Dorel Schor – Intrat la idei

  • Cu siguranţă că am greşit cu ceva. Îndată vine soţia mea şi o să aflăm ce.
  • Nici unui hoţ nu-i place să fie furat.
  • Părinţii înţeleg cum trebuie crescuţi copiii din momentul când devin bunici.
  • Din viaţă nimeni nu scapă viu.
  • Nu întotdeauna scurtimea este o calitate! Până şi fetele mari ştiu de ce (Liviu Antonesei).
  • Unii s-au născut revoltaţi… Dar nu prea le-a folosit.
  • La întrebările tâmpite există riscul unor răspunsuri pe măsură.
  • Nu există oameni sănătoşi ci doar neconsultaţi (un psihiatru). (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….citesc mult cu speranta
ca nu voi fi asaltat
de importanta textului
sau de valoarea necontestabila
a celui care l-a scris

….dece exageram mereu?
cina vrea sa ma oblige
sa-i impartasesc parerea
ca Tolstoi e mai bun
decat Marin Preda sau
Balzac mai profund
decat Bukowski?
…mult scris de unii
despre altii
mult prea mult… (mai mult…)

Drapelul corpului de oaste, simbol al armatei române


Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române. Conform articolului 12 din Constituția României, Drapelul este un smbol național. Drapelul României este tricolor, culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
Prin Regulamentele Organice s-au stabilit culorile steagurilor pentru ambele principate, albastru și roșu pentru Moldova și și albastru și galben pentru Muntenia. În Moldova la fiecare schimbare de domn se înlocuiau și steagurile, culorile rămânând aceleași. Steagurile din Moldova aveau nelipsit capul de bour și chiar chipul unui sfânt. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza se adoptă pentru prima dată tricolorul compus din roșu, galben și albastru dispus la început orizontal iar mai târziu vertical, așa cum este în zilele noastre. (mai mult…)

Titi Nechita – Zână Sânzâiană

Zeiţă mireasă
Ce-mi treci peste casă,
Adu-mi zile bune
În miros de grâne!

Nu stârni urgiile
Şi vindecă-mi rănile!
Apără-mi grădina
Şi nu-mi lua lumina! (mai mult…)

Vavila Popovici – Amazoanele

„Bărbații au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum să se joace cu el.” – Sarah Jessica Parker

Întrucât scena politică este înțesată de așa numite, de către jurnaliști, „Amazoane”, m-am gândit să poposim asupra acestui termen. Relatările referitoare la Amazoane le găsim în miturile antichității, precum Războiul Troian, cucerirea Atlantidei sau aventurile lui Hercule, povești străvechi demne de crezare, aparținând unor autori antici de renume, ca Eschil, Homer sau Herodot. Poate mulți dintre noi au aflat pentru prima oară de amazoane ca trib al unor femei războinice, în Iliada, epopeea lui Homer despre războiul troian, scrisă probabil în secolul al VII-lea î.Hr. Ele sunt menționate în treacăt, cu referire la episodul în care l-au atacat pe Priam din Troia, atunci când acesta se afla în campanie, în centrul Turciei de astăzi. Homer le-a descris ca pe „cele care se luptă precum bărbații”. După Homer, mulți scriitori greci au adăugat noi elemente acestor personaje și presupusei lor origini.
Se crede ca etimologia cuvântului „amazoană” provine de la termenul iranian sau persan „ha-mazan” sau „hamazakaran”, care înseamnă „a face război”. La greci însă, însemna „fără sân”. (mai mult…)

Dorel Schor – Marele premiu

In urma cu mai multi ani, un pescar islandez a câstigat marele premiu la tragerea de Crăciun a loteriei nationale. Omul, de obicei, nu obisnuia să-şi incerce în acest fel norocul, dar s-a întîmplat ca băcanul din satul lui să nu aibe bani marunti la acea ora de dimineata şi, în loc de rest, i-a propus să ia un loz, nu-i mare lucru dacă odată în viaţa va incerca treaba asta, merge chiar foarte bine cu litrul de ulei achiziţionat…

Dacă ai noroc, vorba românească, fierbe oala fără foc. Pescarul s-a lăsat cu greu înduplecat, dar pentru că timpul trecea si nu venea nici un alt client la băcănie cu ceva numerar, a acceptat solutia propusă. Si aşa cum desigur bănuiţi, norocul i-a surâs. Ce spun eu surâs?! Norocul, straşnic gâdilat probabil, a râs cu toată gura, până la urechi. (mai mult…)

Mugurel Pușcaș – Sânzienele

Sanzienele

Sânzienele-ncing hora vieţii în noapte,
Porumbei de lumină evanghelii dospesc,
Amalgam viaţă-moarte, duhuri, strigăt sau şoapte,
Împletind rai, adâncuri, sub toiagul Ceresc.

Fete mândre, în ii, hăulesc dor pe câmpuri,
Trupuri vii, încărcate cu flori mii şi zenit,
Lin, sub pernă îşi pun, seara, visul şi cântul,
Sacrosanta iubire, ipotetic ursit. (mai mult…)

Eleonora Schipor: Cărți ce merită să fie cunoscute

Eleonora Schipor

Prezentarea cărților talentatei doamne Mariana Gurza din Timișoara continuă. Azi le-am făcut o primă cunoștință unui grup de copii din satul meu de baștină Pătrăuții de Jos (sat vecin cu Cupca), cu cele două cărți ale bucovinencei-bănățene Mariana Gurza. Desigur a fost doar o scurtă prezentare. La ea au participat și două neobosite doamne care toată viața activează pe tărâmul culturii satului natal. Maria Ștefureac, șefa bibliotecii și Larisa Popescu, directoarea căminului cultural au făcut inițial cunoștință cu noile cărți. Urmează să organizăm o prezentare de carte la biblioteca sau la căminul cultural din localitate. Cărțile doamnei Mariana Gurza merită să fie cunoscute de toți, mari și mici, dar mai ales de iubitorii cuvântului scris, de cei care prețuiesc cartea, de cei care citesc.
Repet, ne-am dori să avem mai multe exemplare de carte, care să-și ocupe locul meritat pe rafturile bibliotecilor noastre. (mai mult…)

