Dorel Schor – Ziceri

  • Eşti destul de bogat ca să-ţi permiţi să spui numai adevărul?
  • Fiecare e expert în ceva pentru ceilalţi.
  • Toate frumuseţile sunt trecătoare, dar nu toate trecătoarele sunt frumuseţi…
  • Munţi de cuvinte, pleşuvi de idei.
  • Omul modern nu se poate întoarce la mama Natură. Nu sunt destule locuri de parcare.
  • Nu v-o luăm în nume de rău… Nici nu ştim cum vă cheamă.
  • Cele mai nobile cuvinte pot ieşi din gura cea mai nespălată.
  • In spatele fiecărei feministe se află o femeie care face treburile ei.
  • Problema asta mă depăşeşte: e prea mică pentru mine!
  • Dacă te bagi în tărăţe te mănâncă porcii. Şi dacă nu te bagi, nu te mănâncă porcii?
  • El şi-a scos frunzele de laur, ea şi-a scos frunza de viţă… (roman). (mai mult…)

Tiberiu Tudor – Tremurul plopilor

tudor

Fără de veste-ntr-o seară
Liniştea mi se pierduse,
Dragostea mea de o vară
Tremurul plopilor fuse.

Astăzi zadarnic luceşte
Febra privirilor tale,
Tremurul plopilor mi-este
Albă cămaşă de zale.

Lia Ruse – Ia noastră

IA
Aveam -ie- din vise înalte,
Cu râuri înflorite și,..ce halo,
Când amintirile încep să salte!…
Atâta a rămas într-un tablou.
……………………………….
Cusută-i cu limpezite fire,
Tălmăcind modele fine și rare.
Bunica mi-a povestit cu iubire
Cum încântă cu-atâtea odoare!…
Culoarea-i prinsă-n dorința ideii, (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

JAGUAR

Într-o zi, plimbându-mă aiurea, fără treabă prin oraş, m-am oprit împreună cu o mulţime de gură cască, în faţa unui „Jaguar”, parcat jumătate pe trotoar. Maşina părea grozavă şi toţi îşi dădeau cu părerea ce performanţe bate, cât costă şi cine ar putea fi proprietarul. Când deodată, ce credeţi că bag eu de seamă?! Numărul de pe tăbliţă era… data mea de naştere! 28091951… Păi, eu m-am născut pe 28 septembrie 1951.
Se înţelege că în prima clipă m-am gândit, ca tot omul, că mai bine era limuzina mea şi numărul era cu data de naştere a proprietarului actual, dar după aia m-am zis că nu-i în firea mea să fiu invidios, mai ales când am auzit cât consumă şi cât costă numai asigurarea.
Dar o ideie tot mi-a venit, că mie îmi trec prin cap o mulţime de idei mai ales când am timp liber: precis că aşa cum data mea de (mai mult…)

Domniţa Neaga: Mihai Merticaru, între vis şi Paris

Autor a peste douăzeci de volume de versuri, Mihai Merticaru îşi continuă peregrinările pe cărările luminoase ale Parnasului literar, editând o nouă carte dedicată sonetului, specia literară care l-a consacrat și l-a impus atenției publice.Titlul volumului „Vis şi abis”, apărut la Editura Muşatinia din Roman, în anul 2018, constituie o frumoasă metaforă, visul reprezentând speranța, calea de acces spre lumi mirifice, aurorale, iar abisul (prăpastia, genunea) sugerând prăbușirea acestor speranțe și iluzii..
Fascinat de frumuseţea „oraşului luminilor”, autorul dedică Parisului un grupaj de paisprezece sonete, unul mai frumos decât altul, pe care le aşază în partea de început a opusului liric, atribuind, în versurile sale, mai multe caracteristici celebrei capitale europene; „… Parisu-i feerie,/ Un ocean de culori şi de lumină,/ Izvor de încântare deplină,/ Cu o mie de ispite te îmbie...”( „Parisul” I); este „ Cuib de nebunie şi tinereţe”( „Parisul” II ); „Magnet e a metropolei lumină…”(„Parisul” XII).
Jurnalul de călătorie”, în inima Franţei, punctează principalele obiective de care se simte atras oricare turist, odată ajuns în Paris: Turnul Eiffel („Întreaga omenire şi-a dat întâlnire/ La Turnul Eiffel…” („Parisul” I ), vestitele muzee pariziene, străzile purtând numele unor celebre personalităţi istorice sau al unor renumiţi oameni de cultură (pictori, scriitori, maeştri ai diverselor arte), parcurile şi grădinile, ori râul Sena care străbate metropola şi pe care „curg istorii colorate”. E atâta frumuseţe în acest colţ de lume, încât ai dori ca timpul să stea în loc, iar sufletul să se încarce de armonia cosmică, plutitoare în aer, alături de sunetele clopotelor din Catedrala Notre-Dame, sau ale Basilicei Sacre-Coeur. L’Ile de la Cite, Pont-des-Artes, La Place de la Concorde, Le Palais Garnier, Le Moulin Rouge…( „Parisul” VI ) sunt tot atâtea locuri de neuitat, surprinse cu meşteşug artistic de poetul Mihai Merticaru. (mai mult…)

Mirela-Ioana Dorcescu: Eminescu-i departe…

Anul acesta, la o oră de pregătire pentru bacalaureat, o elevă m-a întrebat: „De ce generației mele nu-i place Eminescu?” M-am abținut să-i răspund imediat. Mi-am amintit subit de recomandările șefilor mei: „Să ne bucurăm că-i mai avem!” „Ar trebui să-mi spui tu de ce nu îți place”. „Nu știu…” Nu e cazul să dăm vina pe nimeni. Căci s-ar putea să fim toți vinovați. În afară de Mihai Eminescu.

Azi, la 130 de ani de la moartea sa, îmi amintesc însă întrebarea. Și tonul ușor obraznic cu care mi-a fost adresată. Oare cum m-am deprins eu să-l prețuiesc pe Eminescu? În biblioteca noastră de la Carani era o carte mai mare decât mine, pusă într-o vitrină. Scria cu litere aurii, de-o șchioapă: EMINESCU – POEZII. Și-acum o văd înaintea ochilor. Din ea am învățat prima poezie: „Somnoroase păsărele”. Am aflat mai întâi ce este lebăda, apoi ce înseamnă feerie și, mai târziu, că, de fapt, Mihai Eminescu îi spune iubitei sale, și nu lebedei: „Fie-ți îngerii aproape!”, „Somnul dulce!”, „Noapte bună!”. Bunicul îmi recita cu patos „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” încă de pe vremea când eu credeam că România e o femeie, probabil iubita lui Mihai Eminescu, căreia poetul îi face numai urări frumoase. Învățătoarea mea ne-a pus, prin clasa a III-a, să memorăm fragmente din „Scrisoarea III”, iar eu le reproduceam (mai mult…)

Lia Ruse – Mirajele verii

Mi te aștept, din clipă în clipă, cu dorul aprins
Miraculos de tandră în peisajul verde,
La ora de taină, cu tine,-am cel mai frumos vis!
Fermecătoare vară, din ochi, timpul te pierde…
Mă tot îmbăt, cu tine, din cupe de iubire
În repetate clipe spre amintirea vieții,
Candoare e în mine și printr-o presumțire
Te-am prins venind ușor, în zorii dimineții.
Și ai venit! Te simt un joc de umbre și lumini, (mai mult…)

Vavila Popovici: Filozofia, Știința, Religia și Politica (III)

Un sistem politic ce nu ține cont de ascensiunea morală a cetățenilor și de practicarea virtuților de către guvernanți este destinat pieirii și scufundă Statul în corupție și înstrăinarea de Dumnezeu.” – Aristotel

S-a spus despre filozofie că este încercarea de a găsi o formă de echilibru a omului cu lumea. Deși bazele filozofiei au fost puse de Platon, așa cum am spus în eseul anterior, Aristotel, și el unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, a fost cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putându-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. Spirit enciclopedic fiind, a întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea s-a ocupat de științele naturale, studiul naturii constituind o tradiție a familiei sale. Despre filozofie spunea că toate celelalte științe sunt mai necesare decât ea, dar nici una nu o întrece în excelență.
S-a născut în anul 384 î. Cr. în orașul Stagira din nordul Greciei, ca fiu al medicului curții macedonene. Rămas orfan, la optsprezece ani pleacă la Atena, unde se alătură ilustrului grup al celor care lucrau și studiau la Academie sub conducerea lui Platon. Devine elevul acestuia, având o natură spirituală realistă, diferită de cea a profesorului său. Acesta avea obiceiul să-l numească „Mânzul”, știindu-se că mânjii își lovesc mamele când ele nu au destul lapte. Rămâne la Atena timp de 20 ani. În anul morții lui Platon a părăsit Atena. Avea 37 ani, era un savant și un cercetător consacrat. A fost profesorul acelui băiat din Macedonia care mai târziu a întemeiat un imperiu și a fost cunoscut în istorie drept Alexandru cel Mare. A murit în anul 322 î. Cr. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

PĂRERI SELECTATE

  • Dumnezeu a umplut lumea cu ce a putut…
  • Tot felul de zvonuri şi bârfe circulă despre noi. Din păcate sunt adevărate.
  • Simpatiile şi antipatiile au geometria variabilă.
  • Destul de puţin? Păi, ori e destul, ori e puţin.
  • Opera mea o datorez femeilor, fără ele nu aş fi cunoscut infernul (Dante Alighieri).
  • De regulă, respectăm la alţii cea ce ne este comun şi nouă.
  • Importanţa oamenilor de stat depinde şi de şezut.
  • Nimeni nu dă mită din plăcere… (mai mult…)

