Mugurel Pușcaș – Dor de dor

Mugurel Puscas

Mi-e dor de dor… De-un dor nebun,
Zglobiu ca zborul de lăstun,
De tremur lin, de vremuri vii,
De chipul tău… Fără să ştii!…

Dor de amoruri vechi sau noi,
Femeia clipei sau de-apoi,
Prea cunoscută sau străină,
Strivind a vremii ghilotină. (mai mult…)

Eugen Dorcescu – Un Panteon estetico-agapaic*

Eugen_Dorcescu

Înalt Prea Sfinția Voastră, Părinte Mitropolit Ioan,

Prea-onorate Părinte Vicar, dr. Ionel Popescu,

Onorați Părinți,

Respectate autorități locale,

Stimate doamne,

Domnilor,

Sunt fericit să pot vorbi, din nou, astăzi, în această nobilă incintă, în acest spațiu sacru, saturat de artă și de duh, în acest moment unic, cu acest prilej sărbătoresc. Da, mare este, sau ar trebui să fie, bucuria noastră! Fiindcă prăznuim, iarăși, cum ne-am deprins a prăznui, de ani buni, în acest loc, biruința valorii, a amintirii, a spiritului asupra neantului, uitării și morții. (mai mult…)

Vavila Popovici – „Împăcarea cu lumea”

Nu e nimic mai imoral decât să apari ca om de treabă, tocmai atunci când ești necinstit.” – Cicero

Constantin Noica (1909-1987) filozof, eseist, publicist și scriitor român, a rămas în conștiința noastră ca un mare pedagog al culturii și un formator de caractere în spiritul autentic al valorilor morale. În cartea „Eseuri de Duminică”, Constantin Noica intitulează un capitol „Împăcare cu lumea”. În el am găsit o frază care mi-a trezit interes: „Te miri, chiar, cum de nu s-a scris până acum o filozofie a regăsirii, un sistem, atent gândit și subtil, prin care să ni se explice cum se face trecerea de la prospețime la putreziciune…”.
Deci sinusoida vieții de care am vorbit de multe ori în eseurile mele, ar avea reprezentarea în calitatea de prospețime și acea stare de descompunerea morală. Din păcate ne aflăm în partea de jos a sinusoidei, cea de descompunere morală. Mai jos nu cred că se mai poate. Ar însemna distrugere completă, fără perspectiva unei revigorări. De la omul frumos pe care au încercat a-l realiza strămoșii noștri, am ajuns brusc sau pe îndelete – spun unii – la omul urât al zilelor noastre. Degradarea este evidentă în special în politica noastră, și a pretinde moralitate politicii de la oameni imorali care ocupă funcții în straturile politicii, este absurd. Moralitatea politică nu poate exista atâta timp cât există imoralitatea individuală. Oamenii morali, culți, inteligenți, sunt dați la o parte, sunt persiflați, sensibilitatea lor este lovită cu vorbe dure, insultătoare, cu comportament grobian. (mai mult…)

Virgil Răzeșu – Poveste adevărată

Virgil Razesu

Minuni în vremea noastră,
nu văz a se mai face. Grigore Alexandrescu

Farmecul poveştilor nu mai trebuie argumentat.
Când ele se petrec sub ochii noştri, capătă o nuanţă de duioşie, sunt primite cu întreg sufletul şi ne bucurăm că sunt posibile.
Povestea pe care o împărtăşesc cititorului nu este una oarecare şi nici întâmplătoare. Am aflat de curând despre ea şi am fost, împreună cu alţii, martor al unora dintre semnele cu care a fost scrisă. Ea începe în anul 1985, şi ca orice poveste, nu are şi nu va avea sfârşit, în veci. Bucuroşi cei ce o vor afla şi spune şi altora ori, poate, cine ştie, vor trăi şi ei o poveste aidoma.
A fost odată… un adolescent obişnuit, care aparţinea unei familii obişnuite şi se pregătea pentru o viaţă la fel de obişnuită. Ce era şi este neobişnuit în toată plămada sa este ţesătura, fibra densă şi neperisabilă din care este alcătuit şi care se numeşte… iubire.
Iubirea îi defineşte întreaga viaţă. O spune limpede, simplu, fără zorzoane: m-am născut să iubesc, nu să urăsc! Iubirea nu lipseşte din nici o propoziţie rostită de el, din nici o răsuflare sau bătaie de inimă, din nici un gând sau gest. A trăit-o, din ea a făcut parte tuturor celor cu care a venit în contact, şi la vremea întoarcerii către trecut dar gândind viitorul, a hotărât să lase ceva în urmă, pentru cei ce vor veni. (mai mult…)

Eugen Dorcescu despre poezia lui Vasile Barbu

Poezia lui Vasile Barbu (Crucea lui a fi, Selecție și ediție de Ileana Roman, Postfață de Florian Copcea, Editura Prier, Drobeta Tr. Severin, 2015), excelent comentată de Victor Rusu (Poezia lui Vasile Barbu, Editura Ștef, Drobeta Turnu Severin, 2016, unde se dă și o listă a referințelor), această litanie, accesibilă, în aparență, colocvială chiar, binevoitoare, oricum, cu cititorul, căruia eul liric i se confesează, pare-se, fără prea multe rețineri, ca unui partener de bucurie și suferință, ca unui confrate în ale scrisului, ca unui frate în ale vieții; această poezie, așadar, generoasă și încărcată de căldura mărturisirii, este, în fond, misterioasă și profundă, păzindu-și cu grijă adevărul adânc, adevărul cvasipecetluit al Sinelui: comoară ascunsă, miez al ființei, diamantin și, de fapt, inefabil.

De altfel, adevărul acela ultim, ireductibil, spre care eul liric înaintează purtând pe umeri, cum ne spune titlul volumului, Crucea lui a fi, nici nu are un nume specific, el fiind o substanță duală, intens tensionată, sinteză inexprimabilă a două contrarii absolute: suferința și fericirea, forțe de neîmpăcat în viziunea comună. (mai mult…)

Liana Botticelli – versuri

Autoare a mai multor volume de poeme, și coordonatoarea unor antologii poetice, sub egida ziarului L’ATTUALITA din Roma, pictoriță ,care , din întâmplare poartă numele marelui renascentist, a fost oaspete al României, la Timișoara , împreună cu un grup de alți pictori semnând o expozițiedar prezentând și o carte de versuri. Am ales pentru acest gen de întâlnire literară, poezia care într-o traducere liberă s-ar intitula,”Simțămintele vieții”.

