Dorel Schor – Intrat la idei

  • Cu siguranţă că am greşit cu ceva. Îndată vine soţia mea şi o să aflăm ce.
  • Nici unui hoţ nu-i place să fie furat.
  • Părinţii înţeleg cum trebuie crescuţi copiii din momentul când devin bunici.
  • Din viaţă nimeni nu scapă viu.
  • Nu întotdeauna scurtimea este o calitate! Până şi fetele mari ştiu de ce (Liviu Antonesei).
  • Unii s-au născut revoltaţi… Dar nu prea le-a folosit.
  • La întrebările tâmpite există riscul unor răspunsuri pe măsură.
  • Nu există oameni sănătoşi ci doar neconsultaţi (un psihiatru). (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….citesc mult cu speranta
ca nu voi fi asaltat
de importanta textului
sau de valoarea necontestabila
a celui care l-a scris

….dece exageram mereu?
cina vrea sa ma oblige
sa-i impartasesc parerea
ca Tolstoi e mai bun
decat Marin Preda sau
Balzac mai profund
decat Bukowski?
…mult scris de unii
despre altii
mult prea mult… (mai mult…)

Drapelul corpului de oaste, simbol al armatei române


Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române. Conform articolului 12 din Constituția României, Drapelul este un smbol național. Drapelul României este tricolor, culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
Prin Regulamentele Organice s-au stabilit culorile steagurilor pentru ambele principate, albastru și roșu pentru Moldova și și albastru și galben pentru Muntenia. În Moldova la fiecare schimbare de domn se înlocuiau și steagurile, culorile rămânând aceleași. Steagurile din Moldova aveau nelipsit capul de bour și chiar chipul unui sfânt. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza se adoptă pentru prima dată tricolorul compus din roșu, galben și albastru dispus la început orizontal iar mai târziu vertical, așa cum este în zilele noastre. (mai mult…)

Titi Nechita – Zână Sânzâiană

Zeiţă mireasă
Ce-mi treci peste casă,
Adu-mi zile bune
În miros de grâne!

Nu stârni urgiile
Şi vindecă-mi rănile!
Apără-mi grădina
Şi nu-mi lua lumina! (mai mult…)

Vavila Popovici – Amazoanele

„Bărbații au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum să se joace cu el.” – Sarah Jessica Parker

Întrucât scena politică este înțesată de așa numite, de către jurnaliști, „Amazoane”, m-am gândit să poposim asupra acestui termen. Relatările referitoare la Amazoane le găsim în miturile antichității, precum Războiul Troian, cucerirea Atlantidei sau aventurile lui Hercule, povești străvechi demne de crezare, aparținând unor autori antici de renume, ca Eschil, Homer sau Herodot. Poate mulți dintre noi au aflat pentru prima oară de amazoane ca trib al unor femei războinice, în Iliada, epopeea lui Homer despre războiul troian, scrisă probabil în secolul al VII-lea î.Hr. Ele sunt menționate în treacăt, cu referire la episodul în care l-au atacat pe Priam din Troia, atunci când acesta se afla în campanie, în centrul Turciei de astăzi. Homer le-a descris ca pe „cele care se luptă precum bărbații”. După Homer, mulți scriitori greci au adăugat noi elemente acestor personaje și presupusei lor origini.
Se crede ca etimologia cuvântului „amazoană” provine de la termenul iranian sau persan „ha-mazan” sau „hamazakaran”, care înseamnă „a face război”. La greci însă, însemna „fără sân”. (mai mult…)

Dorel Schor – Marele premiu

In urma cu mai multi ani, un pescar islandez a câstigat marele premiu la tragerea de Crăciun a loteriei nationale. Omul, de obicei, nu obisnuia să-şi incerce în acest fel norocul, dar s-a întîmplat ca băcanul din satul lui să nu aibe bani marunti la acea ora de dimineata şi, în loc de rest, i-a propus să ia un loz, nu-i mare lucru dacă odată în viaţa va incerca treaba asta, merge chiar foarte bine cu litrul de ulei achiziţionat…

Dacă ai noroc, vorba românească, fierbe oala fără foc. Pescarul s-a lăsat cu greu înduplecat, dar pentru că timpul trecea si nu venea nici un alt client la băcănie cu ceva numerar, a acceptat solutia propusă. Si aşa cum desigur bănuiţi, norocul i-a surâs. Ce spun eu surâs?! Norocul, straşnic gâdilat probabil, a râs cu toată gura, până la urechi. (mai mult…)

Mugurel Pușcaș – Sânzienele

Sanzienele

Sânzienele-ncing hora vieţii în noapte,
Porumbei de lumină evanghelii dospesc,
Amalgam viaţă-moarte, duhuri, strigăt sau şoapte,
Împletind rai, adâncuri, sub toiagul Ceresc.

Fete mândre, în ii, hăulesc dor pe câmpuri,
Trupuri vii, încărcate cu flori mii şi zenit,
Lin, sub pernă îşi pun, seara, visul şi cântul,
Sacrosanta iubire, ipotetic ursit. (mai mult…)

Eleonora Schipor: Cărți ce merită să fie cunoscute

Eleonora Schipor

Prezentarea cărților talentatei doamne Mariana Gurza din Timișoara continuă. Azi le-am făcut o primă cunoștință unui grup de copii din satul meu de baștină Pătrăuții de Jos (sat vecin cu Cupca), cu cele două cărți ale bucovinencei-bănățene Mariana Gurza. Desigur a fost doar o scurtă prezentare. La ea au participat și două neobosite doamne care toată viața activează pe tărâmul culturii satului natal. Maria Ștefureac, șefa bibliotecii și Larisa Popescu, directoarea căminului cultural au făcut inițial cunoștință cu noile cărți. Urmează să organizăm o prezentare de carte la biblioteca sau la căminul cultural din localitate. Cărțile doamnei Mariana Gurza merită să fie cunoscute de toți, mari și mici, dar mai ales de iubitorii cuvântului scris, de cei care prețuiesc cartea, de cei care citesc.
Repet, ne-am dori să avem mai multe exemplare de carte, care să-și ocupe locul meritat pe rafturile bibliotecilor noastre. (mai mult…)

Ioan Popoiu: Pe calea Damascului

Ioan Popoiu

Ne este familiară întâmplarea de pe drumul Damascului, zugrăvită în Faptele Apostolilor: pe când călătorea spre marea cetate siriană, tânărul Saul, care ,,sufla urgia asupra creştinilor”, este cuprins de ,,o lumină din cer, ca de fulger, care l-a învăluit deodată” (9, 3-6). Întâmplarea minunată de pe drumul Damascului, arătarea luminii cereşti, primirea revelaţiei în Hristos, ,,chemarea lui Saul”, cum este numită, este începutul transformării tânărului fariseu iudeu în apostolul Pavel, cel care a adus creştinismul în Europa şi a răspândit noua învăţătură printre neamuri. Schimbarea sa este totală: el nu are nicio ezitare să renunţe la învăţătura sa de fariseu, la patrimoniul religios al neamului său iudeu pentru ,,bogăţia cunoaşterii” lui Hristos. În peregrinările sale, el ajunge în Grecia, la Atena, Philippi şi Thesalonic, în Spania şi apoi la Roma, unde va sfârşi la bătrâneţe ca martir creştin, în vremea lui Nero.
Cum se declanşează criza ce duce la transformareua lăuntrică (metanoia) ? Ce se petrece cu acei căutători ai adevărului ? Câteva exemple, într-o ordine nu neapărat cronologică, ne vor ajuta să dăm un răspuns la aceste întrebări, să înţelegem mai bine. (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

Suflarea morţii ne apropie,
Suflarea morţii ne desparte,
Sufletu-i mantia de zdrenţe
Cu care zilnic trec prin moarte.