Ioan Popoiu: Pe calea Damascului

Ioan Popoiu

Ne este familiară întâmplarea de pe drumul Damascului, zugrăvită în Faptele Apostolilor: pe când călătorea spre marea cetate siriană, tânărul Saul, care ,,sufla urgia asupra creştinilor”, este cuprins de ,,o lumină din cer, ca de fulger, care l-a învăluit deodată” (9, 3-6). Întâmplarea minunată de pe drumul Damascului, arătarea luminii cereşti, primirea revelaţiei în Hristos, ,,chemarea lui Saul”, cum este numită, este începutul transformării tânărului fariseu iudeu în apostolul Pavel, cel care a adus creştinismul în Europa şi a răspândit noua învăţătură printre neamuri. Schimbarea sa este totală: el nu are nicio ezitare să renunţe la învăţătura sa de fariseu, la patrimoniul religios al neamului său iudeu pentru ,,bogăţia cunoaşterii” lui Hristos. În peregrinările sale, el ajunge în Grecia, la Atena, Philippi şi Thesalonic, în Spania şi apoi la Roma, unde va sfârşi la bătrâneţe ca martir creştin, în vremea lui Nero.
Cum se declanşează criza ce duce la transformareua lăuntrică (metanoia) ? Ce se petrece cu acei căutători ai adevărului ? Câteva exemple, într-o ordine nu neapărat cronologică, ne vor ajuta să dăm un răspuns la aceste întrebări, să înţelegem mai bine. (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

Suflarea morţii ne apropie,
Suflarea morţii ne desparte,
Sufletu-i mantia de zdrenţe
Cu care zilnic trec prin moarte.

Eşti tu, ori este Ea străina
Care-mi mai dă o amânare:
Dragostea ta, orbind lumina
Acestui răsărit de soare (mai mult…)

Eugen Dorcescu: Despre filia, agape, Eros / About philia, agape, Eros

Emilia Țuțuianu

Doamna Emilia Ţuţuianu aparţine acelor  the happy few, despre care, pe urmele lui Shakespeare şi Goldsmith, vorbeşte Stendhal, definindu-i drept „âmes sensibles”. Doamna Emilia Ţuţuianu este, categoric, un „suflet sensibil”.  După cum este, totodată, nu doar un individ uman, pur şi simplu, ci, mai cu seamă, o persoană, în accepţiunea pe care eu însumi, în smerenia mea, am conferit-o acestei noţiuni.
Anume: „Persoana este acel exemplar uman, purtător de excelenţă, care trăieşte pentru un ideal, care poartă cu sine şi sentimentul, dar şi cultul valorilor, care îşi recunoaşte necesităţi spirituale conştientizate”.
Poemele cuprinse în această carte probează, cât se poate de convingător, excelenţa morală, reflexivă şi afectivă a poetei, nobleţea simţămintelor şi gândurilor sale, chiar dacă încadrarea tipologică, altfel spus: competenţa, nu angajează, neapărat, şi pretutindeni, şi indiscutabil, performanţa textuală, încadrarea axiologică. (mai mult…)

Apariție editorială: „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”

Recent la Editura Anamarol din București a fost lansat volumul „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”, autor Galina Martea

Galina Martea_Coperta  fata_Universul Umanitatii-Evolutie Involutie-Anamarol-2017

O carte şi o lectură ca puţine altele!
Născută în Basarabia, de origine română, distinsa scriitoare (poetă, prozatoare, publicistă) Galina MARTEA este autoare de: monografii ştiinţifice, cărți de poezii / proză; peste două sute cincizeci de articole / articole ştiinţifice în economie, învăţământ, sociologie, filozofie, literatură; dialoguri, comentarii, interviuri, critici/analize literare. Este prezentă în: antologii literare (poezie, proză), antologii pedagogice (“Pedagogi Români Notorii din Basarabia Interbelică și Postbelică”), enciclopedii (“Localităţile R. Moldova”). Participă la conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, scrie în revistele din Moldova, România, Diasporă. Este Laureat al Premiilor pentru poezie, publicistică, volume publicate, presa scrisă. (mai mult…)

Misteriosul deces al scriitorului mason Sadoveanu

un subiect „interzis” de aproape 50 de ani

Înainte ca, pe 5 noiembrie 2010, să fie marcată naşterea, cu 130 de ani în urmă, a cunoscutului scriitor Mihail Sadoveanu, lumea literară contemporană a comemorat extrem de discret, pe 19 octombrie, 49 de ani de la decesul acestui controversat reprezentant al literaturii interbelice.
Personaj cu o viaţă socială activă şi deloc liniştită, Sadoveanu a avut parte, în paralel, de o viaţă secretă extrem de zbuciumată, mai agitată chiar decât cea publică, despre care abia acum, graţie cercetărilor, graţie întâmplării, ies la iveală adevăruri şi mistere surprinzătoare.
Poate nu aş fi abordat niciodată subiectul sadovenian, colateral preocupărilor şi preferinţelor mele literare, dacă în timpul documentării la cartea dedicată scriitorului martir Dimitrie Iov nu m-aş fi intersectat de câteva ori cu incitantul subiect al trădării şi bizarei morţi a scriitorului din Paşcani. Subiectul mi-a trezit interesul, în primul rând pentru că nu l-am găsit abordat în nici o sursă oficială contemporană. Deci, care a fost cauza morţii lui Mihail Sadoveanu? Banalul atac de cord, datorat vârstei, de care se vorbeşte pe ici şi pe colo, înregistrat în Bucureştii anilor 1961? Greu de crezut, după cum vom arăta mai jos! (mai mult…)

Eleonora Schipor – Noi prezentări de carte


O asemenea măsură a avut loc astăzi, 20 iunie 2017, la biblioteca din satul Prisăcăreni, raionul Hliboca, în prezența câtorva îndrăgostiți de frumos, de literatură, cultură, civilizație.
Ne-am adunat la mica bibliotecă sătească la invitația inimoasei doamne Rodica Zegrea, șefa acestei instituții culturale de aproape trei decenii.
În prezența câtorva poeți, ziariști, lucrători ai sferei culturale, săteni, elevi ai școlii locale am făcut o scurtă trecere în rvistă a câtorva cărți de valoare pentru neamul nostru. (mai mult…)

Mihai Merticaru: Poesis

mihai-merticaru

Sonetul muzei

Ştiu că minţi frumos când spui că mă iubeşti,
Doar alba minciună-i bun medicament,
Distruge microbul cel mai virulent
Al tristeţii şi-al altor boli sufleteşti. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

GREU DE CAP

  • Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere. Sunt doar atâţia care vând.
  • De ce îmi pasă că dă cu oiştea în gard? Păi, gardul e al nostru.
  • Viclenia nu ţine loc de inteligenţă.
  • Strănută ca un cal, tuşeşte ca un măgar… Să fie gripa porcină?
  • Când ai mai puţine cunoştinţe medicale, te crezi mai sănătos (Beatrice Vaisman).
  • Exemplar politic…
  • Nimeni nu-i mai greu de cap decât cel care nu vrea să înţeleagă.
  • Zarurile au fost aruncate… Le-a găsit cineva?
  • Unii când tac, nu-i mai poţi opri… (mai mult…)

Gheorghe Simon – Eram copilul Mănăstirii

Gheorghe Simon

Nici nu s-au uscat bine lacrimile
pe obrazul meu de copil etern
pe cît de repede mai tîrziu am aflat
că moartea vine prin cuvinte
cum se pîrguiesc fructele în asfinţitul luminii
cum agonizează sufletul peregrinînd
prin grădina raiului de pe pămînt
precum ceara transparentă
se topeşte în focul iubirii.

