrisă la Liceul din Bălţi și retrasă după un trimestru, pe caz de boală. Între 1936-1940 a urmat cursurile la Liceul ortodox de fete „Elena Doamna” din Cernăuţi. În frământările anului 1940 a pierdut din nou un an şcolar. În 1941 a reluat cursurile la acelaşi liceu, recuperând anul pierdut şi urmând regulat clasa a 5-a şi, în particular, concomitent, clasa a 6-a. Și-a ajuns din urmă generaţia în clasa a 7-a. La 18 martie 1944 a întrerupt şcoala, luând calea refugiului. Bacalaureatul l-a dat la Orăştie, în 1944, sub bombardamente. Read the rest of this entry »

Nicolae Baltescu: O, Dacie, Țară de Dor

baltatescu

Stăpânind arta războiului, înfruntai stăpânirea şi puterea,
Încercai să culegi lauri, pentru Patrie şi Libertate.
Posedând arta păcii, te-ai ales cu prea multul respect de străini –
O, Dacie Străbună!

Având esenţa vitejiei, curajului, dreptăţii, zestrea
Cea mare, cinstea părinţilor, înjugaseşi la desişul anilor
Gustul Materiei, cunună sieşi povară, făcându-te sclav.
O, Dac din Timpuri! Read the rest of this entry »

Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu: Celesta

Ziua Internațională a Victimelor Holocaustului

AFIS FINAL ZIUA INTERNATIONALA HOLOCAUST 2018

Consiliul Județean Suceava și Biblioteca Bucovinei “I.G.Sbiera” organizează vineri, 26 ianuarie 2018, 12h., în Sala de Arte a Bibliotecii Bucovinei, o Conferință dedicată Zilei Internaționale a Victimelor Holocaustului și susținută de scriitoarea Angela Furtună. Moderator, istoricul Gabriel- Gheorghe Cărăbuș.
Filme BBC și DW despre istoria și mărturiile de la Auschwitz – Birkenau vor putea fi vizionate la final, precum și o mini-expoziție de carte la temă.

Conferința Angelei Furtună va avea două secțiuni:
I. Supraviețuitori ai Holocaustului, prin Artă și Adevăr. Din Bucovina, în marea literatură a lumii: Norman Manea, Paul Celan, Arnold Daghani, Aharon Appelfeld, Rose Ausländer.
II. Mari români la Yad Vashem (Memorialul Holocaustului de la Ierusalim). Respect și omenie pentru oameni de omenie de ieri – modele și punți de legătură între popoarele de azi. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Place Pigalle

  • Vai, ce neplăcut mi-a fost în Place Pigalle, îmi spune domnul Oiţerman, tocmai revenit dintr-o deplasare la Paris. Am trecut într-o duminică pe la Moulin Rouge şi tocmai vroiam să-i arăt soţiei celebrul Montmartre, când ne-am trezit, fără să ne dăm seama, în inima catierului fierbinte.
    Domnule, nu vreau să exagerez, dar nu poţi să faci doi paşi acolo fără să te agaţe o cocotă, nu poţi înainta zece metri fără ca vreun coccinel să nu te atragă într-un gang. La fiecare colţ te şochează reclama unui cinematograf unde rulează toată ziua şi noaptea filme porno, sau se deschide perdeaua unui sex shop, sau se întredeschide uşa unui stabiliment dubios, te frapează vitrina unui teatru cu piese impertinente, sau un local de striptese cu femei în pielea goală, sau un bar dubios cu figuri de pe alte planete… Detracaţi şi dezaxaţi, Read the rest of this entry »

Ion Ionescu Bucovu: Baudelaire – la încrucişarea drumurilor dintre romantism, parnasianism şi simbolism

Într-o scrisoare plină de deznădejde că i se refuza tipărirea ediţiei a treia din Les Fleors du Mal, Baudelaire îşi dezvăluise natura ireversibil divergentă faţă de sine, mărturisindu-şi astfel sfâşierea intimă din care-i răsărise opera: …în acestă carte atroce mi-am pus toată inima, toată duioşia, întreaga mea religie –travestită- întreaga mea ură…