Eşti tu, ori este Ea străina
Care-mi mai dă o amânare:
Dragostea ta, orbind lumina
Acestui răsărit de soare (mai mult…)

Eugen Dorcescu: Despre filia, agape, Eros / About philia, agape, Eros

Emilia Țuțuianu

Doamna Emilia Ţuţuianu aparţine acelor  the happy few, despre care, pe urmele lui Shakespeare şi Goldsmith, vorbeşte Stendhal, definindu-i drept „âmes sensibles”. Doamna Emilia Ţuţuianu este, categoric, un „suflet sensibil”.  După cum este, totodată, nu doar un individ uman, pur şi simplu, ci, mai cu seamă, o persoană, în accepţiunea pe care eu însumi, în smerenia mea, am conferit-o acestei noţiuni.
Anume: „Persoana este acel exemplar uman, purtător de excelenţă, care trăieşte pentru un ideal, care poartă cu sine şi sentimentul, dar şi cultul valorilor, care îşi recunoaşte necesităţi spirituale conştientizate”.
Poemele cuprinse în această carte probează, cât se poate de convingător, excelenţa morală, reflexivă şi afectivă a poetei, nobleţea simţămintelor şi gândurilor sale, chiar dacă încadrarea tipologică, altfel spus: competenţa, nu angajează, neapărat, şi pretutindeni, şi indiscutabil, performanţa textuală, încadrarea axiologică. (mai mult…)

Apariție editorială: „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”

Recent la Editura Anamarol din București a fost lansat volumul „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”, autor Galina Martea

Galina Martea_Coperta  fata_Universul Umanitatii-Evolutie Involutie-Anamarol-2017

O carte şi o lectură ca puţine altele!
Născută în Basarabia, de origine română, distinsa scriitoare (poetă, prozatoare, publicistă) Galina MARTEA este autoare de: monografii ştiinţifice, cărți de poezii / proză; peste două sute cincizeci de articole / articole ştiinţifice în economie, învăţământ, sociologie, filozofie, literatură; dialoguri, comentarii, interviuri, critici/analize literare. Este prezentă în: antologii literare (poezie, proză), antologii pedagogice (“Pedagogi Români Notorii din Basarabia Interbelică și Postbelică”), enciclopedii (“Localităţile R. Moldova”). Participă la conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, scrie în revistele din Moldova, România, Diasporă. Este Laureat al Premiilor pentru poezie, publicistică, volume publicate, presa scrisă. (mai mult…)

Misteriosul deces al scriitorului mason Sadoveanu

un subiect „interzis” de aproape 50 de ani

Înainte ca, pe 5 noiembrie 2010, să fie marcată naşterea, cu 130 de ani în urmă, a cunoscutului scriitor Mihail Sadoveanu, lumea literară contemporană a comemorat extrem de discret, pe 19 octombrie, 49 de ani de la decesul acestui controversat reprezentant al literaturii interbelice.
Personaj cu o viaţă socială activă şi deloc liniştită, Sadoveanu a avut parte, în paralel, de o viaţă secretă extrem de zbuciumată, mai agitată chiar decât cea publică, despre care abia acum, graţie cercetărilor, graţie întâmplării, ies la iveală adevăruri şi mistere surprinzătoare.
Poate nu aş fi abordat niciodată subiectul sadovenian, colateral preocupărilor şi preferinţelor mele literare, dacă în timpul documentării la cartea dedicată scriitorului martir Dimitrie Iov nu m-aş fi intersectat de câteva ori cu incitantul subiect al trădării şi bizarei morţi a scriitorului din Paşcani. Subiectul mi-a trezit interesul, în primul rând pentru că nu l-am găsit abordat în nici o sursă oficială contemporană. Deci, care a fost cauza morţii lui Mihail Sadoveanu? Banalul atac de cord, datorat vârstei, de care se vorbeşte pe ici şi pe colo, înregistrat în Bucureştii anilor 1961? Greu de crezut, după cum vom arăta mai jos! (mai mult…)

Eleonora Schipor – Noi prezentări de carte


O asemenea măsură a avut loc astăzi, 20 iunie 2017, la biblioteca din satul Prisăcăreni, raionul Hliboca, în prezența câtorva îndrăgostiți de frumos, de literatură, cultură, civilizație.
Ne-am adunat la mica bibliotecă sătească la invitația inimoasei doamne Rodica Zegrea, șefa acestei instituții culturale de aproape trei decenii.
În prezența câtorva poeți, ziariști, lucrători ai sferei culturale, săteni, elevi ai școlii locale am făcut o scurtă trecere în rvistă a câtorva cărți de valoare pentru neamul nostru. (mai mult…)

Mihai Merticaru: Poesis

mihai-merticaru

Sonetul muzei

Ştiu că minţi frumos când spui că mă iubeşti,
Doar alba minciună-i bun medicament,
Distruge microbul cel mai virulent
Al tristeţii şi-al altor boli sufleteşti. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

GREU DE CAP

  • Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere. Sunt doar atâţia care vând.
  • De ce îmi pasă că dă cu oiştea în gard? Păi, gardul e al nostru.
  • Viclenia nu ţine loc de inteligenţă.
  • Strănută ca un cal, tuşeşte ca un măgar… Să fie gripa porcină?
  • Când ai mai puţine cunoştinţe medicale, te crezi mai sănătos (Beatrice Vaisman).
  • Exemplar politic…
  • Nimeni nu-i mai greu de cap decât cel care nu vrea să înţeleagă.
  • Zarurile au fost aruncate… Le-a găsit cineva?
  • Unii când tac, nu-i mai poţi opri… (mai mult…)

Gheorghe Simon – Eram copilul Mănăstirii

Gheorghe Simon

Nici nu s-au uscat bine lacrimile
pe obrazul meu de copil etern
pe cît de repede mai tîrziu am aflat
că moartea vine prin cuvinte
cum se pîrguiesc fructele în asfinţitul luminii
cum agonizează sufletul peregrinînd
prin grădina raiului de pe pămînt
precum ceara transparentă
se topeşte în focul iubirii.

