Constantin Mănuță: Rondelurile Olguţei Luncaşu Trifan

olguta_trifan

O carte frumoasă de rondeluri scrie Olguţa Luncaşu Trifan cu titlul Vibraţiile sufletului în rondel, Editura Rotipo, Iaşi, 2017, unde cuvântul care denumeşte specia lirică clasică şi fixă este încorporat în titlu cu dorinţa de a atrage intenţionat atenţia cititorilor.
Cartea are o prefaţă de Dumitru Brăneanu şi o postfaţă de Marian Malciu scriitori care trasează coordonatele liricii autoarei, insistând şi asupra tehnicii versificaţiei unui asemenea demers poetic.
Un lucru îmbucurător este faptul că tot mai mulţi creatori se îndreaptă spre poeziile cu formă fixă, redescoperind frumuseţea şi armonia clasică a poeziei de odinioară, când sufletul plutea îmbătat de roze şi de muzica sferelor divine.
La fel ca sonetul, rondelul se bazează pe respectarea cu religiozitate a unor reguli în care accentul cade pe armonie, puritate, claritate şi gingăşie. Cel care a ilustrat magistral arta rondelului în literatura română a fost Alexandru Macedonski cu opera sa de maturitate, Poema rondelurilor care cuprinde 54 de poeme. Un prolific în arta rondelurilor la ora actuală este scriitorul Vasile Filip care a ajuns la cea de-a opta carte. (mai mult…)

Galina Martea: Conștiința politică și prezența ei în guvernare

Prin noțiunea de conștiință redăm, în primul rând, aspectul care vorbește despre sentimentul de responsabilitate morală a omului față de propria sa conduită. De fapt, conștiința este unicul lucru care îl face pe om să mediteze asupra propriului comportament și a propriilor acțiuni pe care le realizează în viața publică și cea personală. Anume prin conștiință omul este menit să-și cunoască propriile manifestări în raport cu lumea înconjurătoare și, bineînțeles, cu mediul social prin care există. Contactul cu mediul social este componenta care-l predispune pe om spre diverse încercări emoționale/ sentimentale, la rândul lor, toate fiind însoțite de acțiuni ce pot provoca acorduri șau dezacorduri în procesele și manifestările realizate. În raport cu aceste manifestări, exprimări, contacte conștiința omului își asumă diverse conținuturi prin intermediul cărora au loc perturbări de morală, echilibrul emoțional fiind predispus spre acțiuni cu efecte pozitive, dar și negative. Iar în cazul când omului îi sunt atribuite anumite împuterniciri publice atunci el poate să se manifeste prin variate poziții, lăsând conștiința să acționeze atât în limitele rațiunii umane, cât și în limite iraționale. Din (mai mult…)

Vavila Popovici – Închin acest pahar iubirii

Vavila popovici

Vavila Popovici – I raise this cup to love / Închin acest pahar iubirii (volum biling, română-engleză, publicat independent): „Închin acest pahar iubirii” – se confesează scriitoarea Vavila Popovici în titlul acestei noi cărţi de poezie bilingve (română-engleză). Este, de fapt, o indirectă invitaţie lansată elegant către cititori, aceştia fiind părţi importante în rotundul iubirilor autoarei. Ea însăşi argumentându-şi această sublimă stare: „Dar am fost un biet poet / şi am vrut să amintesc oamenilor / că cel mai frumos dar lăsat / sunt gândurile celor ce în cuvinte / lumea o străbat”. Şi din poeziile cuprinse în această carte cititorul poate înţelege un lucru esenţial în definirea personalităţii unui creator. Nu doar apartenenţa prin naştere, ci şi cultura asimilată de-a lungul unei vieţi rodnice, dar mai ales comuniunea de gând şi de simţire – toate acestea întruchipând harul şi darul scriitorului, ofrandă generoasă către iubitorii de carte. (…) Pentru că nu vreau să fiu bănuit că urmăresc ducerea în ispită a cititorilor, lăudând această carte, care merită toate laudele, remarc doar faptul că poeziile dintre tartajele ei sunt suficientă ispită. Închei cu atenţionarea pe care o veţi putea găsi în una din aceste poezii: „Suferinţa se sprijină pe gardul iubirii / (…) n-o lăsa să treacă de gard, / să intre în ograda fiinţei tale”. Eu unul fac acest lucru de mai multă vreme. Şi, slavă Domnului!… (extrase din cronica semnată de scriitorul Vasile Filip) (mai mult…)

George Petrovai: Afirmarea specificului național prin cultură și îndeosebi, prin literatură

A.Conceptele de cultură și civilizație

Atât pentru creaţionişti cât şi pentru evoluţionişti, omul reprezintă apogeul viului: credinţa primilor se alimentează din cele doua argumente irefutabile furnizate de Genesa – omul nu numai că apare după ce întregul plan divin al facerii a fost magistral înfăptuit (lumea şi vieţuitoarele ce-o populează), ci – în plus – el a mai fost dăruit şi cu scânteia divină numită suflet („Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”, Genesa 2/7), chiar dacă pentru un gânditor de talia lui Hegel, sufletul nu constituie un apogeu al zămislirii, pentru că se ştie că în concepţia sa sufletul nu este decât somnul spiritului, altfel spus sufletul pasiv. Convingerile evoluţioniştilor de asemenea îl vizează pe om ca pe o minune a viului, cu toate că argumentele lor, complet lipsite de logica şi vigoarea ştiinţifică a fosilelor intermediare (nedescoperite până în clipa de faţă), trebuie privite cu îngăduinţa pe care de regulă o arătăm acelor exerciţii ale fanteziei, care oricât şi-ar dori, nu izbutesc să se ridice la nivelul mitologiilor şi al basmelor de mare rafinament artistic… (mai mult…)

Ben Todica: Căile Domnului sunt misterioase

(Dialog misterios de adevărat)
Numai Dumnezeu ştie cum tu rezişti, campion, în plină furtună promovându-te ca Maradona, că numai stăruința şi voința ta te țin cu capul sus, că-n România sunt manieri, schimbări la porta nouă a lui Păcală, că tu explici acțiunea bine-dispus deşi pensiile şi salariile nu ştiu cum se face, că nu cresc valoric, că nu-i o minune şi nici la o minune, că n-avem cum ne aştepta în atâtea tergiversări, combinații care de care între mari probleme pe la frizărie, că nu se mai face să se îngroape groparul, cum zice Mureşanu după ce i se cunoaşte valoarea pus în față cu zdrobul de sare deasupra copilului pus în ciupă la îmbăiere pentru prima de Crăciun ca să aducă zâmbetul pe fața oamenilor, că nu-i penibil doar băiat de mingi. Tu te bucuri de viață ştiind ce-i important, găsind o soluție, deşi norii n-au sentimente, nu trăiesc bucurii ca oamenii în combinațiile lor ca super vedetele tentante de la Buftea, din industria cinematografiei româneşti decimate, pusă la pământ, breaz, ca să mă decepționeze, că noi tot ce-i bun distrugem, ca să ne facem nefericiți ca hoții de buzunare, care fur mireasa de anume şi nu doar asta pot românii (ce vorbă-i asta dând totul din casă, ca cei de la Meteo, că-i ceață în mintea lor şi-i risc să pierdem apocliptic tot ce avem). (mai mult…)