Dorel Schor – schiță

Apropo

În perioada dintre întâi şi cincisprezece ale lunii trecute, în blocul nostru nu s-a întâmplat nimic deosebit, în afară de ce a păţit vecinul Marcu pe data de unsprezece când a alunecat pe trepte şi a rămas lat.
Nu era nimeni acolo cu excepţia lui Leopold Gurnişt care s-a cam zăpăcit, neştiind ce să facă şi cum să procedeze. Noroc că Marcu şi-a revenit repede, s-a ridicat şi a declarat că poate să mişte capul în toate direcţiile, dar îl cam doare.
Domnul Leopold l-a sfătuit să se ducă imediat la un doctor, dar Marcu nu a vrut să-l asculte, a spus că e un fleac şi o să ia, după nevoie, una sau două tablete. Cu asta s-au încheiat evenimentele din ziua respectivă şi nimeni nu a bănuit ce va urma. Dar chiar a doua zi, în loc să se trezească devreme, să-şi facă la repezeală o cafea cu lapte şi s-o întindă rapid la slujbă, Marcu a zăbovit în pat până după ora nouă, apoi a intrat la pubul Central unde a comandat trei mici şi o bere. A rămas acolo peste o oră, citind ziarul, fără să se grăbească. Noi am crezut că e în concediu medical, dar nu era… (mai mult…)

Vasile Filip: JURNALUL – probă a sincerităţii

În viziunea particulară a oamenilor de litere, Jurnalul este o specie literară prin intermediul căreia autorul se destăinuie fără nici o reținere, auto-portretizându-se în tușele cele mai intime, dezvăluindu-se pe sine prin consemnări şi comentarii neobturate de tentaţia firească a autoprotecţiei. Toate acestea au în vederea evaluarea de ansamblu a chestiunii, care, considerată individual, oferă judecăţilor de valoare şi posibilitatea disocierii, în funcţie de fiecare subiect în parte.
Într-o accepţie mai amplă, dicţionarele reţin o sumedenie de variante ale înţelesului cuvântului jurnal. „Scriere memorialistică în care un autor notează, sub forma unor impresii zilnice, evenimente semnificative legate de biografia sa; jurnal de călătorie; jurnal de bord; jurnal de front; jurnal de actualităţi, transmis prin radio-televiziune sau cinematograf; jurnal – gazetă; jurnal – registru, folosit în mod special în finanţe şi contabilitate” Nu toate dicţionarele, însă, fac trimitere şi către jurnalul ca literatură, şi nu doar de factură istorică. Acestea fiind, în fond, cele mai importante. (mai mult…)

Anatol Covali – versuri

Stea

Eram maturi, dar sufletele noastre

aveau un aer blând, copilăresc,

căci le plăcea, spre zările albastre,

să se avânte într-un zbor firesc.

Şi te iubeam cu-atâta pasiune !

Râdeam când flori din tine culegeam.

Şi de vedeam în ochi tăi, minune, (mai mult…)

Olguța Luncașu Trifan – Rondel împlinirii

Mult îți doriseși să bei euforic
Absintul iubirii, să-l simți lecuind…
Tabloul privit să-ți pară feeric…
Roze pe vârfuri să privești înflorind,

Noi orizonturi, înalte valoric,
Sub gene-n rouă străluciri cucerind.
Mult îți doriseși să bei euforic
Absintul iubirii, să-l simți lecuind… (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

COMPARAŢII

  • Nu se moare direct din prostie, dar riscul există…
  • Toţi vor schimbare, mai puţin cei de la putere.
  • În lipsa vişinelor se poate face vişinată de mere.
  • După un schimb de idei am simţit un mare gol în minte.
  • Nimeni nu e de neînlocuit, dar uneori e nevoie de mai mulţi pentru a înlocui unul singur (Claire Martin).
  • Trebuie să fii rău ca să fii bun.
  • Principala calitate a măgarului este consecvenţa.
  • Ne putem face bine singuri dacă ştim ce ne face rău (int).
  • Femeile uşoare sunt atrase de bărbaţii cu greutate.
  • Cel mai greu lucru de păstrat e echilibrul (Jean Grenier). (mai mult…)

Vavila Popovici – Vizita Papei Francisc în România

Să construiți o patrie mai dreaptă și mai fraternă“ – Papa Francisc

La două decenii distanță de vizita istorică a Papei Ioan Paul II, iată alte trei zile din viața noastră – vineri, sâmbătă și duminică, respectiv 31 mai, 1 și 2 iunie 2019 – în care poporul român a primit vizita unui alt lider mondial care conduce peste un miliard de catolici din lume, răspândiți pe toate continentele – Papa Francisc – un personaj carismatic datorită expresiei sale umane, modest, sincer până a fi considerat rebel de către unii, activ, avid de cunoștințe și stăpânit veșnic de grija acestei lumi, de problemele noi și grele cu care se confruntă planeta. Devotat Bisericii și lui Hristos, prin modul de manifestare dovedește a fi, cu prisosință, un misionar al păcii și al iubirii.
Este primul papă de origine latino-americană, și datorită caracterului său, a adus la Vatican un suflu proaspăt, mai puțin rigid și formal, mai cald și mai apropiat de oamenii de rând. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

URMA ALEGE

  • Tot ce intră trebuie să iasă. Nu prin acelaş loc neapărat…
  • De ce te temi nu scapi… Eu mă tem că o să câştig la loto.
  • „Dacă unul e bou la tinereţe, ce va fi la bătrâneţe? Un bou bătrân!?”
  • Fără zgomote nu ştim să preţuim cum se cuvine liniştea.
  • Fiecare fumează ţigara ce-i convine (Mircea Radu Iacoban).
  • Nu-i ruşine să recunoşti greşeala altora…
  • Cutare e un băiat de aur, un lingou.
  • Una e să ai drepturi egale cu altul, dar alta e să fi la fel de inteligent. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

Literatura bună

Cu toate că Leopold Gurnişt e un om foate simpatic, discuţiile noastre sunt destul de banale şi nu deosebit de cuprinzătoare. Leopold este, de felul lui, o persoană modestă şi taciturnă. De data asta însă ne-a vizitat puţină vreme după ce doamna Gurnişt abia plecase de la noi. Doamna, ca să respectăm adevărul, ne acordase cu largheţe câteva ore bune din timpul ei şi mă întrebam, amuzat dar şi plictisit, dacă va trebui să-mi petrec întreaga zi în compania cuplului, pe… fragmente.
– Tocmai a plecat doamna dumitale! i-am spus politicos, dar rezervat.
– Ştiu, ştiu…, a făcut el discret. De aia am venit.
Mi-am exprimat, mai mult prin gesturi, nedumerirea.
– S-a întâmplat ceva?
– Depinde, a oftat Leopold. O să-ţi explic… (mai mult…)

Nicolae Georgescu: „Omul nou” și interculturalitatea

De la prolifica eseistă basarabeană Galina Martea mai rețin (după cartea În dialog cu creația umană, despre care am scris) volumul „Universul umanității – evoluție și involuție” (publicistică, eseuri, Editura Anamarol, București, 2017), o culegere de studii și articole, majoritatea publicate în reviste literare din stânga dar și din dreapta Prutului, cu toatele răspândite mult pe Internet unde „fanii” autoarei le consultă și comentează de regulă silabic-imagistic („Da”, urmat de un număr oarecare de stele), dar uneori și mai consistent. Autoarea este foarte atentă la fenomenele sociale, culturale și politice din Republica Moldova, dar și din România, analizându-le din două puncte de vedere oarecum fixe: acela al educației și al pedagogiei de grup. Galina Martea este convinsă că lumea se va schimba prin educație – și insistă ca aceasta să se desfășoare în siajul umanismului european.
Delimitările sunt, desigur, importante. În fond, perioadele istorice de dinaintea noastră au avut, mai toate, modele proprii de edificare a omului social. Să ne amintim doar de obsesia omului nou, din perioada interbelică, când opunea lui homo sovieticus construit cu vorba și pistolul de lumea lui Stalin – omul italian de sub semnul fasciilor, ori cel german al lui Hitler; a fost o dispută europeană la (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Pantofii maestrului

  • Are un bun simţ de observaţie, dar nu se uită unde trebuie.
  • Ei ne invită ca să nu ne supărăm noi şi noi venim ca să nu se supere ei.
  • Nu poţi să-i înţelegi pe cei din stânga dacă nu i-ai înţeles puţin şi pe cei din dreapta.
  • Aud uneori nişte idei de rămân tâmpită. Din fericire, temporar şi reversibil (Beatrice Vaisman).
  • Mulţi ar ucide adevărul, dacă adevărul le omoară interesele…
  • Zeii mor singuri.
  • Nu e greu de intrat în pantofii Maestrului, sunt doar cu câteva numere mai mari.
  • „Nu v-am spus, dar vă repet!”.
  • Banii nu aduc fericirea… Şi ce, lipsa lor o aduce? (Nae Cernăianu). (mai mult…)

Constantin Enianu – Știință și credință (compozit dramatic în versuri)

Personaje

Sommer (poet aventurier, secretar de cancelarie la Curtea lui Despot Vodă şi profesor de latină şi greacă)
Despot (Domnitor al Ţării Moldovei, poet, medic, aventurier din Apusul Europei)
Ioachim (căpitan de mercenari în armata lui Despot şi comandant al Cetăţii Neamţului)
Lusinius (episcop protestant al saxonilor şi ungurilor din Moldova de sub Despot)
Ferencz (socrul lui Sommer, unul din conducătorii unitarienilor din Cluj)
Demetrius (secretar la curtea lui Despot)
Soţia lui Sommer
Doamna Ruxandra (soţia domnitorului moldovean Alexandru Lăpuşneanu)
Ana (fiică de boier moldovean)
Meşterul, Calfa, Feciorul, Fecioara, Drumeţul, Elevul, Păstorul, Hangiţa, Primul seimen, Al doilea seimen