I sentieri della vitta
Quando il dolor latente/bate nella mia mente
E inutile pensar alle cose belle
Se intorno a te esiste labbandono
E pure dal mio ventre usciti
Questi miei figli amati e adorati
Nella mia vita fatta di lavoro
Tanto ho donato ,a parenti e amici
Mi sento un formicaio , vi attingon tutti
Lasciando gli escdrementi nel mio cuore
Soltanto il vizio del denaro,
impera nei loro avidi cuori. (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – versuri

Irina Lucia Mihalca

Să ascultăm cântecul din adâncuri

Luţziafiru di dzuâ şhi’di noapti,
un primitu eshţzâ cu pirpirunji aroşhii,
şhi njirli, şhi limunii, şhi pirâ, tuti di anvârliga! *

Somnul minţii nu are un scop,
un zbor peste apele-oglindite de stele,
o mare cu valurile care se sparg
de ţărmul sufletelor noastre,
un foc biruit de apă.
O uimitoare clipă de iubire! (mai mult…)

Gânduri exprimate la lansarea cărţii părintelui Eugen Răchiteanu: Arta şi estetica franciscană în secolele XIII-XIV

Eugen Rachiteanu

Vastitatea spaţiului, cu generozitate pus la dispoziţie de amfitrionii salonului „RomanArt gallery” a găzduit sâmbătă, 26 august 2017, lansarea cărţii Arta şi estetica franciscană în secolele XIII-XIV. Explorări hermeneutice şi comparative, apărută la Editura Fundaţiei Academice AXIS Iaşi, semnată de preot prof. dr. Eugen Răchiteanu. Un alt eveniment de marcă pentru romaşcani, înlesnit de părintele Eugen Răchiteanu, atât ca fapt în sine, cât şi prin selectul şi numerosul public şi, nu în ultimă instanţă, prin invitaţii de prestigiu, arhicunoscuţi nu doar în spaţiul cultural românesc, ci şi în cel internaţional.

În deschidere, au salutat cu deferenţă apariţia editorială a tezei doctorale în filosofie a părintelui Răchiteanu deputatul PNL de Neamţ, domnul Laurenţiu Dan Leoreanu şi primarul municipiului Roman, domnul Lucian Ovidiu Micu.

Moderat de părintele conf. univ. dr. Damian Pătraşcu, evenimentul şi-a găsit împlinirea prin deosebitele aprecieri, mult necesarele clarificări ale domnului profesor univ. dr. Petru Bejan (Facultatea de Filosofie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi), ale părintelui conf. univ. dr. Constantin Necula (Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu) şi nu în ultimul rând, ale moderatorului şi autorului cărţii. (mai mult…)

Scriitorul Octav Dessila, combatant în Războiul pentru Întregirea României

Octav Desilla

Octav Dessila, născut în decembrie 1895 la Bucureşti, a fost un important romancier și dramaturg român din perioada interbelică. A fost elev al Liceului ,,Roman-Vodă” din Roman și a absolvit cursurile Liceului Militar ,,Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Construit în anul 1912, pe dealul ce se înalță ca un zid de apărare a Cetății Domnești Târgoviște, Liceul Militar ,,Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu a rămas în istoria națională ca simbol al școlilor militare de elită din România.
Într-un articol publicat în revista Liceului ,,Roman-Vodă”- ,,Școala Nouă”, Octav Dessila consemna în 1972 :
,,Fiind vorba de o școală prin care am trecut, desigur am rămas cu multe amintiri de atunci…Așadar, începutul carierei mele literare în școala d-voastră – adaug cu mândrie : și a mea – s-a întâmplat. Iar dacă e să denunț și pe primul sfătuitor care a găsit de cuviință să mă îndemne la scris, fiindcă i s-au arătat semene să-l determine la aceasta, o fac, fie și dacă i-aș scoate la iveală o înșelare, rugîndu-i umbra să mă ierte: e profesorul meu de română de atunci, Neculai Apostol…” (mai mult…)

Dorel Schor – O nuntă de milionari

  • Domnule, aş avea o rugăminte… Tot scrii matale la ziar, te-aş ruga să scrii şi despre o nuntă, ar fi foarte interesant. Aşa o nuntă la care am fost eu alaltăieri încă nu am văzut, cu toate că am mai fost în viaţa mea la câteva nunţi…
  • Să vă fie de bine. Şi ce v-a impresionat?
  • Vezi? Asta-i întrebarea! Poţi să scrii că m-a impresionat şi meniul, şi câţi invitaţi au fost, şi orchestrele, că erau două, şi florile care atârnau din tavan, şi ce toalete aveau doamnele, şi ce frumoasă era mireasa, şi ce înalt şi zâmbăreţ era mirele, şi cum s-au dat cadouri sub formă de cecuri cu multe zerouri, şi cum s-a servit întâi un fel de compot şi mai la urmă friptura, şi câte altele. Era o nuntă de milionari!
  • Aha, părinţii mirilor sunt milionari? (mai mult…)

Ionuţ Isac – Profesorul Traian Cicoare în corespondenţă (IV)

Trecerea prin viaţa ştiinţifică şi culturală a marilor personalităţi academice lasă urme de neşters, fiind rodul atât al atenţiei celor interesaţi de activitatea lor, activi în a le consemna faptele spirituale meritorii, cât şi al efortului de a le înţelege motivele, temeiurile şi scopurile care le-au animat existenţa întru adevăr, bine şi frumos.
O scrisoare profund emoţionantă îmi adresa Profesorul Traian Cicoare pe data de 9 mai 2004. Subiectul central al epistolei îl constituia interviul acordat de Academicianul Mihai Drăgănescu emisiunii „Izvoare de filosofie” – interviu pe care eu îl ratasem la momentul difuzării şi despre care doream să am informaţii cât mai precise.
Începând scrisoarea prin a mă informa în legătură cu receptarea pe plan local (la Piatra Neamţ) a unui studiu scris de subsemnatul despre Lucian Blaga, Profesorul Cicoare continua astfel: „Consemnez acum câteva însemnări din emisiunea radio cu Mihai Drăgănescu, care mi-a dat şi bucuria legată de Drăgănescu şi pe cea legată de Dvs. Însemnările sunt fragmentare şi, poate, neînchegate. Vârsta nu-mi mai permite să scriu repede şi să înţeleg repede ceea ce aud. În plus, cultura mea limitată în ceea ce priveşte electronica şi informatica, îmi limitează [sic! – n.ns. I.I.] înţelegerea. Emisiunea radio în discuţie s-a difuzat sâmbătă, 17 aprilie 2004, ora 17,00 – 17,45, pe [Radio – n.ns. I.I.] România Cultural. Rubrica permanentă «Planeta Radio. Izvoare de filosofie» realizată (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

*

Da, pentru genele-ţi prelunge,
Pentru surâsul tău pierdut,
Dragostea mea o să te-arunce
În praf, cu lovituri de cnut.