Tiberiu Tudor: Pe şesul întins, peste satele sfinte

 

Tiberiu Tudor

Pe şesul întins, peste satele sfinte,
Candoarea zăpezii revine mereu,
Aprinde-mi obrajii de gerul fierbinte,
Decembrie, singurul suflet al meu.

Zăpada de azi e un semn de lumină,
Copacii sunt prietenii mei minunaţi
Şi, ştiu, pentru inima lor o să vină
O vreme senină cu ochii ciudaţi.

Zăpada de astăzi înseamnă sfidare
Şi-i semn pentru prietenii mei ce s-au dus
Că, singur în ocnele mele de sare,
Eu încă sunt viu. Şi că nu m-am supus.

Vasilica Grigoraș: „Români, treziţi-vă!”

ROMANIA     flag & coat-of-arms

Aş porni în acest demers literar de la definiţia din dicţionarul explicativ al limbii române a cuvântului „unire”, de la înţelesul, conţinutul său.
UNIRE înseamnă, printre altele, asamblare, îmbinare, alipire, reunire, îmbinare, armonie, concordie… Încercând un exerciţiu de observaţie şi interpretare a ceea ce se întâmplă astăzi cu fiecare dintre noi, în jurul nostru, în ţară şi în lume, îmi îngădui să spun că „unirea” este „rara avis”, deci, pe cale de dispariţie, iar termenul ar trebui să se regăsească doar în dicţionarele de arhaisme. Sigur, că exagerez, însă, astfel doresc să trag un semnal de alarmă asupra unei stări de fapt, înainte de a se ajunge la o limită greu de ajustat şi îndreptat.
Şi s-o luăm metodic. Cred că fiecare observă din ce în ce mai des şi mai mult că, parcă ceva nu este în ordine cu noi înşine, ca indivizi, oameni cu toate rolurile pe care le îndeplinim (soţ/soţie, părinte, copil, om al muncii…) Noi nu mai suntem în armonie cu noi înşine, sufletul parcă nu mai are aceeaşi rezonanţă cu mintea şi trupul. În aceeaşi măsură, avem diferende mai mari sau mai mici cu cei din jurul nostru, avem întotdeauna ceva de împărţit cu cei de lângă noi ori de mai departe. Judecăm pe mulţi, clamăm şi atribuim injurii, deşi la vedere afişăm o mină binevoitoare, care nu este altceva decât o mască plină de un rânjet, acel „professional smile” care se promovează în vest. (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – versuri

Irina Lucia Mihalca

La sortie de labyrinthe
Traduction par: Gabriela Tudose

Des instants brûlent à la fondation des temples,
en ébranlant leurs dalles, on sent
la plainte des chaînes.

Plus loin du soleil,
l’île vierge émergée
de la mer
( on y pénètres avec des frissons ). (mai mult…)

Doina Guriță – versuri

Doina Gurita

LACRIMILE DIMINEŢII

Şi camera albă ascunde urme de tăcere absentă. doar nisipul mai curge
din clepsidră
iar în iarba de mătase roua se joacă în
ochii de jăratic…
sunt lacrimile dimineţii
adun bob cu bob
roua în căuşul palmei
şi-mi ud buzele înfometate absorb din farmecul diminţii
zbucium de noapte. (mai mult…)

USR Filiala Timișoar: Dorcescu – Borchin Mirela-Ioana

Mirela_dorcescu_

Mirela Borchin – Prozator, eseist, critic literar, traducător din limbile engleză și spaniolă.
Născută la 15 mai 1966, în Timișoara, județul Timiș.
Anul primirii în Uniunea Scriitorilor: 2018
Date generale – soția poetului Eugen Dorcescu (din 18 august 2017).
Studii:

Liceul de Filologie din Timişoara (1980–1984); Facultatea de Filologie, Universitatea din Timişoara (1984 – 1988);
Şcoala doctorală a Universității de Vest din Timişoara (1993 – 1999);
Doctor în Filologie (1999) la Universitatea de Vest din Timişoara. 2005-2007, (mai mult…)

Mihai Merticaru – Vacanță la Paris

PARISUL
(în 14 sonete)

Zi și noapte, Parisu-i feerie,
Un ocean de culori și de lumină,
Izvor de încântare deplină,
Cu-o mie de ispite te îmbie.

Lucrare satanică sau divină
Te transpune în altă galaxie,
Cu sadism te ucide și te-nvie,
Iar surprizele nu se mai termină.

Întreaga lume și-a dat întâlnire
La Turnul Eiffel și-n mii de muzee.
Cerul nu contenește să se mire (mai mult…)

Vavila Popovici: Despre consecvență

Nu poate exista o politică veritabilă fără consecvență și moralitate.” – Corneliu Coposu

Lucrând la un nou volum cu rememorări tardive, am găsit notat că în urmă cu câțiva ani am scris articolul intitulat „În ce barcă ne urcăm? Încotro vâslim?”. Începeam articolul cu credința că Europa se va putea afirma ca o putere internațională doar dacă va fi unită; în ultimii ani ai secolului trecut a fost un teatru de război; nu a existat o conștiință europeană, fiind dominată de un naționalism distrugător. Astăzi, lăsând acei ani în urmă, Europa întrunește aproape toate condițiile să redevină, cu adevărat, o mare putere economică, militară, culturală, dar pentru asta e nevoie să fie unită și independentă, să scape de mizeria morală existentă pe alocuri, de altfel chiar pe întreaga planetă. Numai astfel se va putea ajunge la fericire, la ordinea superioară „de adevăr, frumos și bun suprem”. Iar dacă Europa nu va putea integra toate aceste țări ale ei, va fi cuprinsă de spaima încercărilor – tot pe alocuri – de revenire la un naționalism exagerat, periculos chiar, așa cum s-a trăit și în țara noastră România, în etapa de instaurare a dictaturii național-comuniste, a revoluției culturale caracterizate prin preluarea tuturor pârghiilor în stat, un accentuat cult al personalității și un aparat de stat capabil să reprime orice formă de opoziție. Naționalismul poate duce la un viitor sumbru, o izolare și o îndârjire a populației, cu manifestări de ură, neliniște, renunțare la ceea ce s-a dobândit cu mari sacrificii – libertatea. Cum pot dispărea aceste sentimente negative? Aforismele elucidează: „În această lume mare, ura dispare prin a iubirii consecventă lucrare”, și „Unii nu simt fericire întrucât sunt mai interesați de control, de putere, decât de iubire”. Iată un mod – aforismul – de a aminti nevoia de iubire și înțelegere între oameni. (mai mult…)