Eram copilul mănăstirii
şi nu mă sinchiseam
de umbra sunetului de clopot
asurzind pustiul ascuns în mine
şi nici pata de cerneală
nu s-a uscat prea bine
pe cît de repede citeam
ca să nu mă ajungă din urmă
arătarea înfiripată
precum e veşnicia
doar clipă întruchipată. (mai mult…)

Generalul de brigadă (ret.) Constantin I. Bucur, combatant în Regimentul 12 Călărași Roman în cel de-Al Doilea Război Mondial


Constantin I. Bucur, născut la data de 19 martie 1923 în comuna Racova, județul Bacău, este profesor universitar român, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial. A absolvit Liceul Militar din Craiova și Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște.
Cercetător în domeniul medicinei sportive, scriitor, autor a peste 150 de lucrări de specialitate și a numeroase manuale din domeniul pedagogiei kinetoterapiei sportive, este membru titular al Academiei Româno-Americane din S.U.A. Este primul român căruia i s-a acordat titlul academic de doctor în educație fizică la ,,Universite Libre de Bruxelles” în anul 1968.
În perioada celui de-Al Doilea Mondial a fost combatant cu gradul de sublocotenent în Regimentul 12 Călărași Roman. (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….cate accidente am suferit
in viata asta care
mi-a fost data mie
cadou?
o nastere grea
am chinuit-o
pe saraca mama
imi pare rau
eram un prunc
inconstient

dar mai tarziu?
apoi scoala
si aia de atunci
ca si cea de acum,
comunista, unde
pe langa (mai mult…)

Florin Vasile Bratu: Perimetru

florin-bratu

Din ciclul: „Tu nu știi,eu știu, dar nu înțeleg…”

-Coane, coane,
numai ghinioane…
M-ați adus acasă,
casa nu e casă!
Stau pe-o prispă care
trece de hotare.
Un vecin năuc,
c-un proțap de nuc,
e gata să mă bată,
că i-aș fi furat odată,
zice el, un metru
din nu știu ce perimetru… (mai mult…)

Dorel Schor – Insuficiența aortică

  • Întâi a apărut mâncarea şi abia după acea bucătarii.
  • Ce-i de preferat, o amabilitate falsă sau o grosolănie autentică?
  • Unele minciuni ne ajută să înţelegem adevărul.
  • Una e să fi neterminat şi alta e să fi neisprăvit…
  • Nu tot ce poate fi numărat contează şi nu tot ce contează poate fi numărat (Albert Einstein).
  • Să ne împăcăm cu Dumnezeu!… Chiar dacă nu ne-am certat niciodată?
  • Mărul a căzut corect în capul lui Newton. Ce era dacă nimerea în capul unui fotbalist?
  • Orice religie îşi are extremiştii ei. Unii sunt chiar religioşi… (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

….o raza de lumina
cade pe un ciob
ordinar de sticla
un ciob de la o
sticla de votca
sparta de caldaram….

….ciobul straluceste
intens in soare si
de unde al privesc
pare un diamant
sau o alta
piatra pretioasa…. (mai mult…)

Ioan Miclău-Gepianul: MIHAI EMINESCU, Poetul care a reînviat, înfrumusețat și înveșnicit Limba Românească!

Eminescu

Pentru a cinsti memoria lui Mihai Eminescu, se cuvine a fi redate în primul rând, aprecieri ale unor oameni de seamă, apropiați vremurilor în care a trăit, păstrători ale adevărurilor vieții poetului, scriitorului și ziaristului, eminent în toate, astfel să continuăm respectul și iubirea noastră pentru talentul său de geniu, răsărit parcă anume pentru a reînvia, înfrumuseța și înveșnici Limba și Neamul său românesc!
Ion Luca Caragiale: ,,Era o frumusețe, o figură clasică încadrată de niște plete mari negre, o frunte înaltă și senină, niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru: un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană”.
Titu Maiorescu: ,,Trebuia să devie mai ușor accesibile pentru iubitorii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar și cele începătoare, ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sa simțire și cele mai înalte gândiri într-o frumusețe de forme, sub al cărui farmec limba română pare a primi o nouă viață”.
Iosif Vulcan: ,,Înainte cu douăzeci de ani în o dimineață de februarie a anului 1866, Redacțiunea noastră primi o epistolă din Bucovina. Epistola conținea poezii, primele încercări ale unui tânăr care se subsemna Mihai Eminovici. Comitiva poeziilor ne mai spunea că autorul lor este de numai 16 ani. Farmecul gingaș al poeziilor, considerând și etatea tânără a autorului ne indică un talent adevărat, care avea un viitor frumos în literatura română”.(…)

(mai mult…)

Dorel Schor: Zamfira Bârzu – Expresii și tipologii


M-a surprins plăcut să descopăr şi astăzi, în dulce târgul Iaşului, oraşul în care, cu ani în urmă, m-am format ca medic, o efervescentă viaţă culturală şi artistică demnă de istoria şi tradiţiile locului. S-a întâmplat ca la împlinirea unui număr rotund de ani de la absolvirea facultăţii, colegii ieşeni să se adune, mai întâi la Institut şi apoi la vestita „Bolta rece”, unde au depănat amintiri şi i-au pomenit desigur pe cei care i-au părăsit şi alţii care se află, firesc, în Israel. Cum sunt în legătură cu mai mulţi foşti colegi, am primit şi fotografii de la întâlnire, reuşind chiar (uneori) să recunosc personajele. Un fost coleg mi-a făcut o surpriză, alăturând fotografia unui tablou care îl reprezintă. (mai mult…)

128 de ani de la moartea lui EMINESCU


În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. (mai mult…)

Vavila Popovici – N-am să înțeleg niciodată!

România e patria noastră, a tuturor românilor. E România celor de demult și-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie.” – Barbu Ștefănescu Delavrancea

Vineri, 9 iunie 2017, a avut loc întâlnirea la vârf a celor doi președinți de state NATO, la Casa Albă din Washington DC, gazda fiind domnul Donald Trump și invitatul – domnul Klaus Iohannis, întâlnire ce poate fi calificată drept istorică. Șeful statului român s-a bucurat de atenție și de curtoazie din partea liderului singurei superputeri din zilele noastre. A fost primul șef de stat din regiune invitat la Casa Albă de către președintele Donald Trump, după instalarea în funcție, la data de 20 ianuarie 2017.
Am așteptat „cu sufletul la gură” apariția președintelui nostru în peisaj, cuvântările celor doi președinți, precum și conferința de presă. Președintele român, prezentabil, degajat, și-a reprezentat cât se poate de onorabil națiunea, vorbind, cum s-a spus, „o engleză perfectă”, exprimându-se rar și clar, ambele cuvântări ale celor doi președinți fiind la fel de interesante. Cuvintele și zâmbetele au născut în noi sentimentul de mândrie și o siguranță a pătruns în inimile noastre, ceea ce ar fi trebuit să fi încercat fiecare individ care simte românește. Avem nevoie de prieteni, avem nevoie de aliați! (mai mult…)

Biblioteca altfel – mai aproape de oamenii din comunitate


Mulțumiri oficialităților locale din comuna Bâra și bibliotecarei Mimi Gherasim de la Biblioteca Bâra pentru organizare!