Întreabă-te şi te-nfioară
Atunci când te vei apropia,
Prin care lanuri de secară
Pluteşte încă umbra ta, (mai mult…)

George Petrovai – Cu-atâtea legi aiuritoare, la noi legalitatea moare!

Motto:
Aleșii noști, în trei decenii,
atâtea legi au încropit
pentru ciocoi și-ai lor ciraci,
că totu-n țară-i țăcănit:

Ori nesimțit și fără griji
în ce privește strâmbul trai,
ori scrupulos și-atunci sărman,
căci toate nu poți să le ai…

În 28 de ani de postdecembrism, la noi s-au fabricat atâtea legi, încât îți vine să crezi c-ai noștri șparlamentari stahanoviști ba urmăresc să-și tot depășească planul lătrător în primii trei ani ai mandatului, pentru ca în ultimul an să se poată concentra în exclusivitate pe ceea ce consideră că-i esența parlamentarismului, adică realegerea lor la nesfârșit și în flagrantă contradicție cu dezastrul de pe întinsul țării, ba și-au fixat ca scop scoaterea României din actuala fundătură economico-financiară (firește, nu și din cea moral-spirituală) prin vânzarea cu toptanul a actelor normative, gata fătate și promulgate sau în așteptare pe la diferite comitete și comiții. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

  • Are un umor absolut deosebit, de acea nu-i deloc observat…
  • Dumnezeu ne ţine în palmă, dar foarte des aplaudă.
  • Unul e coadă de topor, altul e coadă de lopată.
  • Celui care are i se mai dă.
  • Fără snobi, artele se usucă (Liviu Antonesei).
  • Statul te vrea prost, dar mersul te vrea deştept.
  • Uneori eclipsa se termină, dar întunericul rămâne. (mai mult…)

Valentin Tomuleț la onorabila vârstă de 65 ani – Omul de știință ce valorifică cu mult respect istoria ținutului basarabean!

Valentin Tomulet_foto_JPEG

La vârsta marilor realizări spirituale, științifice și didactice, Valentin Tomuleț (doctor abilitat în istorie, profesor universitar, savant, scriitor și istoric literar, sef al Departamentului Istoria Românilor, Universală şi Arheologie, Facultatea de Istorie şi Psihologie, Universitatea de Stat din Moldova) în curând își va sărbători cu multă demnitate aniversarea a 65 de ani de la naștere (născut în 15 septembrie 1952, comuna Tabani, județul Briceni, Basarabia). Este un eveniment nespus de plăcut în viața unui om, dar, mai ales, în viața unui om de cultură și știință care-și culege roadele din plin cu bunuri și valori spirituale, valori ce ramân pe vecie în istoria unui neam.
Deci, la Mulți Ani, stimate și distins domn Valentin Tomuleț!
Pe parcursul a mai mult de 40 de ani de activitate științifică și pedagogică, Domnul Valentin Tomuleț este intelectualul care valorifică în cel mai real și conștient mod ținutul natal sau, mai bine zis, ținutul basarabean care are o istorie nespus de tragică în existența sa de-a lungul secolelor. Fiind de o competență aparte și o pregătire profesională foarte bună în domeniul istoriei, Valentin Tomuleț prin lucrările sale face ordine absolută în clasificarea evenimentelor ce țin de dezvoltarea istorică, economică, culturală etc. a societății (mai mult…)

George Petrovai: Nepacea – efectul dizarmoniei lăuntrice a omului

Cu mii de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său „Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe tine însuți), convins fiind că numai cunoscându-și sinele, omul are posibilitatea să se autoperfecționeze și să cunoască adevărul. Or, cunoașterea de sine este axul central al Zen-ului japonez, iar cunoașterea adevărului (firește, a Adevărului absolut) constituie piatra unghiulară a creștinismului, după cum suntem încredințați în Evanghelia după Ioan 8/32: „Adevărul vă va face slobozi”!
Acuma, sigur că budismul Zen este departe de statutul universalist al creștinismului, prin aceea că „nu și-a însușit nimic din ceea ce caracterizează o religie în sensul firesc al cuvîntului” (Octavian Simu în Civilizația japoneză tradițională, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984): nu are nicio zeitate, nu încurajează niciun cult, nu recunoaște nemurirea sufletului și nu crede în supraviețuirea de după moarte.
Dar dincolo de faptul că Zen-ul a influențat într-un mod copios toate artele (pictura, literatura, dramaturgia), a contribuit la nașterea sau (mai mult…)

Maria Diana Popescu – Şcoala de umor a ziaristului Gheorghe Stancu

cronica-literara_Rondeluri_si_catrene-Gheorghe_Stancu

Ziarist, scriitor, cercetător, fost redactor-şef şi director la cotidianul „Evenimentul” şi „Cronica vâlceană”, filologul Gheorghe Stancu a publicat cîteva producţii literare, precum romanul „Chemarea destinului (Editura Almarom, Râmnicu-Vâlcea, 2007)”, „Dosarul morţii”- proză poliţistă (Editura Conphis Râmnicu Vâlcea 2009″, „Dosarul morţii” – proză polițistă (Editura Conphys Râmnicu-Vâlcea, 2009), „Stăpânul” – proză scurtă (Editura Conphys Râmnicu-Vâlcea, 2010), „Amintiri din război – Amintiri din viaţă” – povestiri (Editura Conphys Râmnicu-Vâlcea, 2011 – ediția I; 2013 – ediția a II-a); „Iulian Comănescu sau viaţa romanţată a unui senior al timpurilor noastre” – (Editura Bibliostar, Râmnicu-Vâlcea, 2017) şi „Rondeluri şi catrene electorale (in)amicale” (Editura Conphys Râmnicu-Vâlcea, 2008), volum care s-a născut şi s-a profilat pe fondul acestei lumi în cădere liberă, în, parcă, eternă neorînduială, în perpetuu dezechilibru ontic. Paginile sale reunesc elementele de calitate ale acestui gen literar umoristic, dar caustic și vitriolant, prin care autorul doreşte transmutarea noastră, a societăţii, într-o esenţă calitativ distinctă. Cititorul va descoperi un truditor migălos de atelier, a cărui poziţionare pe scara de valori confirmă şi afirmă feţele unui creator exigent, stăpînit de scrupulul artei eminent întocmite, creator care fabrică un bun literar durabil, demn de a înnobila semnătura de filolog. (mai mult…)