Revista de literatură, arte și spiritualitate Floare albastră

Vă invităm să lecturați revista de literatură, arte și spiritualitate Floare albastră, apărută sub egida
Centrului Cultural Spiritual Varatic

Revista Floare albastrahttps://revistafloarealbastraccsvaratic.wordpress.com/

 

Mihai Merticaru – Triolete

Prin regrete, pluguri ară,
Prin câmpia cu blesteme
Și prin cenușia vară.
Prin regrete, pluguri ară,

Prin cea pierdută comoară,
Prin zăvoi de anateme.
Prin regrete, pluguri ară,
Prin câmpia cu blesteme. (mai mult…)

Comitetul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România a premiat-o pe scriitoarea ANGELA FURTUNĂ cu PREMIUL PENTRU CALITATEA OPEREI ȘI ACTIVITATEA SCRIITORICEASCĂ pentru anul 2017

/

45973499_352327495533357_5412353194682482688_n

Scriitoarea ANGELA FURTUNĂ, membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași, a primit PREMIUL PENTRU CALITATEA OPEREI ȘI ACTIVITATEA SCRIITORICEASCĂ pe anul 2017. Premiul a fost anunțat în cadrul reuniunii din data de 9 noiembrie de la sediul USR, la Casa cu Absidă din Iași, fiind decernat din partea Comitetul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România, format din scriitorii Casian Maria Spiridon, Adi Cristi, Marius Chelaru, Ioan Holban, Gellu Dorian.
Angela FURTUNĂ a publicat în anul 2017 volume care s-au bucurat, atât în România cât și în alte țări, de o excelentă primire și critică: Elegiile de la Stalingrad (coperta și grafica Maestrul Devis Grebu, Editura Vinea, București, lansare Bookfest București și Livre Salon Paris), Pursânge astral (coperta și grafica Raluca Arhire, Editura Vinea, București, lansare Gaudeamus București și Livre Salon Paris) și La Ville Blanche – POÈMES ET CHANTS-POÈMES INCANTATOIRES – ANTHOLOGIE – Traduite du roumain par Constantin FROSIN (Ed.Vinea, București, lansare Gaudeamus București și Livre Salon Paris). (mai mult…)

Mirela-Ioana Dorcescu: Cartea ca un pod

(Cronică a lansării de carte „Realismul simbolic. Eseistica și proza Mirelei-Ioana Dorcescu”, UVT, 9 noiembrie 2018)

Ani s-a aciuat, pisicește, pe lângă mine și a devenit o prezență cotidiană, inevitabilă și indestructibilă, începând de la debutul meu cu „Punctul interior”… și până la debutul ei recent, cu o carte despre romanele și eseurile mele, intitulată „Realismul simbolic”. Între cele două momente s-au scurs opt ani. Ani a participat nemijlocit la aproape toate evenimentele devenite subiecte literare și analizate de dânsa hermeneutic, cu metodele mele, în stilul meu. Ca în arta postmodernă, ce generează biografii… Simona Constantinovici și Bogdan Țâra, fără să se fi vorbit în prealabil, au apreciat cartea Anișoarei drept „un exercițiu de admirație”… Oare acesta e cuvântul?… Admirație sau țintă? Ani și-a dorit mereu să fie cu mine, să știe cât mine, să scrie ca mine, să facă parte din lumea mea… Am așteptat să văd până când o ține această râvnă. Și am văzut!… Nu știu cât am învățat-o eu pe Ani în acești ani, cât a învățat de la colegii mei, cât din vrafurile de cărți citite, dar un lucru e sigur: ea a făcut pași mulți în direcția mea. Nici nu mă gândeam că e atât de dificil să te convertești din inginer în filolog. Și totuși, câți ingineri s-au reorientat spre filologie…? În cei 30 de ani de carieră didactică, eu nu am cunoscut decât două persoane: pe Voichița Năchescu și pe Anișoara Violeta Cîra. Dar numai Ani „și-a așezat numele pe-o carte”… (mai mult…)

Galina MARTEA: Dorința de a fi independent. Evoluția acestui concept în existența unui stat

 

Independența este un lucru sfânt, un lucru care îți oferă libertate în modul de a exista, de a întreprinde și a soluționa acțiuni după propria rațiune. Independența este de a trăi în libertate, fără a fi constrâns de-a admite fapte ce nu plac propriei personalități, dar mai ales, de a nu fi un sclav al clasei dominante care deseori îți poate neglija sau fura drepturile civile și nu numai. Conform acestor ipoteze, orice persoană fizică, orice comunitate socială își dorește independență și libertate în toate – în domeniul național, politic, economic, cultural. Potrivit acestora, nespus de mult și-a dorit independența și poporul român din Basarabia, care în anul 1991 și-a declarat suveranitatea națională față de uniunea statelor socialiste. A fost un eveniment crucial în viața poporului basarabean, dar și a altor state din lagărul comunist, care ulterior s-au bucurat de libertate în drepturi teritoriale, politice, juridice, civile etc. La rândul lor, toate s-au bucurat de faptul că suveranitatea statală a fiecăruia a fost recunoscută de aproape majoritatea țărilor de pe mapamond. Evenimente istorice onorabile care au permis mai multor popoare, inclusiv și poporului basarabean să-și instaureze un sistem politic (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

Tiberiu Tudor

Lângă prispa apei ─ sălcii şoptitoare,

Dinspre sat adie miros de tutun,

Seara e la vama clipei de uitare

Unde se preface sufletul în fum. (mai mult…)

Vasile Filip: Autoportret în cuvinte

Vavila Popovici

Cu sau fără voia lor şi indiferent de maniera în care îşi construiesc opera, scriitorii îşi dezvăluie şi propriul portret spiritual. Reuşita depinzând de dimensiunile şi de profunzimea implicării, sinceritatea şi onestitatea dăruirii sporind în chip hotărâtor şi valoarea demersului literar. Opera este autorul, autorul este opera lui – cum s-a mai spus şi s-a mai scris în nenumărate rânduri, cu aceleaşi sau cu alte cuvinte.
Doar interviul face… opinie separată, el devenind un… caz particular în care intervievatul este „silit” să-şi dezvăluie, uneori până în detaliu, identitatea. În bună măsură, totul stă în calităţile de… investigator pe care le posedă cel ce pune întrebările. În situaţiile normale, indiscreţia nu este un păcat, ci un stimulator, mărturisirile directe şi sincere constituindu-se în tuşe esenţiale în alcătuirea unui autoportret nu doar credibil, ci şi demn de admiraţie. Iar mărturisitorul îşi asumă ipostaza unei… odăi cu interiorul în afară…. (mai mult…)

Eugen Dorcescu – Poemele bătrânului

 

 

Poemele Bătrânului
(Selecţie)

1.