Eram copilul mănăstirii
şi nu mă sinchiseam
de umbra sunetului de clopot
asurzind pustiul ascuns în mine
şi nici pata de cerneală
nu s-a uscat prea bine
pe cît de repede citeam
ca să nu mă ajungă din urmă
arătarea înfiripată
precum e veşnicia
doar clipă întruchipată. (mai mult…)

Generalul de brigadă (ret.) Constantin I. Bucur, combatant în Regimentul 12 Călărași Roman în cel de-Al Doilea Război Mondial


Constantin I. Bucur, născut la data de 19 martie 1923 în comuna Racova, județul Bacău, este profesor universitar român, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial. A absolvit Liceul Militar din Craiova și Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște.
Cercetător în domeniul medicinei sportive, scriitor, autor a peste 150 de lucrări de specialitate și a numeroase manuale din domeniul pedagogiei kinetoterapiei sportive, este membru titular al Academiei Româno-Americane din S.U.A. Este primul român căruia i s-a acordat titlul academic de doctor în educație fizică la ,,Universite Libre de Bruxelles” în anul 1968.
În perioada celui de-Al Doilea Mondial a fost combatant cu gradul de sublocotenent în Regimentul 12 Călărași Roman. (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….cate accidente am suferit
in viata asta care
mi-a fost data mie
cadou?
o nastere grea
am chinuit-o
pe saraca mama
imi pare rau
eram un prunc
inconstient

dar mai tarziu?
apoi scoala
si aia de atunci
ca si cea de acum,
comunista, unde
pe langa (mai mult…)

Florin Vasile Bratu: Perimetru

florin-bratu

Din ciclul: „Tu nu știi,eu știu, dar nu înțeleg…”

-Coane, coane,
numai ghinioane…
M-ați adus acasă,
casa nu e casă!
Stau pe-o prispă care
trece de hotare.
Un vecin năuc,
c-un proțap de nuc,
e gata să mă bată,
că i-aș fi furat odată,
zice el, un metru
din nu știu ce perimetru… (mai mult…)

Dorel Schor – Insuficiența aortică

  • Întâi a apărut mâncarea şi abia după acea bucătarii.
  • Ce-i de preferat, o amabilitate falsă sau o grosolănie autentică?
  • Unele minciuni ne ajută să înţelegem adevărul.
  • Una e să fi neterminat şi alta e să fi neisprăvit…
  • Nu tot ce poate fi numărat contează şi nu tot ce contează poate fi numărat (Albert Einstein).
  • Să ne împăcăm cu Dumnezeu!… Chiar dacă nu ne-am certat niciodată?
  • Mărul a căzut corect în capul lui Newton. Ce era dacă nimerea în capul unui fotbalist?
  • Orice religie îşi are extremiştii ei. Unii sunt chiar religioşi… (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

….o raza de lumina
cade pe un ciob
ordinar de sticla
un ciob de la o
sticla de votca
sparta de caldaram….

….ciobul straluceste
intens in soare si
de unde al privesc
pare un diamant
sau o alta
piatra pretioasa…. (mai mult…)

Ioan Miclău-Gepianul: MIHAI EMINESCU, Poetul care a reînviat, înfrumusețat și înveșnicit Limba Românească!

Eminescu

Pentru a cinsti memoria lui Mihai Eminescu, se cuvine a fi redate în primul rând, aprecieri ale unor oameni de seamă, apropiați vremurilor în care a trăit, păstrători ale adevărurilor vieții poetului, scriitorului și ziaristului, eminent în toate, astfel să continuăm respectul și iubirea noastră pentru talentul său de geniu, răsărit parcă anume pentru a reînvia, înfrumuseța și înveșnici Limba și Neamul său românesc!
Ion Luca Caragiale: ,,Era o frumusețe, o figură clasică încadrată de niște plete mari negre, o frunte înaltă și senină, niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru: un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană”.
Titu Maiorescu: ,,Trebuia să devie mai ușor accesibile pentru iubitorii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar și cele începătoare, ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sa simțire și cele mai înalte gândiri într-o frumusețe de forme, sub al cărui farmec limba română pare a primi o nouă viață”.
Iosif Vulcan: ,,Înainte cu douăzeci de ani în o dimineață de februarie a anului 1866, Redacțiunea noastră primi o epistolă din Bucovina. Epistola conținea poezii, primele încercări ale unui tânăr care se subsemna Mihai Eminovici. Comitiva poeziilor ne mai spunea că autorul lor este de numai 16 ani. Farmecul gingaș al poeziilor, considerând și etatea tânără a autorului ne indică un talent adevărat, care avea un viitor frumos în literatura română”.(…)

(mai mult…)

Dorel Schor: Zamfira Bârzu – Expresii și tipologii


M-a surprins plăcut să descopăr şi astăzi, în dulce târgul Iaşului, oraşul în care, cu ani în urmă, m-am format ca medic, o efervescentă viaţă culturală şi artistică demnă de istoria şi tradiţiile locului. S-a întâmplat ca la împlinirea unui număr rotund de ani de la absolvirea facultăţii, colegii ieşeni să se adune, mai întâi la Institut şi apoi la vestita „Bolta rece”, unde au depănat amintiri şi i-au pomenit desigur pe cei care i-au părăsit şi alţii care se află, firesc, în Israel. Cum sunt în legătură cu mai mulţi foşti colegi, am primit şi fotografii de la întâlnire, reuşind chiar (uneori) să recunosc personajele. Un fost coleg mi-a făcut o surpriză, alăturând fotografia unui tablou care îl reprezintă. (mai mult…)

128 de ani de la moartea lui EMINESCU


În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. (mai mult…)

Vavila Popovici – N-am să înțeleg niciodată!