George Petrovai – Români uitați de țara lor

Petrovai-4

După cum lesne se poate constata în România postdecembristă (întreaga țară tescuită și grosul românilor ajunși campioni europeni la trebuințele vitale), eforturile politrucilor, în parte necalificați și în totalitate ticăloșiți, n-au vizat câtuși de puțin fondul problemelor naționale, precum la fiecare-un strop de fericire și-a patriei mereu cinstire, ci statornic au pus umărul la crearea aparențelor de legalitate și progres social (pentru săraci doar gologani, pentru aleși saci plini cu bani), astfel încât – prin inducerea impresiei în mentalul distorsionat al maselor că, fără ei la butoanele puterii, suferințele noastre din cei 27 de ani sunt floare la ureche în comparație cu cele pe care ni le pregătise oculta mondială – să-și asigure rampa de lansare întru nesfârșita lor realegere.
La o adică, prin ridicolii parlamentari ai diasporei (patru deputați și doi senatori, toți din opoziție) și prin absolut inutilul, cel puțin până în prezent, minister al românilor de pretutindeni, politrucii dâmbovițeni pot face dovada concretă (mai bine spus concret-aparențială) că soarta românilor din afara granițelor le este chiar mai indiferentă decât soarta celor neplecați. Susțin afirmația cu următoarele două argumente: (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – versuri

Irina Lucia Mihalca

Taina inimii

Printre iluziile din palma cerului
ne continuăm drumul.
Ca prin vis s-a stins acea muşcată albă-nflorită…

Cum este realitatea, îngerule?
– Nu aşa cum ne-o dorim, nu aşa cum este!
Dar lumea cum este?
– Nicicum, prin orice ne complicăm!
Doar iubirea nu se complică,
ea, pur şi simplu, curge,
fluviul acela de lumină care ne inundă.
– Se complică şi ea, în trepte vine, (mai mult…)

Dorel Schor – A promite e nobil

  • Ştii la ce m-am gândit? m-a întrebat într-o dimineaţă soţia.
    Tocmai încercam să mă trezesc, aşa că am răspuns foarte sincer:
  • Habar n-am…
  • M-am gândit, a continuat ea imperturbabil, că a venit momentul să ne cumpărăm un un super-frigider american, cu reostat şi termostat.
  • Chestia aia de doi metri? Păi unde vrei să-l punem, că în bucătăria noastră nici nu intră, doar dacă renunţăm la un perete…
  • Să te gândeşti totuşi, mi-a cerut jumătatea. Promiţi?
    Am promis. Asta e o problemă, să te gândeşti, sau să promiţi?
    După un timp, într-o seară, pe când priveam la televizor timpul probabil, soţia mi-a comunicat o altă noutate:
  • M-am gândit să ne luăm o super-maşină de cusut electrică! (mai mult…)

George Petrovai – Nu-i lumea cum pare să fie…

Oamenii se deosebesc în chip neîndoielnic (Leibniz era convins că nici măcar două frunze nu sunt identice) prin însușirile lor fizice și, mai ales, prin cele moral-spirituale, astfel încât, pe parcursul vieții și cu mâna destinului, fac ca schița genetică să devină acel unic portret al viului rațional și conștient, pe care ne-am obișnuit să-l numim eu sau personalitate. Însă afurisitele de instincte și cutra de civilizație îi învață pe oameni să fie duplicitari, adică histrioni mai mult sau mai puțin izbutiți. Prin urmare, poate că în intimitate sunt ei înșiși (mitocani și agresivi, într-un cuvânt nesuferiți), însă în cetate depun eforturi considerabile să pară altceva. Iar lucrul acesta este cu atât mai necesar, cu cât individul este mai ambițios și rangul lui social mai înalt. Firește, de la această regulă eminamente umană se abat săracii cu duhul, adică taman aceia despre care Mântuitorul va spune următoarele în Matei 5/3: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!”. Pragmatismul, anticreștina religie a profitului, susține contrariul: Ferice de cei care s-au descotorosit de conștiință, că a lor va fi efemera împărăție a banului!… (mai mult…)

Dorel Schor – Bacșiș

  • Dacă îl contrazici pe prost, rişti să fii multă vreme cu prostul în discuţie.
  • ANAlistul şi ANAlfabetul au, totuşi, ceva ANAlog.
  • Nu ştim prea multe şi unii nici măcar nu ştiu cât de mult nu ştiu.
  • Opoziţia este întotdeauna în minoritate, altfel ar fi la putere.
  • Când puterea are dreptate, dreptatea n-are putere (zicere japoneză).
  • „Aşa cum e artrita şi artroza, avem celulita şi celuluza”…
  • Totdeauna există soluţii pe termen lung, numai proştii nu le văd…Şi nici noi!
  • Succesul şi invidia sunt fraţi siamezi.
  • Omul e om oriunde şi mârlanul la fel… (mai mult…)

Vasilica Grigoraş: „Mireasa din sufletul meu” – adevărata terapie pentru spirit

Vasilica Grigoras

Un nou volum de poezie religioasă, intitulat “Mireasa din sufletul meu“, Editura Editgraph, Buzău, 2017, autor Lorena Gabriela Gherghe. M-a atras în primul rând prin titlu, apoi prin lectura poeziilor mi-am dat seama că este o carte deosebită, asupra căreia merită să zăbovesc ceva mai mult.
Vorbirea despre poezia religioasă este un demers delicat şi complicat. Mai mult decât orice pe lumea asta, credinţa este cea mai intimă şi mai personală stare a omului. Or, pentru a explica trăirile şi convingerile autorului, uneori este nevoie de a intra nepermis de mult în vasul duhovnicesc al acestuia pentru a asculta suavul glas al cântărilor sale. Dacă acest glas reuşeşte să impresioneze urechea sufletului cititorului, atunci, deşi dificil, acest lucru este posibil. Până la urmă, fiecare înoată în tainele poeziei până acolo unde îi este permis de puterea sa de pătrundere spre miezul trăirilor şi emoţiilor autorului, de pregătirea şi aplecarea sa asupra subiectului tratat, dar şi de fibra şi canavaua din care sunt ţesute versurile. Fiecare poezie trebuie citită în sine şi pentru sine, şi fiecare cititor înţelege ceea ce este pregătit să înţeleagă. (mai mult…)