Acţiunea se petrece în Epoca Renaşterii pe teritoriul României, între anii 1562-1574 (mai mult…)

Coriolano González Montañez – poeme

Traducere și prezentare: Mirela-Ioana Dorcescu

Coriolano González Montañez. Poet spaniol contemporan (n. 1965, în Santa Cruz de Tenerife, Spania). Trăiește în Tenerife. Scrie o poezie de factură existențială, tratând, cu subtilitate, condiția omului modern, în perspectiva eternității. A dobândit premiile de poezie „Felix Francisco Casanova”, în 1984, și „Ciudad de La Laguna”, în 1987, opera sa din acea perioadă fiind antologată în El viaje (poemas 1984-2000). Au urmat volumele: Las montañas del frio (2005), El tiempo detenido (2006), Otra orilla (Cuadernos de Guillermo Fontes) (2008), Retorno (The dream is over) (2009), Călătoria (El viaje) (Editura Mirton, Timișoara, România, 2010; traducere în limba română: Eugen Dorcescu), La luz (2010), Cuadernos y notas de viajes (1988-2009) (2011), Mapa del exilio (2016), Premiul „Pedro García Cabrera”, 2014, și Mapa de la nieve (2019), Premiul „Julio Tovar”, 2018.
*
Poezia lui CORIOLANO GONZÁLEZ MONTAÑEZ este simplă, bogată și profundă. Are naturalețe, candoare și tristețe; frumusețe, (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI… POLITICA (II)

Cunoaște-te pe tine însuți și Fii înțelept, e totuna.” – Platon

Dacă Pitagora – despre care am vorbit în eseul trecut – își îndemna învățăceii să-i asculte vorbele într-o tăcere pioasă, Socrate (470 î. H.-399 î. H.) era un vorbitor pătimaș, glasul lui răsuna în conversațiile pe care le utiliza, ajutându-l la exprimarea clară a adevărurilor. Astfel, dialogul se potrivea de minune cu firea lui exuberantă. N-a lăsat nimic scris, dar ideile lui filozofice au fost astfel reconstituite în scrierile elevului său Platon și în cele ale continuatorului – Aristotel.
Se spune că Socrate a văzut în vis, pe genunchii săi, un pui de lebădă căruia îi crescuseră deodată aripile, și care zburase după ce scosese un sunet puternic și dulce. Ziua următoare, Platon i se prezenta ca discipol, iar Socrate a recunoscut în el lebăda din vis. Aceasta „lebădă” spunea mai târziu despre Socrate că „a fost un om loial, sincer și amabil, stăpânit de puternice sentimente morale și religioase, plin de spirit și umor, totdeauna cu răspunsul gata atunci când era nevoie, plin de curaj civic și gata să înfrunte pentru (mai mult…)

Albumul 100 de portrete de Cristina Nichituș Roncea – 100 de ani cu Părintele Justin

100-de-ani-cu-Parintele-Justin-Parvu-de-Cristina-Nichitus-Roncea-la-Brasov-840x420

Mărturisire: “Nu sunt o credincioasă practicantă, dar prin portretele dăruite nouă de Cristina Nichituș Roncea, Duhovnicul Justin Pârvu – dacă nu te-ai învrednicit tu să ajungi la el – vine el către tine, prin ființa lui”

Cristina Nichituș Roșca, prin arta și dăruirea ei, ni-l aduce pe Părintele Duhovnic Justin aproape, spre neuitare

Lansarea Albumului (publicat la Editura Doxologia) a fost găzduită sărbătorește de Galeria KronArt, din Brașov, în ziua cinstirii memoriei martirilor din temnițele comuniste, 14 mai 2019. Albumul se va lansa și la Salonul de carte BOOKFEST, Sâmbătă, 1 Iunie, de Sfântul Justin Martirul și Filosoful, ora 13.00, la Standul Editurii SOPHIA – Supergraph – F06 , Pavilionul B2, ROMEXPO. Prezintă: Regizorul Nicolae Mărgineanu, Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu, Prof. Dr. Radu Ciuceanu. Intrare liberă.

Se cuvine să încep cu o mărturisire cam incomodă: nu sunt o credincioasă practicantă, nu l-am cunoscut pe Părintele Justin Pârvu decât prin ce am citit din când în când, nu am pregătire de specialitate în domeniul fotografiei artistice. Dar, deîndată ce am deschis Albumul dedicat Părintelui Justin de către Cristina Nichituș Roncea, am avut acea stare de înălțătoare bucurie pe care numai frumusețea tălmăcită de har o poate trezi, ca într-o liturghie mai presus de rostire. (mai mult…)

Mihaela Malea Stroe – A făcut-o și L. Orban… de oaie!

Să fie vreo cincisprezece ani de când am asistat în cancelarie la o tiradă antimioritică susținută de o proaspătă (pe-atunci) absolventă de filologie. Argumentul ei suprem era o întâmplare căreia i-a fost martoră în gimnaziu când – o citez – „prostul clasei” a întrebat-o pe profesoara lor: „Da’ doamnă, ăla, dacă știe că vor să-l omoare, de ce nu cheamă poliția?” Că „prostul clasei” (abia într-a opta, bietul copil!) întreabă așa ceva, e firesc. Vârsta îl exonerează, nu înseamnă că era cu adevărat prost: balada este prea complexă pentru a fi înțeleasă în gimnaziu, se cere studiată în clasele mari de liceu. Apocaliptic este însă faptul că acest episod a devenit argument în perorația tinerei absolvente de filologie: „Da, domnule, așa trebuia să reacționeze ciobanul, să se apere, să cheme poliția, nu să stea ca boul să-l omoare ăia!”
Cum s-o mai fi predând acum la facultățile de litere Miorița? Peste umăr, în răspăr, din vârful limbii și al pixurilor corect ascuțite politic? Domnișoara nici n-a tresărit când i-am atras atenția că l-a citat, ca argument, pe „prostul clasei” și că s-ar fi cuvenit ca ea, la altă vârstă și cu studii de profil, să fi înțeles mai mult. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

Ceai chinezesc adevărat

De când a revenit din China, domnul Oiţerman povesteşte mereu întâmplări chinezeşti. Ieri, de pildă, ne-a întrebat fără nici o legătură:
– Ceai chinezesc aţi băut vreodată?
– Auzi vorbă, am protestat noi, păi ceai chinezesc bem zilnic, nu!?
– Nu, ne-a contrazis Oiţerman care probabil atât aştepta. Voi beţi ceaiul pe care chinezii îl vând în Europa. Ceaiul chinezesc adevărat trebuie băut în China !
S-a dovedit că omul participase la o întâlnire de afaceri împreună cu câţiva industriaşi care îl însoţeau pe ambasadorul nostru. El fiind un industriaş mai mic, nu se afla chiar în centrul discuţiilor… Încă de la început, un chelner cu tunică albă, zâmbind profesional, l-a servit cu o ceşcuţă cu ceai chinezesc. O ceşcuţă mică, în care lichidul verde nu ajungea nici la jumătate… (mai mult…)

Mihaela Malea Stroe – A fi sau a nu fi… mioritic!

Nu știu cine o fi fost insul (aș zice „persoana”, dar nu pot, pentru că a fi o persoană presupune virtuți și responsabilități), deci insul care a lansat în premieră virusul resemantizării voit negative, prejudicioase, a termenului „mioritic”. În prezent, care cum se autosuspectează că e deștept de-i crapă țeasta sub presiunea deșteptăciunii și simte nevoia – imperioasă ca o zvârcolire de gaze în abdomen – de a jigni pe cineva, aplică eticheta-stigmat: „ești mioritic!” În traducere updatată și politizată: „ești resemnat, fatalist, pămpălău, retrograd, reacționar, laș, inert, fricos, plângăcios, necivilizat, abulic și de-aia, din cauza ta, merge țara prost!” Un fel de nihilism cioranian, deposedat de eleganța și tragismul cugetării filosofice, învestit, în schimb, cu vulgaritatea, exhibiționismul și stupizenia răfuielilor de maidan.
De mirare nu mi-e că s-a găsit un „șoim al patriei” sau poate chiar un stol de șoimișori care, postdecembrist, să-și ascută clonțul de tinichea pervertind și deturnând sensul inițial al cuvântului, ci faptul că acela, oricine va fi fost, a contaminat rapid o cohortă de „dăștepți” care a preluat fără discernământ „noua” semnificație și o flutură ca pe o flamură stacojie a victoriei… asupra nu se știe limpede cui, bănuim că asupra propriei ființe, cândva poate oneste. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

Sincere feilcitări

S-a intimplat mai demult sa primim invitatii la doua nunti. Era vorba de niste rude, nu chiar de gradul unu sau doi. Fapt este ca o nunta era din partea familiei mele si cealalta din partea rudelor sotiei. Era cazul sa ne ducem ca sa nu fie discutii si chiar asa am decis. Mai ales ca nuntile erau la interval de citeva zile.

M-am interesat, bineinteles, cam care e cursul zilei in materie, altfel spus cam cit de mare sau de potrivit sa fie cecul si, in clipa in care am introdus cadoul in plic, m-am gindit ca e firesc sa adaug si citeva cuvinte de felicitare, nu de alta, dar sa nu se creeze confuzii in legatura cu titularul donatiei. Am facut rost de hirtie velina si am scris caligrafic:

„Dorim multa fericire tinerei perechi…” (mai mult…)

Nina Gonța – Comedie duminicală

(Adunarea generală anuală a membrilor LSR, filiala Iași, din 19 mai, 2019.)

