Varga Istvan Attila – versuri

Adio în netrăiri

Adio…
Un cuvânt…
O încheiere,
zeci de ori…
Repetat!

Repede,
mult prea…
reped…
Rostit! (mai mult…)

Lia Ruse – versuri

13 Mai la Cenaclul lui Mihai

Cu penelu-n culoare, luna mai se joacă-n vis,
În culori alb si roz, pictând grădini de trandafir,
Cu spumă din soare zvântată ușor de zefir
Și cu atâta armonie drapată în scris!…

Pe mese îmbrăcate în roze museline
Imaginația a cizelat coșuri cu flori.
Privesc amuțită și străbătută de fiori…
Cum bucuria cântă prin vorbele lor, line!! (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

CINE PE CINE INVIDIAZĂ

Domnul Oiţerman, fabricantul, mi-l arată pe Jenică, fiul vecinului Biton, sprijinit de gardul blocului şi mâcând seminţe de floarea soarelui:
– E nemaipomenit… A terminat stagiul militar, e sănătos ca un cal şi taie frunze la câini. Şi, ca toată lumea, are ochii mari. Dacă-l întrebi, o să-ţi răspundă fără fasoane că-l invidiază pe cutare sau pe cutare, care şi-au făcut o situaţie…
– Pe cine invidiază Jenică, întreb eu candid.
– Pe cine? De pildă pe Şimon Şeinerovici. Că are o slujbă, că şi-a cumpărat o rablă de maşină, de asta… În schimb, dacă o să-l întrebi pe Şimon Şeinerovici, nici el nu e mulţumit. Şi el invidiază pe unul sau pe altul. Nu mai departe decât ieri, câte el de mincinos, a avut un moment de sinceritate şi mi-a povestit cât de mult îl invidiază pe Alberto Oberlicht.
– Dar ce-a văzut la el? (mai mult…)

130 de ani de la stingerea din viață a Veronicăi Micle

Între smerenia Maicii Benedicta și trufia urmașilor

MOTTO
,,S-a pregătit din timp, cu o smerenie reală, fără nimic teatral, pentru moarte, călugărindu-se, sub numele Benedicta, și petrecându-și o mare parte din ultimii ani de viață la Mânăstirea Văratec, unde și-a găsit acum o sută și ceva de ani liniștea și Veronica Micle.
Ne-am purtat urât cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga în acești ani de reculegere a ei! Nu în mod special eu, Alex. Ștefănescu (care am scris pe larg, în repetate rânduri, cu admirație, despre viața și opera fostei mele profesoare de literatură universală), dar și eu pentru că nu i-am combătut destul de energic pe cei care au denigrat-o și au supus-o oprobriului public. Pentru o femeie aleasă ca Zoe Dumitrescu-Bușulenga trebuie, dacă ești bărbat, să te bați și în duel.”

Reproducem mai jos un text, din același Alex. Ștefănescu citire:
,,Pentru această diplomație inofensivă prin care și-a câștigat nimic altceva decât dreptul de a-și face datoria a fost stigmatizată în repetate rânduri după 1989, atât de justițiari maniacali, lipsiți de simțul nuanțelor, cât și de unii tineri prost educați, din categoria celor care mânjesc statuile cu vopsea. Este infinit regretabil că nu s-a format un curent de opinie împotriva unor asemenea acte de vandalism. Am asistat cu toții, aproape fără nici o reacție, la defăimarea unui om căruia trebuie de fapt să-i purtăm recunoștință. Poate de acum încolo vom deveni responsabili și ne vom solidariza împotriva mineriadelor din cultură. S-a ajuns departe, mult prea departe, cu acțiunea de distrugere. Ar trebui să-i punem capăt, iar modul cum am tratat-o pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga să rămână ultimul caz de ingratitudine. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri Timpul probabil?

  • Se pare că orice poveste a mai fost spusă măcar o dată până acum.
  • Situaţie: Aceaşi pălărie pe altă Marie.
  • Ce văd cu ochii mei nu-i adevărat… Ce mi se explică e foarte adevărat (?!).
  • Toate timpurile sunt probabile.
  • Cine deosebeşte om de om nu e om ( Cilibi Moise).
  • Îi place să fumeze mai ales în locurile în care e interzis fumatul.
  • Dacă există legi nescrise, e normal să fie şi legi necitite.
  • Eu sunt vegetarian, dar numai dimineaţa.
  • Nu gândeşte ca noi, deci nu are dreptate.
  • Bunele intenţii nu exclud prostia (Roger Avermaete).
  • Precizările bancare sunt scise cu literele cele mai mici. (mai mult…)

Ana-Maria Radu: Din nou despre „HERMENEIA” Mirelei-Ioana Dorcescu

Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu, la o aniversare.

Recenta carte a Mirelei-Ioana Dorcescu, intitulată Hermeneia și apărută, la începutul acestui an, la Editura Mirton din Timișoara, are toate însușirile unei lucrări bine realizate, începând de la textura hârtiei, trecând prin consistența și originalitatea textului și desăvârșindu-se prin tectonică, prin așezarea în pagină.

Hermeneia numără 316 pagini și este alcătuită din trei secțiuni: Excelența textului, Haloul textului, Efigii. Prefața este semnată de Ildikó Gábos-Foarţă, iar pe ultima copertă a fost inserat poemul Scribul al lui Eugen Dorcescu.

Prefața poartă titlul 77, deoarece Hermeneia este dedicată Poetului Eugen Dorcescu, la împlinirea vârstei de 77 de ani. Ildikó Gábos-Foarţă valorifică simbolistica cifrei șapte, sub a cărei vibrație se află această carte, și susține că Mirela-Ioana Dorcescu a scris Hermeneia „cu inspirație, ajutată de talentul ei nativ, de seriozitatea și tenacitatea-i ieșită din comun, de rigoarea cercetării și a analizei literare și stilistice, de profesionalism, toate sub semnul imensei bucurii pe care i-o induce scrisul, al entuziasmul ei adolescentin și al darului care i-a fost dat în plus: prodigiozitatea”. (mai mult…)

Lia Ruse – Freamăt de primăvară

Și,..tot, te lungeai iarnă bătrână
Sărind pragul primăverii noastre
Și tot credeai că viscolul amână
Simfonia zărilor albastre…
În zori de mai a năvălit seninul
Peste furtuna colorată-n var
Beată! Parcă băusei pelinul,
Ne-ai părăsit pe vântul tău amar…
Că nu mai poţi răzbate, am ştiut,
O,..cât de iute mugurii au crăpat! (mai mult…)

Vavila Popovici: Civilizație vs. Barbarie

Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri până când iubitorii înțelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice , sau până când deținătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înțelepciunii.”– Platon

Politica este știința și practica de guvernare a unui stat. Conține ca parte componentă conștiința politică, pe lângă instituțiile prin intermediul cărora se exercită puterea, și organizațiile politice. Noțiunea de conștiință ne vorbește despre sentimentul de responsabilitate morală a omului față de propria sa conduită. Ea îl face pe om să mediteze asupra propriului comportament și a propriilor acțiuni pe care le realizează în viața publică și cea personală. Puterea politică este dependentă de conștiința politicianului care, în diverse cazuri, se modifică de la un moment la altul în raport de poziția sa socială, starea morală, culturală, educativă, lucruri ce sunt și nu sunt potrivite unui om de conducere sau unui om din arta politicii. Omul puterii/ politicii trebuie să fie o personalitate cu o cultură autentică și cu un bun simț al moralei, având la bază echilibrul spiritual adecvat. Făcând politică, omul puterii are nevoie, mai întâi de toate, de o rațiune logică pentru a nu deregla funcționalitatea normală a societății, de un comportament civilizat, și mai are nevoie de a se impune și de a soluționa problemele prioritare ale statului pentru a crea o bunăstare socială cât mai sigură, astfel ignorând interesele personale față de cele publice. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

HOROSCOP

  • Domnule, n-aş putea spune că horoscopul e un lucru serios şi că are o bază ştiinţifică. Dar de două ori în viaţă mi s-a întâmplat ca previziunile horoscopului să se potrivească atât de bine cu situaţia, încât o perioadă am crezut în ele. Ştiu că nu se prea asortează cu statutul meu de fost profesor de biologie, dar asta e…
    Ne-am cunoscut în sala de aşteptare de la policlinică. Fostul profesor de biologie avea un deget bandajat şi urma să intre la medicul chirurg.
  • Lasă impresia că e un fleac, dar pe mine mă necăjeşte de aproximativ patruzeci de ani. Nu tot timpul… E veriga mea slabă, cum se spune.
    Şi fără să-l îndemn, îmi povesteşte: (mai mult…)

Boris David – Daris Basarab: poesis

Boris David

Iubirile de-o clipă

Iubirile de-o clipă
Sunt oaze în deşert;
Sunt raze de lumină,
De ce să nu le iert?!

De ce cuvântul clipă
Ştirbeşte al lor sens?
Nucleul nu e mare,
Dar cât este de dens!