Adina Dumitrescu – versuri

Pe negândite

O parte din cubul rubyc a dispărut
de mult, suflare de moarte a înaintat
spre inimă pală de zefir, găsindu-şi loc
undeva, spre cârja aortică, unde s-a şi
aşezat pe vecie, îmi spuneam.
Supusă am căutat-o ani de-a rândul
imbold în copil, iarbă verde, apă limpede, (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – versuri

Irina Lucia Mihalca

Un popas în eternitate

Ascultă cântecul păsării în zbor, ascultă…
Vântul departe îi poartă trilurile,
redându-le clipei
intens trăite cât veșnicia.
Certitudine.
Claritate.
Născute din cântecul ciocârliei,
petale de tăcere
plutesc pe râul de cuvinte. (mai mult…)

Azi… pentru mâine – dialoguri


Dialoguri cu: Rodica Anca, Petruș Andrei, Veronica Balaj, Iulia Roger Barcaroiu, Florin Vasile Bratu, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ileana Costea, Boris David, Ștefan Dumitrescu, Tudor Ghideanu, Dimitrie Grama, Mariana Gurza, Sorin Ullea, Cecilia Bănica-Pal, Vavila Popovici , Virgil Răzeșu, Ben Todică, Tiberiu Tudor, Minodora Ursachi

Ionel Bota – cronică literară: Lirica Irinei Lucia Mihalca sau despre un ritual germinativ al Poesiei

coperta fata

Cronică literară:  Glosă a tuturor semnificațiilor, dragoste…

Privită acum, în perspectiva acestor ani care-au trecut până la noi, lirica Irinei Lucia Mihalca anunța încă de la aparițiile în volume colective, în presa literară, ori cu ecoul unor lauri binemeritați la concursuri literare, o poetă matură, un autor care se mișcă foarte original, aproape fără trac și cu dezinvoltura unui consacrat al genului, între programe și stiluri, teme și modalități lirice, grupări și direcții.
“Cerul din inima mea” (Timișoara, Editura Eurostampa, 2017, 150 p., cu o copertă realizată de Laura Lucia Mihalca, fiica autoarei), volum apărut prin proiectul “Poezia – oglindă a sufletului” (concurs de volume de poezie), în cadrul Programului Pro Cultura/ Dudeștii Noi, 2017 este și el scris cu conștiința unei sărbători a cuvântului, cu un rafinament voluptuos și o voință irevocabilă de a exprima o notă novatoare a discursului. (mai mult…)

Constantin Țăranu, Petru Colăcel – Două vieți într-o carte

coperta
,,Totul este filtrat prin poezia dulce a sufletului celor doi filologi legați cu firele unei prietenii de 55 de ani. Aceștia vă invită să vizualizați și să retrăiți alături de ei, vremuri apuse pe axa timpului, dar încă proaspete în sufletele lor.” Prof. Laura Murgu

Vavila Popovici: Ideea – Forță

fouillee (3)

Stropi-mă-vei cu isop și mă vei curăța; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”(Ps. 50,8).

Ne aflăm într-un punct al istoriei omenirii în care se ivesc multe probleme și nu se întrevăd moduri echitabile de rezolvare a lor. Există o superficialitate cu privire la justă observație, meditație și gândire. Nu mai avem timp pentru a reflecta asupra vieții și problemelor ei, în adâncime. Nu avem timp pentru a filozofa! Aceasta însemnând, în concepția lui Aristotel, în primul rând a căuta să afli dacă merită a te opri asupra problemei ivite și a te dedica contemplației filosofice.
Materialismul existent a înăbușit meditația și imaginația. Suntem grăbiți, agitați, veșnic nemulțumiți, veșnic gata în stare de luptă, plini de ură și respingere, în loc de dragoste, acceptare și liniște. Corupția, degradarea, incompetența au fost supapele găsite pentru refularea nervozității și a urii. Ne batem joc de timpul existenței dăruit. Spațiile înfrumusețate ale vieții de către unii continuă să fie distruse, se pune astfel frână evoluției, se distrug civilizații. (mai mult…)

George Petrovai – Dreptul tâlharilor de-a fi nesimțiți

Motto:
La noi tâlharii nu-s închiși
în temnițe pentru păcate
și-averile necușere
nici vorbă să fie redate

prea răbdătorului popor,
ci mendrele-n continuare
ei sunt lăsați să și le facă
c-o nesimțire tot mai mare…

Ca la noi la nimenea! Mă rog, suntem în țara de la porțile Orientului, unde orice este cu putință (țara tuturor posibilităților pentru „cinstiții” hoți neprinși). Este cu putință ca prin moțiune de cenzură să-ți dai jos propriul guvern și în locul lui să pui unul în care cam 70% dintre români să nu aibă încredere (Păi, cum să ai încredere în aceeași Mărie dar cu altă pălărie, când noul cabinet este construit pe scheletul precedentului și-l are în frunte pe cel mai neperformant dintre miniștrii?!); este cu putință să mărești veniturile muritorilor de rând cu mai puțin de 10 procente, motivând că numai atâta te țin curelele financiare, dar tot atunci, deci în chip nerușinat-sfidător, mărești lefurile tuturor aleșilor (șparlamentari, primari-șpăgari etc.) cu mai mult de 200%, fapt care contribuie la sporirea decalajelor dintre veniturile minime și cele maxime chiar peste 1 la 50; este cu putință ca toată această gașcă de profitori pesedisto-aldiști, în frunte cu penalul tandem Dragnea-Tăriceanu, să se ocupe în exclusivitate de mătrășirea cu legea-n mână a banului public (vorba lui Băsescu, legi votate de hoți pentru hoți), nivelul cel mai scăzut al investițiilor din ultimii 20 de ani fiind (mai mult…)

En memoriam Arturo Corcuera – Fabula ceasului cumpărat la Praga

image005


Orele poartă deja veștmânt din numere

Luis de Góngora

Pasăre cu ciocul alungit, minutarul. Se-aseamănă cu o pasăre colibri.
Dă roată pe foaia de porțelan, e prizonier, fixat în perete.
Secundarul îi merge pe urmă, ca un pui golaș, nou născut.
Acele acestea ne numără orele, îmbrăcându-le-n strai din cifre romane.
Ne zic cum viața se trece și cum bătăile ei, la fel, se opresc,
ca niște inimi de oameni. (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina Lucia Mihalca

Va veni o zi…

Va veni o zi când toate cuvintele
se vor întoarce uimite
din depărtările trecutului,
chiar dacă nu şi-au găsit destinatarul.