Mi-aduc aminte de un domn în vârstă, respectabil, și-l sun să văd cum mai stă cu sănătatea, știind că în ultima vreme se confruntă cu niște probleme…
– Ah, ce bine că m-ați sunat, tocmai voiam eu să vă sun, îmi zice. Poimâine, adică duminică, va fi Adunarea Generală a Ligii…În sfârșit… Cred că știți…
– Nu știu nimic. Ați primit înștiințare?
– Nu, dar am întâlnit-o pe doamna…Și mi-a zis. Am înțeles că este un anunț-comunicat, pe undeva…pe FB.
– Eu n-am primit pe email niciun mesaj, nici n-am văzut în rețeaua de socializare sau pe site-ul Ligii să fie postat vreun anunț oficial. Să-mi trimiteți comunicatul. Sau lăsați, îl găsesc eu… Să nu vă obosesc…
După ce termin conversația, intru să caut. Nimic, nicăieri… Contactez pe cineva. Îmi spune că a fost un comunicat, mai demult, pe pagina personală a doamnei președintă, dar nu știe cine poate să-l vadă acolo, căci ea are în lista de prieteni puțină lume…
– Anunțurile de acest fel se fac pe site, și, totodată, se trimit pe email tuturor membrilor, zic… (mai mult…)

Constantin Enianu – Puterea Spiritului

Norii plumburii ai nazismului au trecut și peste bazilica Sf Petru de la Roma, când Hitler a ordonat invadarea Vaticanului, dorind eliminarea Sfântului Pontif, Papa Pius XII, care complota împotriva lui. Acest capitol uitat de mult timp, a fost o înfruntare tainică între trimisul Mântuitorului și antihrist.
În septembrie 1939, cu naziștii invadați în Polonia, un grup de agenți secreți germani au pus la cale asasinarea lui Hitler, însă le trebuia un aliat credibil care să negocieze cu britanicii protejarea ulterioară a suveranității Germaniei. Astfel, s-au hotărât să se adreseze papei în eficientizarea demersului lor, considerând că acesta dorește binele Germaniei. Problema era delicată. Grupul de inițiativă fiind de confesie protestantă, le trebuia un mobil de a intra în legătură cu papa. Acesta a fost Josef Müller, alias Taurul.
Josef Müller, era un spion cu bună expertiză în domeniu, fiind omul ideal pentru a lua legătura cu papa. El purta asupra sa mereu o servietă cu documente care dovedeau nelegiuirile la adresa bisericii de către naziști. Acestea erau predate printr-un agent Vaticanului.
În octombrie 1939, Müller vine cu o propunere secretă pentru papă, prin intermediari, tactica lui specifică de acțiune, fiindcă el nu vorbea direct cu Pius XII. Se întrevedea o acțiune de anihilare a lui Hitler. Dacă dictatorul putea să fie înlăturat fără a fi ucis, papa ar fi fost de acord, dar aveau în față un tiran veros. Singura soluție era asasinatul. Papa față de aceste acțiuni laice, a găsit justificare în (mai mult…)

S-a lansat monografia părintelui Gheorghe Nemeș

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în data de 19 și 23 mai 2019 s-a lansat monografia „Cincizeci de ani în slujba Bisericii Ortodoxe Române și a Neamului meu românesc” la Biserica Albastră, de la Parohia Oradea-Vii și la Sala „Florica Ungur” a Primăriei orașului Oradea.
În urma invitațiilor lansate, Biserica Albastră și sala primăriei au fost pline până la refuz de tineri și vârstnici.
În întâmpinarea oaspeților, Corul studenților teologi conduși de Pr. prof. univ. dr. Mihai Brie, au oferit spre delectare momente corale religioase, clasice și patriotice.
O surpriză plăcută a făcut-o Corul „Traian Moșoiu” condus de Prof. Ioan Fluieraș, la care s-au atașat tinere eleve de la Școala Oltea Doamna din Oradea, cântând, dansând și fluturând stegulețe tricolor pentru bucuria împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire și de la vizita Regelui Ferdinand și a Reginei Maria în orașul Oradea. (mai mult…)

Tiberiu Tudor – poesis

tudor

Ca printre crengi lumina lunii

Se poate ─ să fi vrut să mintă,
Sau nu dă nici o importanţă,
Dar îndoiala mea alintă
Această fină discrepanţă.

Ce gest ─ mic animal de casă ─
Şi mâinile ─ priviri deci, oare? ─
În sfiiciunea lor retrasă
Şi, totuşi, ce încrezătoare.

O, chiar dacă de-acum nebunii
Mi-ar cere versuri încifrate,
Ca printre crengi lumina lunii
Printre cuvinte-mi va străbate.

Ioan Miclău-Gepianu: versuri

Zeițele mele- gândurile…!

Zeițele mele
De-ndată ce aripile-și întind spre lumină,
Spre Euterpe* zbor- zeița divină,
Căci gânduri fiind vor curate apoi să-mi revină,
Și astfel prin mine să plece ca raza senină!

Zeițele mele
Gânduri fiind, doar eu pot în zbor să le-ndrept,
Ele-s copile ce nasc în propriu-mi piept,
Le curăț de ure, de tot cei nedrept,
Ca ele-n grădini să-nflorească, atât doar aștept! (mai mult…)

Dorel Schor – Testul de sinceritate

Zilele trecute am primit vizita inopinată a doamnei Gurnişt.
– Am venit la dumneata, mi-a spus ea, în legătură cu bărbatul meu!
Aici e cazul să deschid o paranteză şi să mă refer în două cuvinte, pentru cei care încă nu-l cunosc, la domnul Gurnişt. E un bărbat liniştit, cred că a fost pe vremuri blond, acum are o chelie aproape perfectă, e tăcut şi politicos.
– Ce părere ai, m-a întrebat ea direct, despre bărbatul meu?
– Foarte bună, vai de mine, ce părere aş putea să am?!
– Atunci ascultă aicea, vreau să-ţi relatez câteva cazuri. Leopold are un set de cămăşi albe de poplin, o nebunie. Plus şase cravate de mătase cum matale nu că n-ai, dar nici măcar n-ai visat să ai… Acuma, nu ştiu ce l-a apucat, şi-a cumpărat o cămaşă fistichie, cu nişte culori americane şi cu un guler care abia se vede. Săptămâna trecută am avut o nuntă. Ei bine, te rog să-mi spui cu ce cămaşă crezi că s-a prezentat Leopold la eveniment? (mai mult…)

Titlul de Poet Al Capitalei Istorice A României din partea Primăriei Iași pentru Angela Furtună

Invitat oficial la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a (12-19 mai), important festival românesc și, deja, european, având anul acesta 72 de invitați din 22 de țări – FIPI fiind organizat de Primăria Iași, Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iași, Uniunea Scriitorilor din România, în parteneriat cu Consiliul Județean Iași, Institutul Cultural Român, Târgul de Carte LIBREX -, scriitoarea Angela FURTUNĂ a primit distincția de POET AL CAPITALEI ISTORICE A ROMÂNIEI din partea PRIMĂRIEI IAȘI, Primar Mihai Chirica. În trecut, scriitoarea a mai fost recompensată pentru activitatea sa prin titlul de POETĂ A IAȘULUI, la ediția din 2014 a FIPI, sau de CAVALER AL POEZIEI CAPITALEI MARII UNIRI (1918-2018), la ediția din 2018 a FIPI.

Galina Martea – „Constelaţii Diamantine” – calitate şi valoare în cultura naţională română

Revista de cultură universală „Constelaţii Diamantine”, editată sub egida Ligii Scriitorilor Români, este iarăşi prezentă în spaţiul cultural românesc, fondatorul şi redactorul şef al acesteia fiind neobosita scriitoare Doina Drăguţ. De această dată revista îşi face apariţia în luna mai a anului curent, cu numărul nr. 5 (105), anul X, evident având în palmares 10 ani de activitate editorială în promovarea creaţiei literare, creaţiei culturale româneşti.
Publicaţia lunară „Constelaţii Diamantine”, mereu într-o inovaţie evolutivă, îşi însumează cuprinsul cu eseuri de analiză literară, studii din domeniul creaţiei artistice, cicluri de poezii, articole şi recenzii despre diverse genuri literare etc., toate acestea fiind realizate de către scriitori români de notorietate din întreaga lume, printre aceştia regăsindu-se Al. Florin Ţene, Livia Ciupercă, Doina Drăguţ, Nicolae Georgescu, Florian Copcea, Dragoş Niculescu, Florentin Smarandache, Nicolae Busuioc, Vavila Popovici, Luca Cipolla, Radu Ivan, George Teodor Dincă, Teodor Gherasim Nistor, Ionel Popa, Daniel Marian, Nicolae Rotaru, Vasilica Grigoraş, Ştefania Oproescu, George Baciu, George Petrovai, Galina Martea, Gavril Glodeanu, Varga Istvan Attila, Constantin Miu şi alţii. (mai mult…)

Seminar de pian la patru mâini pentru pianiștii din Germania coordonat de prof. dr. Corina Ungureanu-Kiss

Pe 11. Mai. 2019 a avut loc la Centrul de Formare Muzicală din NRW – Nordvestul Germaniei seminarul pentru pian la patru mâini; forma cea mai “intimă” a muzicii de cameră, care deschide o poartă supremă spre o lume magică a pianului.
Pianiștii au avut posibilitatea de a cânta pentru prima dată împreună atât între ei, cât şi cu doamna profesoară Corina Ungureanu-Kiss descoperind plăcerea muzicii camerale pianistice la un înalt nivel. Un pian și patru mâini: legătura dintre aceste două părţi pare să fascineze tot mai mult lumea muzicală!
Redarea la pian a unei partituri la patru mâini deschide dimensiuni complet noi de sunet şi interpretare. Un accent deosebit s-a pus pe tehnica pianistică, cea care vine la îndeplinirea partiturii, dar care în același timp, duce la interpretare autentică. Prof. dr. Corina Ungureanu – Kiss specialistă în stilistica interpretării spune: “Ceea ce nu este scris în partitura muzicală este mult mai important!” Într-o atmosferă frumoasă şi armonioasă, legile muzicii cu caracterul și dinamicile ei au fost abordate cu mult respect de catre toti pianisti.