Bătrânul
şi-a simplificat,
şi-a geometrizat
afectele. Spune
că ierarhia iubirilor sale
începe cu Yah Elohim, continuă
cu soţia, nepoţii, fiicele, cu
părinţii şi fraţii – cei după trup,
cei întru credinţă – ,
se opreşte la semeni,
diluându-se enorm, pentru a-i
cuprinde pe toţi, pentru a
se distribui egal fiecăruia,
se întoarce apoi, revine la
el însuşi, încrezătoare,
dar Bătrânul nu vrea
s-o primească, el ştie
că a iubi pe cineva dintre oameni
înseamnă
a dori să trăieşti tu în locul lui
– spre a-l feri de ororile vieţii –,
el ştie
că a urî pe cineva înseamnă
a dori să îl faci pe acela să
trăiască în locul tău,
şi Bătrânul nici nu se iubeşte,
nici nu se urăşte,
el nu mai trăieşte de mult în
locul său,
el nu mai trăieşte
în niciun loc
şi n-a murit încă.

Eugen_Dorcescu

(mai mult…)

Dorel Schor – Psihoterapie

De o vreme Eliahu Iliescu umbla posomorât, încruntat, ocolea oamenii şi lăsa impresia că i s-au înecat toate corăbiile. Azi aşa, mâine la fel, până când, într-o zi l-a oprit dentistul Kleinergrois şi l-a întrebat ce are pe suflet, ce necazuri îl copleşesc, ce probleme îl preocupă. Şi l-a asigurat că prietenii şi vecinii sunt gata să-l ajute dacă stă în puterea lor.
Eliahu a oftat adânc şi i-a mărturisit că nu doarme noaptea şi nu se odihneşte ziua, de asta nu-şi face cum trebuie treburile la serviciu, a rămas în urmă cu lucrările, e stresat şi nervos, s-a certat până şi cu Iuliana, nevastă-sa, nu are răbdare de copii şi-i trec prin cap tot felul de gânduri închise la culoare…
Kleinergrois l-a ascultat foarte atent şi i-a spus să fie liniştit, fiecare trece măcar o dată în viaţă printr-o asemenea situaţie. Poate să (mai mult…)

Ciobanu Alexandru Eusebiu: Nopți nedormite

ciobanu.alexandru

În minte totul se aprinde,
se stinge, se topește,
nimic nu mai rămâne integru,
în jur este numai scrum şi cenușă. (mai mult…)

Șerban Foarță – MIRELA, în trei ipostaze

I. Ca să încep în cheie muzicală, uşor burlescă, jucăuşă, dar, totodată, afectuoasă: Mirela e un nume prin excelenţă muzical.

Un triolet: MI-RE-LA. Graficul ce rezultă dintr-un asemenea fragment melodic aduce cu o scară cu trei trepte: „trei trepte de măgean” (vorba poetului Ion Barbu).

Mi-ului, ca treaptă incipientă, îi urmează una inferioară, anume adiacentul Re, contiguu, însă mai jos (spaţial vorbind, nu altfel).

Acesta e urmat subit de un salt ce numără cinci trepte, până la treapta ascendentă La.

O scurtă analiză de ordin onomantic (şi nu fără un dram de sare, cum grano salis, aşadar) ne dezvăluie această evoluţie pozitivă: o stare neutră, incipientă; o cădere relativă, după; urmată afectiv (ca şi, nu mai puţin, profesional) de o ascensiune.

Aşadar, o viaţă cuprinsă într-o cvintă. (mai mult…)

Dimitrie Grama: Poeme – Poems

dimi

ȚARA LUI SORON

A trecut războiul, dar cerul este încă o gură
fierbinte, dragon ce macină câmpuri de luptă
deznădejdi, suflete, speranțe.
Pe strada noastră lumea nu mai este aceeași:
doar un bătrânel culcat pe o carte deschisă, o
funcționară părăsită și doi-trei tineri care-și
privesc mâinile cu degetele albe, răsfirate.
Pantalonii, cămașa, pașii îmi sunt așezați frumos,
lângă cârciumă, îmi sunt mici acum și de aceea
i-am și promis cuiva venit de departe. Dar nu fi
trist, mi-au fost și mie doar împrumutați.

A trecut războiul, dar zilnic mă gândesc ce s-ar fi
întâmplat dacă nu m-aș fi reîntors și nu ți-aș fi
povestit despre țara lui Soron și desprea evadarea
din foc. (mai mult…)

Galina MARTEA: Cum e de stopat procesul migrator? Factorii esențiali în evoluția acestui proces

O societate dominată de sărăcie și inechitate socială este predispusă, în cel mai activ mod, de a crea procesul real al migrațiunii, proces determinat de factori economici, sociali, politici etc. Evoluția acestui proces capătă amploare de la o zi la alta (dacă să ne referim la țările din Estul Europei, cu caracter pronunțat se prezintă Moldova, Letonia-27%, Lituania-23%, Bosnia-Herțegovina-22%, Bulgaria-19%, România-15%, Croația-12%: https://ortodoxinfo.ro/2018/06/25/studiu-migratia-goleste-tarile-mai-sarace-adancind-prapastia-demografica-intre-estul-si-vestul-europei/), iar factorii existenți afectează în cel mai grav mod îmbătrânirea demografică a populaţiei, depopularea teritoriului, reducerea forței de muncă productivă. Astfel, societatea moldavă, un caz cât se poate de real, se regăsește între schimbări demografice radicale, cu probleme sociale enorme ce influențează negativ creșterea și stabilitatea economică, dezvoltarea sistemului instructiv-educativ (prin reducerea drastică a școlilor și claselor din lipsă de elevi) și multe alte aspecte ce țin de evoluția omului și a comunității. Un mediu social neprielnic pentru concetățeni, excepție fiind doar pentru clasa dominantă. O țară ce este abandonată zilnic de sute de persoane, conform statisticilor migrațiunea în afara țării reprezentând în jurul a cinci mii persoane în an, motivul cel mai evident fiind lipsa locurilor de muncă, injustiția socială, sărăcia, salarii lunare ale (mai mult…)