Va veni o zi când toate cuvintele,
tăcute, dezgolite, desprinse şi înălţate,
se vor întoarce risipite
în paginile albe ale clipelor noastre,
printre amintirile vii,
cu primul şi ultimul cuvânt,
şirag de mătănii în cerul oglinzii
din care şi-au luat zborul. (mai mult…)

Boris David: Nostalgii de toamnă

Boris David

 

Toamnă, bine ai venit!

Toamnă, bine ai venit!
Chiar dacă aduci sfârşitul –
Frunze cad şi infinitul,
Se deschide-ngălbenit.

Galben-ruginiu-roşcat
Se aşterne sub picioare –
Orice sângerează doare,
Până când nu ai plecat. (mai mult…)

Petruş Andrei: Spovedanie

PETRUS

Marele mister al copilăriei mi s-a relevat prin câteva întâmplări năprasnice cărora le-am supravieţuit şi care m-au convins că există un Dumnezeu deasupra noastră. Nu mergeam încă la şcoală când, într-una din Duminici, împreună cu prietenul meu Costel Drăgoi din satul Bărc-Goşmani, comuna Români, ne jucam „de-a caii”: un băţ pe care îl călăream şi de care legam o aţă trecută pe lângă gât era bidiviul; în cealaltă mână aveam o vărguţă cu care îl îndemnam să meargă la pas, la trap sau la galop. Era după război, abia aveam ce mânca, n-aveam bani de jucării. ( O poezie autobiografică deplânge tocmai această stare de lucruri: „Am crescut după război /Fără fleacuri şi moţocuri /Că eram ca vai de noi /Însă inventivi la jocuri.” ) La fântâna lui Rusu, am adus caii la apă ; fiind desculţ mi-au alunecat amândouă picioarele deodată şi am căzut cu capul drept în fântână. Costel a fugit acasă la mine, cam la vreo două-trei sute de metri, şi, în gălăgia de acolo, că era petrecere la noi, a ţipat că s-a-necat Petrică. În vacarmul creat, numai tataia aluat-o la fugă înspre fântâna cu pricina. (mai mult…)

Olguţa Luncaşu Trifan – „Daţi cezarului, cele ce sunt ale cezarului!”

olguta_trifan

Dovedind un destin literar omogen după editarea a nu mai puţin de zece cărţi pe parcursul a opt ani, cărţi ce au acoperit o paletă largă de specii literare şi anume: două cărţi de proză scurtă (Femeia eterna iubire – 2008, Ed. ALUTUS, Slatina şi Culese din instanţe – 2014, Ed. PIM – Iaşi ), patru romane (Ispita – 2009, Ed. Sim Art Craiova, Chemarea destinului – 2010, Ed. Sim Art Craiova, Urme de dragoste – Ed. PIM Iaşi, anul 2014 – Tainicele cărări ale iubirii – 2014, Ed. PIM Iaşi), un jurnal de călătorie (Dor de Bucovina – 2012, Ed. PIM Iaşi), un volum de poezie (Celei ce nu mai este – 2013, Editura PIM Iaşi,/ volum dedicat Soţiei mele, prinos de gând pentru eternitate – Marian Malciu), o carte dedicată copiilor (Captiv pe tărâmul copilăriei – 2013, Ed. PIM Iaşi), încheind decalogul literar cu volumul de monografie Ruginoasa – Istorie, credinţa şi cultură, 2015, Ed. AIUS, Craiova), scriitorul Marian MALCIU păşeşte încrezător, cu aplomb, către o nouă serie de zece…

Cine s-a învrednicit a se vedea pe sine însuşi este mai bun decât cel ce s-a învrednicit a vedea îngeri – (Sfântul Isaac Sirul) (mai mult…)

Dorel Schor – O partidă posibilă

Mă întâlnesc, absolut întâmplător, la supermarketul din cartier cu madam Brodiciche din Odesa. O salut, bineînţeles, şi vreau să-mi văd de treburile mele pentru că nu am nici un chef de converzaţie…Dar nu e chiar aşa de simplu.
– Ai aflat ultima noutate? mă întreabă vecina. Marcu Ciobotaru, holteiul ălă slab care a jurat că nu se va căsători niciodată, s-a hotărât deodată invers şi vrea acum să se însoare. Ce spui de asta? Dacă ai şti cât l-am bătut la cap, dar e un tip cu capricii şi pretenţios nevoie mare, pune o mulţime de condiţii…
– Şi ce îţi pasă dumitale? răspund indiferent. Ai fete de măritat?
– Fete?!? Dar ce, lui îi trebuie fete? La vârsta lui are nevoie de una mai coptuţă, serioasă şi bună gospodină, care să-l mai fixeze acasă şi să-l dezveţe de prostii. Am început să caut una potrivită la mica publicitate. Lasă o clipă cumpărăturile, că nu ţi le ia nimeni şi (mai mult…)

Adina Dumitrescu – poesis

Adina Dumitrescu

Poartă închisă

Între chiciura aşezată în
dimineţile primăverii şi
tufa de merişor, purpură
aruncată pe frunze verzi ruginii,
printre coroanele pomilor
purtând tăieturile primăverii,
poarta mea e pe jumătate deschisă.
O deschid larg, intri cu ochii
închişi, închis în tine, ocupând
spaţiul golit dinspre inimă. (mai mult…)