De ce măsori o clipă
Cu ceasul pământesc?
Ea-i parte integrantă
Din veşnicul ceresc! (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

CORIDORUL INSTITUTIEI

Când, pe la unsprezece dimineaţa, Sorin Barbălată, tânăr contabil practicant, ieşi în pauza de ceai, constată cu surprindere că pe coridorul instituţiei se revărsa nu numai soarele generos al verii, ci şi lumina a nu mai puţin de opt becuri aprinse. Pe scaune şi în picioare aşteptau o mulţime de oameni, aşa că Sorin le aruncă întrebarea:
– De ce nu stingeţi lumina?
– Noi nu lucrăm aici, răspunseră cetăţenii. Am venit cu cereri, probleme, audienţe. Nu e treaba noastră să stingem lumina! S-o stingă cine trebuie.
Sorin consideră că respectivii aveau dreptatea lor aşa că, ajungând în camera de ceai, o întrebă pe femeia de serviciu:
– De ce arde lumina pe coridor la ora asta?
– Aşa să ştiu de necazuri, răspunse femeia. Treaba mea e să încălzesc apa, să pregătesc ceaiul şi să-l împart. Mai trebuie să spăl paharele şi linguriţele, să am grijă de zahăr şi sucrazit şi dacă şeful vrea cafea, să i-o fac turcească. Lumina nu e treaba mea, eu nu am studii… (mai mult…)

Veronica Balaj: Replică artistică românească a bătăliei de la Anghiari, după fresca semnată de Leonardo da Vinci

1

Sâmbăta , 4 mai, 20019, Spania, regiunea Castilla la Mancha.

Mari emoții artistice determinate de o nouă secvență dintr-o posibilă carte a interculturalității, (dacă ar fi să se scrie așa ceva), în care este prezent și un artist român, stabilit în Spania, Tiberiu Ovidiu Stan. Acesta a prezentat lucrarea sa sculptată în lemn de tei canadian, cu titlul Bătălia de la Anghiari. Tema lucrării ne obligă la un scurt excurs în istoria artei, dar mai întâi să punctăm locația evenimentului și pe cei implicați în desfășurarea sa.
Așadar, acesta a avut loc în organizarea Primăriei Villarubia, (localitate nu departe de Madrid, descrisă de Cervantes ca parte din călătoria lui Don Quijote, însoțit de scutierul său fidel, Sancho), dintre organizatori au mai fost, Grupului Apotheca, Muzeul de Etnografie din localitate , Uniunea Lucian Blaga a Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania și Compania Teosfrit.
Tiberiu Ovidiu Stan a prezentat unui public numeros, (alcătuit din peste 250 de persoane), lucrarea sa, anume, sculptura cu tema Bătălia de la Anghiari, temă folosită prim oară de Leonardo da Vinci. Sculptura expusă având o valoare specială și din punct de vedere artistic și prin dimensiunile sale:3,20/ 2,40 metri. Fresca semnată de Leonardo da Vinci măsura 3,65/4,57M.
Ca model, în principal, pentru artistul român a fost tabloul lui Rubens, care la rândul său, s-a lăsat inspirat de fresca lui Leonardo da Vinci pictată acum 500 de ani, in sala Cinquecento de la Plazzo Vecchio din Florența și care trebuia să redea Bătălia de la Anghiari, așa cum îi solicitase Segnioria din Florenza la acea vreme. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

ADEVĂRUL ÎN FAŢĂ

– Ce sunt alea „minciuni convenţionale”? îl apostrofează Menaşe pe Şimon Şeinerovici. Nu se poate să spui atâtea minciuni încât să ajungi în situaţia că nu te mai crede nimeni. Omul trebuie să fie sincer, să spună adevărul în faţă cu orice risc. Numai aşa vom avea o societate sănătoasă…
– Vorbeşti ca un politician, îi răspunde Şimon. Dar n-am să te contrazic. Dacă promiţi aici, faţă de martori (şi arată spre mine), că îţi iei răspunderea pentru ce mi se poate întâmpla dacă spun numai adevărul, eu mă angajez ca măcar câteva zile să nu spun nici o minciună, nici măcar una convenţională.
– Bravo! zice Menaşe entuziasmat. Promit.
Chiar în ziua acea, Şimon a întâlnit-o pe madam Gurnişt.
– Am auzit, i-a spus, că vrei să-l însori pe băiatul matale cu una Dina de la bancă. Am văzut-o zilele astea. (mai mult…)

Vavila Popovici – Filozofia, Religia și Știința (1)

Să nu vezi în dușmanul tău decât un prieten rătăcit.” – Pitagora
După Noaptea Învierii când s-a auzit chemarea „Veniți să luați lumină” și s-a trăit momentul aprinderii tuturor lumânărilor celor prezenți în biserici. După întunericul de câteva clipe, oamenii au simțit că s-au umplut de lumină cerul, pământul și cele de sub pământ. Iar săptămâna care a urmat a fost Săptămâna Luminată, în care, sau începând cu care, ar trebui să ne luminăm mințile, să medităm la viața pe care ne-o dorim, să ne imaginăm cum ar fi lumea dacă oamenii s-ar iubi între ei, dacă ar fi cei mai mulți care să gândească la binele nostru, al tuturor și la binele acestei țări. Binele să se înfrățească, răul să se pedepsească, sau cum spune proverbul românesc „Cele bune să s-adune, cele rele să se spele”, cam așa ar trebui să procedăm, fiindcă nimeni nu poate trăi cu răul în „ograda” sa. Am ajuns în punctul când răul nu mai poate fi tolerat, nu poate fi iertat, fiindcă „plaga” a devenit purulentă și a infectat o mare parte a societății. Tolerarea acestei situații ar însemna distrugerea societății în care trăim. „Prietenii rătăciți” de care vorbea Pitagora, vinovații, ar trebui să conștientizeze calea greșită pe care au pornit. Cu toții trebuie să știm ce vrem, cu cine ne adunăm, iar răul să nu-l mai tolerăm. Numai așa putem păstra lumina în noi și putem s-o redăm lumii, să scăpăm de întunericului care ne înconjoară. (mai mult…)

Galina Martea – Importanța jurnalistului și a jurnalisticii în societate

Dacă să ne referim la importanţa genului jurnalistic, atunci acesta este inegalabil în existenţa umană, deoarece fără informaţia publică, fără informaţia zilnică a presei despre tot ceea ce se petrece în propria societate şi universalitate omul devine extrem de limitat în posibilităţile intelectuale. Având la bază obiectivul principal de a promova creaţia și arta jurnalistică, în mod special, de a reflecta și a transmite publicului înformația adecvată despre evenimentele ce au loc în viața socială, jurnalismul, domeniu distinct al vieţii spirituale, își dedică întreaga activitate intereselor sociale ale cetățenilor, totul fiind realizat în limite posibile de transparentă, formă a cunoașterii ce garantează dreptul la libertatea cuvântului și dreptul de a obține libertatea necesară pentru a exista într-o societate civilizată. Astfel, realizându-se prin diverse forme ale mass mediei (presa scrisă, presa online, audiovizuală etc.) importanța gazetăriei/jurnalisticii în viața omului este inegalabilă, deoarece este concepută pentru a susţine o cauză nobilă, o cauză socială și anume: de a onora societatea prin respectarea normelor juridice ce reglementează raporturile de drept civil, întemeiate pe adevăr și dreptate; de a asigura transparența informațiilor conform realității prin care există omul și societatea acestuia. Cu certitudine, nu este absolut deloc ușor de a realiza uneori acest lucru într-o societate, însă obligația legală/ morală/ profesională a ziaristului este (mai mult…)

Emilia Stroe-Ţena: Destin românesc (sonete)

DESTIN ROMÂNESC

Singurătăţi stelare foc îngropat aşterrn
În cumpeniri de doină aprinsă, veşnică,
Pe planul înclinat sub umbră şi mister
Ce moartea-n vis preschimbă şi-n nuntă cosmică

Râul, câmpia, valea păstrează amintirea
Discretei ondulări; nostalgic simţământ
De tainică-mplinire vibrează-n infinirea
Acestor mândri aştri cu frunte de pământ

Iar sufletul, tot, urcă şi coboară
Pe plaiurile line de poveşti,
Ce încă lumi apuse înfioară (mai mult…)

Dorel Schor – Origine sănătoasă

• -Iti recomand ginecologul meu…Nu e grozav, dar are loc de parcare.
• A aparut volumul doi din „Totul despre Nimic”.
• Daca traiesti ca orbii, nu vezi nimic.
• Cei slabi accepta realitatea…Si cei puternici la fel.
• Cine nu poate rade de sine, n-are dreptul sa rada de altii (Nae Cernaianu).
• Deformarea trecutului este mai periculoasa decat uitarea lui (citat).
• Fostul meu coleg s-a schimbat atat de mult, ca nici nu m-a recunoscut.
• Multi din cei care intreaba cunosc raspunsul mai bine decat cel intrebat.
• Uneori, umorul e cu efect intarziat… (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

FOC LA DELICATESE

Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul?
– Teroristii ! spune grav madam Gurnist. Ce mai intrebi? (mai mult…)

Melania Rusu Caragioiu – versuri

Moartea ce clamează marea armonie

Vâjâie-n van amintirea nelină:
Moarte-viață, năvală să vină?
Decât gol de toate,​ viață creștină !
Decât umbre sumbre, să vină lumină !