România e patria noastră, a tuturor românilor. E România celor de demult și-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie.” – Barbu Ștefănescu Delavrancea

Vineri, 9 iunie 2017, a avut loc întâlnirea la vârf a celor doi președinți de state NATO, la Casa Albă din Washington DC, gazda fiind domnul Donald Trump și invitatul – domnul Klaus Iohannis, întâlnire ce poate fi calificată drept istorică. Șeful statului român s-a bucurat de atenție și de curtoazie din partea liderului singurei superputeri din zilele noastre. A fost primul șef de stat din regiune invitat la Casa Albă de către președintele Donald Trump, după instalarea în funcție, la data de 20 ianuarie 2017.
Am așteptat „cu sufletul la gură” apariția președintelui nostru în peisaj, cuvântările celor doi președinți, precum și conferința de presă. Președintele român, prezentabil, degajat, și-a reprezentat cât se poate de onorabil națiunea, vorbind, cum s-a spus, „o engleză perfectă”, exprimându-se rar și clar, ambele cuvântări ale celor doi președinți fiind la fel de interesante. Cuvintele și zâmbetele au născut în noi sentimentul de mândrie și o siguranță a pătruns în inimile noastre, ceea ce ar fi trebuit să fi încercat fiecare individ care simte românește. Avem nevoie de prieteni, avem nevoie de aliați! (mai mult…)

Biblioteca altfel – mai aproape de oamenii din comunitate


Mulțumiri oficialităților locale din comuna Bâra și bibliotecarei Mimi Gherasim de la Biblioteca Bâra pentru organizare!

Cântecul Transilvaniei

1. Transilvanie, mândră ţară
cu puteri şi bogăţii
de Carpaţi împrejmuită,
cu verdeaţă răsădită,
plai cu aur şi cu vii.

2. Transilvanie, ţărm de mare
răsărit din vechi talaz,
astăzi spice-n legănare
odihnesc la sân de zare
între maluri verzi de brazi. (mai mult…)

Constantin Enianu – De la munte la mare

Dunărea, denumită Amazonul Europei, întreţine cele mai bătrâne păduri, milioane de păsări urmează cursul ei în emigraţia lor între Arctica şi Africa. Această apă curgătoare întreţine viaţa oamenilor de milenii. În zilele noastre Dunărea traversează zece ţări şi patru capitale: Belgrad, Budapesta, Bratislava şi Viena. Cu toate că omul a avut multe intervenţii asupra ei, Dunărea rămâne totuşi un fluviu misterios, cu aspecte peisagistice deosebite. De-a lungul Dunării, prin labirintul de insule şi păduri, sunt adăpostite 4.000 de specii de animale şi 1.000 de soiuri de plante. Delta Dunării este celebră pentru pelicani, iar în adâncurile sale trăiește cel mai mare peşte de apă dulce, morunul. Însă, acest mare fluviu are o sorginte ciudată.
Oficial, începutul Dunării începe dintr-un tărâm al nimănui, aflat între fluviu şi Marea Neagră. Acesta e farul vechi de la Sulina, kilometrul 0. În contrast cu toate fluviile lumii, lungimea Dunării este măsurată de la vărsare spre izvor, ajungând la 3.000 de km. Fluviul străbate câmpiile României, la Porţile de Fier îngustându-se, formând un defileu prin munţii Carpaţi. Traversează apoi pusta ungară, iar înainte de Budapesta, îşi schimbă cursul brusc şi trece pe la poalele de nord ale munţilor Alpi. Izvorul său se află în adâncul munţilor Pădurea Neagră. (mai mult…)

Vavila Popovici – Despre moralitate

La baza moralității stă iubirea. Numai iubindu-te pe tine și pe cei din jurul tău, poți acționa corect, nestânjenindu-i pe ceilalți. Numai atunci vei face ce-ți place și ceea ce va plăcea și celorlalți, fiindcă totul va fi trecut prin filtrul iubirii.” – Din volumul „Fulgurații”.

Conform DEX morala (din latina, moralitas „maniere, caracter, comportament adecvat”) este o percepție a comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau corecte) și cele rele (sau greșite). iar moralitatea este însușirea a ceea ce este moral; cinste, bună purtare. Necesar este a se face deosebirea dintre termenii morală și etică. Proveniți din două culturi diferite – greacă și latină – , la început aveau relativ același înțeles. Filozofia modernă și contemporană a separat semnificațiile, considerând etica drept disciplină filozofică ce studiază morala, morala având semnificația de ramură a eticii, fenomen real, colectiv și individual, cuprinzând valori, principii și norme, aprecieri și manifestări specifice relațiilor interumane și supuse exigenței opiniei publice și conștiinței individuale.
Este adevărat, uneori, etica și morala își împrumută calitățile în scop util. Alteori se creează confuzii și aceasta deoarece normele/legile deși sunt făcute de către conducători pentru popor, ele, de cele mai multe ori, nu sunt respectate tocmai de cei care le (mai mult…)

Eleonora Schipor: Trăind cu Dumnezeu în suflet


După ce în anul 2013 harnica poetă Mariana Gurza a scos la lumina zilei « Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei – restituiri», iată că peste 3 ani vine în fața cititorilor cu un alt volum «Dumnezeu și umbră». Nu în zadar conaționalii săi o numesc poetă, editoare și eseistă creștină.
Cartea de față mi-a fost pusă la dispoziție împreună cu cealaltă ediție «Apropieri»… despre care am început să scriu câte ceva, sperăm că pe viitor vor fi mai multe publicații, dar și prezentări pe la bibliotecile noastre.
«Dumnezeu și umbră» nu este numai un volum de versuri obișnuit, dar este o ediție bilingvă, tradusă fiind în limba engleză de scriitorul George Anca. Lector al cărții de față este tot George Anca, tehnoredactarea aparținând lui Vasile Petrescu. Ediția bilingvă a apărut la editura «Singur» din Târgoviște. Autoarea a dedicat-o nepoților săi Miriam Clara Aticia, Maria și Alexandru. Prefața cărții «God (mai mult…)

Omul modern și cercul său vicios-sugrumător

Pretutindeni și în tot momentul constați că omul zilelor noastre se zbate din răsputeri să-și taie craca de sub picioare. Ăsta să fie mult trîmbițatul progres de către toți participanții la comedia vieții (politicieni, strategi, afaceriști etc.), ori pedeapsa lui Dumnezeu așa cum decretează neîncrezătorii (înțelepții, misticii, exaltații) în corectitudinea drumului urmat de omenire?! Adevărul este undeva la mijloc. Sigur că omenirea nu poate să stea cu mâinile în sân și să aștepte ca para mălăiață să-i pice-n gură (de altminteri, apostolul Pavel spune răspicat în 2Tesaloniceni 3/10: „Cine nu vrea să lucreze, să nici nu mănânce!”), căci dintr-un atare efort conștient și colectiv s-a întrupat indiscutabilul ei progres material. Dar tot atât de adevărată este alarmanta sa involuție moral-spirituală, lumea zilelor noastre fiind doldora de necredință, minciună, hoție, ipocrizie și cruzime, într-un cuvânt de răul în expansiune.
Eu, cel puțin, sunt de-a binelea buimăcit când văd că-n România toate s-au dat peste cap (deopotrivă planul exterior și cel interior) și (mai mult…)

Eleonora Schipor – versuri


Eminescu e poetul…

Mai presus de legea firii
Și de viață în cuvânt,
Eminescu e Poetul –
Taină, vis și legământ. (mai mult…)

Liliana Smerea Vacaru – versuri

Liliana Smerea Vacaru

La fel ca ieri!