Articol de Carmen Doenn
Köln, 2019

Varga Istvan Attila – versuri

Adio în netrăiri

Adio…
Un cuvânt…
O încheiere,
zeci de ori…
Repetat!

Repede,
mult prea…
reped…
Rostit! (mai mult…)

Lia Ruse – versuri

13 Mai la Cenaclul lui Mihai

Cu penelu-n culoare, luna mai se joacă-n vis,
În culori alb si roz, pictând grădini de trandafir,
Cu spumă din soare zvântată ușor de zefir
Și cu atâta armonie drapată în scris!…

Pe mese îmbrăcate în roze museline
Imaginația a cizelat coșuri cu flori.
Privesc amuțită și străbătută de fiori…
Cum bucuria cântă prin vorbele lor, line!! (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

CINE PE CINE INVIDIAZĂ

Domnul Oiţerman, fabricantul, mi-l arată pe Jenică, fiul vecinului Biton, sprijinit de gardul blocului şi mâcând seminţe de floarea soarelui:
– E nemaipomenit… A terminat stagiul militar, e sănătos ca un cal şi taie frunze la câini. Şi, ca toată lumea, are ochii mari. Dacă-l întrebi, o să-ţi răspundă fără fasoane că-l invidiază pe cutare sau pe cutare, care şi-au făcut o situaţie…
– Pe cine invidiază Jenică, întreb eu candid.
– Pe cine? De pildă pe Şimon Şeinerovici. Că are o slujbă, că şi-a cumpărat o rablă de maşină, de asta… În schimb, dacă o să-l întrebi pe Şimon Şeinerovici, nici el nu e mulţumit. Şi el invidiază pe unul sau pe altul. Nu mai departe decât ieri, câte el de mincinos, a avut un moment de sinceritate şi mi-a povestit cât de mult îl invidiază pe Alberto Oberlicht.
– Dar ce-a văzut la el? (mai mult…)

130 de ani de la stingerea din viață a Veronicăi Micle

Între smerenia Maicii Benedicta și trufia urmașilor

MOTTO
,,S-a pregătit din timp, cu o smerenie reală, fără nimic teatral, pentru moarte, călugărindu-se, sub numele Benedicta, și petrecându-și o mare parte din ultimii ani de viață la Mânăstirea Văratec, unde și-a găsit acum o sută și ceva de ani liniștea și Veronica Micle.
Ne-am purtat urât cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga în acești ani de reculegere a ei! Nu în mod special eu, Alex. Ștefănescu (care am scris pe larg, în repetate rânduri, cu admirație, despre viața și opera fostei mele profesoare de literatură universală), dar și eu pentru că nu i-am combătut destul de energic pe cei care au denigrat-o și au supus-o oprobriului public. Pentru o femeie aleasă ca Zoe Dumitrescu-Bușulenga trebuie, dacă ești bărbat, să te bați și în duel.”

Reproducem mai jos un text, din același Alex. Ștefănescu citire:
,,Pentru această diplomație inofensivă prin care și-a câștigat nimic altceva decât dreptul de a-și face datoria a fost stigmatizată în repetate rânduri după 1989, atât de justițiari maniacali, lipsiți de simțul nuanțelor, cât și de unii tineri prost educați, din categoria celor care mânjesc statuile cu vopsea. Este infinit regretabil că nu s-a format un curent de opinie împotriva unor asemenea acte de vandalism. Am asistat cu toții, aproape fără nici o reacție, la defăimarea unui om căruia trebuie de fapt să-i purtăm recunoștință. Poate de acum încolo vom deveni responsabili și ne vom solidariza împotriva mineriadelor din cultură. S-a ajuns departe, mult prea departe, cu acțiunea de distrugere. Ar trebui să-i punem capăt, iar modul cum am tratat-o pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga să rămână ultimul caz de ingratitudine. (mai mult…)

Dorel Schor – ZiceriTiberiu Tudor – Tremurul plopilorLia Ruse – Ia noastrăDorel Schor – schițeDomniţa Neaga: Mihai Merticaru, între vis şi ParisMirela-Ioana Dorcescu: Eminescu-i departe…Lia Ruse – Mirajele veriiVavila Popovici: Filozofia, Știința, Religia și Politica (III)Dorel Schor – ziceriDorel Schor – schițăVasile Filip: JURNALUL – probă a sincerităţiiAnatol Covali – versuriOlguța Luncașu Trifan – Rondel împliniriiDorel Schor – ziceriVavila Popovici – Vizita Papei Francisc în RomâniaDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeNicolae Georgescu: „Omul nou” și interculturalitateaDorel Schor – ziceriConstantin Enianu – Știință și credință (compozit dramatic în versuri)Coriolano González Montañez – poemeVavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI… POLITICA (II)Albumul 100 de portrete de Cristina Nichituș Roncea – 100 de ani cu Părintele JustinMihaela Malea Stroe – A făcut-o și L. Orban… de oaie!Dorel Schor – schițeMihaela Malea Stroe – A fi sau a nu fi… mioritic!Dorel Schor – schițeNina Gonța – Comedie duminicalăConstantin Enianu – Puterea SpirituluiS-a lansat monografia părintelui Gheorghe NemeșTiberiu Tudor – poesisIoan Miclău-Gepianu: versuriDorel Schor – Testul de sinceritateTitlul de Poet Al Capitalei Istorice A României din partea Primăriei Iași pentru Angela FurtunăGalina Martea – „Constelaţii Diamantine” – calitate şi valoare în cultura naţională românăSeminar de pian la patru mâini pentru pianiștii din Germania coordonat de prof. dr. Corina Ungureanu-KissVarga Istvan Attila – versuriLia Ruse – versuriDorel Schor – schițe130 de ani de la stingerea din viață a Veronicăi Micle

Ion Măzăreanu: Canal Dunăre – Marea Neagră

 

Vavila Popovici între ,,ultima piruetă” şi ,,nopţi albe” – convorbiri cu Emilia Țuțuianu

La aniversare vă doresc La mulți ani cu sănătate, liniște și pace![flickr_set id="72157692722717925"]

Un covor de frunze arămii foşneşte sub paşii noştri întomnaţi. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar şi ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibraţie epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în fiinţa mea dorinţa de a purta un dialog cu autoarea acestei cărţii. Mai întâi a fost frumuseţea acestui titlu, ludic şi grav totodată. Lumea spectacolului şi ideea lumii ca dans m-au atras mereu, cu o forţă căreia nu am ştiut cum să îi rezist. Asociam această lume cu cea sugerată de un alt titlu, de poem de astă dată, care m-a emoţionat: Piticul din cafea. În plus, încă de acum doi ani, pe adresa redacţiei revistei romaşcane Melidonium poposeau mailuri cu texte purtând semnătura scriitoarei care ne trimitea gânduri, pagini şi articole de departe, din Statele Unite, unde locuieşte acum. Încet, timpul a statornicit o fructuoasă şi benefică colaboratore cu revista din vechiul târg medieval al Moldovei. Citindu-i cu atenţie eseurile, am remarcat o constantă umanistă şi clasică în tot ceea ce primeam la redacţie. Scriitoarea are o încredere nezdruncinată în tot ceea ce durează, în efortul omului ca fiinţă creatoare, ordonatoare. Actul cultural reprezintă pentru acest scriitor o formă de rostuire a individului, dar şi a unui neam. Scrierile sale propun cititorului un univers special şi spontaneitatea creatoare ce poartă amprenta specifică celor care au scris în exil. Read the rest of this entry »

Ștefan Dumitrescu – Caragiale și Dumnezeu

Poemul este o meditație amară, profundă, plină de un umor dulce amestecat cu o melancolie amară asupra istoriei neamului nostru, asupra metehnelor și defectelor poporului român, care nu a învățat nimic din tragediile prin care a trecut. De aceea Dumnezeu și sfântul Petre încercând să îl salveze prin corijare își pun întrebarea dacă poporul român poate fi salvat. Poemul „CARAGIALE ȘI DUMNEZEU” ne pune tuturor întrebarea, se poate poporul român schimba, poate el fi schimbat ? Se poate salva poporul român în istorie ?

CARAGIALE ŞI DUMNEZEU

Ia du-te Sfinte Petre şi vezi ce mai e pe pământ,

I-a zis Dumnezeu,

Ce mai fac noroadele mele

Pentru că aud prea multe jelete şi ţipete, şi mai mult decât toate,

mă asurzeşte zăngănitul de arme.

I-auzi ce bubuie tunurile, şi ce mai plâng bietele mame şi bieţii copilaşi!

Vezi ce mai fac popoarele ălea, Read the rest of this entry »

Dragoş G. UNGUREANU: Se împlinesc 100 de ani de la moartea marelui scriitor George Coşbuc

COSBUC George x

George Coşbuc (1866 – 1918) poet din Transilvania născut la Hordou. A absolvit liceul din Bistriţa-Năsăud şi studiile academice la Facultatea de Filosofie şi Litere din Cluj. Publică la revista Tribuna din Sibiu, la revista Convorbiri literare din Iaşi şi la revistele Viaţa literară, Vatra, Foaie interesantă, Semănătorul, Scena, Flacăra din Bucureşti.