Sfințitu-s-au azimi și plosca de vin
Și sângele-a curs din Trupul Divin,
Roșitu-s-au ouă din Patimi și chin,
Rămas-au în scripte rugi- șoapte de-alin… (mai mult…)

Adrian Botez – versuri

Moartea-i o chestie de bucătărie

moartea-i o chestie de bucătărie
unii petrec – alţii – cumva – învie :
e doar intimitatea noastră nepătată
când strigă – pune-ţi – peste răni uscate – vată

moartea-i o chestie de bucătărie
o primadonă întrebare cu chelie :
hai – scoate luna din fântână
scoate – din zodiac – o săptămână

…o lume tristă – vinovată şi zurlie
flămândă – însetată – cafenie
dulăi astrali o muşcă de…fundiţă (mai mult…)

Vasilica Grigoraș – De la alfa la omega doar iubire

„Lupul a mâncat iezii pentru că era nefericit!” Luca B.

Dacă suntem obişnuiţi ca în primii ani de viaţă copiii să spună lucruri „trăsnite”, afirmaţii, formulări ca cea de mai sus ne lasă mască, ne surprind cu adevărat. Să încercăm, totuşi să înţelegem tâlcul spuselor micuţului Luca.
Generaţii de copii s-au speriat auzind povestea „Capra cu trei iezi”. Îi compătimeau pe bieţii iezişori şi îl urau pe lupul hrăpăreţ. De data aceasta, un copil preşcolar al zilelor noastre a fost foarte impresionat de gestul lupului, empatizând cu el, găsind şi o explicaţie mai mult decât generoasă a gestului acestuia. Reactivează imagini din alte poveşti, probabil un câmp împodobit cu o mantie verde imprimată din belşug cu flori de primăvară. Pe un imaş din colina satului, miei zburdau în voie, se hrăneau cu frageda şi suculenta iarbă ori cu laptele oiţelor. Zborul fluturilor, cântecul cosaşilor şi trilurile păsărilor se-armonizau cu dangătul clopotelor şi clopoţeilor de la gâtul ovinelor mari şi mici. Armonie deplină, toată fericirea din lume. Apare dintr-o dată un lup hămesit de foame, poate alergat de-un vânător… sau cine ştie câte alte necazuri mai avea. Atacă turma de oi, prinzând un miel pe care îl mănâncă în grabă. În inocenţa sa, copilul a înţeles perfect motivaţia gestului lupului. O înţelegere intuitivă, empatică, compătimitoare. Pare o înţelegere simplistă, însă el trece dincolo de aceasta la pasul următor, la acceptare (da, s-a întâmplat, asta e…), apoi la iertare. (mai mult…)

Dorel Schor – La prima ocazie

  – Aţi auzit ce a păţit Eliahu Iliescu, vecinul nostru? Omul ăsta nu ştia ce e odihna. Trup şi suflet pentru locul de muncă, primul la venire, ultimul la plecare şi între timp nici un minut de odihnă, nici o clipă de răgaz. Toată lumea îl aprecia, toţi şefii îl dădeau ca exemplu şi când a trebuit să fie unul avansat, acela a fost…
   – Iliescu!
   – Da’ de unde… Acela a fost  Abutbul. Băiat bun şi ăsta, dar nici pe departe ca Iliescu. S-a dus Iliescu la şefi să-i întrebe, adică cum vine asta, domnilor, mereu spuneţi că eu sunt primul şi la o adică, îl avansaţi pe Abutbul? Şi şefii i-au spus, ai perfectă dreptate, dar nu cunoşti mentaltatea orientală? Vrei să se spună că facem discriminare? Sau că te preferăm pe tine din cauză că…Ai răbdare că la prima ocazie…
   – Şi la prima ocazie…

(mai mult…)

Mihai Batog-Bujeniţă: Acelaşi medicament, o altă cură terapeutică

Spre norocul nostru, al tuturor, domnul doctor Dorel Schor este dependent de starea de bine a „pacienţilor” săi. Se consideră dator să administreze cu regularitate medicamentele sale minune, în doze deloc homeopatice, tuturor celor care-l cunosc, chiar dacă aceştia sunt sute de mii răspândiţi în toată lumea. Aşa se face că dincolo de prescrierile exersate zilnic pe diferite site-uri culturale, aproape în fiecare an editează un volum care dăruieşte cu generozitate cititorilor săi panaceul numit râs, bine filtrat prin diferite metode în aşa fel încât nimeni nu se poate plânge că ar exista vreun pericol de intoxicaţie sau efecte adverse. Dimpotrivă, râsul, aşa cum este preparat de bunul doctor, îşi produce pe deplin efectele benefice, fără nici un fel de contraindicaţii, iar starea de bine se instalează durabil având însă o irepresibilă dorinţă de reluare a tratamentului.
Terapiile doctorului Schor se materializează cam an de an în câte un volum de proze scurte ori aforisme pe care nu ai cum să nu-l citeşti. Devii astfel complicele său pentru că nu te poţi abţine să nu recomanzi volumul şi altor prieteni sau cunoscuţi. Iar aceştia, prietenii şi cunoscuţii, se află de multe ori alături de tine însă nici cei aflaţi la mii de kilometri distanţă nu lipsesc. Din Israel în (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – poesis

Din picături sunt toate

Din mişcarea gândurilor apar emoţiile,
plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă,
răspunsurile te-aşteaptă,
iluzii sunt,
în urmă foşnesc gânduri, emoţii,
stări, ataşamente,
în vârtejul lor nu eşti tu,
în prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu.
Dacă a vedea înseamnă a crede,
oare, este şi adevărat? (mai mult…)

Dorel Schor – Azi mă culc devreme

  • Astăzi vreau să mă culc mai devreme, îi spun soției, am avut o zi grea. Voi dormi neîntors.
    Așa că la zece eram în pat și la zece și un sfert dormeam. Când m-am trezit era deja… zece jumătate. Se auzea foarte de aproape sirena poliției…
  • S-a întâmplat ceva! spun nițel speriat. Crezi că prin vecini?
  • Absolut, îmi confirmă soția. E la vecini, la ăștia de deasupra.
  • Vai de mine, dar ce-ar putea să fie? Sunt doar oameni atât de cumsecade.
  • Cumsecade, dar pun televizorul cu sonorul la maximum. Sunt cam tare de ureche… Hai, dormi!
    Dacă știu despre ce-i vorba, mie nici nu-mi pasă. Așa că am adormit rapid. Pe la unsprezece m-a trezit o altă sirenă. De astă dată sunetul era strident și ondulat.
  • Război? tresar speriat. E alarmă!
  • E alarmă, confirmă nevasta, dar nu e război. De câte ori sare o pisică pe mașina lui Abulafia, se declanșează alarma. Dormi liniștit că în cinci minute încetează. (mai mult…)

Dorel Schor – O viață dublă

  • Poţi citi ziarul la closet, dar pe clasicii literaturii numai la toaletă…
  • Cu timpul se schimbă şi timpurile.
  • „Dă-ne, Doamne, un notredram de noroc”.
  • Se practică transplantul de idei şi dacă nu e incompatibilitate, nu există nici respingere.
  • Replică: „De regulă, cad pe scări cei care NU vor să coboare” (Adrian Grauenfels).
  • Adevăratul creator sugerează, nu impune noile tendinţe.
  • Alţii exagerează, el despică firul de păr numai în trei.
  • Dacă trimiţi un bărbat să cumpere 5 lucruri, se întoarce cu 4… Dacă trimiţi o femeie să cumpere 5 lucruri, se întoarce cu 54 (variantă).
  • Franţa este o monarhie deghizată în republică (Matei Vişniec). (mai mult…)

Sincer și imparțial

  • Cine s-a fript în stânga suflă şi în dreapta.
  • Porcului nu-i ţii prelegeri. Vrei să te înţeleagă? Dă-i peste bot!
  • Unii au zis, alţii au prezis, important e că nu s-au contrazis…
  • Lovitură de stat? Degeaba… Lovitură de stat degeaba.
  • Dincolo de întreg, mai e totdeauna ceva (Zoltan Terner).
  • Uneori întâlneşti aşa un prinţ de-ţi vine să te măriţi cu calul (int).
  • Noi suntem întotdeauna imparţiali. Azi cu unii, mâine cu alţii…
  • „Vă salut în numele inginerilor şi intelectualilor din oraş…”
  • Periculos ca sinceritatea… (mai mult…)

Hristoase!

Infinitul divin s-a revărsat în trupul Tău,
din pântecul Mariei arătându-Te lumii.
Învăţător, Vindecător, Stăpân ai fost
și-ai cucerit lumea cu iubire, fără de fală,
cu modestie, cu incantație morală.
De Marele Preot ai fost întrebat
de ești Tu fiul celui binecuvântat.
„Da, sunt!”, ai răspuns îndreptățit.
Nu Te-au crezut și la moarte Te-au osândit.
Te-ai lăsat crucificat
după ce drumul vieții ni l-ai arătat, (mai mult…)

Vavila Popovici – Vinerea Mare

Din Eul răstignit de iubirea

pentru celălalt, curge viaţa veşnică.” M.-A. Costa de Beauregard

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos.