Cântecul Transilvaniei

1. Transilvanie, mândră ţară
cu puteri şi bogăţii
de Carpaţi împrejmuită,
cu verdeaţă răsădită,
plai cu aur şi cu vii.

2. Transilvanie, ţărm de mare
răsărit din vechi talaz,
astăzi spice-n legănare
odihnesc la sân de zare
între maluri verzi de brazi. (mai mult…)

Constantin Enianu – De la munte la mare

Dunărea, denumită Amazonul Europei, întreţine cele mai bătrâne păduri, milioane de păsări urmează cursul ei în emigraţia lor între Arctica şi Africa. Această apă curgătoare întreţine viaţa oamenilor de milenii. În zilele noastre Dunărea traversează zece ţări şi patru capitale: Belgrad, Budapesta, Bratislava şi Viena. Cu toate că omul a avut multe intervenţii asupra ei, Dunărea rămâne totuşi un fluviu misterios, cu aspecte peisagistice deosebite. De-a lungul Dunării, prin labirintul de insule şi păduri, sunt adăpostite 4.000 de specii de animale şi 1.000 de soiuri de plante. Delta Dunării este celebră pentru pelicani, iar în adâncurile sale trăiește cel mai mare peşte de apă dulce, morunul. Însă, acest mare fluviu are o sorginte ciudată.
Oficial, începutul Dunării începe dintr-un tărâm al nimănui, aflat între fluviu şi Marea Neagră. Acesta e farul vechi de la Sulina, kilometrul 0. În contrast cu toate fluviile lumii, lungimea Dunării este măsurată de la vărsare spre izvor, ajungând la 3.000 de km. Fluviul străbate câmpiile României, la Porţile de Fier îngustându-se, formând un defileu prin munţii Carpaţi. Traversează apoi pusta ungară, iar înainte de Budapesta, îşi schimbă cursul brusc şi trece pe la poalele de nord ale munţilor Alpi. Izvorul său se află în adâncul munţilor Pădurea Neagră. (mai mult…)

Vavila Popovici – Despre moralitate

La baza moralității stă iubirea. Numai iubindu-te pe tine și pe cei din jurul tău, poți acționa corect, nestânjenindu-i pe ceilalți. Numai atunci vei face ce-ți place și ceea ce va plăcea și celorlalți, fiindcă totul va fi trecut prin filtrul iubirii.” – Din volumul „Fulgurații”.

Conform DEX morala (din latina, moralitas „maniere, caracter, comportament adecvat”) este o percepție a comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau corecte) și cele rele (sau greșite). iar moralitatea este însușirea a ceea ce este moral; cinste, bună purtare. Necesar este a se face deosebirea dintre termenii morală și etică. Proveniți din două culturi diferite – greacă și latină – , la început aveau relativ același înțeles. Filozofia modernă și contemporană a separat semnificațiile, considerând etica drept disciplină filozofică ce studiază morala, morala având semnificația de ramură a eticii, fenomen real, colectiv și individual, cuprinzând valori, principii și norme, aprecieri și manifestări specifice relațiilor interumane și supuse exigenței opiniei publice și conștiinței individuale.
Este adevărat, uneori, etica și morala își împrumută calitățile în scop util. Alteori se creează confuzii și aceasta deoarece normele/legile deși sunt făcute de către conducători pentru popor, ele, de cele mai multe ori, nu sunt respectate tocmai de cei care le (mai mult…)

Eleonora Schipor: Trăind cu Dumnezeu în suflet


După ce în anul 2013 harnica poetă Mariana Gurza a scos la lumina zilei « Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei – restituiri», iată că peste 3 ani vine în fața cititorilor cu un alt volum «Dumnezeu și umbră». Nu în zadar conaționalii săi o numesc poetă, editoare și eseistă creștină.
Cartea de față mi-a fost pusă la dispoziție împreună cu cealaltă ediție «Apropieri»… despre care am început să scriu câte ceva, sperăm că pe viitor vor fi mai multe publicații, dar și prezentări pe la bibliotecile noastre.
«Dumnezeu și umbră» nu este numai un volum de versuri obișnuit, dar este o ediție bilingvă, tradusă fiind în limba engleză de scriitorul George Anca. Lector al cărții de față este tot George Anca, tehnoredactarea aparținând lui Vasile Petrescu. Ediția bilingvă a apărut la editura «Singur» din Târgoviște. Autoarea a dedicat-o nepoților săi Miriam Clara Aticia, Maria și Alexandru. Prefața cărții «God (mai mult…)

Omul modern și cercul său vicios-sugrumător

Pretutindeni și în tot momentul constați că omul zilelor noastre se zbate din răsputeri să-și taie craca de sub picioare. Ăsta să fie mult trîmbițatul progres de către toți participanții la comedia vieții (politicieni, strategi, afaceriști etc.), ori pedeapsa lui Dumnezeu așa cum decretează neîncrezătorii (înțelepții, misticii, exaltații) în corectitudinea drumului urmat de omenire?! Adevărul este undeva la mijloc. Sigur că omenirea nu poate să stea cu mâinile în sân și să aștepte ca para mălăiață să-i pice-n gură (de altminteri, apostolul Pavel spune răspicat în 2Tesaloniceni 3/10: „Cine nu vrea să lucreze, să nici nu mănânce!”), căci dintr-un atare efort conștient și colectiv s-a întrupat indiscutabilul ei progres material. Dar tot atât de adevărată este alarmanta sa involuție moral-spirituală, lumea zilelor noastre fiind doldora de necredință, minciună, hoție, ipocrizie și cruzime, într-un cuvânt de răul în expansiune.
Eu, cel puțin, sunt de-a binelea buimăcit când văd că-n România toate s-au dat peste cap (deopotrivă planul exterior și cel interior) și (mai mult…)

Eleonora Schipor – versuri


Eminescu e poetul…

Mai presus de legea firii
Și de viață în cuvânt,
Eminescu e Poetul –
Taină, vis și legământ. (mai mult…)

Liliana Smerea Vacaru – versuri

Liliana Smerea Vacaru

La fel ca ieri!

Eu nu-ţi cer multe!
Doar din când în când,
să treci cu podul palmei
într-o mângâiere,
peste obrazul ud, (mai mult…)

Poetul Anatol Covali la aniversară – La mulți ani!

covali

Timp nemuritor

Ce-i timpul? – am șoptit…Îndeajuns
Ca-n suflet să-mi răsune un răspuns.
Dar nu m-am dumirit, era prea dens
Ca să-i pricep adevăratul sens.

Și mi-am simțit, deodată, pieptul greu.
Intrase-n el un strop de Dumnezeu
Ce m-a făcut să înțeleg că El
E timpul peste timp, mereu la fel. (mai mult…)

Generalul de armată Constantin Constantinescu-Claps, comandant al Armatei a IV Română în cel de-Al Doilea Război Mondial


Constantin Constantinescu-Claps, născut la data de 20 februarie, 1884 în localitatea Beceni, județul Buzău, a fost unul dintre marii comandanți ai armatei române din prima jumătate a secolului XX.
Între anii 1903 – 1905 a absolvit Școala Militară de Artilerie și Geniu și a parcurs toate treptele carierei militare, de la gradul de sublocotenent, la general de corp de armată.
A participat cu Regimentul 12 Artilerie la Campania militară a celui de-Al Doilea Război Balcanic.
Regimentul 12 Artilerie a fost înființat în baza Înaltului Decret nr.1008 din 1 aprilie 1892, din bateriile regimentelor 4 și 8 artilerie. La acea dată, a avut loc o nouă reorganizare a artileriei, care prevedea ca fiecare divizie de infanterie și fiecare corp de armată să aibă propriul regiment de artilerie. (mai mult…)

Vasile Filip: Drumeț prin viață Al șaptelea volum de Articole și eseuri – Vavila Popovici