Cine a fost acest copil teribil al noii poezii? Legenda vieţii lui i-a acoperit mult timp opera. La 4 februarie 1866 se prăbuşeşte pe podeaua bisericii Saint- Loup din Namur pe care o vizita cu un grup de prieteni. Dă primele semen de afazie şi hemiplegie. La numai 47 de ani, la 31 august 1867, albit şi calcinat, imobilizat de peste un an la pat de paralizia unei jumătăţi a corpului, Charles Baudelaire murea într-un spital parizian părăsit de toţi. De pe urma lui rămânea o biografie grea şi o operă necunoscută. Un şcolar neascultător, eliminat din liceul Louis le Grand, cu o tinereţe dezordonată, trimis în Indii, pedepsit de părinţi, un excentric măscărici dornic de aventură, petrecăreţ în prezenţa femeilor de culoare, pus sub tutelă judecătorească, azvârlit înpublicistică, boem irecuperabil, citind din versurile sale la cerere în fumul gros al cafenelelor pariziene, versuri botezate mai târziu de un obscur Hippolyte Babou,în Les Fleurs du Mal. Read the rest of this entry »

Lia Ruse – Sărbătorind Mica Unire

Şi,..cu dor te iubesc,..te respect cântător,
Te slăvesc în genunchi , chiar pe albul de nea,
La ie, pe mijloc, îmi pun steag tricolor
Şi te-ador fastuos ţara mea…
Te învăţ căutând în istorii străvechi,
În imagini subţiri, desenându-te lin
Dintr-o hartă de rând, de prin cărţile vechi,
Cu emoţii trag în creion conturu-ţi fin!
A unit, două ţinuturi, Cuza Vodă Read the rest of this entry »

Ion Ionescu Bucovu – Nunta însângerată

1944, ţin minte ca azi. Era o zi de toamnă. În sat nuntă mare. Se căsătoriseră doi tineri vecini cu casa noastră. Orchestră de la Roşiori, cu Nicu Ţăranu la saxofon. Deşi era toamnă, soarele încă mai avea putere. Pe mireasă o cunoşteam. Era tare frumoasă. Avea codiţe blonde pe spate şi ochi de cicoare. Mergea legănându-se ca o trestie. Parcă visa. Era mereu absentă. Acum, îmbrăcată mireasă, ai fi zis că e o fată din poveste , un fel de Ileană Cosânzeană coborâtă printre noi. Nunta era în toi. Tinerii jucau şi chiuiau, cei bătrâni se uitau pe margine. Vine Milea, şeful de post, speriat şi strigă:
-Atenţiuneeee! Trec avioanele americane spre Bucureşti, închideţi orice activitate şi la tranşeeee!
Tranşeele erau în curtea Postului de Jandarmi. Erau nişte gropi mari în zig-zaguri săpate de cei de la premilitară, unde se pitea lumea de frica bombardamentelor. Dintrodată lumea s-a împrăştiat ca potârnichile peste tot, orchestra a tăcut. A început să se audă sunetul înfundat al păsăretului de oţel, întâi mai depărtat, apoi din ce în ce mai apropiat. Veneau trei câte trei, ca nişte cocori rătăciţi, şi la noi deobicei lăsau numai beteală şi butoaie goale în care ţinuseră combustibilul. Rar de tot le mai scăpa câte-o bombă, cum a fost cea de la Pisicarul sau din marginea satului Betegi. În mijlocul urletelor s-au auzit şi câteva împuşcături de armă înfundate. Read the rest of this entry »

Nicolae Baltescu: Dor

baltatescu

Şi nici astăzi dorul nu poate să-uite
Acel Tărâm, splendid ţinut în flori…
Fără paragini
O, mi-e atât de dor,
de voi Ființe Luminoase
de Graiul Vostru dulce în imagini…