Eu nu-ţi cer multe!
Doar din când în când,
să treci cu podul palmei
într-o mângâiere,
peste obrazul ud, (mai mult…)

Poetul Anatol Covali la aniversară – La mulți ani!

covali

Timp nemuritor

Ce-i timpul? – am șoptit…Îndeajuns
Ca-n suflet să-mi răsune un răspuns.
Dar nu m-am dumirit, era prea dens
Ca să-i pricep adevăratul sens.

Și mi-am simțit, deodată, pieptul greu.
Intrase-n el un strop de Dumnezeu
Ce m-a făcut să înțeleg că El
E timpul peste timp, mereu la fel. (mai mult…)

Generalul de armată Constantin Constantinescu-Claps, comandant al Armatei a IV Română în cel de-Al Doilea Război Mondial


Constantin Constantinescu-Claps, născut la data de 20 februarie, 1884 în localitatea Beceni, județul Buzău, a fost unul dintre marii comandanți ai armatei române din prima jumătate a secolului XX.
Între anii 1903 – 1905 a absolvit Școala Militară de Artilerie și Geniu și a parcurs toate treptele carierei militare, de la gradul de sublocotenent, la general de corp de armată.
A participat cu Regimentul 12 Artilerie la Campania militară a celui de-Al Doilea Război Balcanic.
Regimentul 12 Artilerie a fost înființat în baza Înaltului Decret nr.1008 din 1 aprilie 1892, din bateriile regimentelor 4 și 8 artilerie. La acea dată, a avut loc o nouă reorganizare a artileriei, care prevedea ca fiecare divizie de infanterie și fiecare corp de armată să aibă propriul regiment de artilerie. (mai mult…)

Vasile Filip: Drumeț prin viață Al șaptelea volum de Articole și eseuri – Vavila Popovici

Art._Eseuri_VII_2017

Aceasta este concluzia la care am ajuns de mai multă vreme, citind cărțile (măcar trei sferturi din ele) pe care autoarea Vavila Popovici, româncă trăitoare în America, le-a publicat până în acest an, cu numărul 2017. Treizeci și nouă. Aceasta – „Articole, eseuri”, vol. VII – fiind a patruzecea, pe lângă alte volume colective. Dincolo de numeroasele greutăți pe care timpul i le-a scos în cale pe parcursul existenței sale, scriitoarea și omul au reușit să biruie. Mai mult: să tragă învățăminte, să acumuleze informații, să asimileze substanța acestora, să-și zugrăvească devenirea într-un plan general, care nu este doar al său. Drumețiile au pus-o la încercare, ea a onorat drumețiile.
Hotărât lucru: Vavila Popovici este un poet profund gânditor, aflat în permanență sub oblăduirea stimulativă a meditației deopotrivă raționale și sentimentale. Ideea cu miez în haină de metaforă frumoasă o particularizează. Mărturie stau nu doar cărțile sale de poezie și nu numai prozele sale viguros emotive. În chip deosebit, articolele și eseurile confirmă afirmația de mai înainte. În poeme se găsesc idei metaforice; în proze se află metafore ideatice. Nu e un joc de cuvinte în ceea ce scriu, ci o constatare proprie, de cititor avizat, aș cuteza să susțin. Aduc în sprijin ceea ce scrie pe coperta cărții: „Principalele trăsături ale societății de astăzi – nu am greși dacă am spune că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….oameni buni
tineti luminile
aprinse in ferestre!
multi din noi
ne-am ratacit
licuricii existentei
nu mai picura lumina
pentru noi
oare au murit?…

…suntem noi aia,
care ne sprijinim
de ziduri de smoala
aia care pipaim
goluri de suflet
aia care ne pipaim
unii pe altii
fara sa simtim!….

….nu stim ce inca
ne tine in picioare
nu stim dece
nu ne prabusim
in gol…. (mai mult…)

Dorel Schor – Intrat la ideiDimitrie Grama – dialoguriDrapelul corpului de oaste, simbol al armatei româneRadu Moțoc: Festivalul Cărții „Axis Libri” (Galați, 14 – 18 iunie 2017)Titi Nechita – Zână SânzâianăVavila Popovici – AmazoaneleDorel Schor – Marele premiuMugurel Pușcaș – SânzieneleEleonora Schipor: Cărți ce merită să fie cunoscuteIoan Popoiu: Pe calea DamasculuiTiberiu Tudor – versuriEugen Dorcescu: Despre filia, agape, Eros / About philia, agape, ErosAdriana Weimer – Cuvântul din cuvântApariție editorială: „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”Misteriosul deces al scriitorului mason SadoveanuEleonora Schipor – Noi prezentări de carteMihai Merticaru: PoesisDorel Schor – ziceriGheorghe Simon – Eram copilul MănăstiriiGeneralul de brigadă (ret.) Constantin I. Bucur, combatant în Regimentul 12 Călărași Roman în cel de-Al Doilea Război MondialDimitrie Grama – dialoguriFlorin Vasile Bratu: PerimetruDorel Schor – Insuficiența aorticăDimitrie Grama – dialoguriIoan Miclău-Gepianul: MIHAI EMINESCU, Poetul care a reînviat, înfrumusețat și înveșnicit Limba Românească!Dorel Schor: Zamfira Bârzu – Expresii și tipologii128 de ani de la moartea lui EMINESCUVavila Popovici – N-am să înțeleg niciodată!Biblioteca altfel – mai aproape de oamenii din comunitateCântecul TransilvanieiConstantin Enianu – De la munte la mareVavila Popovici – Despre moralitateEleonora Schipor: Trăind cu Dumnezeu în sufletOmul modern și cercul său vicios-sugrumătorEleonora Schipor – versuriLiliana Smerea Vacaru – versuriPoetul Anatol Covali la aniversară – La mulți ani!Generalul de armată Constantin Constantinescu-Claps, comandant al Armatei a IV Română în cel de-Al Doilea Război MondialVasile Filip: Drumeț prin viață Al șaptelea volum de Articole și eseuri – Vavila PopoviciDimitrie Grama – dialoguri