Se-aude toaca.

Credincioşii se-ndreaptă spre biserici.

Începe slujba religioasă.

Îngerii coboară blând din cer,

întind aripile deasupra capetelor noastre,

își pregătesc glasurile măiestre.

Preoţii-nalţă rugăciuni… (mai mult…)

Dorel Schor – Calea cea dreptă

  • Memoria bună serveşte şi adversarilor.
  • Oul lui Columb. Cum sună la plural?
  • Cei cu două feţe nu-ţi întorc niciodată spatele.
  • Pemiile au uneori o valoare, alteori un preţ.
    • Mi-ai promis marea cu sarea…
  • Şi nu te-am dus la Marea Moartă!?
  • Şi cravatele au culoare politică.
  • Cei cu succes au şi succesori. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

TĂIETORII DE FRUNZE

În urmă cu aproximativ un an, a intrat şeful în biroul meu şi m-a surprins tăind frunze la câini…
– Ce faci? m-a întrebat cu severitate.
Era clar că nu aveam de ales, aşa că am răspuns sincer:
– Tai frunze la câini…
Răspunsul meu era atât de firesc şi de explicit încât l-au pus în încurcătură. Drept urmare, în loc să mă beştelească, şeful s-a arătat interesat de amănuntele operaţiei.
– Cum procedezi? E greu?
– Nu e prea greu, dar nici prea uşor, l-am asigurat. Îţi trebuie răbdare, multă îndemânare şi, evident, experienţă. În lume există performeri, virtuoşi care obţin adevărate minuni.
– Nu mai spune! s-a minunat şeful… Precis? (mai mult…)

Luca Cipolla – versuri

Myosotis

Né da primo o ultimo sole
ricavo linfa
e
quale voce
assuma il verbo
che carezza
mano di sorella
e mi sorregge
in cilestrine vesti..
annullami..
ch’io sia
piuma che trascende il velo,
bruma,
assorto nel primo refolo
di mattino
che si desta
e di petalo in petalo
infine vibrare. (mai mult…)

LUCIAN BURERIU – VERSLIBRISMUL ȘI SECȚIUNEA DE AUR

Lucruri absolut esențiale sunt lăsate la o parte, în creația poetică, azi pare să primeze orgoliul celui care produce versificație. Simplul fapt că scrie poezie a devenit singurul criteriu al valorii, nu mai contează tradiția imensă a poeziei, tehnicile sale nu mai sunt respectate, de parcă astăzi am deprinde scrisul și cititul. Personalitățile care se afirmă acum sunt în cea mai mare parte niște diletanți. Conținutul, ideatica, mesajul par să fie niște anacronice obligații. Poetul contemporan nu mai are obligații. Poate singura este aceea a ignoranței în privința tehnicii redactării gândirii sale, care ar putea fi chiar artistică. Dar punerea în pagină a devenit parcă o practică dedicată doar a celor ce fac fotoculegere, tehnoredactorilor. Pare-se că nu prea mai interesează o anumită arhitectură a textului, așa cum are, de obicei, și muzica, începutul ca punct de atac, pentru captarea atenției, momentul culminant și apoi tehnica finalurilor, adeseori aducătoare de poantă, de o concluzie, care trebuie să fie surprinzătoare, șocantă. E considerată depășită cu o sută de ani era versificației în metru fix, așa-zisă clasică, toată lumea acceptă verslibrismul, acea invenție whitmaniană, dar fără să cunoască tehnicile speciale ale versului liber, care ar trebui să fie o serie de violente inovații, muzicalitate internă, succesiune de (mai mult…)

Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI

Scriitoarea ANGELA FURTUNĂ, alături de alți 71 de poeți din 22 de țări, invitat oficial la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a, Iași, 12-19 mai

//

Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră a PEN CLUB ROMÂNIA, este invitat oficial și va participa, cu recitaluri și lansări de carte, la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a. Scriitoarea a participat la toate edițiile anterioare, contribuind prin dăruire și muncă, alături de ceilalți invitați, la construirea unuia din cele mai importante branduri contemporane ale literaturii române. Festivalul, inițiat de scriitorii Adi Cristi și Cassian Maria Spiridon, este unul din cele mai importante din Europa și se derulează în cadrul prestigiosului Festival Internațional anual al Educației de la Iași (mai-iunie). Angela Furtună a primit, la edițiile anterioare FIPI, distincțiile de merit “POETĂ A IAȘULUI” și „CAVALER AL POEZIEI CAPITALEI MARII UNIRI, IAȘI, 1918-1018”. În cadrul festivalului, este repartizată în Grupa a 5-a (a se vedea afișele). (mai mult…)

Tiberiu Tudor – poesis

Tiberiu Tudor

 

Vântul e stăpân pe baltă,
Frigul a gonit lăstunii,
Frunza stufului înaltă
A-mbrăcat mănuşa brumii.

Câte-un vers dacă mai are −
Ce ştii tu, Sulemenito −
Umbra flăcării pe care
Anii mei au risipit-o.

Nu mai pot de mult să sufăr,
N-am de mult în ce mai crede,
Nu mai ştiu citi în lucruri
Faţa lor ce nu se vede. (mai mult…)

Dorel Schor – Foc la delicatese

Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul? (mai mult…)

Vavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile vieții

Lumea pe care am creat-o e un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea.” – Albert Einstein

Șmecheria este definită ca abilitatea omului șmecher, considerată de către unii a fi sinonimă cu escrocheria, șiretlicul, dibăcia, vicleșugul, înșelătoria, viclenia, frauda, șarlatania, hoția. Este un mod de a ieși din încurcătură, de a face trucuri și viclenii, spre deosebire de inteligență care este străduință, calcul și adevăr – calități ale comportamentului. Șmecherului îi sunt străine bunul simț și modestia. El sfidează și încalcă legi, găsind totodată modalități de încălcare a lor, sau chiar de schimbare.
Specula, corupția, învârteala, ciupeala sunt păcatele tipice, recunoscute ale șmecheriei dâmbovițene, dar nu numai, și țin de esența vieții din zilele noastre. Șmecherul se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase. Învățând șmecheria din familie sau de la prieteni mai în vârstă și mai experimentați, el se maturizează, profită de neatenția și îngăduința celor din jur și dobândește rangul vicleniei. Prefăcătoria îl însoțește pretutindeni. Omul de-acum înrăit, știe să se prefacă, se arată ca om bun, pentru a-i înșela pe ceilalți, a le obține încrederea.
Scriitorul Nicolae Filimon scria la vremea sa că „aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipocrizie și vicleșug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop și La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâniți în păcate de tot felul, îi studiază cu cea mai mare atenție, încât ei știu foarte bine cum se fură cloșca de pe ouă fără ca acesta să cârâie”. (mai mult…)

Dorel Schor – Un clasament

  • Cel care promite că vorbeşte pe scurt, va vorbi „pe lung”.
  • Nu în orice loc poţi să-ţi dai cu părerea.
  • Cred că îngerii nu au sex. Dacă ar avea, ar avea foarte multe probleme…
  • Nu subestimaţi proştii, ei au mult umor involuntar.
  • Politica este mijlocul folosit de cei fără scrupule pentru a domina pe cei fără memorie (Voltaire).
  • Cine nu are noroc, nu are neapărat ghinion.
  • Uneori e vorba de incompetenţă, alteori de prostie… Păi, nu-i acelaş lucru ?
  • „Sunt mai bătrân, mai chel, mai gras dar nu neapărat mai înţelept” (anonim).
  • Un clasament: pescarul amator, politicianul, avocatul, instalatorul… La ce?
  • Poţi păcăli câţiva oameni tot timpul, toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi păcăli toţi oamenii tot timpul (Abraham Lincoln).
  • Un om liber e ca un scaun liber, întotdeauna se găseşte cineva care să se aşeze pe el. (mai mult…)

Ștefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii române

Propunem un institut care să-i studieze opera

Ce imprevizibile și cât de generoase pot fi istoria și soarta omului cu unii oameni! Și cum psihologia și nivelul educațional al unui popor pot influența în bine sau în rău destinul marilor creatori! Este o temă gravă de meditat pentru noi, pentru români! Într-un sat din Gorj – cine se aștepta – se năștea un copil, care avea să pască caprele pe dealurile din împrejurimile satului, și căruia îi plăcea să cioplească. Avea peste ani să fie părintele artei moderne, să împartă istoria milenară a artei în două. De la el încoace altfel arată sculptura, artă veche de zeci de mii de ani. Dar dacă despre Brâncuși știe toată lumea – dacă ar fi rămas în țară astăzi ar fi fost un necunoscut – despre un alt mare spirit românesc, care a împărțit și el istoria științei în două, este vorba despre părintele Ciberneticii, medicul Ștefan Odobleja, nu a știut nimeni până cu câțiva ani înainte de a muri. Ba mai mult, a murit sărac, ca orice țăran din Oltenia. Iar astăzi ne îndoim că sunt mulți români care știu cine este Ștefan Odobleja. Concluzia este tristă și dură: nu știm să ne prețuim valorile, ba mai mult, dacă rămân în țară le marginalizăm și le asasinăm. (mai mult…)

Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian: Învierea Domnului ca temei existenţial

Unde îţi este, moarte, boldul?
Unde îţi este, iadule, biruinţa?
Sf. Ioan Gură de Aur (Utrenia Învierii)

Între toţi filosofii existenţialişti, vechi şi noi, Iisus Mântuitorul a fost cel mai important. El vine după antici şi odată cu ei, şi premerge pe moderni. Marile teme existenţialiste: filosofia ca mod de viaţă, libertate şi responsabilitate, autenticitate şi absurd, sens, decizie şi situaţie, pentru a enumera câteva, dezbătute de filosofi moderni celebri precum Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger, Simone de Beauvoir, Sartre, Camus, Dostoevskiş.a., sunt toate succint, practic şi explicit cuprinse în învăţătura Domnului Hristos.
Una dintre învăţăturile fundamentale predicatede Iisus, şi care, vrând, nevrând, mai mult sau mai puţin direct îi va face pe ceilalţi filosofi să graviteze în jurul Mântuitorului, uneori nu în mod deplin conştientizat, este aceea despre Învierea din morţi, învăţătură care schimbă radical înţelegerea despre lume şi viaţă, care cere în mod imperativ un anumit fel de a fi cu aplicaţii şi implicaţii profunde şi decisive atât în viaţa interioară a persoanei, cât şi în viaţa sa exterioară. (mai mult…)

Varga Istvan Attila – versuriLia Ruse – versuriDorel Schor – schițe130 de ani de la stingerea din viață a Veronicăi MicleDorel Schor – ziceri Timpul probabil?Ana-Maria Radu: Din nou despre „HERMENEIA” Mirelei-Ioana DorcescuLia Ruse – Freamăt de primăvarăVavila Popovici: Civilizație vs. BarbarieDorel Schor – schițeBoris David – Daris Basarab: poesisDorel Schor – schițeVeronica Balaj: Replică artistică românească a bătăliei de la Anghiari, după fresca semnată de Leonardo da VinciDorel Schor – schițeVavila Popovici – Filozofia, Religia și Știința (1)Galina Martea – Importanța jurnalistului și a jurnalisticii în societateEmilia Stroe-Ţena: Destin românesc (sonete)Dorel Schor – Origine sănătoasăDorel Schor – schițeMelania Rusu Caragioiu – versuriAdrian Botez – versuriVasilica Grigoraș – De la alfa la omega doar iubireDorel Schor – La prima ocazieMihai Batog-Bujeniţă: Acelaşi medicament, o altă cură terapeuticăIrina Lucia Mihalca – poesisDorel Schor – Azi mă culc devremeDorel Schor – O viață dublăSincer și imparțialHristoase!Vavila Popovici – Vinerea MareDorel Schor – Calea cea dreptăDorel Schor – schițeLuca Cipolla – versuriLUCIAN BURERIU – VERSLIBRISMUL ȘI SECȚIUNEA DE AURFestivalul Internațional POEZIA LA IAȘITiberiu Tudor – poesisDorel Schor – Foc la delicateseVavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile viețiiDorel Schor – Un clasamentȘtefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii românePr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian: Învierea Domnului ca temei existenţial

Elena Căruntu: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

elena-căruntu

Fiecare clipă scursă e-un pas înspre infinit! Șoaptele sufletului sunt simfonii pe care doar un alt suflet ce știe să șoptească le poate desluși! Fiecare bătaie a inimii înseamnă un clinchet în universul plin cu vise al vieții noastre!

 

Acolo unde Raiu-ncepe!

 

În locul unde ziua-ncepe, cu liniștea prinsă-n lumină,

Când răsăritul își sărută, frumosul verde din grădină

Acolo-i raiul! Și minunea ce pare mâna unor sfinți, Read the rest of this entry »

Camelia Cristea: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

camelia-cristea

Poezia este veșmântul de sărbătoare al sufletului meu. Sunt un om simplu, de profesie economist.

Cu trecerea timpului am înțeles că lucrurile valoroase sunt cele pe care le oferim cu iubire semenilor.

M-am scris în cele două volume de poezie publicate, „Ferestre Deschise”, Editura Singur 2015 și „Pe aripi de Cuvânt”, Editura Singur 2016

Am publicat în diverse reviste religioase și literare și în mod constant, în revista electronică „Confluențe Literare”.

Alături de poeți consacrați sau la început de drum am publicat în nenumărate antologii.

Am obținut locul al II-lea la concursul de poezie religioasă „Credo”, ediţia a XV-a, Lăpuşna 2015.

Am însetat în deșertul cotidian, dar am băut din Apa Vie a Vieții! Hrănită prin Cuvânt am înviat prin răstignirea neputințelor mele! Read the rest of this entry »

Dacina Dan: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

dacina-dan

Norii mă privesc prin geamul mare, de la terasă, cu degete de vânt. Miroase a tei, trecutul zvâcneşte viu, foşnitor, cu sânge de clorofilă verde, la picioarele mele, în mine se închid perspectivele, eu sunt stratul de celuloid ce poartă lumea sub retină, căci ce poate lega o seară fierbinte de vară, de foaia pe care înlocuiesc cuvintele cu inefabile păsări, decât faptul că m-am întâmplat, că m-am scris cu mine pe cicatricea albă a peretelui uterin, că m-am iubit şi m-am urât, că mi-am ridicat poeme (Frunze în oglindă – Editura Marineasa, 2002 şi Aparent/ Illusory – Editura Singur, 2016) în visul de abstract al sentimentelor, că rememorez şi-n acelaşi timp mă reconstruiesc, că sunt larvă şi fluture, lacrimă şi rug, trecut peste prezent, că sunt doar o anamorfoză a lui ieri, în care silabele se logodesc cu libertatea, rezultând, prin reacţii de hidroliză şi hidrogenare, doar un ester cu aromă de amintire. Read the rest of this entry »

Vasilica Grigoraș: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

Vasilica Grigoraș

Publică eseuri, poezii, cronici literare, impresii de călătorie, medalioane, interviuri în publicaţii periodice din ţară şi din străinătate, în volume de autor şi colective. În ultimii ani se apropie de poezia niponă publicând cărţi de haiku, senryu şi tanka. Membru al Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova.

Poezia este un monolog interior, o căutare de sine, o evadare din labiritul vieţii, e amintire şi visare. Poezia este un mod de a sta de veghe, o cale de a te reinventa; te descoperi pe tine însuţi pentru a te oferi celorlalţi, spunând ceea ce nu ai îndrăzni să spui altfel.

Poezia este clipa şi infinitul, este stropul şi oceanul, este licărul şi soarele, dezlănţuire şi cumpătare, freamăt şi linişte, încătuşare şi libertate.

Poezia este pocalul din care ne împărtăşim, este cupa din care ne adăpăm sufletul însetat de frumos, lumină şi iubire. Poezia este focul aprins de o scânteie divină. Read the rest of this entry »

Mioara Hususan: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

mioara-hususan

Iubirea este cea care ne definește în toată măreția noastră, nu felul în care arătăm, nu realizările ori aspirațiile noastre, nici părinții, nici statutul social, nici măcar visele noastre.

Toate astea sunt doar motivații umane, combustibilul care ne ține în mișcare.

Dar, de fapt, suntem ceea ce iubim, iar în final luăm forma iubirii noastre. Iubirea de oameni se simte… nu se vede.


Autobiografie

În ani viața s-a scurs

Și printre lacrimi, iubirea a apus…

Să nu am tragere spre viu,

Sufletul să-l simt pustiu.

Lucrurile întorsătură iau,

Când trec de supraviețuire Read the rest of this entry »

Costache Năstase: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

 

costache

Costache Năstase s-a născut în data de 5 ianuarie 1949 în comuna Călieni, judeţul Vrancea, din părinţii Pavel şi Catinca, fiind al şaptelea copil al acestora. A urmat cariera militară trecând prin toate gradele, de la elev într-un liceu militar până la gradul de colonel inclusiv. Căsătorit cu Alina Năstase (fostă Ciocoiu), are o fiică Andreea și un nepot Andrei de 6 ani.

A debutat cu poezie în ziarul „Milcovul” din Focşani, în anul 1977.

Volume de poezii publicate: Gânduri, rânduri, 2002; Adieri lirice, 2015; Dansul rimelor, 2015; Poemele înserării, 2015; Punţi sufleteşti, 2016; Prietenie, 2016; Căldura din cuvinte, 2016; Ecouri din adâncuri. 2017

A mai publicat poezii în opt antologii colective, pre-cum şi în reviste literare tipărite, sau electronice.

Din 2016 este membru al Uniunii Scriitorilor Europeni, filiala Moldova (USEM) Read the rest of this entry »

Ioan Popoiu: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

ioan-popoiu

Licenţiat în Istorie – Filosofie şi Teologie.

Intelectual: muzeograf şi profesor.

Autor a unor grupaje de poezii şi eseuri în reviste: „Convorbiri literare” (Iaşi), „Astra” (Braşov), „Euphorion” (Sibiu), „Mioriţa” (S. U. A.), „Observatorul” (Canada).

