Varga Istvan Attila – versuri

Adio în netrăiri

Adio…
Un cuvânt…
O încheiere,
zeci de ori…
Repetat!

Repede,
mult prea…
reped…
Rostit! (mai mult…)

Lia Ruse – versuri

13 Mai la Cenaclul lui Mihai

Cu penelu-n culoare, luna mai se joacă-n vis,
În culori alb si roz, pictând grădini de trandafir,
Cu spumă din soare zvântată ușor de zefir
Și cu atâta armonie drapată în scris!…

Pe mese îmbrăcate în roze museline
Imaginația a cizelat coșuri cu flori.
Privesc amuțită și străbătută de fiori…
Cum bucuria cântă prin vorbele lor, line!! (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

CINE PE CINE INVIDIAZĂ

Domnul Oiţerman, fabricantul, mi-l arată pe Jenică, fiul vecinului Biton, sprijinit de gardul blocului şi mâcând seminţe de floarea soarelui:
– E nemaipomenit… A terminat stagiul militar, e sănătos ca un cal şi taie frunze la câini. Şi, ca toată lumea, are ochii mari. Dacă-l întrebi, o să-ţi răspundă fără fasoane că-l invidiază pe cutare sau pe cutare, care şi-au făcut o situaţie…
– Pe cine invidiază Jenică, întreb eu candid.
– Pe cine? De pildă pe Şimon Şeinerovici. Că are o slujbă, că şi-a cumpărat o rablă de maşină, de asta… În schimb, dacă o să-l întrebi pe Şimon Şeinerovici, nici el nu e mulţumit. Şi el invidiază pe unul sau pe altul. Nu mai departe decât ieri, câte el de mincinos, a avut un moment de sinceritate şi mi-a povestit cât de mult îl invidiază pe Alberto Oberlicht.
– Dar ce-a văzut la el? (mai mult…)

130 de ani de la stingerea din viață a Veronicăi Micle

Între smerenia Maicii Benedicta și trufia urmașilor

MOTTO
,,S-a pregătit din timp, cu o smerenie reală, fără nimic teatral, pentru moarte, călugărindu-se, sub numele Benedicta, și petrecându-și o mare parte din ultimii ani de viață la Mânăstirea Văratec, unde și-a găsit acum o sută și ceva de ani liniștea și Veronica Micle.
Ne-am purtat urât cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga în acești ani de reculegere a ei! Nu în mod special eu, Alex. Ștefănescu (care am scris pe larg, în repetate rânduri, cu admirație, despre viața și opera fostei mele profesoare de literatură universală), dar și eu pentru că nu i-am combătut destul de energic pe cei care au denigrat-o și au supus-o oprobriului public. Pentru o femeie aleasă ca Zoe Dumitrescu-Bușulenga trebuie, dacă ești bărbat, să te bați și în duel.”

Reproducem mai jos un text, din același Alex. Ștefănescu citire:
,,Pentru această diplomație inofensivă prin care și-a câștigat nimic altceva decât dreptul de a-și face datoria a fost stigmatizată în repetate rânduri după 1989, atât de justițiari maniacali, lipsiți de simțul nuanțelor, cât și de unii tineri prost educați, din categoria celor care mânjesc statuile cu vopsea. Este infinit regretabil că nu s-a format un curent de opinie împotriva unor asemenea acte de vandalism. Am asistat cu toții, aproape fără nici o reacție, la defăimarea unui om căruia trebuie de fapt să-i purtăm recunoștință. Poate de acum încolo vom deveni responsabili și ne vom solidariza împotriva mineriadelor din cultură. S-a ajuns departe, mult prea departe, cu acțiunea de distrugere. Ar trebui să-i punem capăt, iar modul cum am tratat-o pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga să rămână ultimul caz de ingratitudine. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri Timpul probabil?