Vavila Popovici: Despre slugărnicie

Citat-Dale-Carnegie.fw_
O parte din raportul realizat de actualul ministru al justiției Tudorel Toader, în care sunt prezentate pe larg motivele de revocare ale lui Augustin Lazăr, a fost un raport „tendențios” după spusele Președintelui țării. Aș adăuga și calificativul – ranchiunos. Reproșurile aduse de ministrul justiției procurorului general au legătură cu modul în care cel din urmă a reacționat în anumite momente, cum ar fi acel al modificării Legilor Justiției sau a Codurilor Penale, în cazul unor decizii ale Curții Constituționale sau al protocoalelor SRI – Parchet, aici fiind menționat reproșul că „a ascuns adevărul”. Alte acuzații ale ministrului, susțin unii comentatori, par inspirate din raportul în baza căruia a cerut revocarea fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi. Procurorului general chiar i se reproșează că a îngreunat/împiedicat evaluarea fostului procuror șef DNA, asta pentru că Augustin Lazăr s-ar fi temut că urmează propria sa evaluare. Interpretarea este absurdă dacă nu schizofrenică. Concluzia raportului fiind: „Motivele care au determinat revocarea doamnei procuror-șef DNA îi sunt deopotrivă imputabile”. (mai mult…)

Dimitrie Grama: POEME / POEMS

dimitrie-grama

PREDICATORUL

M-am dus să-l ascult
în fiecare duminică m-am dus
era o iarnă grea și biserica
Era mai caldă decât camera
mea de la subsol.
După predică beam vin cald
și câteodată îmi era rușine
Căci beam până se încălzea inima.
Dar nu de asta m-am dus
Era bătrân predicatorul
Unii spuneau: fără vlagă
Eu însă nu-i ascultam
El îmi vorbea mie direct
Și despre ceva ce nu înțelegeam
despre suflet.
Era o iarnă grea
Ca un păcat neiertat. (mai mult…)

Sorin Grumuș: Scriitori în uniformă militară: Constantin Ciopraga, combatant în cel de-Al Doilea Război Mondial

Constantin Ciopraga

născut la data de 12 mai 1916, Pașcani a fost un critic și istoric literar român, memorialist, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române. A urmat Gimnaziul la Pașcani (1927-1932), Liceul ,,Nicu Gane” din Fălticeni (1933-1937) și Facultatea de Litere si Filosofie a Universității din Iași (1937-1942). În paralel cu studiile universitare, a urmat pentru un an, între anii 1939-1940, cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Rezervă de Infanterie din Bacău. Școala Militară de Ofițeri de Rezervă de Infanterie a fost înființată în anul 1920 în garnizoana Roman și dislocată în anul 1923 în garnizoana Bacău. Primul comandant al școlii a fost generalul Ștefan Ionescu, tatăl scriitorului Marcel Ionescu (pseudonim literar Silviu Roda). În urma absolvirii școlii militare, Constantin Ciopraga, obține gradul de sublocotenent și participă la campania militară a celui de-Al Doilea Război Mondial. (mai mult…)

Remus Lucian Ştefan: Poesis

Remus Lucian Ştefan

Au îngheţat arborii de mătase

(dacă închid ochii rana va dispărea sub copcile lungi ale genelor)

păstrează grele visurile dinspre departe
o iluzie-mi eşti faţa în faţa cu mine
baionetă flămândă cu gust de metal
şi de sânge adăpostită spre inimă
în mormântul tău cald şi întunecat rămâi neclintită
pentru o clipă amintirile se vor prinde în copcile lungi
vei lua cu mâna durerea?
în căuşul palmelor vei adăposti roşul acela mijit?
clătim împăienjenita tristeţe-a privirii
în umoarea apoasă a minciunilor proaspete
armele rămân neclintite
şi dacă închid ochi-o clipită rana va dispărea sub copcile lungi (mai mult…)

Eleonora Schipor: Conferința ASCIOR-Buzău ne-a unit pe toți

44465545_728468327517435_6567485855827492864_n (1)

Iată că am ajuns la Buzău. Înainte de asta fusesem la Conferința de la Suceava dedicată celor 80 de ani ai Societății Scriitorilor bucovineni, ce s-a desfășurat în sala mare a bibliotecii județene „I. Gh. Sbiera”. Am venit la invitația directorului acestei prestigioase instituții culturale d. Gabriel Cărăbuș. De fapt au venit mulți reprezentanți ai Societăților românești din regiunea Cernăuți.
În după amiaza acelei zile împreună cu doamna Maria Ștefureac, bibliotecară-șefă a bibliotecii din satul Pătrăuții de Jos am plecat cu trenul spre Buzău. Deși a avut întârziere din cauza unei neprevăzute defecțiuni, la gara feroiviară ne așteptau domnul Nicolae Mușat cu șoferul unei mașini și cu încă un domn care sosise la Conferință de la Covasna.
Am fost conduse la hotelul „Pietroasa” cel mai bun hotel al orașuluiu, având condiții foarte bune pentru cazare.
Conferința a început a doua zi în piața centrală a orașului, în fața primăriei. S-au adunat cei care veniseră primii. O scurtă alocuțiune a (mai mult…)

George Petrovai – Trebuința și anevoința înțelepțirii omului

COP_Trebuinta si_2

Cuvânt lămuritor
Partea a doua din seria Trebuința și anevoința înțelepțirii omului abordează procesul vital al înțelepțirii noastre dintr-o perspectivă eminamente filosofică, fapt ilustrat cu ajutorul titlului Diferențe și permanențe în gândirea filosofică. Sigur, o abordare rezonabilă, iar prin aceasta selectivă, căci – așa cum just afirmă gânditorul român Petre P. Panaitescu – filosofia nu poate fi studiată aidoma științelor pozitive, adică în mod dogmatic, ci numai în mod istoric.
Ceea ce înseamnă, ne informează Negulescu în tratatul Problema ontologică (Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972) că „suntem siliți să ne adresăm fiecărui filozof în parte și să-i ascultăm părerile, rămânând, firește, liberi să credem pe unii sau pe alții sau pe nici unul dintr-înșii, după structura și afinitățile noastre sufletești”. (mai mult…)