Autorul volumului de poeme „Vifor Eretic”.

MOTTO: „Orice spirit înfăptuieşte în viaţă, două opere: opera de om viu şi opera de nălucă.” Gerard de Nerval.

Imposibilă Arcadie

frumuseţea aceasta

te răneşte

paşii tăi

nu duc neapărat undeva

clipa în care

iubita îţi cere Read the rest of this entry »

Constanța-Doina Spilca: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

 

doina-spilca

 

Dincolo de lumea înghețată în amăgire, de suficiența sinelui gâfâind în diez sau crispat în bemol, clepsidra cerne lumina tremurândă de dincolo de real irizând muzicalitatea cuvintelor în vibrația versului.

Versu-i alb, e vers de viață care nu-i rimă – armonie.

Poezia-i caleidoscopul zborului lin, îngeresc, e emoția purificării!


„Deși noi mai avem zile,

Nu mai avem parte

S-o (să-l) admirăm

pe doamna (domnul)…

Studiind o carte!”

Read the rest of this entry »

Nina Tărchilă: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

tarchila

Nu știu şi nu vreau să învăț să câştig oricum. Chiar aleg uneori să pierd frumos decât să câştig în orice mod, pentru că liniştea din lăuntrul meu ţine de bucuria de-a mă regăsi mereu pe mine însămi, în fericire şi-n tristeţe deopotrivă. Îmi trăiesc stările emoţionale până la capăt conform legilor inimii mele şi ştiu că orice-ar fi, cu mine va trebui să trăiesc până la capăt. De asta nu-mi negociez pacea conştiinței niciodată.

Ar trebui…

ar trebui să fugim într-o zi departe, departe…

dincolo de noroaiele astea care miros a moarte,

dincolo de singurătăţile lui “eu” şi “tu”,

dincolo de îndoielile veştede dintre da şi nu.

ar trebui să schimbăm pe păsări călătoare Read the rest of this entry »

Radu Moțoc: Max L. Blecher (1909 – 1938)

Un scriitor romașcan pe care profesorul Nicolae Gr. Stețcu nu l-a predat, la liceul Roman Vodă, promoției noastre din 1960

Și totuși în numărul jubiliar al revistei „Școala Nouă”, la un veac de la fondarea Liceului Roman Vodă, pe care a coordonat-o distinsul nostru profesor, pomenește de M. Blecher, ca fiind un absolvent al liceului cu care se poate mândri Romanul.
Născut la Botoșani la 8 septembrie 1909, în casa bunicilor materni, descendenți ai unei familii de evrei așkenazi, a fost adus la Roman în a doua lună de viață, unde tatăl său ținea pe strada Ștefan cel Mare, nr. 151, un magazin de porțelanuri, în care se vindeau și produsele unei făbricuțe de ceramică din Roman. Urmează școala primară și liceul Roman Vodă, fiind printre cei mai buni elevi cu interes pentru obiectele umaniste, româna și filosofia. Era un adolescent normal, care „se ținea după fete”, juca fotbal și umbla pe bicicletă fără mâini.
În 1928, Blecher își ia bacalaureatul la liceul Roman Vodă, obținând cea mai mare notă din serie: 7,40. Se decide să plece la Rouen, pentru a urma Facultatea de Medicină. Din cauza îmbolnăvirii de tuberculoză osoasă la coloana vertebrală, este internat la un sanatoriu din stațiunea Berck, lângă Boulogne-sur-Mer. Read the rest of this entry »

Galina Martea – La ce servește sindromul supremației?

Având la bază poziția dominanță cu întreaga complexitate de autoritate și putere, supremația este o formă de manifestare prin care omul se identifică prin atitudine imperativă și anume: de a deține stăpânire pe un anumit număr de persoane sau/și pe un întreg public social. Astfel, când este vorba de o întreagă comunitate socială, atunci componentele fenomenului de supremație devin extrem de vizibile și, nemijlocit, cu efecte nespus de umilitoare pentru mase, iar cârmuitorul sindromului de putere este omul sau oamenii care dețin fotoliul în administrarea societății respective.
Deci, prin fenomenul supremației se definește comportamentul unei persoane, se definește comportamentul unui conducător de orice treaptă ierarhică din structura domeniilor de activitate publică și privată, și, respectiv, se definește comportamentul unui conducător de țară sau a celor persoane care fac parte din clasa dominantă a unei societăți. Astfel, prin întreaga complexitate a fenomenelor ce identifică înțelesul cuvantului „supremație” se vizualizează, nemijlocit, imaginea în dezvoltare a unei persoane, a unei societati, a unei țări unde, în consecință, se reliefează modul de viață și cultură ale acestora. Pentru a pune în lumină imaginea reală de dezvoltare a unei țări, în mod aparte a unei țări slab dezvoltate, atunci, cu suguranță, în acest tablou va apărea în evidență fenomenul sindromului de „supremație”, aspect care se răsfrânge destul de distrugător în dezvoltarea comunității sociale, cât și în dezvoltarea individului. În acest caz vor fi vizibile, în mod cert, care sunt cauzele ce frânează evoluția unei asemenea țări, respectiv, vor fi vizibile componentele precum: cine sunt deținătorii funcțiilor din administrarea statală și care este conduita morală ale acestora. Între aceste ipostaze, desigur, se vor regăsi conducătorii sau mai bine zis clasa dominantă a unei tări slab dezvoltate, care este Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Și totuși, marea!

Când cerul răsfiră puzderii de stele
Mă umpli de dor, tu, mare albastră!
Sub valuri tu pui ale mele castele,
Gândul aleargă prin noaptea-ți măiastră.

Te frămânți ca un vis, zvâcnind în artere
Atunci când te-nvolburi sub aripi de vânt
Și scoți din adâncuri noian de mistere!
Tu parcă te rupi de întregul pământ! Read the rest of this entry »

Constantin Enianu – In nuce despre Ideologie

În anul 1796, filosoful francez Antoine Louis Claude Destutt de Tracy (1754-1836), a creat termenul de „ideologie“, care desemna în sec. al XVIII-lea în Franţa Ştiinţa fenomenelor mentale. „Ideologia“ era la acea vreme forma pe care a îmbrăcat-o senzualismul şi avea ca precursori direcţi pe John Locke şi Étienne Bonnot de Condillac. Acesta din urmă atribuia denumirea de „idei“ tuturor datelor cunoaşterii, inclusiv senzaţiilor înseşi.
Asimilând „idei“ din opera principală a lui Destutt de Tracy („Elemente de ideologie“, 4 volume, scrise între anii 1801-1815), se poate desprinde în esenţă cum că „elemnetele de ideologie“ sau „filosofia primă“ trebuie să ofere o explicaţie completă a originii cunoştinţelor noastre. Facultatea de a gândi este reductibilă la recepţionarea unei mase de impresii şi modificări, a unor moduri de a exista de care suntem conştienţi şi care pot fi cuprinse toate sub denumirea de „idei“ sau „percepţii“, iar întrucât ideile sunt simţite, mai pot fi denumite „senzaţii“ sau „percepţii“. „Ideologia“ propriu-zisă, ca o explicaţie dată ideilor, cercetează procesul de constituire a ideilor, „gramatica“ se ocupă de exprimarea lor, iar „logica“ are în vedere combinarea inteligibilă a acestora. Raportat la orientarea filosofică teologico-spiritualistă ce a urmat Revoluţiei Franceze de la 1789, curentul „ideologic“ reprezintă tendinţa spre materialismul senzualist din secolul al XVIII-lea. Read the rest of this entry »

Gavril Volodea: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

Gavril Volodea

Am băut din pocalul vieții otrava și veninul

Înlocuind aghiazma sfântă cu amarul, vinul,

Cu lumină, credință, mi-am schimbat destinul,

Acum mă împletesc de-a pururi cu seninul.