Art._Eseuri_VII_2017

Aceasta este concluzia la care am ajuns de mai multă vreme, citind cărțile (măcar trei sferturi din ele) pe care autoarea Vavila Popovici, româncă trăitoare în America, le-a publicat până în acest an, cu numărul 2017. Treizeci și nouă. Aceasta – „Articole, eseuri”, vol. VII – fiind a patruzecea, pe lângă alte volume colective. Dincolo de numeroasele greutăți pe care timpul i le-a scos în cale pe parcursul existenței sale, scriitoarea și omul au reușit să biruie. Mai mult: să tragă învățăminte, să acumuleze informații, să asimileze substanța acestora, să-și zugrăvească devenirea într-un plan general, care nu este doar al său. Drumețiile au pus-o la încercare, ea a onorat drumețiile.
Hotărât lucru: Vavila Popovici este un poet profund gânditor, aflat în permanență sub oblăduirea stimulativă a meditației deopotrivă raționale și sentimentale. Ideea cu miez în haină de metaforă frumoasă o particularizează. Mărturie stau nu doar cărțile sale de poezie și nu numai prozele sale viguros emotive. În chip deosebit, articolele și eseurile confirmă afirmația de mai înainte. În poeme se găsesc idei metaforice; în proze se află metafore ideatice. Nu e un joc de cuvinte în ceea ce scriu, ci o constatare proprie, de cititor avizat, aș cuteza să susțin. Aduc în sprijin ceea ce scrie pe coperta cărții: „Principalele trăsături ale societății de astăzi – nu am greși dacă am spune că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….oameni buni
tineti luminile
aprinse in ferestre!
multi din noi
ne-am ratacit
licuricii existentei
nu mai picura lumina
pentru noi
oare au murit?…

…suntem noi aia,
care ne sprijinim
de ziduri de smoala
aia care pipaim
goluri de suflet
aia care ne pipaim
unii pe altii
fara sa simtim!….

….nu stim ce inca
ne tine in picioare
nu stim dece
nu ne prabusim
in gol…. (mai mult…)

Dorel Schor – Intrat la ideiDimitrie Grama – dialoguriDrapelul corpului de oaste, simbol al armatei româneRadu Moțoc: Festivalul Cărții „Axis Libri” (Galați, 14 – 18 iunie 2017)Titi Nechita – Zână SânzâianăVavila Popovici – AmazoaneleDorel Schor – Marele premiuMugurel Pușcaș – SânzieneleEleonora Schipor: Cărți ce merită să fie cunoscuteIoan Popoiu: Pe calea DamasculuiTiberiu Tudor – versuriEugen Dorcescu: Despre filia, agape, Eros / About philia, agape, ErosAdriana Weimer – Cuvântul din cuvântApariție editorială: „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”Misteriosul deces al scriitorului mason SadoveanuEleonora Schipor – Noi prezentări de carteMihai Merticaru: PoesisDorel Schor – ziceriGheorghe Simon – Eram copilul MănăstiriiGeneralul de brigadă (ret.) Constantin I. Bucur, combatant în Regimentul 12 Călărași Roman în cel de-Al Doilea Război MondialDimitrie Grama – dialoguriFlorin Vasile Bratu: PerimetruDorel Schor – Insuficiența aorticăDimitrie Grama – dialoguriIoan Miclău-Gepianul: MIHAI EMINESCU, Poetul care a reînviat, înfrumusețat și înveșnicit Limba Românească!Dorel Schor: Zamfira Bârzu – Expresii și tipologii128 de ani de la moartea lui EMINESCUVavila Popovici – N-am să înțeleg niciodată!Biblioteca altfel – mai aproape de oamenii din comunitateCântecul TransilvanieiConstantin Enianu – De la munte la mareVavila Popovici – Despre moralitateEleonora Schipor: Trăind cu Dumnezeu în sufletOmul modern și cercul său vicios-sugrumătorEleonora Schipor – versuriLiliana Smerea Vacaru – versuriPoetul Anatol Covali la aniversară – La mulți ani!Generalul de armată Constantin Constantinescu-Claps, comandant al Armatei a IV Română în cel de-Al Doilea Război MondialVasile Filip: Drumeț prin viață Al șaptelea volum de Articole și eseuri – Vavila PopoviciDimitrie Grama – dialoguri

Biblioteca altfel – mai aproape de oamenii din comunitate


Mulțumiri oficialităților locale din comuna Bâra și bibliotecarei Mimi Gherasim de la Biblioteca Bâra pentru organizare!

Cântecul Transilvaniei

1. Transilvanie, mândră ţară
cu puteri şi bogăţii
de Carpaţi împrejmuită,
cu verdeaţă răsădită,
plai cu aur şi cu vii.

2. Transilvanie, ţărm de mare
răsărit din vechi talaz,
astăzi spice-n legănare
odihnesc la sân de zare
între maluri verzi de brazi. Read the rest of this entry »

Constantin Enianu – De la munte la mare

Dunărea, denumită Amazonul Europei, întreţine cele mai bătrâne păduri, milioane de păsări urmează cursul ei în emigraţia lor între Arctica şi Africa. Această apă curgătoare întreţine viaţa oamenilor de milenii. În zilele noastre Dunărea traversează zece ţări şi patru capitale: Belgrad, Budapesta, Bratislava şi Viena. Cu toate că omul a avut multe intervenţii asupra ei, Dunărea rămâne totuşi un fluviu misterios, cu aspecte peisagistice deosebite. De-a lungul Dunării, prin labirintul de insule şi păduri, sunt adăpostite 4.000 de specii de animale şi 1.000 de soiuri de plante. Delta Dunării este celebră pentru pelicani, iar în adâncurile sale trăiește cel mai mare peşte de apă dulce, morunul. Însă, acest mare fluviu are o sorginte ciudată.
Oficial, începutul Dunării începe dintr-un tărâm al nimănui, aflat între fluviu şi Marea Neagră. Acesta e farul vechi de la Sulina, kilometrul 0. În contrast cu toate fluviile lumii, lungimea Dunării este măsurată de la vărsare spre izvor, ajungând la 3.000 de km. Fluviul străbate câmpiile României, la Porţile de Fier îngustându-se, formând un defileu prin munţii Carpaţi. Traversează apoi pusta ungară, iar înainte de Budapesta, îşi schimbă cursul brusc şi trece pe la poalele de nord ale munţilor Alpi. Izvorul său se află în adâncul munţilor Pădurea Neagră. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Despre moralitate

La baza moralității stă iubirea. Numai iubindu-te pe tine și pe cei din jurul tău, poți acționa corect, nestânjenindu-i pe ceilalți. Numai atunci vei face ce-ți place și ceea ce va plăcea și celorlalți, fiindcă totul va fi trecut prin filtrul iubirii.” – Din volumul „Fulgurații”.