Mihai Păstrăguș: Centrul Cultural Spiritual Văratic – lăcaș al culturii eminesciene

 

Mihai Păstrăguș

Fusesem înștiințat de președinta LSR, filiala Iași, poeta Corina Matei Gherman, cu câteva zile înainte că voi fi și eu inclus în delegația filialei Iași care se va deplasa în 28 iulie la Văratec, mai precis la Centrul Cultural Spiritual, inaugurat cu un an în urmă, pentru a asista activ la un program spiritual dedicat memoriei lui Mihai Eminescu. Tematica eminesciană m-a fascinat în totdeauna prin bogăția de semnificații și mă întrebam oare ce noutăți vor mai fi? Ajunși la acest centru și intrând în programul propriu-zis, am realizat imediat că Fenomenul Eminescu proliferează ca răspândire spațială, și nu întâmplător, pentru că Eminescu a parcurs cam tot spațiul românesc, lăsând urme inedite pe oriunde a trecut în scurta-i viață.
Vedeam justificate centre de interes eminescian la Ipotești – locul său naștere unde a copilărit, vedeam cu o importanță egală Cernăuții și relația cu Aron Pumnul, vedeam Iașiul cu activitatea sa la junimea, care e foarte bogată, vedeam o altă legătură cu Viena (mai mult…)

Corina Matei Gherman: O zi cu prietenii dragi la Mănăstirea Văratec

Corina Matei Gherman

Iulie. Soarele aruncă spre pământ stropi de foc, am învăţat cândva că se cheamă raze. Ce fel de raze mai sunt şi astea, nu-mi pot da seama, dar ştiu că mă ascundeam sub umbra mea de frică să nu mă găsească. Singură, am revenit pe acelaşi culoar al necunoscutului, în paralelipipedul revoltător de alb şi tăcut al camerei. Plec. Am început să-mi fac planuri de plecare. Încet, încet, întreaga mea fiinţă s-a schimbat. O stare de euforie inexplicabilă a pus stăpânire pe sufletul meu.
Şi, împreună cu prietenii, iată-mă, numărând şirurile putrezite ale stâlpilor de telegraf. În botul maşinii şi-a aruncat ochii, după ce înghiţise ceva kilometri, un alandala de case, cu nume improprii de vile. Părea frumos urâtul acela cenuşiu, cu ochi de vitrină, străzi pavate cu maşini, c-o movilă din ziduri de piatră aruncate simetric pe-o coastă de munte. Localnicii îi spuneau cu-n fel de mândrie reţinută,Cetatea Neamţului. Şi multe erau întrebările care ieşeau din legăturile neurale ale creierelor noastre. Ce o fi? Cum va fi la Centrul Spiritual? Cine sunt invitaţii? (mai mult…)

Valeriu Dulgheru: Valetul Dodon slugă la doi stăpâni

Kremlinezul Dodon avea un singur stăpân – pe țarul Putin, pe care-l vizita în fiecare lună, uneori și de două ori pe lună. Acum mai are un stăpân – pe sultanul Recep Erdogan. Și așa nu-l prea vedeam acasă veșnic plecat la Moscova sau aflat în concedii (a avut omul anul trecut vreo șapte!). Acum va trebui să se împartă între Moscova și Ancara. Doar peste două săptămâni va pleca la Istanbul (așa cum plecau altădată domnii fanarioți) să „deschidă cel mai mare aeroport din lume”. Fără el rămâne aeroportul nedeschis! Cu acceptul lui Putin Dodon a deschis în calendarul său o nouă destinație preferențială – Ancara (Istambul).

După modul cum a fost primit la Chișinău și Comrat se pare că Erdogan este satisfăcut de slugă. De menționat că în perioada când Republica Moldova era o poveste de succes Chișinăul a fost vizitat de granzii Europei: cancelarul Germaniei Angela Merkel, preşedintele Consiliului European Donald Tusk, președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, de alte mari personalități ale lumii. Vizita președintelui turc R. Erdogan le-a întrecut pe toate la capitolul de protocol. A fost primit ca un rege, primblat prin orașul Chișinău aproape pustiu. Polițiștii au fost puși să stea cu spatele la stradă pe tot traseul. În cortegiul prezidențial erau două mașini (mai mult…)

Primirea icoanei Prodromiţa de la schitul românesc Prodromu, de la Sf Munte Athos, în dar pentru Mănăstirea Varatic

Sfânta Icoană a fost adusă de părinţii de la Mănăstirea Sihăstria. Procesiunea a fost urmată de privegherea in cinstea Sfintei Icoane la care au cântat maicile şi părinţii de la Sihăstria și corul măicuțelor de la mănăstirea Varatic. Icoana a fost întâmpinată de Maica stareță Iosefina, de măicuțele Consiliului mănăstirii, de celelalte măicuțe, de credincioșii aflați la ceremonie.

[flickr_set id=”72157672612507517″]

Icoana Maicii Domnului numita Prodromiţa este una dintre icoanele făcătoare de minuni, păstrate in Schitul românesc Prodromu, in Sfântul Munte Athos. Prăznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iulie, cu întreaga noapte de priveghere. Schitul Prodromu mai păstrează si alte icoane făcătoare de minuni, printre care: icoana Sfântului Ioan Botezătorul si icoana Maicii Domnului Apărătoarea de Foc. (mai mult…)

Gh. A.M. Ciobanu: Borzeşti, prilej de prăznuire picturală

Gheorghe A M Ciobanu

Parcurgând Istoria Creştinismului, constatăm că puţini dintre cei ce au purtat coroană de domnie, au fost, sau au devenit, peste ani şi Sfinţi. Ca un blazon ce ne-a fost dăruit pentru zbuciumata noastră fiinţare, poporul nostru are un astfel de har, având un Domnitor ce este considerat şi „Mare” şi „Sfânt”: pe Ştefan al Moldovei. Un Ştefan, cu spadă şi cruce, coroană pământească şi aureolă de cer.
Ca om, a văzut lumina soarelui la Borzeşti, un şes moldav, pe care au dăinuit, de la un timp la altul, „stejari după stejari“, un crengăniş în care a fost ucis, de către năvălitori răi, un suflet de copil, un lăcaş de rugăciune înălţat pe rădăcinile acelui „strămoş vegetal“, iar acum o prăznuire picturală, durată doar de câţiva ani, cu penelul nemuritor şi sacru al unei fresce interioare.
O zăbovire, de suflet şi religioasă, istorică şi artistică
Cu binecuvântarea PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereul Vicar al Episcopiei Romanului, avându-l drept consultant pe academicianului Răzvan Theodorescu, Primăria Municipiului Oneşti şi Sfânta Episcopie muşatină au editat, cu prilejul omagierii sexacentenare a acestei episcopii, un album deosebit, dedicat acestui lăcaş de rugă, aparţinând Borzeştiului ştefanian. Albumul „Borzeşti – Frescă şi Istorie“ este o zăbovire, de suflet şi religioasă, istorică şi artistică. (mai mult…)