LAUREAŢII Concursului Naţional de Creaţie Literară „Vasile Voiculescu”, ediţia a XXVII-a – 2016

• MARELE PREMIU – acordat de Consiliul Judeţean Buzău – MAGDA URSACHE (Iaşi), pentru volumul „Noi vrem Cuvânt! sau alte feluri de cenzură” (publicistică).
• PREMIUL NAŢIONAL „Vasile Voiculescu”, Secţiunea POEZIE: DUMITRU PANǍ (Buzău), pentru volumul „Lakonika”. Premiul va fi acordat de Primăria municipiului Buzău.
• PREMIUL NAŢIONAL „Vasile Voiculescu”, la Secţiunea PROZǍ: M.B. IONESCU-LUPEANU (Bucureşti), pentru volumul „Strigoii lui Şuţu”. Premiul va fi acordat de Biblioteca judeţeană „Vasile Voiculescu”.
• PREMIUL NAŢIONAL „Vasile Voiculescu”, la Secţiunea PUBLICISTICǍ: PAUL NEGOIŢǍ (Buzău), pentru volumul „Marchitanii Roşii”. Premiul va fi acordat de publicistul Cristinel Popa. Read the rest of this entry »

Lia Ruse – versuri

ÎNTR-O TOAMNĂ

Într-o toamnă de vis culori vii ne-au atras,
Crengi de dor ne-au cuprins, amândoi ameţind…
Timpul se oprise-n loc nu mai aveam glas,
Frunze roşii dansau iubire risipind…
Într-o toamnă de vis, am plecat peste lunci
Împletind şi priviri şi fiori vişinii,
M-ai cuprins pe de-a-ntregul în ochii-ţi adânci, Read the rest of this entry »

Biserica și Armata României – Preot militar Gheorghe Adăscăliței


Gheorghe Adăscăliței s-a născut la data de 7 noiembrie 1906 în satul Butnărești, fostul județ Roman. Rămas orfan de mamă de la vârsta de un an, a urmat școala primară în satul natal, studiile liceale la Colegiul ,,Roman Vodă”, și la Seminarul ,,Sfântu Gheorghe”.
După absolvirea seminarului, în anul 1926, s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pe care a absolvit-o în anul 1930.
La 1 septembrie 1928 începe activitatea de slujitor al altarului în parohia Sohodol din județul Bacău, după care slujește în parohia din satul Sofrăcești, comuna Trifești, fostul județ Roman. Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Rondelul septembriștilor

Septembrie curge-n petale
Și nori se aștern peste vise,
Pădurile-și tremură poale,
Amintiri se-adună-n culise!

Vântul mi se-așază în cale
Cu un braț de frunze demise,
Septembrie curge-n petale
Și nori se aștern peste vise! Read the rest of this entry »

Misterele de la Ilisos – Angela Furtună

Angela FURTUNA Misterele de la Ilisos, Vinea, 2015

Cu volumul Misterele de la Ilisos (Ed. Vinea, 2015), scriitoarea Angela Furtună candidează din nou la Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Iaşi pentru anul 2015 la secţiunea Poezie

Juriul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi, pentru acordarea Premiilor pentru anul 2015, format din

Cristian Livescu – preşedinte
Ioan Holban
Vasile Spiridon

a nominalizat următoarele volume pentru Poezie: Read the rest of this entry »

Angela FURTUNĂ, în New York Magazin Special

Angela Furtuna

Periodicul cultural New York Magazin Special a publicat, în numărul din 28 septembrie, o pagină de poezie semnată de Angela FURTUNĂ, cunoscut scriitor, critic, eseist şi artist român, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Textele au apărut în cadrul rubricii Prin poezia inimii mele, cu o selecţie făcută de scriitoarea Nuţa Istrate Gangan.

După volumele Misterele de la Ilisos (Vinea, 2015), nominalizat pentru Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2015 (ce vor fi anunţate în octombrie a.c.) şi Primul Kaddish (Integral, 2016), Angela Furtună va lansa în curând o nouă carte de poezie precum şi ediţia a II-a revizuită şi adăugită a volumului Monica Lovinescu. Est-etica. Geneze (ce va conţine un aparat îmbogăţit de lucru pentru cercetătorii fenomenului românesc din exil). Read the rest of this entry »

Puterea plăcerii Versailles

Versailles

În timpul regelui Ludovic XIII al Franţei, pe domeniul regal de vânătoare exista o alee, care a fost lărgită şi prelungită în timpul succesorului său, Ludovic XIV, de peisagistul André Le Nôtre , printr-un canal lung, ce se poate vedea şi astăzi cum se pierde în zare. E vorba de celebra grădină a palatului de la Versailles. Spre deosebire de vechea grădină medievală, caracterizată de un spaţiu închis, grădina lui Ludovic XIV are o largă deschidere, încât nu-i pot fi văzute marginile ce comunică cu natura sălbatică, considerată un spaţiu ce trebuia cucerit. „Regele Soare” venea cu noi iniţiative asemănătoare cu tendinţele lumii în mişcare: marile cuceriri geografice, care au instituit o viziune nelimitată, pusă în perspectivă de această grădină. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Cugetări / Reflections

Tiparele gândirii în aforismele, cugetările Vavilei Popovici sunt peste nivelul multor filosofi, de fapt axiomele sunt referitoare cel mai mult, la Timp… Antecedentele în această paradigmă uluitor de lucidă, sunt ale Timpului Trăit radiant iar trimiterile sale la sute de gânditori din veacuri rotunjesc opera adaptată la ACUM-ul continuum care este Timpul.
Deși este clasicistă, și gramatical, frazează după regulile anglo- americane, enunțurile ei sunt clare, directe, ușor transmisibile, chiar universal didactice, în oricare din univesitățile noastre.
Fără nicio aluzie, Vavila Popovici amintește de marele critic și eseist basarabean din Tg Jiu, Gheorghe Grigurcu. Și subsemnatul are afinități profunde cu scrierile d-sale. Voi cita doar câteva din meditațiile care pledează pur și simplu CONTRATEMPORAL!
Din lungul exil, Doamna poeziei a păstrat și cultivat o minunată limbă românească. Read the rest of this entry »