Mugurel Pușcaș – Dor de dorEugen Dorcescu – Un Panteon estetico-agapaic*Vavila Popovici – „Împăcarea cu lumea”Virgil Răzeșu – Poveste adevăratăEugen Dorcescu despre poezia lui Vasile BarbuLiana Botticelli – versuriIrina Lucia Mihalca – versuriGânduri exprimate la lansarea cărţii părintelui Eugen Răchiteanu: Arta şi estetica franciscană în secolele XIII-XIVScriitorul Octav Dessila, combatant în Războiul pentru Întregirea RomânieiDorel Schor – O nuntă de milionariIonuţ Isac – Profesorul Traian Cicoare în corespondenţă (IV)Tiberiu Tudor – versuriEugen Dorcescu – Sub cerul genezeiGeorge Petrovai – Cu-atâtea legi aiuritoare, la noi legalitatea moare!Dorel Schor – ziceriValentin Tomuleț la onorabila vârstă de 65 ani – Omul de știință ce valorifică cu mult respect istoria ținutului basarabean!Radu Moțoc – Colecția ManuscriptumGeorge Petrovai: Nepacea – efectul dizarmoniei lăuntrice a omuluiMaria Diana Popescu – Şcoala de umor a ziaristului Gheorghe StancuGeorge Petrovai – Români uitați de țara lorRadu Moțoc – Vasile JoantăIrina Lucia Mihalca – versuriDorel Schor – A promite e nobilGeorge Petrovai – Nu-i lumea cum pare să fie…Dorel Schor – BacșișVasilica Grigoraş: „Mireasa din sufletul meu” – adevărata terapie pentru spiritAdina Dumitrescu – versuriIrina Lucia Mihalca – versuriAzi… pentru mâine – dialoguriIonel Bota – cronică literară: Lirica Irinei Lucia Mihalca sau despre un ritual germinativ al PoesieiConstantin Țăranu, Petru Colăcel – Două vieți într-o carteVavila Popovici: Ideea – ForțăGeorge Petrovai – Dreptul tâlharilor de-a fi nesimțițiEn memoriam Arturo Corcuera – Fabula ceasului cumpărat la PragaIrina Lucia Mihalca – poesisBoris David: Nostalgii de toamnăPetruş Andrei: SpovedanieOlguţa Luncaşu Trifan – „Daţi cezarului, cele ce sunt ale cezarului!”Dorel Schor – O partidă posibilăAdina Dumitrescu – poesis

Vasile Filip: Drumeț prin viață Al șaptelea volum de Articole și eseuri – Vavila Popovici

Art._Eseuri_VII_2017

Aceasta este concluzia la care am ajuns de mai multă vreme, citind cărțile (măcar trei sferturi din ele) pe care autoarea Vavila Popovici, româncă trăitoare în America, le-a publicat până în acest an, cu numărul 2017. Treizeci și nouă. Aceasta – „Articole, eseuri”, vol. VII – fiind a patruzecea, pe lângă alte volume colective. Dincolo de numeroasele greutăți pe care timpul i le-a scos în cale pe parcursul existenței sale, scriitoarea și omul au reușit să biruie. Mai mult: să tragă învățăminte, să acumuleze informații, să asimileze substanța acestora, să-și zugrăvească devenirea într-un plan general, care nu este doar al său. Drumețiile au pus-o la încercare, ea a onorat drumețiile.
Hotărât lucru: Vavila Popovici este un poet profund gânditor, aflat în permanență sub oblăduirea stimulativă a meditației deopotrivă raționale și sentimentale. Ideea cu miez în haină de metaforă frumoasă o particularizează. Mărturie stau nu doar cărțile sale de poezie și nu numai prozele sale viguros emotive. În chip deosebit, articolele și eseurile confirmă afirmația de mai înainte. În poeme se găsesc idei metaforice; în proze se află metafore ideatice. Nu e un joc de cuvinte în ceea ce scriu, ci o constatare proprie, de cititor avizat, aș cuteza să susțin. Aduc în sprijin ceea ce scrie pe coperta cărții: „Principalele trăsături ale societății de astăzi – nu am greși dacă am spune că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….oameni buni
tineti luminile
aprinse in ferestre!
multi din noi
ne-am ratacit
licuricii existentei
nu mai picura lumina
pentru noi
oare au murit?…

…suntem noi aia,
care ne sprijinim
de ziduri de smoala
aia care pipaim
goluri de suflet
aia care ne pipaim
unii pe altii
fara sa simtim!….

….nu stim ce inca
ne tine in picioare
nu stim dece
nu ne prabusim
in gol…. Read the rest of this entry »

Cercul vicios al unui adevăr

Alexandra

Ştiţi ce mi se pare complicat la interacţiunile umane? Faptul că privim cu toţii la acelaşi lucru, dar simţim şi gândim cu totul diferit.
Fiecare dintre noi simte şi priveşte realitatea din faţa ochilor prin propriile lentile. Din păcate, sau din fericire, cu toţii purtăm lentile diferite care ne „deformează realitatea”, fie că realizăm acest lucru conştient sau nu.
Acest mic detaliu reprezintă de fapt cauza primară pentru toate conflictele şi războiele lumii noastre. La nivel micro, războaie mici între soţi, parinţi, vecini, colegi de trafic; la nivel macro, războaiele între state si religii.
Fiecare crede că lentila lui este „lentila Adevărului absolut” şi prin urmare pasiunea şi îndârjirea de a apăra acest „Adevăr” până în pânzele albe duce în final la multă durere, victime şi scindări. Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…..ma trezesc
e deja lumina multa
si soarele ma priveste
prin perdele grele
de matase

…..inainte vreme trezitul
era ceva firesc
banal si lipsit
de importanta
ca si de altfel
toate celelalte activitati….

traiam o rutina
eram un automat
de zi de zi
fara cuget
fara simt
fara pasiune Read the rest of this entry »

Mirela-Ioana Borchin – Lansarea volumului Elegiile de la Carani de Eugen Dorcescu (II)

eugen_dorcescu_1496319971

Timișoara, Sala Adam Müller Guttenbrunn, 29 mai 2017.