Conform DEX morala (din latina, moralitas „maniere, caracter, comportament adecvat”) este o percepție a comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau corecte) și cele rele (sau greșite). iar moralitatea este însușirea a ceea ce este moral; cinste, bună purtare. Necesar este a se face deosebirea dintre termenii morală și etică. Proveniți din două culturi diferite – greacă și latină – , la început aveau relativ același înțeles. Filozofia modernă și contemporană a separat semnificațiile, considerând etica drept disciplină filozofică ce studiază morala, morala având semnificația de ramură a eticii, fenomen real, colectiv și individual, cuprinzând valori, principii și norme, aprecieri și manifestări specifice relațiilor interumane și supuse exigenței opiniei publice și conștiinței individuale.
Este adevărat, uneori, etica și morala își împrumută calitățile în scop util. Alteori se creează confuzii și aceasta deoarece normele/legile deși sunt făcute de către conducători pentru popor, ele, de cele mai multe ori, nu sunt respectate tocmai de cei care le Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor: Trăind cu Dumnezeu în suflet


După ce în anul 2013 harnica poetă Mariana Gurza a scos la lumina zilei « Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei – restituiri», iată că peste 3 ani vine în fața cititorilor cu un alt volum «Dumnezeu și umbră». Nu în zadar conaționalii săi o numesc poetă, editoare și eseistă creștină.
Cartea de față mi-a fost pusă la dispoziție împreună cu cealaltă ediție «Apropieri»… despre care am început să scriu câte ceva, sperăm că pe viitor vor fi mai multe publicații, dar și prezentări pe la bibliotecile noastre.
«Dumnezeu și umbră» nu este numai un volum de versuri obișnuit, dar este o ediție bilingvă, tradusă fiind în limba engleză de scriitorul George Anca. Lector al cărții de față este tot George Anca, tehnoredactarea aparținând lui Vasile Petrescu. Ediția bilingvă a apărut la editura «Singur» din Târgoviște. Autoarea a dedicat-o nepoților săi Miriam Clara Aticia, Maria și Alexandru. Prefața cărții «God Read the rest of this entry »

Omul modern și cercul său vicios-sugrumător

Pretutindeni și în tot momentul constați că omul zilelor noastre se zbate din răsputeri să-și taie craca de sub picioare. Ăsta să fie mult trîmbițatul progres de către toți participanții la comedia vieții (politicieni, strategi, afaceriști etc.), ori pedeapsa lui Dumnezeu așa cum decretează neîncrezătorii (înțelepții, misticii, exaltații) în corectitudinea drumului urmat de omenire?! Adevărul este undeva la mijloc. Sigur că omenirea nu poate să stea cu mâinile în sân și să aștepte ca para mălăiață să-i pice-n gură (de altminteri, apostolul Pavel spune răspicat în 2Tesaloniceni 3/10: „Cine nu vrea să lucreze, să nici nu mănânce!”), căci dintr-un atare efort conștient și colectiv s-a întrupat indiscutabilul ei progres material. Dar tot atât de adevărată este alarmanta sa involuție moral-spirituală, lumea zilelor noastre fiind doldora de necredință, minciună, hoție, ipocrizie și cruzime, într-un cuvânt de răul în expansiune.
Eu, cel puțin, sunt de-a binelea buimăcit când văd că-n România toate s-au dat peste cap (deopotrivă planul exterior și cel interior) și Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor – versuri


Eminescu e poetul…

Mai presus de legea firii
Și de viață în cuvânt,
Eminescu e Poetul –
Taină, vis și legământ. Read the rest of this entry »

Liliana Smerea Vacaru – versuri

Liliana Smerea Vacaru

La fel ca ieri!

Eu nu-ţi cer multe!
Doar din când în când,
să treci cu podul palmei
într-o mângâiere,
peste obrazul ud, Read the rest of this entry »

Poetul Anatol Covali la aniversară – La mulți ani!

covali

Timp nemuritor

Ce-i timpul? – am șoptit…Îndeajuns
Ca-n suflet să-mi răsune un răspuns.
Dar nu m-am dumirit, era prea dens
Ca să-i pricep adevăratul sens.

Și mi-am simțit, deodată, pieptul greu.
Intrase-n el un strop de Dumnezeu
Ce m-a făcut să înțeleg că El
E timpul peste timp, mereu la fel. Read the rest of this entry »

Generalul de armată Constantin Constantinescu-Claps, comandant al Armatei a IV Română în cel de-Al Doilea Război Mondial


Constantin Constantinescu-Claps, născut la data de 20 februarie, 1884 în localitatea Beceni, județul Buzău, a fost unul dintre marii comandanți ai armatei române din prima jumătate a secolului XX.
Între anii 1903 – 1905 a absolvit Școala Militară de Artilerie și Geniu și a parcurs toate treptele carierei militare, de la gradul de sublocotenent, la general de corp de armată.
A participat cu Regimentul 12 Artilerie la Campania militară a celui de-Al Doilea Război Balcanic.
Regimentul 12 Artilerie a fost înființat în baza Înaltului Decret nr.1008 din 1 aprilie 1892, din bateriile regimentelor 4 și 8 artilerie. La acea dată, a avut loc o nouă reorganizare a artileriei, care prevedea ca fiecare divizie de infanterie și fiecare corp de armată să aibă propriul regiment de artilerie. Read the rest of this entry »

Vasile Filip: Drumeț prin viață Al șaptelea volum de Articole și eseuri – Vavila Popovici

Art._Eseuri_VII_2017

Aceasta este concluzia la care am ajuns de mai multă vreme, citind cărțile (măcar trei sferturi din ele) pe care autoarea Vavila Popovici, româncă trăitoare în America, le-a publicat până în acest an, cu numărul 2017. Treizeci și nouă. Aceasta – „Articole, eseuri”, vol. VII – fiind a patruzecea, pe lângă alte volume colective. Dincolo de numeroasele greutăți pe care timpul i le-a scos în cale pe parcursul existenței sale, scriitoarea și omul au reușit să biruie. Mai mult: să tragă învățăminte, să acumuleze informații, să asimileze substanța acestora, să-și zugrăvească devenirea într-un plan general, care nu este doar al său. Drumețiile au pus-o la încercare, ea a onorat drumețiile.
Hotărât lucru: Vavila Popovici este un poet profund gânditor, aflat în permanență sub oblăduirea stimulativă a meditației deopotrivă raționale și sentimentale. Ideea cu miez în haină de metaforă frumoasă o particularizează. Mărturie stau nu doar cărțile sale de poezie și nu numai prozele sale viguros emotive. În chip deosebit, articolele și eseurile confirmă afirmația de mai înainte. În poeme se găsesc idei metaforice; în proze se află metafore ideatice. Nu e un joc de cuvinte în ceea ce scriu, ci o constatare proprie, de cititor avizat, aș cuteza să susțin. Aduc în sprijin ceea ce scrie pe coperta cărții: „Principalele trăsături ale societății de astăzi – nu am greși dacă am spune că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….oameni buni
tineti luminile
aprinse in ferestre!
multi din noi
ne-am ratacit
licuricii existentei
nu mai picura lumina
pentru noi
oare au murit?…

…suntem noi aia,
care ne sprijinim
de ziduri de smoala
aia care pipaim
goluri de suflet
aia care ne pipaim
unii pe altii
fara sa simtim!….