Temele lui sunt iubirea, natura, evenimente din viaţa satului, revolta socială şi Războiul de Independenţă. La 15 ani scrie prima poezie „Pe o foaie pedagogică din Ardeal” care s-a pierdut între timp. Scrierile lui sunt cu substanţă şi nobleţe, fără a se mândri, însă spunea că „poeziile mele le compun cântându-le” fiind un visător deja din tinereţe. Cel mai cunoscut volum de poezii este Balade şi Idile (1893) scris în opt ediţii, dar şi poeziile scrise la Revista Vatra: Fata mamei, Mama, Iarna pe uliţă, Pe deal, care au fost introduse ulterior în manualele şcolare. A făcut parte din colectivul scriitorilor pentru manuale şcolare „Carte de citire pentru clasa a III –a urbana”. Prima sa poezie de marcă a fost Nunta Zamfirei care are 26 de strofe, scrisă în anul 1889 după răscoalele ţărăneşti. Cu un an mai târziu se mută definitiv la Bucureşti. Read the rest of this entry »

Vasile Menzel

[flickr_set id="72157691940077204"]

Nicolae Vălăreanu Sârbu – poeme

poza-Valareanu

Ce cred şi nu cred

Nu mă deschide să vezi cum sunt,
de ce strig prin cuvinte
de mi se pierde suflul,
mă lasă între ce cred şi nu cred
din tot ce mi se spune
până mă vindec de răutăţile înghiţite cu totul.

Încep să mă prind cu funii de cer
fără să muşc din fructele mâniei,
caut drumurile care trec prin anotimpuri,
să nu hoinăresc degeaba prin lume
ci să-mi pun piatra de hotar
dincolo de orizontul ştiut de hoţi
unde pot dormi liniştit
cu amintiri cu tot. Read the rest of this entry »

George PETROVAI – Ce bine o duc aleşii răi !

PETROVAI-George2X-wb

Cu mii de ani în urmă, înţelepţii antici chinezi şi greci erau intens preocupaţi de partea aplicativă a filosofiei sau arta de-a trăi, potrivit definiţiei aristotelice: „Filosofia este arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor”. Astfel, nu numai că aproape toţi marii gânditori chinezi, începând cu Confucius şi faimosul său umanism, erau de acord că a guverna înseamnă a rectifica, prin rectificare înţelegând aplicarea de către cârmuitori a celor mai juste forme politice în folosul tuturor supuşilor, dar Meng Zi (Mencius), cel mai de seamă discipol al Maestrului, încă de-atunci (secolul IV î.e.n.) se declara adversar înverşunat al despotismului şi pleda cu curaj pentru deplina egalitate a membrilor unei comunităţi, având convingerea cu două mii de ani înaintea lui Jean-Jacques Rousseau că toţi oamenii sunt buni de la natură şi că societatea îi corupe. Read the rest of this entry »

Corina Ligia PĂTRAŞCU – POEME

PATRASCU Ligia Corina

VISUL

fugeau lumile dintr-o secundă
mâna dreapta a Domnului răsfira iţe
într-un război din care se ivea
un covor fermecat multicolor
multicelular şi multidimensional
pe care am urcat să te caut…

au ţâşnit luminile printre
coastele pământului
împărtăşindu-mă apoi
m-au întors în mână stângă Read the rest of this entry »

Irina Lucia Mihalca – poesis

irina_lucia

Cea mai frumoasă carte

Eliberat de tot şi de toate,
gândul
străbate universul,
auzit eşti, totul se imprimă.

Pe litere, pe silabe,
cu fiecare vers,
din filă în filă
şi printre rânduri ai s-o citeşti.
O carte mereu nouă, nesfârşită!
Prin fiecare gând, prin fiecare trăire
o cauţi şi-o regăseşti. Read the rest of this entry »

Georgeta BLENDEA- ZAMFIR: Mărgăritare de recunostinţă, pentru poezia Corinei Ligia Pătraşcu

PATRASCU CL - VAND ROCHIE DE MIREASA cop

Înfiorat Universul declară: „Ars poetica’, sugestivei intarsieri de elemente sensibile strecurate în versurile Corinei Ligia Pătraşcu. Paradox metaforic de la alfa la omega, de la bine la rău, poezia include idei îmbrăcate într-o haină halucinant de sugestivă. Alternanţele ţâşnesc în aria strălucită. Optzecistă dar mult îmbogăţită ultramodern în linia poeţilor contemporani îmbrăţişaţi de nemuritoarea metaforă, poeta surclasează linia creaţiei actuale: „din săbii de foc se preling rubine”. Rubinele în sângeriul roşului se nasc în fiecare vers al volumului: „Vând rochie de mireasă”. Simbolul ochilor de păun devoalează impresionanta sensibilitate a poetei, fascinată de splendori. Read the rest of this entry »

Constantin Enianu: Poesis

Enianu

gândul frumos

prin vina nașterii invoc poezie
sperând că m-alină trăiri fericite
în jur e-ntuneric în sus fantezie
iar jos dor anteice norme slujite
am vină apoi că iubesc prea adânc
și preanaltul răpit de neștire
prin stropi de lumină din ochii de țânc
am vină apoi c-amintesc de iubire
stau jos unindu-mi gândirea cu corpul
ce sus se deșteaptă chiar de nu știe
și-apar precum zeul când greu este hopul
spre partea cerută de mâna cea vie
căci viața rămâne în gândul frumos
prin trupul cu viață de sus până jos Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: Când „lacrima se face floare și împodobește amintirile”

[flickr_set id="72157665074054458"]

Un om, o viaţă

Plecarea dintre noi a doamnei Aspazia Petrescu, poetă şi scriitoare – n. 09.12.1923, Cotul Ostriţei, Cernăuţi – d.23.01.2018, Roman, Neamţ – a declanşat în sufletul meu o tristă dar duioasă şi nostalgică aducere aminte: povestiri depănate, la ceas de seară, cu 2 ani în urmă. Doream atunci să cunosc personalitatea profesorului Ilie Alexandru Barbu Petrescu, soţul domniei sale, cel care a format prima generaţie de contabili la Roman, ca profesor la Catedra de Ştiinţe comerciale (contabilitate) predând la acest liceu din 20 noiembrie 1936 până la 20 martie 1949, când sub sistemul comunist liceul se desfiinţează.
În acest interval de timp îşi exercită cu competenţă şi pasiune profesia. Amintiri duioase, ascunse într-un colțișor al sufletului său, greu încercat se derulau în fața mea prin cuvintele șoptite de doamna Aspazia Petrescu, soția sa.
Nu eram pentru prima dată în dialog cu doamna Aspazia Petrescu. În anul 2006 editasem volumul-document Starţun între temniţă şi vecie, autor Victor Leahul, născut în comuna Cotul Ostriţei, Cernăuţi, victimă a închisorilor comuniste din România, emigrat în SUA, unde a decedat în anul 2004. Această rudă, foarte apropiată de familiei Petrescu, a lăsat în urma sa un volum-mărturie despre tragediile petrecute în temnițele comuniste.
Atmosfera caldă, aş putea spune solară, pe care o declanşa apropierea de doamna Petrescu este încă vie în sufletul meu. Personalitatea sa m-a fascinat. Vocea caldă, prietenoasă genera în sufletul interlocutorului un respect peste care nu puteai trece.
Când povestea despre viaţa soţului său, ochii i se umezeau şi vocea cobora trist… Amintirile erau durere şi viaţă, iar prezentul… o altă durere! Read the rest of this entry »

Dorina Stoica: O poezie furată și atribuită părintelui Arsenie Boca – “Îți mulțumesc Doamne”

Dorina Stoica

Un om cu adevărat credincios, care cunoaște legile divine, le va respecta, nu se va atinge de ceva ce nu-i aparține și nici nu va minți ori depune mărturie mincinoasă pentru nimic, chiar dacă scopul ar fi unul bun.
Fără a incrimina în mod expres pe cineva anume, o să vă relatez povestea aproape incredibilă a poeziei “Îți mulțumesc Doamne”, pe care am scris-o într-o binecuvântată zi din vara anului 2009, mai precis în prima parte a lunii august, înainte de sărbătoarea Schimbarea la Față Domnului, în Postul Adormirea Maicii Domnului. A fost o perioadă când Harul divin s-a manifestat prin transformarea rugăciunilor pe care le rosteam în diferite perioade ale zilei, în poezii și a poeziilor în rugăciuni, drept pentru care am dat numele cărții în care am publicat în 2010 și această poezie, “De la poezie la rugăciune”, având datele de identificare după cum urmează (Editura Sfera Bârlad, 2010 ISBN 978-973-1771-56-4 // 821. 135. 1-141// ediția a 2-a revăzută /63 pag conform descrierii CIP a Bibliotecii Naționale a României – tipărită la SC Impex SRL Bârlad, str str C. Hamangiu nr 15 fax 0235 415 669) Poezia se află în carte la pagina 31.
În anul 2009 abia începusem să folosesc internetul. Eram activă doar pe site-ul creștin ortodox.ro, unde administratorul, de la vremea aceea mi-a permis să postez la Colaboratori și mi-a acordat cu timpul titlul de senior-editor, (din august 2009 până în august 2012). Pentru prima oară poezia a fost publicată aici, pe 8 septembrie 2009. (https://www.crestinortodox.ro/poezie-ortodoxa/iti-multumesc-doamne-96720.html) și poate fi citită și acum. Iată poezia: Read the rest of this entry »

Adina Lozinschi: Ada-Kaleh – istorie, legendă, sau vis?