Cronică de carte – Vavila POPOVICI, “Cugetări”

Vavila POPOVICI, “Cugetări”

/ REFLECTIONS, volum bilingv, in English by Teodora Stoica

„Mi-am dedicat inima să cunosc, să cercetez și să descopăr înțelepciunea, dar și motivul lucrurilor, și să cunosc stricăciunea prostiei, chiar a nechibzuinței și a nebuniei.” – Ecclesiastul, 7:25
Scriitoarea Vavila Popovici, cunoscută în lumea literară românească datorită numeroaselor volume de poezie, proză și a multor articole și eseuri (strânse în șase volume), a debutat în 1982, în revista „Ramuri”, din Craiova, iar şase ani mai târziu, în 1988, câștigă premiul Editurii Eminescu din București. În anul 2008 datorită împrejurărilor vieții, pentru a fi aproape de fiicele sale, s-a stabilit în SUA și, ca o consecință mai puțin fastă, scriitoarea este mai bine cunoscută și apreciată în diaspora și străinătate decât în scumpa sa patrie! Căci, de altfel, a și obținut (în 2014) recunoașterea de către Academia Il Convivio din Italia care i-a decernat prestigiosul „Primo Premio Assoluto“ pentru volumul bilingv „Love story”, cu o traducere în limba engleză de Teodora Stoica, nepoata autoarei versurilor. Read the rest of this entry »

George Anca: Colocviile de Marți

Joi 20 octombrie 2016, 5 pm, Calderon 39.
Anul VII, nr. 11 (84).

Tema: SANSCRITA ȘI EUROPA

Recital SILVIA CINCA

Premieră

Niculae Urs: Înecatul de A. P. Cehov Read the rest of this entry »

Mariana Gurza – poesis

Încăpăţânare

Nu privi înapoi,
n-ai ce vedea.
Sunt eu,
O umbră albastră
alunecând agale
pe alei deja nuntite.
Nu asculta,
e gândul meu
măcinat de-o dragoste verde.
Nu vei auzi niciodată Read the rest of this entry »

Alexandru Spătaru – versuri

Alex SpataruNu îndeajuns
Trebuie să te iubeşti pe tine
înainte să poţi iubi pe altcineva.
Ca oricare fiinţă din acest univers,
meriţi dragostea ta.
Budha

„Doamne, greşesc?
Acum, când nevolniciile
m-asediază şi vremea cu a ei Read the rest of this entry »

Generalul de corp de armată Nicolae Dăscălescu

Centenarul artileriei antiaeriene române.


 

La data de 19 septembrie 2016 s-au împlinit 100 de ani de la prima victorie antiaeriană și înființarea armei Rachete și Artilerie Antiaeriană în Armata Română.
Primele unități și subunități de artilerie antiaeriană dislocate în garnizoana Roman au fost bateriile de autotunuri care au acționat în sprijinul Diviziei 7 Ionfanterie ,,Roman” în timpul operațiunilor militare din timpul Războiului pentru Întregirea României.
După retragerea armatei române în Moldova la începutul anului 1917 și intensificarea activității aeriene a inamicului în zonele de concentrare cu trupe și tehnică, Marele Cartier General a pus problema înzestrării cu cât mai mult material antiaerian. Read the rest of this entry »

Doar insul fără caracter e nimerit să fie lider!

 

Întrucât, vrând-nevrând, prin mult trâmbițatul progres al omenirii trebuie să înțelegem o relativă prosperitate (câțiva bogați din ce în ce mai bogați și uriașa masă a săracilor tot mai săraci), o dezvoltare fără precedent a triadei egoism-cruzime-nedreptate, mama fioroasei triade neomenie-ipocrizie-tâlhărie, și un tot mai mare decalaj între intelect și morală (atotștiințificul om modern este mândru nevoie-mare de ateismul și lipsa lui de scrupule), nu cred că mai poate surprinde pe cineva dementa realitate cu gunoaiele ce se fac luntre și punte ca să iasă în față prin implacabil-hazoasa logică a destinului orb și surd de a croi lideri din ipochimeni fără caracter.
Bunăoară, te uiți la fauna din politicianismul nostru postdecembrist și constați c-om fi ce suntem, ba chiar mai mult: se împlinesc, iată, doi ani de la instalarea (întronarea?) sa la Cotroceni și președintele Iohannis continuă – prin tăcere și neimplicare – să demonstreze pas cu pas că lucrul nefăcut este mai puțin dăunător din punct de vedere politrucianist decât lucrul prost făcut, liderii partidelor social-democrat și liberal, în pofida necurățeniei lor (Liviu Dragnea este ditamai penalul neîncarcerat!) au rămas pe posturi Read the rest of this entry »

Eu nu ți-am oferit decât neputințe

Marin IfrimFiecare își caută locul ideal, drumul cel mai scurt spre pierzanie. Nu există reguli
și nici exemple. Omul politic gustă zilnic rahat imunitar. Femeia ușuratică se
visează om politic. Omul politic e și un pic de doctor în fecalele țărișoarei. Țărișoara
e în rahat. Noi suntem rahatul. Ne-au afundat până la gât în propria noastră
conștiință. Dincolo de noi sunt ei, dincolo de ei sunt tot ei. Noi stăm pe margine, ca în
stranele bisericilor, și tragem în piept fum de lumânare sau miros de rășină
udată de călugări, la recoltare, drept ambalaj pentru cele din jurul nasului umplut
cu vată de după colț, din apropiere. Doamne, ce mai murim, ce gropi aristotelice Read the rest of this entry »

Bolile incurabile ale omenirii

Numai ce spui „boli incurabile” și îndată te gândești la cancer sau diabet, două dintre devastatoarele maladii specifice epocii noastre. Poate că unii nu vor fi de acord cu sintagma „boli specifice unei epoci”. Le dau dreptate. Da, bolile și suferințele (nelipsite din viața omului ca forme perceptibile ale timpului rău și bolnav în care-i este dat să-și ducă existența), nu așteaptă o anumită perioadă pentru a se declanșa. Mereu prezente în istoria scrisă și nescrisă a omenirii, altfel spus mereu în așteptare și la pândă, ele participă în mod activ la specificul unei epoci prin frecvența și intensitatea cu care se manifestă.
Așa se face că îndeosebi lepra și-a făcut mendrele printre antici (Noul Testament este cel mai fidel document în acest sens), că ciuma neagră și holera au făcut ravagii în Evul Mediu, că echipajele corăbiilor erau decimate de scorbut și că începutul perioadei moderne a fost la cheremul tuberculozei. Read the rest of this entry »