Port primăvara în suflet

Deși născut în miez de iarnă când viscolul se tânguia amar,

Eu am venit pe lume vesel având pe chip pecete de ștrengar,

Când totul era înțepenit de geruri groaznice și puternic frig, Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Despre Anormalitate

Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta să judec normal o anormalitate.” – Octavian Paler

Anormalitatea se definește ca fapt sau însușire de a fi anormal; situație anormală. Normale sunt considerate acele persoane care au o dezvoltare medie și manifestă capacități de adaptare echilibrată la condițiile mediului înconjurător. Există și o oarecare toleranță, dar abaterea peste limita toleranței, poate fi considerată anormală. Așa cum toleranța se aplică la bolile trupești și la cele sufletești ale omului, putem vorbi și despre boala sufletească a societății în care trăim, până când și cât din ea putem tolera.
Fiecare societate are anumite standarde, norme pentru un comportament acceptabil. Comportamentul care deviază pronunțat de la aceste norme este considerat anormal. Să nu uităm că un comportament considerat normal de către o societate, poate fi considerat anormal de către alta. În toate cazurile este necesar a se pune capăt la ceea ce se consideră anormalitate în societatea respectivă, a se lua sub lupă fiecare individ care o compune, pentru a se putea trage niște concluzii.
Nu cred că cineva poate fi de acord cu o societate haotică, în care legile nu se mai respectă. Poate, dacă fiecare individ ar gândi mai mult asupra consecințelor comportării sale ieșită din comun, ar putea alege un alt drum, adică un comportament normal, moral și ar ajuta societății în care trăiește. Numai scriitorul rus Dostoievski (1821-1881) în urma unui amplu studiu psihologic asupra sufletului omenesc, a ajuns la credința că lumea nu se va putea izbăvi de anormalitate. Este adevărat, cu cât am merge mai în adâncul sufletului nostru, am găsi mai multe întunecimi dar, pentru a nu ne pierde în ele, fiindcă nici timp nu prea mai avem, poate ar fi bine doar să constatăm rapid și înțelept că ceva nu este în regulă cu noi, să ieșim cât mai curând la suprafață, să căutăm lumina – „calea, adevărul, viața”. Read the rest of this entry »

Vasilica Grigoraş: Dan Plăeşu la braţ cu Sinele prin „Răspântiile” vieţii

coperta Raspantiile

De curând a apărut la Editura Sinteze, din Galaţi volumul Răspântiile, de Dan Plăeşu. Cartea mi-a atras atenţia, în primul rând prin titlu, dar mai ales prin informaţiile la titlu. Dacă din titlu, deosebit de inspirat am înţeles, am intuit ceea ce presupune, dar de ce şapte, de ce miniromane şi de ce insolite? Şi de ce nu? Să le luăm pe rând.
Ştiinţele oculte, dar şi tradiţia biblică vorbesc despre forţa magică şi spirituală de excepţie a cifrei şapte. Păstrând proporţiile, un singur exemplu şi misterul este dezlegat: lumea a fost creată în şapte zile, iar scriitorul Dan Plăeşu publică o carte cu şapte miniromane.
În lirica niponă, foarte dragă şi apropiată sufletului meu, poemele haiku, senryu, tanka (primele două au câte trei versuri, 17 silabe, iar ultimul are cinci versuri, 31 silabe) sunt doar esenţă pură şi au o puternică forţă de sugestie. Mai amintesc şi de arta aranjării florale japoneze, ikebana, care impresionează pe oricine, de la prima vedere. Se cunoaşte şi faptul că în a doua jumătate a secolulul 20, minimalismul a devenit o modă în multe domenii: muzică, arte vizuale, design, literatură. Alegerea lui Dan Plăeşu a acestei formule de creaţie literară, miniromanul, ne aminteşte de minimalismul nuvelelor lui Ernest Hemingway. Read the rest of this entry »

Festivalul internaţional de poezie „Drumuri de spice” din Uzdin, Serbia

[flickr_set id="72157687104215966"]

Eugen Dorcescu este laureatul celei de-a XXIV-a ediţii a Festivalului internaţional de poezie „Drumuri de spice” din Uzdin, Serbia. El continuă astfel seria unor prestigioşi scriitori, care au obţinut binemeritata recunoaştere a confraţilor români din Banatul sârbesc: Grigore Vieru, Leonida Lari, Adrian Păunescu, Nicolae Dabija, Cezar Ivănescu, Mircea Dinescu, Aurel Turcuş etc. Marele premiu „Sf. Gheorghe” i-a fost decernat Poetului timişorean sâmbătă, 29 iulie 2017, la statuia lui Mihai Eminescu din Uzdin, în prezenţa unui public avizat, care a reunit numeroşi scriitori din România, Serbia, Republica Moldova, Germania şi Statele Unite ale Americii.
Motivaţia acordării acestui premiu, inclusă în diplomă, a fost prezentată public de poetul Vasile Barbu, binecunoscutul şi foarte apreciatul animator cultural din ţara vecină: „Pentru valoroasa operă literară şi în semn de mulţumire şi profundă recunoştinţă pentru prodigioasa activitate culturală şi pentru contribuţii majore la promovarea literaturii române, cât şi pentru puterea de a menţine nestins focul sacru din sanctuarul limbii române”. Read the rest of this entry »

Mariana Gurza: Jurnalistul Octavian D. Curpaș „La Aniversară”

OctavianCurpas

Motto:
,,A fi liber înseamnă, înainte de toate, a fi responsabil faţă de tine însuţi”. Mircea Eliade

Personalitatea puternică a jurnalistului Octavian D. Curpaș, mi-a atras atenția cu mulți ani în urmă. Deși plecat din țară, în Statele Unite în martie 1997, sufletul său a rămas în Oradea, locul unde s-a născut, și s-a format ca Om. Așa cum am menționat și în recenzia volumului Exilul Românesc la mijloc de secol XX– „Pașoptiști” români în Franța, Canada și Statele Unite, (volum apărut la Editura Anthem, Arizona, 2011), Octavian D. Curpaș, face parte din suita intelectualilor români ce au reușit, departe de țară.
Destinul celor plecați, de multe ori complicat de evenimente și motivații necunoscute nouă, lasă amprenta locului. Citându-l pe M. Eliade, „destinul este acea parte din Timp în care Istoria își imprimă voința ei asupra noastră.“ Dorința de libertate și de a-și împlini visurile i-a determinat pe cei plecați să-și privească viitorul în credință și adevăr, responsabilizându-i.
După ce a lucrat timp de trei ani ca editor al unui ziar din România, plecând din țară, locuiește în California timp de opt ani, după care se stabilește la City of Surprise Arizona, SUA, întemeindu-și o familie minunată alături de timișoreanca Roxana-Claudia. Deși la distanță, le-am împărtășit bucuria primului născut, la 19 mai 2009, Janice, un nume cu semnificație creștină, „Dumnezeu este plin de har”, apoi venirea pe lume a celorlalți doi prunci. Read the rest of this entry »

Veronica Balaj: Centrul Cultural Spiritual Văratic – Legământ de iubire și dăinuire

DSC_1143

Arareori ne este dat să auzim în vremea noastră despre ctitorii. Și încă din perimetrul culturii. Și încă din perimetrul culturii. Și mai ales, realizate din… iubire. Termenii par anacronici. Coborâți de undeva din vechile scrieri, când persoane importante se preocupau de moștenirea culturală, de ideea slujirii neamului, chestiuni care nu cadrează cu superficialitatea noastră care se întinde tot mai mult ca o iarbă rea peste spiritual nostru grăbit să aflăm câte și mai câte ca mai apoi să le uităm cu repeziciune. Emblema cotidianului nostru este graba, nu dăinuirea. Și totuși, excepții există. Acestea fac loc unor gesturi aproape de neimaginat.
Am văzut și citit despre inaugurarea în 29 iulie, anul de grație 2017, a Centrulului Cultural Spiritual Văratic, ridicat din…iubire. Nu vă mirați, chiar este vorba de încrederea că, fără să iubești profund, nu poți dărui, nu poți atinge permanența. Aceasta este și convingerea celor care au pornit la drum împreună pentru realizarea lăcașului de cultură. Financiar nu poți să faci totul pe lumea asta, dacă nu ai alături viziunea și talentul unui om care dă viață visului tău. Mărturiile sunt prezente în excelentul interviu realizat cu dl Dianu Sfrijan, donatorul sumei necesare construcției, de către omul de cultură, psiholog de meserie, poetă și iubitoare de cărți, Emilia Țuțuianu, directoarea Editurii Mușatinia și redactorul revistei Melidonium: Până dincolo de Timp, Cuvânt și Legământ, se intitulează sugestiv convorbirea. Read the rest of this entry »

Interviu cu Dianu Sfrijan: Vibraţia iubirii până dincolo de timp, cuvânt si legământ

Azi... pentru mâine - dialoguri

Motto:„Dacă aerul mi-ar povesti de tine, as vrea să mă pierd pentru totdeauna în vânt. Acolo ţi-as asculta cuvintele si suspinele, acolo as fi aproape de sufletul tău si de căldura inimii tale” Eugenio Montale

Se spune că Eros îl face pe cel slab să fie tare, iar pe cel fără resurse să găsească mijloace de a le avea. Dialogul meu cu Dianu Sfrijan pleacă de la conceptul: „m-am născut ca să iubesc, nu ca să urăsc” şi aduce în atenţia cititorului opera pe care un om cu un suflet deosebit a dorit să o lase în urma sa: Centrul Cultural Spiritual Văratec.
De ce am ales Mănăstirea Văratec? Fiindcă este un loc binecuvântat, încărcat de istorie, unde Veronica Micle se retrăsese la două săptămâni după moartea lui Eminescu, unde au poposit arhimandritul Bartolomeu Anania, Zoe Dumitrescu Buşulenga şi alţi oameni de cultură. Văratecul este şi locul odihnei estivale a intelectualilor moldoveni, şi nu numai, locul unde acum Dianu Sfrijin aduce o ultimă ofrandă iubirii sale, aidoma meşterului Manole – iubirea lui fiind „zidită” în acest Centru Cultural Spiritual. Şi nu în ultimul rând Mănăstirea Văratec, fiindcă Maica Stareţă Iosefina ne-a primit cu caldă ospitalitate creştinească şi a îmbrăţişat ideea acestui Centru Cultural Spiritual de la primele întrevederi. Nu ne gândim la contemporaneitate, care ar putea aprecia aparenţele meritului decât Read the rest of this entry »