….nu stim ce inca
ne tine in picioare
nu stim dece
nu ne prabusim
in gol…. Read the rest of this entry »

Cercul vicios al unui adevăr

Alexandra

Ştiţi ce mi se pare complicat la interacţiunile umane? Faptul că privim cu toţii la acelaşi lucru, dar simţim şi gândim cu totul diferit.
Fiecare dintre noi simte şi priveşte realitatea din faţa ochilor prin propriile lentile. Din păcate, sau din fericire, cu toţii purtăm lentile diferite care ne „deformează realitatea”, fie că realizăm acest lucru conştient sau nu.
Acest mic detaliu reprezintă de fapt cauza primară pentru toate conflictele şi războiele lumii noastre. La nivel micro, războaie mici între soţi, parinţi, vecini, colegi de trafic; la nivel macro, războaiele între state si religii.
Fiecare crede că lentila lui este „lentila Adevărului absolut” şi prin urmare pasiunea şi îndârjirea de a apăra acest „Adevăr” până în pânzele albe duce în final la multă durere, victime şi scindări. Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…..ma trezesc
e deja lumina multa
si soarele ma priveste
prin perdele grele
de matase

…..inainte vreme trezitul
era ceva firesc
banal si lipsit
de importanta
ca si de altfel
toate celelalte activitati….

traiam o rutina
eram un automat
de zi de zi
fara cuget
fara simt
fara pasiune Read the rest of this entry »

Mirela-Ioana Borchin – Lansarea volumului Elegiile de la Carani de Eugen Dorcescu (II)

eugen_dorcescu_1496319971

Timișoara, Sala Adam Müller Guttenbrunn, 29 mai 2017.

„Întoarce-te spre mine. Eşti un val

de aer auriu, patriarhal…”

Ce eufonie, câtă claritate a imaginii, ce subtilă permutare între substanţele vitale: între apă şi aer, ambele fiind poleite de raze solare în incomparabila pace patriarhală! Câte vocale, semivocale şi sonante în două versuri lipsite de orice povară, spiritualizate! Frecvenţa vocalei „a” – cea mai clară, mai deschisă şi mai luminoasă dintre vocale – semnifică, prin sonoritate, frumuseţea pură, desăvârşită, dumnezeiască. Mai găsim în literatura română asemenea versuri? Da. La Mihai Eminescu: „Argint e pe ape şi aur în aer”. La scriitorul care, între atâtea alte merite, îl are şi pe acela de a fi inaugurat la noi o tradiţie a sublimului, în care se încadrează, fără îndoială, şi Eugen Dorcescu. Read the rest of this entry »

Revista Zeit la cota 100

De ani și ani, cu o remarcabilă consecvență și precizie primesc pe internet izbutita revistă brăileană Zeit: consecventă întrucât apare lună de lună, precisă prin aceea că apare taman în prima zi a lunii (niciodată mai devreme sau mai târziu) și izbutită prin harul cultural-publicistic al redacției, în principal al domnului Cătălin Moldoveanu, redactorul ei șef.
Da, căci pe lângă înzestrarea scriitoricească cu care dă tonul, corifeul publicației mai are nevoie de tact și pricepere întru atragerea colaboratorilor carismatici, respectiv de curaj, sinceritate și totală dăruire întru deplina mulțumire a cititorilor.
Poate că unii din afară, în special cei care reduc valoarea la bani, mașini bengoase și case fățoase, vor cârâi că nu-i mare brânză să scoți și să întreții o publicație electronică. Iar eu spun că tocmai aici este nodul gordian al semianalfabetismului triumfător-sfidător de la noi și de mai departe: deoarece centrul de greutate al informației și culturii s-a mutat din spațiul fizic în cel virtual, unde toți Read the rest of this entry »

Liliana Smerea Vacaru – versuri

Liliana Smerea Vacaru

Se duce primăvara

Vezi cum s-a scurs in grabă, fugara primăvară…
Și zilele trec astăzi , cât numeri pân’ la trei,
Grăbește-te iubite, că vezi cum timpul zboară,
Să mă săruți la umbra copacilor de tei!

Nu-i incă prea târziu și nici va fi vreodată,
Atâta timp cât incă, mai am inimă-n piept…
Tu prinde-mă de mână la fel ca altădată,
Șoptește-mi de iubire!…Nu mă lăsa s-aștept! Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor: Mariana Gurza – poeta cu suflet de înger


Anume așa este numită de conaționalii săi harnica și mereu neobosita poetă bănățeană, cu rădăcini bucovinene. Ambii părinți sunt născuți în Bucovina, iar mama este originară din satul Cupca. Anume Cupca, cu vechile și frumoasele ei tradiții, ne-a și apropiat sufletește pe amândouă, necătând la faptul că o mare distanță (în kilometri doar) ne desparte, iar personal încă nu ne cunoaștem.
Mai întâi ne-am transmis una alteia cărți și ziare prin intermediul vrednicului cupcean, cu părere de rău trecut deja de 11 ani în eternitate Petre Ciobanu, fiul satului, care se stabilise cu traiul în orașul Brașov, cel care ani de-a rândul, ajutat fiind de alți doi cupceni, a trudit la apariția monografiei istorice a baștinii. Pe urmă câțiva ani n-am prea avut prin cine să transmitem ceea ce am publicat eu aici, și doamna Mariana acolo, dar niciodată n-am uitat una de alta. Tocmai din această pricină eu personal am doar primele volume de poezie ale doamnei, iar domnia sa doar o parte din cărțile mele. Pe urmă deși cu mare întârziere au ajuns totuși aici, la baștină, două cărți importante de ale doamnei scriitoare din Timișoara. E vorba despre cărțile dedicate a doi mari cupceni ai tuturor timpurilor și anume «Vasile Plăvan – boabe de lacrimi» și «Petru Ciobanu, un iubitor de neam». (Despre ambii am publicat și eu personal câte ceva pe paginile ziarelor noastre, în special despre regretatul Petre Ciobanu pe care l-am cunoscut personal). Read the rest of this entry »

Viorica Moisuc – Subcultura

Ne asfixiază subcultura. O întâlnești peste tot, oriunde întorci capul.
Printre puținele noastre statui , în fața Universității bucureștene avem patru splendide statui înfățișând personalități care și-au pus amprenta în dezvoltarea națiunii române., a culturii naționale. Din fericire au rezistat furiei din anii 50 de dărâmare a statuilor din București și a aruncării lor în diverse cotloane de nimeni știute. Atunci eram țară ocupată. Acum susținem că suntem țară liberă, ”stat de drept” cu o democrație cucerită pe baricadele de la Universitate și de la ”Inter”. Așa se zice. Atunci însă, oamenii, , poporul era mult mai bine educat, cultura națională cu tot ce înseamnă ea , era prețuită. Acum, din păcate, deculturalizarea sistematică și bine condusă din afară și din lăuntru a reușit să spele creiere, să arunce în derizoriu tot ce este național, să identifice naționalul românesc cu șovinismul sau chiar extremismul, să arunce la gunoi valorile neamului și să pună în loc non-valori, reziduri ale unei așa-zise culturi futurologice, ”moderniste”, ”globaliste” .
Magnații țărilor fără istorie cumpără pe bani grei istorie din țările care o au cu asupra de măsură și o țin la mare preț. Noi avem de mai bine de două mii de ani, mărturii de toate felurile ale unei civilizații cunoscute în toată lumea. Numai că am pus-o sub obroc. Am scos-o din manualele de istorie, (care nu trebuie să ”supere” pe nimeni ), am pus sub aspră cenzură politică subiecte ca războiul de eliberare a Basarabiei și a Bucovinei nordice ocupată ”hoțește, pe furiș” de ruși, războiul pentru apărarea Hotărârii de la Alba -Iulia de la 1 Decembrie 1918 atacată de bolșevicii lui Bela Kun în conivență cu Lenin, am ucis a doua oară prin ștergerea din memoria Read the rest of this entry »

Mugurel Pușcaș – POEME ALE COPILĂRIEI…

chip de copil

COPILĂRIE

Privesc umbra uitării cum se-ntinde
Peste un timp angelic… Din trecut
Un val de nostalgie mă cuprinde,
Copilărie dragă, te-am pierdut.