„Întoarce-te spre mine. Eşti un val

de aer auriu, patriarhal…”

Ce eufonie, câtă claritate a imaginii, ce subtilă permutare între substanţele vitale: între apă şi aer, ambele fiind poleite de raze solare în incomparabila pace patriarhală! Câte vocale, semivocale şi sonante în două versuri lipsite de orice povară, spiritualizate! Frecvenţa vocalei „a” – cea mai clară, mai deschisă şi mai luminoasă dintre vocale – semnifică, prin sonoritate, frumuseţea pură, desăvârşită, dumnezeiască. Mai găsim în literatura română asemenea versuri? Da. La Mihai Eminescu: „Argint e pe ape şi aur în aer”. La scriitorul care, între atâtea alte merite, îl are şi pe acela de a fi inaugurat la noi o tradiţie a sublimului, în care se încadrează, fără îndoială, şi Eugen Dorcescu. Read the rest of this entry »

Revista Zeit la cota 100

De ani și ani, cu o remarcabilă consecvență și precizie primesc pe internet izbutita revistă brăileană Zeit: consecventă întrucât apare lună de lună, precisă prin aceea că apare taman în prima zi a lunii (niciodată mai devreme sau mai târziu) și izbutită prin harul cultural-publicistic al redacției, în principal al domnului Cătălin Moldoveanu, redactorul ei șef.
Da, căci pe lângă înzestrarea scriitoricească cu care dă tonul, corifeul publicației mai are nevoie de tact și pricepere întru atragerea colaboratorilor carismatici, respectiv de curaj, sinceritate și totală dăruire întru deplina mulțumire a cititorilor.
Poate că unii din afară, în special cei care reduc valoarea la bani, mașini bengoase și case fățoase, vor cârâi că nu-i mare brânză să scoți și să întreții o publicație electronică. Iar eu spun că tocmai aici este nodul gordian al semianalfabetismului triumfător-sfidător de la noi și de mai departe: deoarece centrul de greutate al informației și culturii s-a mutat din spațiul fizic în cel virtual, unde toți Read the rest of this entry »

Liliana Smerea Vacaru – versuri

Liliana Smerea Vacaru

Se duce primăvara

Vezi cum s-a scurs in grabă, fugara primăvară…
Și zilele trec astăzi , cât numeri pân’ la trei,
Grăbește-te iubite, că vezi cum timpul zboară,
Să mă săruți la umbra copacilor de tei!

Nu-i incă prea târziu și nici va fi vreodată,
Atâta timp cât incă, mai am inimă-n piept…
Tu prinde-mă de mână la fel ca altădată,
Șoptește-mi de iubire!…Nu mă lăsa s-aștept! Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor: Mariana Gurza – poeta cu suflet de înger


Anume așa este numită de conaționalii săi harnica și mereu neobosita poetă bănățeană, cu rădăcini bucovinene. Ambii părinți sunt născuți în Bucovina, iar mama este originară din satul Cupca. Anume Cupca, cu vechile și frumoasele ei tradiții, ne-a și apropiat sufletește pe amândouă, necătând la faptul că o mare distanță (în kilometri doar) ne desparte, iar personal încă nu ne cunoaștem.
Mai întâi ne-am transmis una alteia cărți și ziare prin intermediul vrednicului cupcean, cu părere de rău trecut deja de 11 ani în eternitate Petre Ciobanu, fiul satului, care se stabilise cu traiul în orașul Brașov, cel care ani de-a rândul, ajutat fiind de alți doi cupceni, a trudit la apariția monografiei istorice a baștinii. Pe urmă câțiva ani n-am prea avut prin cine să transmitem ceea ce am publicat eu aici, și doamna Mariana acolo, dar niciodată n-am uitat una de alta. Tocmai din această pricină eu personal am doar primele volume de poezie ale doamnei, iar domnia sa doar o parte din cărțile mele. Pe urmă deși cu mare întârziere au ajuns totuși aici, la baștină, două cărți importante de ale doamnei scriitoare din Timișoara. E vorba despre cărțile dedicate a doi mari cupceni ai tuturor timpurilor și anume «Vasile Plăvan – boabe de lacrimi» și «Petru Ciobanu, un iubitor de neam». (Despre ambii am publicat și eu personal câte ceva pe paginile ziarelor noastre, în special despre regretatul Petre Ciobanu pe care l-am cunoscut personal). Read the rest of this entry »

Viorica Moisuc – Subcultura

Ne asfixiază subcultura. O întâlnești peste tot, oriunde întorci capul.
Printre puținele noastre statui , în fața Universității bucureștene avem patru splendide statui înfățișând personalități care și-au pus amprenta în dezvoltarea națiunii române., a culturii naționale. Din fericire au rezistat furiei din anii 50 de dărâmare a statuilor din București și a aruncării lor în diverse cotloane de nimeni știute. Atunci eram țară ocupată. Acum susținem că suntem țară liberă, ”stat de drept” cu o democrație cucerită pe baricadele de la Universitate și de la ”Inter”. Așa se zice. Atunci însă, oamenii, , poporul era mult mai bine educat, cultura națională cu tot ce înseamnă ea , era prețuită. Acum, din păcate, deculturalizarea sistematică și bine condusă din afară și din lăuntru a reușit să spele creiere, să arunce în derizoriu tot ce este național, să identifice naționalul românesc cu șovinismul sau chiar extremismul, să arunce la gunoi valorile neamului și să pună în loc non-valori, reziduri ale unei așa-zise culturi futurologice, ”moderniste”, ”globaliste” .
Magnații țărilor fără istorie cumpără pe bani grei istorie din țările care o au cu asupra de măsură și o țin la mare preț. Noi avem de mai bine de două mii de ani, mărturii de toate felurile ale unei civilizații cunoscute în toată lumea. Numai că am pus-o sub obroc. Am scos-o din manualele de istorie, (care nu trebuie să ”supere” pe nimeni ), am pus sub aspră cenzură politică subiecte ca războiul de eliberare a Basarabiei și a Bucovinei nordice ocupată ”hoțește, pe furiș” de ruși, războiul pentru apărarea Hotărârii de la Alba -Iulia de la 1 Decembrie 1918 atacată de bolșevicii lui Bela Kun în conivență cu Lenin, am ucis a doua oară prin ștergerea din memoria Read the rest of this entry »

Mugurel Pușcaș – POEME ALE COPILĂRIEI…

chip de copil

COPILĂRIE

Privesc umbra uitării cum se-ntinde
Peste un timp angelic… Din trecut
Un val de nostalgie mă cuprinde,
Copilărie dragă, te-am pierdut.

Anii se duc în goana lor nebună,
Lut… Amintiri rămân în urma lor…
Copilărie te păstrăm în inimi,
Lumina lumii, sfântă tuturor.

Imagini vechi cu satul, dascăli, preoţi,
( Fantasme vii, poveţe mă-nsoţesc )
Bunicii mei sau mama… Dulce abur…
Veghează Calea, protejând ceresc. Read the rest of this entry »

Pagina 20 din 441« Prima...10...1819202122...304050...Ultima »