  • Se pare că orice poveste a mai fost spusă măcar o dată până acum.
  • Situaţie: Aceaşi pălărie pe altă Marie.
  • Ce văd cu ochii mei nu-i adevărat… Ce mi se explică e foarte adevărat (?!).
  • Toate timpurile sunt probabile.
  • Cine deosebeşte om de om nu e om ( Cilibi Moise).
  • Îi place să fumeze mai ales în locurile în care e interzis fumatul.
  • Dacă există legi nescrise, e normal să fie şi legi necitite.
  • Eu sunt vegetarian, dar numai dimineaţa.
  • Nu gândeşte ca noi, deci nu are dreptate.
  • Bunele intenţii nu exclud prostia (Roger Avermaete).
  • Precizările bancare sunt scise cu literele cele mai mici. (mai mult…)

Ana-Maria Radu: Din nou despre „HERMENEIA” Mirelei-Ioana Dorcescu

Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu, la o aniversare.

Recenta carte a Mirelei-Ioana Dorcescu, intitulată Hermeneia și apărută, la începutul acestui an, la Editura Mirton din Timișoara, are toate însușirile unei lucrări bine realizate, începând de la textura hârtiei, trecând prin consistența și originalitatea textului și desăvârșindu-se prin tectonică, prin așezarea în pagină.

Hermeneia numără 316 pagini și este alcătuită din trei secțiuni: Excelența textului, Haloul textului, Efigii. Prefața este semnată de Ildikó Gábos-Foarţă, iar pe ultima copertă a fost inserat poemul Scribul al lui Eugen Dorcescu.

Prefața poartă titlul 77, deoarece Hermeneia este dedicată Poetului Eugen Dorcescu, la împlinirea vârstei de 77 de ani. Ildikó Gábos-Foarţă valorifică simbolistica cifrei șapte, sub a cărei vibrație se află această carte, și susține că Mirela-Ioana Dorcescu a scris Hermeneia „cu inspirație, ajutată de talentul ei nativ, de seriozitatea și tenacitatea-i ieșită din comun, de rigoarea cercetării și a analizei literare și stilistice, de profesionalism, toate sub semnul imensei bucurii pe care i-o induce scrisul, al entuziasmul ei adolescentin și al darului care i-a fost dat în plus: prodigiozitatea”. (mai mult…)

Lia Ruse – Freamăt de primăvară

Și,..tot, te lungeai iarnă bătrână
Sărind pragul primăverii noastre
Și tot credeai că viscolul amână
Simfonia zărilor albastre…
În zori de mai a năvălit seninul
Peste furtuna colorată-n var
Beată! Parcă băusei pelinul,
Ne-ai părăsit pe vântul tău amar…
Că nu mai poţi răzbate, am ştiut,
O,..cât de iute mugurii au crăpat! (mai mult…)

Vavila Popovici: Civilizație vs. Barbarie

Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri până când iubitorii înțelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice , sau până când deținătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înțelepciunii.”– Platon

Politica este știința și practica de guvernare a unui stat. Conține ca parte componentă conștiința politică, pe lângă instituțiile prin intermediul cărora se exercită puterea, și organizațiile politice. Noțiunea de conștiință ne vorbește despre sentimentul de responsabilitate morală a omului față de propria sa conduită. Ea îl face pe om să mediteze asupra propriului comportament și a propriilor acțiuni pe care le realizează în viața publică și cea personală. Puterea politică este dependentă de conștiința politicianului care, în diverse cazuri, se modifică de la un moment la altul în raport de poziția sa socială, starea morală, culturală, educativă, lucruri ce sunt și nu sunt potrivite unui om de conducere sau unui om din arta politicii. Omul puterii/ politicii trebuie să fie o personalitate cu o cultură autentică și cu un bun simț al moralei, având la bază echilibrul spiritual adecvat. Făcând politică, omul puterii are nevoie, mai întâi de toate, de o rațiune logică pentru a nu deregla funcționalitatea normală a societății, de un comportament civilizat, și mai are nevoie de a se impune și de a soluționa problemele prioritare ale statului pentru a crea o bunăstare socială cât mai sigură, astfel ignorând interesele personale față de cele publice. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