Emilia Țuțuianu: Un act de cultură este ca o rugăciune atunci când este făcut cu sufletul

[flickr_set id="72157683660083342"]

Orice zidire se face cu sacrificii. Tot astfel, după destule încercări întâmpinate în construcția Centrului Cultural Spiritual Văratic, am reușit să oferim comunității un edificiu care se dorește un loc de convergență al iubirii – pentru oameni, pentru arte, pentru credință – cu dorinţa de a fi un reper util şi activ în viaţa comunităţii. Pe locurile unde creatori ca Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Calistrat Hogaş, Garabet Ibrăileanu, Otilia Cazimir, George Topârceanu, Mihai Eminescu şi Veronica Micle, Emil Gârleanu, George Lesnea, Cornelia Pillat, Constantin Ciopraga, Valeria Sadoveanu, Ştefania Velisar Teodoreanu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Bartolomeu Anania și-au purtat pașii și au fost încântați de încărcătura spirituală, a fost ridicat Centrul Cultural Spiritual Văratic, din iubire, entuziasm și generozitate, cu intenţia de a lumina, a aşeza şi a rostui lucrurile vieţii de obşte, pentru a păstra identitatea și tradițiile culturale locale și pentru a bucura sufletul celor dedicați artelor, fie că vorbim de literatură, arte plastice sau de tradiții. Proiectul, pe care l-am conceput din dragoste de oameni și iubire de valorile perene ale spiritului, a găsit în domnul Read the rest of this entry »

Lavinia Bud: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

Lavinia Bud

Cu toții scriem o poveste… reală, după puterea sufletului și a minții. Vibrația așezată acolo, în ființa noastră, de o înțelepciune pe care nu o putem descifra îndeajuns, descrie un cerc care ne definește pe fiecare în parte, într-un anume fel.

Mai rămâne ca noi să ridicăm conștientizarea într-un mod, care construiește ceva folositor, durabil și curat, ca o răsfrângere în afară, asemenea luminii în curcubeu…

Vis cu flori

Cunună împletită din florile de câmp

Te port în suflet ca pe o icoană Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….n-am nici un motiv
sa fiu ofticat
viata a fost buna
cu mine
cateodata
chiar si diminetile reci
si bulevardele pustii
sunt bune….

….multi oameni
printre ei chiar
si prieteni apropiati Read the rest of this entry »

Mariana Gurza: O pagină deschisă spre gânduri desculţe

Viorel Birtu Piraianu

MOTTO:
Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru , către noi înșine, călătorie ce o facem în singurătate .
Mircea Eliade

Viorel Birtu-Pîrăianu, autor a mai multor volume, ne oferă cu generozitate un nou volum de versuri, intitulat Printre gânduri desculțe, Editura Singur, 2017.
Cine este Viorel Birtu-Pîrăianu? ,,Un om ce de o viaţă încearcă să trateze trupul şi sufletul/ sau poate sunt o pană ce visează pe o coală albă,/ nu sunt nici far şi nici lanternă/ sunt doar o scânteie/ viaţa mea e o pagină deschisă pentru cei ce vor veni…”. Scrie pentru a putea respira, locuiește pretutindeni și nu se regăsește nicăieri. Read the rest of this entry »

Primăvara elegiei – Mirela Ioana Borchin

Din lumea colecționarilor

 

Grigore T. Popa, medic militar în Compania a IV- a Sanitară Roman

[flickr_set id="72157684447496123"]

Grigore T. Popa, născut la data de 1 mai 1892 în comuna Șurănești, județul Vaslui a fost un anatomist și medic român, membru corespondent al Academiei Române.
Între anii 1903-1911 a urmat cursurile Liceului Național din Iași și ulterior ale Facultății de Medicină din aceeași localitate. După specializări la Chicago și Londra, Grigore T. Popa revine în țară, unde din anul 1928, devine profesor titular al Catedrei de Anatomie și Embriologie a Facultății de Medicină din Iași.
Valoarea descoperirilor sale din domeniul relațiilor neuroendocrine, sistemul port hipofizar, i-au asigurat o recunoaștere mondială.
În 1936, împreuna cu Mihail Sadoveanu și George Topârceanu, a fondat revista Însemnări ieșene, publicație de prestigiu în cultura românească. Read the rest of this entry »

Ileana Costea – Sculptorul nonagenar Patriciu Mateescu și dorul de țară

 

Elena Ciubotaru – Irizaţii de poeme în volumul „Ochi în ochi cu lumea”, de Vasilica Grigoraş

1

Acum-acum am terminat de citit manuscrisul unei viitoare cărţi de tanka şi pentastihuri, intitulată deosebit de sugestiv Ochi în ochi cu luna.
Stările descrise ori încriptate meşteşugit de Vasilica Grigoraş, abia lăsându-se decodificate, sunt de adâncuri greu sondabile. Singurătatea, resemnarea, iubirea cu fabrica de vise, toamna, rugina: îmi vine-adesea / să mă plimb prin inimă / în toiul nopţii – / mă sfarm de suferinţă / reinventându-mă din cioburi; pescăruş care-ngână geamătul valurilor, sentimente încuiate în tainiţele sufletului, zăvorâte dar nu uitate, scoase acum la lumină pentru analiză, pentru a înţelege rosturile vieţii, anotimpurile trăirii: Colbul uitării / întunecă-ncet colţuri / de amintiri – / mlădiţa unui poem / seamănă iar seninul. Nu se întrevede, nici măcar sugerat o atitudine de capitulare sau fugă din faţa lucrurilor neconforme cu aspiraţiile sale ci, dimpotrivă : Plânsul ploii în / răsăritul uitării / vibrează ritmic – / pe ţărmul înserării / tot mai pâlpâie o stea. Read the rest of this entry »

Inaugurare: Centrul Cultural Spiritual Văratic

invit-emilia_Page_1

 

invit-emilia_Page_2

Baintan Carmena – versuri

carmena

S E C U N D A V I E Ţ I I

Când norii prin faţa lunii plutesc
Frunzele în codru îşi găsesc alinarea
Spinarea timpului se întoarce spre noi
Pe prundul din suflet se lasă uitarea.

Sub umbra lacrimei uitarea mai plânge
Fugind spre lutul încărcat de blestem
Lăcaşul inimii în noapte se frânge
Ducând cu sine şi tristul poem

Focul neaprins mă-nvăluie iară
Strivind cu lumina tulburarea fiinţei,
Răspunsul vieţii poate să-mi pară
Drumul Golgotei spre-ntărirea fiinţei Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – versuri

Tiberiu Tudor

*

Frunzele mici îmi fac cu ochiul,
Cu vorbe dulci să le-amăgesc,
Destinul meu e nenorocul
Acelora ce mă iubesc.

Moartea-mi apropie fiinţa
De timpul ei tulburător ─
Vreau să-mi plătesc nesăbuinţa
Cu care i-am rămas dator. Read the rest of this entry »

Vasilica Grigoraş – Dormind în nesomn

Vasilica Grigoraș

(secvenţă tanka)

Marea de smarald
îmi răneşte pupilele
grele de nesomn –
gândul lamentărilor
în valurile tulburi
x
Pe nisipul cald
conturul meduzelor
dormind în nesomn –
în oglinda dimineţii
doar trofeul liniştii Read the rest of this entry »

Nina Gonţa – Excepții?

1

Trăim într-o lume grăbită, grăbită. Timpul fuge ameţitor, acum e dimineaţă, acum e seară; zile, luni, ani curg …în val. S-ar părea că nu avem timp nici pentru noi înşine, darămite pentru a ţine legături trainice unii cu alţii. Dar, în ciuda acestor afirmaţii, există prietenii care durează… ani. Poate aceşti oameni sunt excepţii, dacă pot să dăruiască atât de mult din timpul lor… altora.
Despre o astfel de prietenie, spirituală şi omenească, de durată, citim în cartea Prietenul meu Vasile Diacon, semnată de cunoscutul poet și critic literar, membru al USR, filiala Iași, Constantin Mănuţă și apărută de curând la Editura All Zenit din Iași.
Referindu-se la geneza acestei prietenii între doi literați, autorul notează simplu, în prefața cărții, intitulată sugestiv Argument: „L-am cunoscut în urmă cu câțiva ani la diferite manifestări literare derulate de Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina și parcă dintr-odată s-a aprins scânteia prieteniei între noi”. Read the rest of this entry »

CARMEN, Antologie lirică, volumul IX și X

Editura Anamarol 2017

[flickr_set id=”72157683621390463″]
Prin personalitatea versului liric Editura Anamarol, antologator și editor Rodica Elena Lupu, ne lansează o nouă ediție a antologiei CARMEN, volumele IX și X, lucrări pline de importanță și valoare culturală. Având la bază poezia în limba română, opera în cauză impresionează prin diversitatea temelor, prin cuprinsul bogăt de idei și cuvinte, prin abundența metaforei – figură de stil care reușește să poarte ființa umană prin diverse înțelesuri și subînțelesuri a vieții reale și a celei imaginare. O abordate a lucrurilor cât se poate de fascinantă! Read the rest of this entry »