Constantin Mănuță: Rondelurile Olguţei Luncaşu TrifanGalina Martea: Conștiința politică și prezența ei în guvernareIleana Costea: Mihai Olos, la Atelierul BrâncușiVavila Popovici – Închin acest pahar iubiriiGeorge Petrovai: Afirmarea specificului național prin cultură și îndeosebi, prin literaturăBen Todica: Căile Domnului sunt misterioaseTiberiu Tudor: Pe şesul întins, peste satele sfinteJulio Pavanetti – Exilul doareVasilica Grigoraș: „Români, treziţi-vă!”Ruxandra Niculescu, versuriIrina Lucia Mihalca – versuriRevista Condeierul diasporeiDoina Guriță – versuriUSR Filiala Timișoar: Dorcescu – Borchin Mirela-IoanaMihai Merticaru – Vacanță la ParisVavila Popovici: Despre consecvențăRevista de literatură, arte și spiritualitate Floare albastrăMihai Merticaru – TrioleteComitetul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România a premiat-o pe scriitoarea ANGELA FURTUNĂ cu PREMIUL PENTRU CALITATEA OPEREI ȘI ACTIVITATEA SCRIITORICEASCĂ pentru anul 2017Mirela-Ioana Dorcescu: Cartea ca un podGalina MARTEA: Dorința de a fi independent. Evoluția acestui concept în existența unui statTiberiu Tudor – versuriVasile Filip: Autoportret în cuvinteEugen Dorcescu – Poemele bătrânuluiDorel Schor – PsihoterapieCiobanu Alexandru Eusebiu: Nopți nedormiteȘerban Foarță – MIRELA, în trei ipostazeDimitrie Grama: Poeme – PoemsGalina MARTEA: Cum e de stopat procesul migrator? Factorii esențiali în evoluția acestui procesVavila Popovici: Despre slugărnicieDimitrie Grama: POEME / POEMSSorin Grumuș: Scriitori în uniformă militară: Constantin Ciopraga, combatant în cel de-Al Doilea Război MondialRemus Lucian Ştefan: PoesisEleonora Schipor: Conferința ASCIOR-Buzău ne-a unit pe toțiGeorge Petrovai – Trebuința și anevoința înțelepțirii omuluiMihai Păstrăguș: Centrul Cultural Spiritual Văratic – lăcaș al culturii eminescieneCorina Matei Gherman: O zi cu prietenii dragi la Mănăstirea VăratecValeriu Dulgheru: Valetul Dodon slugă la doi stăpâniPrimirea icoanei Prodromiţa de la schitul românesc Prodromu, de la Sf Munte Athos, în dar pentru Mănăstirea VaraticGh. A.M. Ciobanu: Borzeşti, prilej de prăznuire picturală

Galina MARTEA: Dorința de a fi independent. Evoluția acestui concept în existența unui stat

 

Independența este un lucru sfânt, un lucru care îți oferă libertate în modul de a exista, de a întreprinde și a soluționa acțiuni după propria rațiune. Independența este de a trăi în libertate, fără a fi constrâns de-a admite fapte ce nu plac propriei personalități, dar mai ales, de a nu fi un sclav al clasei dominante care deseori îți poate neglija sau fura drepturile civile și nu numai. Conform acestor ipoteze, orice persoană fizică, orice comunitate socială își dorește independență și libertate în toate – în domeniul național, politic, economic, cultural. Potrivit acestora, nespus de mult și-a dorit independența și poporul român din Basarabia, care în anul 1991 și-a declarat suveranitatea națională față de uniunea statelor socialiste. A fost un eveniment crucial în viața poporului basarabean, dar și a altor state din lagărul comunist, care ulterior s-au bucurat de libertate în drepturi teritoriale, politice, juridice, civile etc. La rândul lor, toate s-au bucurat de faptul că suveranitatea statală a fiecăruia a fost recunoscută de aproape majoritatea țărilor de pe mapamond. Evenimente istorice onorabile care au permis mai multor popoare, inclusiv și poporului basarabean să-și instaureze un sistem politic Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – versuri

Tiberiu Tudor

Lângă prispa apei ─ sălcii şoptitoare,

Dinspre sat adie miros de tutun,

Seara e la vama clipei de uitare

Unde se preface sufletul în fum. Read the rest of this entry »

Vasile Filip: Autoportret în cuvinte

Vavila Popovici

Cu sau fără voia lor şi indiferent de maniera în care îşi construiesc opera, scriitorii îşi dezvăluie şi propriul portret spiritual. Reuşita depinzând de dimensiunile şi de profunzimea implicării, sinceritatea şi onestitatea dăruirii sporind în chip hotărâtor şi valoarea demersului literar. Opera este autorul, autorul este opera lui – cum s-a mai spus şi s-a mai scris în nenumărate rânduri, cu aceleaşi sau cu alte cuvinte.
Doar interviul face… opinie separată, el devenind un… caz particular în care intervievatul este „silit” să-şi dezvăluie, uneori până în detaliu, identitatea. În bună măsură, totul stă în calităţile de… investigator pe care le posedă cel ce pune întrebările. În situaţiile normale, indiscreţia nu este un păcat, ci un stimulator, mărturisirile directe şi sincere constituindu-se în tuşe esenţiale în alcătuirea unui autoportret nu doar credibil, ci şi demn de admiraţie. Iar mărturisitorul îşi asumă ipostaza unei… odăi cu interiorul în afară…. Read the rest of this entry »

Eugen Dorcescu – Poemele bătrânului

 

 

Poemele Bătrânului
(Selecţie)

1.

Bătrânul
şi-a simplificat,
şi-a geometrizat
afectele. Spune
că ierarhia iubirilor sale
începe cu Yah Elohim, continuă
cu soţia, nepoţii, fiicele, cu
părinţii şi fraţii – cei după trup,
cei întru credinţă – ,
se opreşte la semeni,
diluându-se enorm, pentru a-i
cuprinde pe toţi, pentru a
se distribui egal fiecăruia,
se întoarce apoi, revine la
el însuşi, încrezătoare,
dar Bătrânul nu vrea
s-o primească, el ştie
că a iubi pe cineva dintre oameni
înseamnă
a dori să trăieşti tu în locul lui
– spre a-l feri de ororile vieţii –,
el ştie
că a urî pe cineva înseamnă
a dori să îl faci pe acela să
trăiască în locul tău,
şi Bătrânul nici nu se iubeşte,
nici nu se urăşte,
el nu mai trăieşte de mult în
locul său,
el nu mai trăieşte
în niciun loc
şi n-a murit încă.