[flickr_set id="72157691886432204"]

Mulți oameni au auzit povestea insulei Ada-Kaleh, dar puțini știu detalii despre minunata lume ascunsă, de sub ape.
Astăzi Ada-Kaleh trăiește doar în lacrimile și amintirile celor nevoiți să plece din acel spațiu luxuriant și învăluit în legendă. Un paradis turcesc pierdut.
Expresia „Ada-Kaleh” în limba turcă înseamnă „Insula-fortăreață”. Era, într-adevăr o insulă care se găsea în mijlocul Dunării, la circa 3 km în aval de Orșova, având o lungime de 1,7 km și o lățime de numai 500 de metri. Era populată de 600 de turci.
Pe vremuri, insula Ada-Kaleh era pentru locuitorii din regiune un punct turistic îndrăgit, datorită prețurilor scăzute la cumpărarea delicateselor turcești, bijuteriilor și tutunului. Mai târziu, am aflat că mărfurile de pe insulă erau scutite de impozit. Totodată insula era renumită pentru cultivarea trandafirilor din care localnicii obțineau uleiul și parfumul de trandafir. Atât clima preponderent mediteraneană, cât și umiditatea permiteau dezvoltarea unei vegetații bogate pe tot parcursul anului. Read the rest of this entry »

George Petrovai – Suntem cum ceilalți ne percep?

Cu excepțiile care întăresc regula (indivizi șterși și/sau cenușii), cam tot omul, grație însușirilor fundamental-native de ordin fizic (trăsăturile feței, culoarea pielii, înălțime, greutate, robustețe sau – dimpotrivă – fragilitate) și, mai ales, de ordin moral-spiritual (caracter exploziv sau echilibrat, flegmatic sau meditativ, superficial și îndrăzneț sau profund și sfielnic), cam tot omul, deci, este o entitate, respectiv o existență distinctă. Asta înseamnă că pe tot parcursul vieții sale (prin viața obișnuită trebuie să înțelegem necontenitele raporturi, deseori conflictuale, cu Atotputernicul, cu forțele impasibile ale naturii și cu nestatornicia semenilor), omul nu doar că va căuta, conștient sau inconștient, să-și conserve zestrea genetică și în acest chip să rămână el însuși (precum sună îndemnul eminescian din Glossă: „Tu așază-te deoparte,/ Regăsindu-te pe tine,/ Când cu zgomote deșarte/ Vreme trece, vreme vine”), ci va face tot ce-i stă în putință ca prin bogăție, faimă și putere să nu mai fie el însuși, știut fiind faptul că lumea încearcă permanent să ne facă altfel de cum suntem (cică ăsta-i chichirezul evoluției sociale) și că-și atinge perversul scop prin acele zorzoane exterioare pe care tot mai mulți oameni le consideră supremul rost al existenței noastre pe pământ. Read the rest of this entry »

José Eduardo Degrazia, Brazilia – Copacul se înalță în vânt

pentru Germain Droogenbroodt

Fotografie Germain Droogenbroodt, Kyoto, 2017

Ne n-ar fi vânt, nimic n-ar fi copacul,
nu-s sigur nici măcar de-ar exista
de nu i-ar insufla vântul un tremur.

Copacul întrupând fără-ncetare
Imagine, vers, poză, filă scrisă,
nu numai trunchi, sau rădăcini, sau legănare,
cu propria lui sevă se hrănește
din lemnul care poate cădea pradă focului, și din vântul
ce-l poate frânge ades prin viforiri în noapte. Read the rest of this entry »

Mariana Gurza: Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul

coperta anna nora rotaru

Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul. Prin pictură, și-a creionat veșnicia. Volumul de poezie și culoare ,,Ut pictura poesis”, reprezintă un moment de maturitate în creația autoarei, îngemănând versul cu pictura. Un titlu sugestiv, chiar provocator, ce obligă la meditație, la tratarea cu atenție a unui volum complex.
Ut pictura poesis este o expresie latină care înseamnă literalmente ,,așa cum este pictura așa este poezia”, o declarație ce o întâlnim în Ars Poetica de la Horace. Poezia seamănă cu pictura. Cele 38 picturi pe pânză și cele 12 picturi pe piatră, ale Annei Nora Rotaru, vă vor captiva. Așa cum poezia autoarei într-un sens mai larg, ,,textele imaginative”, merită toată atenția. Read the rest of this entry »

Mugurel Pușcaș – Alaiul domnesc

Se-aud caleşti plecând din Iaşi spre Milcov,
Clopote bat în vechiul Bucureşti,
Alai domnesc aduce izbăvire
Meleagurilor sfinte româneşti. Read the rest of this entry »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina Lucia Mihalca

Ca visul din vis…

Pe treptele gândului îţi derulezi viaţa de la înălţime,
ca pe un peisaj privit de la distanţă,
proiectând lumina reflectoarelor.
În mişcare e totul. Lumină, întuneric şi culori.
Îţi croieşti propriul drum.

Laşi cuvintele să se aşeze,
elogiu adus necunoscutului.
Un strigăt, o chemare printr-un fir de legatură
între viaţă şi neviaţă, între vis şi nevis,
între trup, inimă şi gândire,
între lumi nepătrunse
oricui, oricând, oriunde. Read the rest of this entry »

Olguța Trifan – versuri

olguta_trifan

Rondelul secretului vieții

Când ramura verde codru-ndeseşte
Şi vântul pătrunde cu mult mai discret,
Viaţa triumfă şi-n lume domneşte,
Cântând partitura naturii concret.

Pomul dă roade, pe om îl hrăneşte
Şi nu va simţi, cândva, vreun regret,
Când ramura verde codru-ndeseşte
Şi vântul pătrunde cu mult mai discret. Read the rest of this entry »

Mărturisitoarea Aspazia Oţel Petrescu, femeia care și-a jertfit 14 ani în temnițele comuniste, a plecat la Domnul

aspazia otel petrescu

Pe 9 decembrie 2017, în anul dedicat Apărătorilor Ortodoxiei în temnițele comuniste, Aspazia Oțel Petrescu a împlinit 94 de ani. Astăzi, (23 ianuarie 2018) Aspazia Oțel Petrescu a plecat să se odihnească în brațele Domnului.

Aspazia Oţel Petrescu s-a născut la 9 decembrie 1923 în comuna Cotul Ostriţei, Ucraina de astăzi. A fost primul dintre cei doi copii ai învăţătorilor Ioan şi Maria Oţel. A urmat cursurile primare la şcoala din comuna Ghizdiţa (Fântânele). A fost înscrisă la Liceul din Bălţi și retrasă după un trimestru, pe caz de boală. Între 1936-1940 a urmat cursurile la Liceul ortodox de fete „Elena Doamna” din Cernăuţi. În frământările anului 1940 a pierdut din nou un an şcolar. În 1941 a reluat cursurile la acelaşi liceu, recuperând anul pierdut şi urmând regulat clasa a 5-a şi, în particular, concomitent, clasa a 6-a. Și-a ajuns din urmă generaţia în clasa a 7-a. La 18 martie 1944 a întrerupt şcoala, luând calea refugiului. Bacalaureatul l-a dat la Orăştie, în 1944, sub bombardamente. Read the rest of this entry »

Nicolae Baltescu: O, Dacie, Țară de Dor

baltatescu

Stăpânind arta războiului, înfruntai stăpânirea şi puterea,
Încercai să culegi lauri, pentru Patrie şi Libertate.
Posedând arta păcii, te-ai ales cu prea multul respect de străini –
O, Dacie Străbună!

Având esenţa vitejiei, curajului, dreptăţii, zestrea
Cea mare, cinstea părinţilor, înjugaseşi la desişul anilor
Gustul Materiei, cunună sieşi povară, făcându-te sclav.
O, Dac din Timpuri! Read the rest of this entry »

Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu: Celesta

Ziua Internațională a Victimelor Holocaustului

AFIS FINAL ZIUA INTERNATIONALA HOLOCAUST 2018

Consiliul Județean Suceava și Biblioteca Bucovinei “I.G.Sbiera” organizează vineri, 26 ianuarie 2018, 12h., în Sala de Arte a Bibliotecii Bucovinei, o Conferință dedicată Zilei Internaționale a Victimelor Holocaustului și susținută de scriitoarea Angela Furtună. Moderator, istoricul Gabriel- Gheorghe Cărăbuș.
Filme BBC și DW despre istoria și mărturiile de la Auschwitz – Birkenau vor putea fi vizionate la final, precum și o mini-expoziție de carte la temă.

Conferința Angelei Furtună va avea două secțiuni:
I. Supraviețuitori ai Holocaustului, prin Artă și Adevăr. Din Bucovina, în marea literatură a lumii: Norman Manea, Paul Celan, Arnold Daghani, Aharon Appelfeld, Rose Ausländer.
II. Mari români la Yad Vashem (Memorialul Holocaustului de la Ierusalim). Respect și omenie pentru oameni de omenie de ieri – modele și punți de legătură între popoarele de azi. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Place Pigalle

  • Vai, ce neplăcut mi-a fost în Place Pigalle, îmi spune domnul Oiţerman, tocmai revenit dintr-o deplasare la Paris. Am trecut într-o duminică pe la Moulin Rouge şi tocmai vroiam să-i arăt soţiei celebrul Montmartre, când ne-am trezit, fără să ne dăm seama, în inima catierului fierbinte.
    Domnule, nu vreau să exagerez, dar nu poţi să faci doi paşi acolo fără să te agaţe o cocotă, nu poţi înainta zece metri fără ca vreun coccinel să nu te atragă într-un gang. La fiecare colţ te şochează reclama unui cinematograf unde rulează toată ziua şi noaptea filme porno, sau se deschide perdeaua unui sex shop, sau se întredeschide uşa unui stabiliment dubios, te frapează vitrina unui teatru cu piese impertinente, sau un local de striptese cu femei în pielea goală, sau un bar dubios cu figuri de pe alte planete… Detracaţi şi dezaxaţi, Read the rest of this entry »