Anii se duc în goana lor nebună,
Lut… Amintiri rămân în urma lor…
Copilărie te păstrăm în inimi,
Lumina lumii, sfântă tuturor.

Imagini vechi cu satul, dascăli, preoţi,
( Fantasme vii, poveţe mă-nsoţesc )
Bunicii mei sau mama… Dulce abur…
Veghează Calea, protejând ceresc. Read the rest of this entry »

Vasilica Grigoraş – poduri lirice – poetical bridges (poeme bilingve)

GRIGORAS Vasilica 2

Vasilica Grigoraş s-a născut în 1951, în România. Absolventă a Facultăţii de Filosofie, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi. A lucrat ca profesor de filosofie şi bibliotecar. Vasilica locuieşte în Vaslui, România. A publicat eseuri, impresii de călătorie, medalioane, cronici literare în publicaţii periodice din România, SUA, Canada, Australia şi Germania.
În 2001, a publicat prima sa carte, Fragmente de spiritualitate românească, după care alte zece cărţi de poezie, povestiri pentru copii, eseuri au văzut lumina tiparului.

Din 2012 face parte din mişcarea haijinilor din România obţinând mai multe premii naţionale, creaţia ei fiind inclusă în câteva volume colective. În 2013, Vasilica a petrecut trei luni în Noua Zeelandă, invitată de Valentina Teclici, colegă de facultate şi prietena ei de-o viaţă. În 2015, a publicat „Odă prieteniei, Jurnal de călătorie în Noua Zeelandă”.
În 2016 a publicat „Starea vremii azi: senryu” și „Doar cu pana inimii: tanka – Only with the pen of the soul-tanka” ultima în ediţie biligvă, într-o traducere de excepţie făcută de fiica ei, Alina Grigoraş, ziaristă şi scriitoare, care a moştenit talentul mamei. Read the rest of this entry »

Petre ISACHI Iov, omul lovit de cel rău

ICHIM Dumitru PSALTIREA cop1

„Epidemia de ziduri continuă
şi toată populaţia globului a intrat în panică
răspândindu-se vestea
că, de fapt mormântul era gol”
(Dumitru ICHIM)

Această carte de excepţie a ajuns pe masa mea de lucru, graţie directorului Revistei Credinţa ortodoxă, Revistă de cultură, atitudine şi spiritualitate a Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului, Ioan Enache, şi nu ascund că mi-a stârnit, prin simbolistica titlului, interesul creştinului ce ştie că nu poţi să stăpâneşti Răul raportându-l la vreo vină anume, dar şi curiozitatea criticului, de a vedea ce anume actualizează/ transfigurează preotul din Kitchener, Canada, din Cartea lui Iov. Ceea ce susţinea proorocul Iezechiel (cap. 14, versetele 14 şi 20) care lăudându-i spiritul de dreptate („Nae, Daniel şi Iov, apoi aceştia, prin dreptatea lor, şi-ar scăpa numai viaţa lor, zice Domnul Dumnezeu” – V. 14) era convins că Iov nu s-ar salva decât pe el sau răbdarea în credinţă exemplificată în Epistola Sfântului Apostol Iacov : „Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul şi îndurător” (Cap. 5, V. 11). Read the rest of this entry »

Dumitru ICHIM Poeme din afara turnului de fildeş

ICHIM Dumitru Pr

CA SOARELE, NUMAI IARBA RĂSARE

Înainte să bea cerbul
din ochiul apei lumina
mi-ai cerut ca inel
prima undă făcută de stea.

„’La ce folos,
te-a-ntrebat iarba
spre mine venind,
primul din urmă sărut?” Read the rest of this entry »

Irina Lucia MIHALCA Secretul Timpului (Poezii)

Irina_Lucia_Mihalca-WB

CHEIA TIMPULUI

În marea din adâncurile noastre
mă vei găsi, iubitule,
în pictura fumului,
risipit de orele timpului,
ca şi cum ceva continuă să curgă,
când vei simţi iubirea,
vei simţi şi dorinţa,
petale de lumină din fructul iubirii. Read the rest of this entry »

Liliana STOIAN – Joc De Doi (Poeme)

STOIAN Liliana 2c

JOC DE DOI

Mi-e dor de tine
şi-am alergat la mare
sã prind nisipul rece
o caldã sãrutare
a valului ce-n spumã
se sparge printre stânci
ratãcitoare umbre
în nopţile adânci Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…..stau pe o stanca
in Port Nis si
privesc marea
nimic altceva
nu fac
doar o privesc…

…niste pescarusi
imi dau tarcoale
si ma cearta:
-dece nu zbori cu noi?
-dece taci?
-lenesule!

…nu mai am aripi
le spun
imi aduc aminte
ca mi-au crescut
si mie odata
mari si frumoase
dar destul de devreme Read the rest of this entry »

Cristian Petru BĂLAN – Visuri Cosmice (Poeme)

BALAN P Cristian brcl2

În seri de veri senine, pe-un câmp întunecat,
Când stau lungit în iarbă, păzit de licurici,
Prăpastia cerească privesc înfiorat
Ş-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici…
Rostogolit prin raze de aur şi de-argint,
Mă pierd în veşnicia de nimburi siderale;
Mi-s gândurile arse de astre-n labirint
Ce se prefac în cioburi ş-n aripi abisale.
Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire,
Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând,
Plutesc printre himere prin marea strălucire Read the rest of this entry »

Un nou studiu asupra operei poetice şi aforistice a lui Ionuţ Caragea

Editura eLiteratura din Bucureşti a publicat în mai 2017 volumul de critică literară „Ionuţ Caragea – Oficiantul spontaneităţii”, semnat de Remus Foltoş. Volumul a fost lansat oficial la Bookfest şi a fost prezentat de editorul Vasile Poenaru. Această carte de 111 pagini reprezintă un studiu asupra operei poetice şi aforistice a lui Ionuţ Caragea. Pentru comenzi: editura eLiteratura (e-mail: office@epublishers.info sau tel: 0722 156 408). Fragmente din carte publicate în reviste, cât şi alte informaţii despre autor le puteţi afla accesând site-ul oficial al lui Ionuţ Caragea:
http://ionutcaragea.ro/aprecieri_files/carti%20despre%20caragea.files/oficiantul.htm

Menţionăm că în 2016, la editura Fides din Iaşi, a mai fost publicat un studiu asupra operei poetice şi aforistice a lui Ionuţ Caragea, sub semnătura criticului Cezarina Adamescu. Volumul este intitulat „Pasărea măiastră a cuvântului poetic” şi poate fi citit integral pe site-ul lui Ionuţ Caragea:
http://ionutcaragea.ro/aprecieri_files/carti%20despre%20caragea.files/pasarea%20maiastra.htm

Vă dorim lectură plăcută!

Pagina 2 din 15212345...102030...Ultima »