Eugen_Dorcescu

Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Psihoterapie

De o vreme Eliahu Iliescu umbla posomorât, încruntat, ocolea oamenii şi lăsa impresia că i s-au înecat toate corăbiile. Azi aşa, mâine la fel, până când, într-o zi l-a oprit dentistul Kleinergrois şi l-a întrebat ce are pe suflet, ce necazuri îl copleşesc, ce probleme îl preocupă. Şi l-a asigurat că prietenii şi vecinii sunt gata să-l ajute dacă stă în puterea lor.
Eliahu a oftat adânc şi i-a mărturisit că nu doarme noaptea şi nu se odihneşte ziua, de asta nu-şi face cum trebuie treburile la serviciu, a rămas în urmă cu lucrările, e stresat şi nervos, s-a certat până şi cu Iuliana, nevastă-sa, nu are răbdare de copii şi-i trec prin cap tot felul de gânduri închise la culoare…
Kleinergrois l-a ascultat foarte atent şi i-a spus să fie liniştit, fiecare trece măcar o dată în viaţă printr-o asemenea situaţie. Poate să Read the rest of this entry »

Ciobanu Alexandru Eusebiu: Nopți nedormite

ciobanu.alexandru

În minte totul se aprinde,
se stinge, se topește,
nimic nu mai rămâne integru,
în jur este numai scrum şi cenușă. Read the rest of this entry »

Șerban Foarță – MIRELA, în trei ipostaze

I. Ca să încep în cheie muzicală, uşor burlescă, jucăuşă, dar, totodată, afectuoasă: Mirela e un nume prin excelenţă muzical.

Un triolet: MI-RE-LA. Graficul ce rezultă dintr-un asemenea fragment melodic aduce cu o scară cu trei trepte: „trei trepte de măgean” (vorba poetului Ion Barbu).

Mi-ului, ca treaptă incipientă, îi urmează una inferioară, anume adiacentul Re, contiguu, însă mai jos (spaţial vorbind, nu altfel).

Acesta e urmat subit de un salt ce numără cinci trepte, până la treapta ascendentă La.

O scurtă analiză de ordin onomantic (şi nu fără un dram de sare, cum grano salis, aşadar) ne dezvăluie această evoluţie pozitivă: o stare neutră, incipientă; o cădere relativă, după; urmată afectiv (ca şi, nu mai puţin, profesional) de o ascensiune.

Aşadar, o viaţă cuprinsă într-o cvintă. Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama: Poeme – Poems

dimi

ȚARA LUI SORON

A trecut războiul, dar cerul este încă o gură
fierbinte, dragon ce macină câmpuri de luptă
deznădejdi, suflete, speranțe.
Pe strada noastră lumea nu mai este aceeași:
doar un bătrânel culcat pe o carte deschisă, o
funcționară părăsită și doi-trei tineri care-și
privesc mâinile cu degetele albe, răsfirate.
Pantalonii, cămașa, pașii îmi sunt așezați frumos,
lângă cârciumă, îmi sunt mici acum și de aceea
i-am și promis cuiva venit de departe. Dar nu fi
trist, mi-au fost și mie doar împrumutați.

A trecut războiul, dar zilnic mă gândesc ce s-ar fi
întâmplat dacă nu m-aș fi reîntors și nu ți-aș fi
povestit despre țara lui Soron și desprea evadarea
din foc. Read the rest of this entry »

Galina MARTEA: Cum e de stopat procesul migrator? Factorii esențiali în evoluția acestui proces

O societate dominată de sărăcie și inechitate socială este predispusă, în cel mai activ mod, de a crea procesul real al migrațiunii, proces determinat de factori economici, sociali, politici etc. Evoluția acestui proces capătă amploare de la o zi la alta (dacă să ne referim la țările din Estul Europei, cu caracter pronunțat se prezintă Moldova, Letonia-27%, Lituania-23%, Bosnia-Herțegovina-22%, Bulgaria-19%, România-15%, Croația-12%: https://ortodoxinfo.ro/2018/06/25/studiu-migratia-goleste-tarile-mai-sarace-adancind-prapastia-demografica-intre-estul-si-vestul-europei/), iar factorii existenți afectează în cel mai grav mod îmbătrânirea demografică a populaţiei, depopularea teritoriului, reducerea forței de muncă productivă. Astfel, societatea moldavă, un caz cât se poate de real, se regăsește între schimbări demografice radicale, cu probleme sociale enorme ce influențează negativ creșterea și stabilitatea economică, dezvoltarea sistemului instructiv-educativ (prin reducerea drastică a școlilor și claselor din lipsă de elevi) și multe alte aspecte ce țin de evoluția omului și a comunității. Un mediu social neprielnic pentru concetățeni, excepție fiind doar pentru clasa dominantă. O țară ce este abandonată zilnic de sute de persoane, conform statisticilor migrațiunea în afara țării reprezentând în jurul a cinci mii persoane în an, motivul cel mai evident fiind lipsa locurilor de muncă, injustiția socială, sărăcia, salarii lunare ale Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Despre slugărnicie

Citat-Dale-Carnegie.fw_
O parte din raportul realizat de actualul ministru al justiției Tudorel Toader, în care sunt prezentate pe larg motivele de revocare ale lui Augustin Lazăr, a fost un raport „tendențios” după spusele Președintelui țării. Aș adăuga și calificativul – ranchiunos. Reproșurile aduse de ministrul justiției procurorului general au legătură cu modul în care cel din urmă a reacționat în anumite momente, cum ar fi acel al modificării Legilor Justiției sau a Codurilor Penale, în cazul unor decizii ale Curții Constituționale sau al protocoalelor SRI – Parchet, aici fiind menționat reproșul că „a ascuns adevărul”. Alte acuzații ale ministrului, susțin unii comentatori, par inspirate din raportul în baza căruia a cerut revocarea fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi. Procurorului general chiar i se reproșează că a îngreunat/împiedicat evaluarea fostului procuror șef DNA, asta pentru că Augustin Lazăr s-ar fi temut că urmează propria sa evaluare. Interpretarea este absurdă dacă nu schizofrenică. Concluzia raportului fiind: „Motivele care au determinat revocarea doamnei procuror-șef DNA îi sunt deopotrivă imputabile”. Read the rest of this entry »