Ion Ionescu Bucovu: Baudelaire – la încrucişarea drumurilor dintre romantism, parnasianism şi simbolism

Într-o scrisoare plină de deznădejde că i se refuza tipărirea ediţiei a treia din Les Fleors du Mal, Baudelaire îşi dezvăluise natura ireversibil divergentă faţă de sine, mărturisindu-şi astfel sfâşierea intimă din care-i răsărise opera: …în acestă carte atroce mi-am pus toată inima, toată duioşia, întreaga mea religie –travestită- întreaga mea ură…

Cine a fost acest copil teribil al noii poezii? Legenda vieţii lui i-a acoperit mult timp opera. La 4 februarie 1866 se prăbuşeşte pe podeaua bisericii Saint- Loup din Namur pe care o vizita cu un grup de prieteni. Dă primele semen de afazie şi hemiplegie. La numai 47 de ani, la 31 august 1867, albit şi calcinat, imobilizat de peste un an la pat de paralizia unei jumătăţi a corpului, Charles Baudelaire murea într-un spital parizian părăsit de toţi. De pe urma lui rămânea o biografie grea şi o operă necunoscută. Un şcolar neascultător, eliminat din liceul Louis le Grand, cu o tinereţe dezordonată, trimis în Indii, pedepsit de părinţi, un excentric măscărici dornic de aventură, petrecăreţ în prezenţa femeilor de culoare, pus sub tutelă judecătorească, azvârlit înpublicistică, boem irecuperabil, citind din versurile sale la cerere în fumul gros al cafenelelor pariziene, versuri botezate mai târziu de un obscur Hippolyte Babou,în Les Fleurs du Mal. Read the rest of this entry »

Lia Ruse – Sărbătorind Mica Unire

Şi,..cu dor te iubesc,..te respect cântător,
Te slăvesc în genunchi , chiar pe albul de nea,
La ie, pe mijloc, îmi pun steag tricolor
Şi te-ador fastuos ţara mea…
Te învăţ căutând în istorii străvechi,
În imagini subţiri, desenându-te lin
Dintr-o hartă de rând, de prin cărţile vechi,
Cu emoţii trag în creion conturu-ţi fin!
A unit, două ţinuturi, Cuza Vodă Read the rest of this entry »

Ion Ionescu Bucovu – Nunta însângerată

1944, ţin minte ca azi. Era o zi de toamnă. În sat nuntă mare. Se căsătoriseră doi tineri vecini cu casa noastră. Orchestră de la Roşiori, cu Nicu Ţăranu la saxofon. Deşi era toamnă, soarele încă mai avea putere. Pe mireasă o cunoşteam. Era tare frumoasă. Avea codiţe blonde pe spate şi ochi de cicoare. Mergea legănându-se ca o trestie. Parcă visa. Era mereu absentă. Acum, îmbrăcată mireasă, ai fi zis că e o fată din poveste , un fel de Ileană Cosânzeană coborâtă printre noi. Nunta era în toi. Tinerii jucau şi chiuiau, cei bătrâni se uitau pe margine. Vine Milea, şeful de post, speriat şi strigă:
-Atenţiuneeee! Trec avioanele americane spre Bucureşti, închideţi orice activitate şi la tranşeeee!
Tranşeele erau în curtea Postului de Jandarmi. Erau nişte gropi mari în zig-zaguri săpate de cei de la premilitară, unde se pitea lumea de frica bombardamentelor. Dintrodată lumea s-a împrăştiat ca potârnichile peste tot, orchestra a tăcut. A început să se audă sunetul înfundat al păsăretului de oţel, întâi mai depărtat, apoi din ce în ce mai apropiat. Veneau trei câte trei, ca nişte cocori rătăciţi, şi la noi deobicei lăsau numai beteală şi butoaie goale în care ţinuseră combustibilul. Rar de tot le mai scăpa câte-o bombă, cum a fost cea de la Pisicarul sau din marginea satului Betegi. În mijlocul urletelor s-au auzit şi câteva împuşcături de armă înfundate. Read the rest of this entry »

Nicolae Baltescu: Dor

baltatescu

Şi nici astăzi dorul nu poate să-uite
Acel Tărâm, splendid ţinut în flori…
Fără paragini
O, mi-e atât de dor,
de voi Ființe Luminoase
de Graiul Vostru dulce în imagini…

Adesea mă visez,
Acolo printre Voi,

Și dorul-zbucium
de Târâmul Splendid

Mă frâmântă și nu trece… Read the rest of this entry »

Mugurel Puşcaş: Poesis

mugurel

Iarnă, Ianuar

Iarnă ce plimbi talazuri
De zăpadă prin sufletul meu…
Deşartă ochiul-fulg
Peste secundele clipei.
Adumbreşte-mi străfundul minţii
Cu buze de amintiri
Albastre.
Troieneşte-mi tâmplele cu mângâieri
De iubită căruntă. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Sorel Etrog, un artist polivalent

[flickr_set id="72157668752842179"]

Sorel Etrog este considerat unul din cei mai reprezentativi sculptori ai Canadei, poate chiar cel mai cunoscut.
El şi-a cucerit recunoaşterea internaţională prin lucrările sale de artă modernă nu numai în sculptură, ci şi în pictură
şi scenografie, remarcându-se ca scriitor şi filosof, ilustrator, artist polivalent şi total. Etrog s-a născut la Iaşi, a emigrat la o
vârstă fragedă în Israel şi pentru că a vădit talent şi atracţie pentru artele vizuale, a studiat la un institut de pictură şi
sculptură din Tel Aviv. Read the rest of this entry »

Constantin Bîrjoveanu: Sunt unii oameni…

Barjoveanu

Sunt unii oameni care n-ar trebui să moară,
Căci au trecut prin viață atâta de frumos…
Azi ne-ntrebăm cu lacrimi cum poate să dispară
Iubirea, bunătatea, un suflet luminos?…

Priviți-l! E al nostru! Îl știe-o lume-ntreagă
L-am cunoscut prin versuri, prin zâmbet și pictură,
Și vorba lui de tată ne este-așa de dragă
Iubirea împărțind-o la toți fără măsură… Read the rest of this entry »

Virgil Răzeșu – Vreau și eu o rublă

[flickr_set id="72157668732815509"]

Vreau o rublă !
Nu, nu-mi spuneți că m-am prostit, că mi-am pierdut uzul rațiunii, că nu pot să nu am un dinte împotriva rușilor (foști sovietici), că doar ei ne-au sechestrat tezaurul, că au sfâșiat hălci mari din trupul țării, că ne-au adus … holera aia (sau ce-o fi fost) roșie pe cap, că abia am scăpat de ei, că se uită chiorâș la noi că ne-am dat cu Europa și ne amenință cu războiul și mai câte nu s-ar putea spune despre vecinii noștri de care ne des-parte tot o prietenă de aceeași spiță, precum Ucraina. Read the rest of this entry »

Virgil Răzeșu – Bucurați-vă, români ! Puneți-vă poalele în cap !

Impietate ! Atentat la bunul simț !
Aflăm, din presa locală și centrală, că de Ziua Culturii Naționale și a poetului național, la Botoșani, a avut loc Gala Premiului Național de Poezie, ediția 27.
Nu comentez reușitele și nereușitele evenimentului, după cât se pare, un mix puțin fericit dar, foarte probabil, profitabil pentru unii. Nu și pentru memoria lui Eminescu și pentru cei care-l prețuiesc.
Mă limitez să salut nașterea unei noi stele pe firmamentul poeziei naționale, în persoana Medeei Iancu, vedeta galei, etichetată poetă și variantă cu fustă a lui Emil Brumaru. Ea a fost premiată pentru volumul ”Delacroix este tabu – Suita românească”, dedicat (conform unor voci docte), unor versuri cu conținut pornografic și feminist. Adică exact ce lipsește literaturii noastre pentru a pătrunde, și mai și, în patrimoniul cultural universal.
Ar fi nepotrivit să nu fac parte cititorului nemțean de poemul-mesaj oferit publicului botoșănean și nu numai, cu mențiunea că nu știu dacă făcea parte din volumul premiat sau era un supliment : Read the rest of this entry »

George Petrovai – Trei cabinete într-un an pentru programul dragnian

Politica postdecembristă are nebănuite resurse să-i surprindă pe străini și să-i aducă la disperare pe acei români rămași în țară, ai căror creieri încă n-au fost spălați cu lăturile propagandei oficiale: ba Ion Ilici Iliescu le mulțumește ciomăgarilor chemați de el pentru criminalul ajutor al acestora la apărarea (sic!) democrației originale, ba guvernatorul Băncii naționale face zeci de ani jocul străinilor și taman pentru asta nicio cârmuire nu se atinge de ipochimenul pensionar și putred de bogat, ba un premier de haram decretează că toată industria românească este un morman de fiare vechi și procedează în consecință, politica lui fățiș antinațională fiind apoi urmată de absolut toate guvernele postdecembriste, ba tâlharii cu ștaif încearcă să-și curețe trecutul doldora de păcate prin legi anume întocmite, astfel încât să creeze impresia că sunt nu doar de neînlocuit, ci de-a binelea providențiali pentru prezentul și viitorul acestei țări crucificate de ei și fârtații lor.
Politica pesedisto-aldistă se remarcă prin aceea că ține morțiș să implementeze „la virgulă” fantezistul program dragnian (alții sunt autorii, Dragnea-i doar inspiratorul și dirijorul) și prin neputința înfăptuirii lui la nivelul și în ritmul promis de marele sforar teleormănean, motiv pentru care ea începe noul an de cârmuire năucitoare cu un alt guvern (al treilea în doar un an). De data asta se poate spune că unul Read the rest of this entry »