George Anca: Drăghicescu-Noica – Devenire întru ființă

d-draghicesco

DRĂGHICESCU – NOICA – DEVENIREA ÎNTRU FIINȚĂ

Dumitru Drăghicescu, Viitorul nu trebuie să excludă ființa

Rafail Noica, Devenirea omului este întru ființă

Raluca Iordan, Devenirea întru ființă – ontologia lui Noica

Scrisoarea reginei Maria către fiul său

George Astaloș, Oul agorei Read the rest of this entry »

Constantin Enianu – Oglinda Lumii Teotihuacan

La 45 de km de Ciudad de México se află cetatea legendară în care oamenii devin zei, Teotihuacan. Capitală a unui mare stat teocratic, mai întins decât Roma, ce număra doar 200.000 de locuitori, ea a fost distrusă, în secolul al VIII-lea, d.H. „Olmecii, zapotecii şi toltecii, dar mai ales aztecii au încărcat acest loc cu memorie care ajunge dincolo de istorie până la povestea mitică a creaţiei celui de al Cincilea Soare. Pentru azteci, popor al Soarelui, Teotihuacan era originea şi centrul lumii. Această lume îşi găsea coerenţa în structura sa în formă de cruce. Buric al lumii, Teotihuacan era considerat inima acestei cruci. El zămislea semnificaţiile celor patru direcţii ale spaţiului.“ (Paul Barbăneagră, Arhitectură şi geografie sacră. Teotihuacan, capitala mitică a vechiului Mexic).(*)
Teotihuacan conservă memoria originilor vieţii, reprezentată de un jaguar al cărui strigăt este modulat de conca. Aici poate fi văzut şi „Zeul bătrân, bătrân“ care se spune că există dinainte de piramidele de la Teotihuacan. Complexul statuar al acestui zeu a fost descoperit sub lava care a acoperit cu patru veacuri înainte de Hristos piramida circulară de la Cuicuilco, unul din primele locuri de Read the rest of this entry »

Despre DREPTATE

„Dreptatea e ca sănătatea lumii.” – Nicolae Iorga

Cred că omul se naște cu simțul dreptății și funcție de mediul în care trăiește și de educația pe care o primește, acest simț se păstrează sau se diminuează. Pentru omul integrat în societate, dreptatea devine principiu moral și juridic: fiecăruia să i se dea ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile. Dreptatea este necesară unei vieți sănătoase din punct de vedere spiritual. Nu în zadar se spune că o persoană înzestrată cu această calitate reușește să te atragă din primul moment în care o întâlnești. Omul caută dreptatea și dacă o găsește se liniștește; este ca și cum ar fi scăpat dintr-un naufragiu. Evident că dreptatea este și cel mai de preț lucru al unei societăți, fără de care nu poate exista echilibrul în acea societate. Ar fi într-o veșnică răzmeliță și până la urmă s-ar autodistruge. De aici rezultă importanța legilor și normelor date și asimilate de fiecare persoană în parte. O societate e dreaptă dacă are legi bine întocmite, iar cei care o compun sunt persoane drepte, adică respectă dreptatea. Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – versuri

Enisalá

Martor iluziilor mele apuse,
Dunărea trece furându-mi chipul,
Enisalá, în cetăţile duse
Tot ce-am clădit este numai nisipul.

Tiberiu Tudor

Read the rest of this entry »

Ce facem cu Eminescu? Reflecţii de traducător

EminescuCe facem cu Eminescu? [1] Reflecţii de traducător (I)

Ceva ce seamănă cu negativismul adolescenţilor

Am urmărit cu mâhnire în ultimul deceniu dezbaterile din ţară legate de Eminescu.

’Libertatea de expresie’ post-revoluţionară a acoperit un spectru foarte larg: alături de idolatrizări ce nu acceptă critica unui subiect tabu, s’au adus cu seriozitate detractări puerile (Eminescu a fost impus de comunişti); aparent subtile (este el oare relevant pentru modernitate?; este el poet ’naţional’?), sau exclusiv politizante (Eminescu a fost anti-semit; a fost reacţionar, etc).

Dialogul nu s’a materializat de fapt în ceva coerent, temele de dezbatere au venit şi au trecut, la ’aniversară’ s’au adus omagii şablonarde care au dat apa la moară celor care îl considera oricum pe Eminescu desuet. Temele negative plutesc încă în aer, poate chiar în inconştientul colectiv al românilor, ca aburii nevăzuţi ai unei calomnii care persistă şi după ce acuzaţiile se dovedesc false. Read the rest of this entry »

Ovidiu Constantin Cornilă – versuri

Spus

nebun prin aer umblu,
rătăcesc…
asemenea unui zumzet prins
într-un sărut;
și din copacul apusului,
prin vis alerg,
prin noapte trec, pășindu-mi zborul,
zburându-mi pașii Read the rest of this entry »

Dacina Dan – poesis

Aparent

cu mine însămi
la o margine de vară
lângă mare
într-un asfinţit oarecare
până aici
m-a călăuzit soarele
ca să-mi ghicească în palmă


Read the rest of this entry »

Revista Conta nr 24

 

Mihail Janto – Mi-e silă de trădători…

Vă jertfiți neamul pe sfântul altar,
ne vindeți trecutul cu nesimțire,
cugete făr` de țară și hotar,
voi putrede speranțe-n cimitire.

Mihail Janto

Cuvintele voastre – fum de țigară,
seci vânzători de neam și anticriști,
peste voi și florile o să moară,
semințe cu miros de comuniști. Read the rest of this entry »

Stjpan Seselj – Acești ani însângerați

V-aș putea cânta despre
țări îndepărate, despre
anecdote atractive, despre
minuni, despre
păsări multicolore, despre
veverițe care-mi mănâncă din palmă
sau despre koala somnolenți,
¡Oh, cum aș putea!
oh, cât aș putea!

image001

Read the rest of this entry »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Invazia

De ceva timp, în oraşul meu, se întâmplă ceva.
În jurul clădirilor s-au înălţat schele înalte,
tot mai înalte.

Irina LuciaMihalca

Read the rest of this entry »

Mugurel Puşcaş – autumnale

TRISTEŢE DE TOAMNĂ

Nu te-ntrista!… Cad frunze pe alei,
Copacii plâng cu lacrimi clorofile,
Se-aşează nostalgia peste tei,
Lin, vara se transformă-n amintire.

pictură de Mihai Olteanu

Read the rest of this entry »

Pagina 20 din 152« Prima...10...1819202122...304050...Ultima »