Adesea mă visez,
Acolo printre Voi,

Și dorul-zbucium
de Târâmul Splendid

Mă frâmântă și nu trece… Read the rest of this entry »

Mugurel Puşcaş: Poesis

mugurel

Iarnă, Ianuar

Iarnă ce plimbi talazuri
De zăpadă prin sufletul meu…
Deşartă ochiul-fulg
Peste secundele clipei.
Adumbreşte-mi străfundul minţii
Cu buze de amintiri
Albastre.
Troieneşte-mi tâmplele cu mângâieri
De iubită căruntă. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Sorel Etrog, un artist polivalent


Sorel Etrog este considerat unul din cei mai reprezentativi sculptori ai Canadei, poate chiar cel mai cunoscut.
El şi-a cucerit recunoaşterea internaţională prin lucrările sale de artă modernă nu numai în sculptură, ci şi în pictură
şi scenografie, remarcându-se ca scriitor şi filosof, ilustrator, artist polivalent şi total. Etrog s-a născut la Iaşi, a emigrat la o
vârstă fragedă în Israel şi pentru că a vădit talent şi atracţie pentru artele vizuale, a studiat la un institut de pictură şi
sculptură din Tel Aviv. Read the rest of this entry »

Constantin Bîrjoveanu: Sunt unii oameni…

Barjoveanu

Sunt unii oameni care n-ar trebui să moară,
Căci au trecut prin viață atâta de frumos…
Azi ne-ntrebăm cu lacrimi cum poate să dispară
Iubirea, bunătatea, un suflet luminos?…

Priviți-l! E al nostru! Îl știe-o lume-ntreagă
L-am cunoscut prin versuri, prin zâmbet și pictură,
Și vorba lui de tată ne este-așa de dragă
Iubirea împărțind-o la toți fără măsură… Read the rest of this entry »

Virgil Răzeșu – Vreau și eu o rublă


Vreau o rublă !
Nu, nu-mi spuneți că m-am prostit, că mi-am pierdut uzul rațiunii, că nu pot să nu am un dinte împotriva rușilor (foști sovietici), că doar ei ne-au sechestrat tezaurul, că au sfâșiat hălci mari din trupul țării, că ne-au adus … holera aia (sau ce-o fi fost) roșie pe cap, că abia am scăpat de ei, că se uită chiorâș la noi că ne-am dat cu Europa și ne amenință cu războiul și mai câte nu s-ar putea spune despre vecinii noștri de care ne des-parte tot o prietenă de aceeași spiță, precum Ucraina. Read the rest of this entry »

Virgil Răzeșu – Bucurați-vă, români ! Puneți-vă poalele în cap !

Impietate ! Atentat la bunul simț !
Aflăm, din presa locală și centrală, că de Ziua Culturii Naționale și a poetului național, la Botoșani, a avut loc Gala Premiului Național de Poezie, ediția 27.
Nu comentez reușitele și nereușitele evenimentului, după cât se pare, un mix puțin fericit dar, foarte probabil, profitabil pentru unii. Nu și pentru memoria lui Eminescu și pentru cei care-l prețuiesc.
Mă limitez să salut nașterea unei noi stele pe firmamentul poeziei naționale, în persoana Medeei Iancu, vedeta galei, etichetată poetă și variantă cu fustă a lui Emil Brumaru. Ea a fost premiată pentru volumul ”Delacroix este tabu – Suita românească”, dedicat (conform unor voci docte), unor versuri cu conținut pornografic și feminist. Adică exact ce lipsește literaturii noastre pentru a pătrunde, și mai și, în patrimoniul cultural universal.
Ar fi nepotrivit să nu fac parte cititorului nemțean de poemul-mesaj oferit publicului botoșănean și nu numai, cu mențiunea că nu știu dacă făcea parte din volumul premiat sau era un supliment : Read the rest of this entry »

Pagina 2 din 13512345...102030...Ultima »