HOROSCOP

  • Domnule, n-aş putea spune că horoscopul e un lucru serios şi că are o bază ştiinţifică. Dar de două ori în viaţă mi s-a întâmplat ca previziunile horoscopului să se potrivească atât de bine cu situaţia, încât o perioadă am crezut în ele. Ştiu că nu se prea asortează cu statutul meu de fost profesor de biologie, dar asta e…
    Ne-am cunoscut în sala de aşteptare de la policlinică. Fostul profesor de biologie avea un deget bandajat şi urma să intre la medicul chirurg.
  • Lasă impresia că e un fleac, dar pe mine mă necăjeşte de aproximativ patruzeci de ani. Nu tot timpul… E veriga mea slabă, cum se spune.
    Şi fără să-l îndemn, îmi povesteşte: (mai mult…)

Boris David – Daris Basarab: poesis

Boris David

Iubirile de-o clipă

Iubirile de-o clipă
Sunt oaze în deşert;
Sunt raze de lumină,
De ce să nu le iert?!

De ce cuvântul clipă
Ştirbeşte al lor sens?
Nucleul nu e mare,
Dar cât este de dens!

De ce măsori o clipă
Cu ceasul pământesc?
Ea-i parte integrantă
Din veşnicul ceresc! (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

CORIDORUL INSTITUTIEI

Când, pe la unsprezece dimineaţa, Sorin Barbălată, tânăr contabil practicant, ieşi în pauza de ceai, constată cu surprindere că pe coridorul instituţiei se revărsa nu numai soarele generos al verii, ci şi lumina a nu mai puţin de opt becuri aprinse. Pe scaune şi în picioare aşteptau o mulţime de oameni, aşa că Sorin le aruncă întrebarea:
– De ce nu stingeţi lumina?
– Noi nu lucrăm aici, răspunseră cetăţenii. Am venit cu cereri, probleme, audienţe. Nu e treaba noastră să stingem lumina! S-o stingă cine trebuie.
Sorin consideră că respectivii aveau dreptatea lor aşa că, ajungând în camera de ceai, o întrebă pe femeia de serviciu:
– De ce arde lumina pe coridor la ora asta?
– Aşa să ştiu de necazuri, răspunse femeia. Treaba mea e să încălzesc apa, să pregătesc ceaiul şi să-l împart. Mai trebuie să spăl paharele şi linguriţele, să am grijă de zahăr şi sucrazit şi dacă şeful vrea cafea, să i-o fac turcească. Lumina nu e treaba mea, eu nu am studii… (mai mult…)

Veronica Balaj: Replică artistică românească a bătăliei de la Anghiari, după fresca semnată de Leonardo da Vinci

1

Sâmbăta , 4 mai, 20019, Spania, regiunea Castilla la Mancha.

Mari emoții artistice determinate de o nouă secvență dintr-o posibilă carte a interculturalității, (dacă ar fi să se scrie așa ceva), în care este prezent și un artist român, stabilit în Spania, Tiberiu Ovidiu Stan. Acesta a prezentat lucrarea sa sculptată în lemn de tei canadian, cu titlul Bătălia de la Anghiari. Tema lucrării ne obligă la un scurt excurs în istoria artei, dar mai întâi să punctăm locația evenimentului și pe cei implicați în desfășurarea sa.
Așadar, acesta a avut loc în organizarea Primăriei Villarubia, (localitate nu departe de Madrid, descrisă de Cervantes ca parte din călătoria lui Don Quijote, însoțit de scutierul său fidel, Sancho), dintre organizatori au mai fost, Grupului Apotheca, Muzeul de Etnografie din localitate , Uniunea Lucian Blaga a Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania și Compania Teosfrit.
Tiberiu Ovidiu Stan a prezentat unui public numeros, (alcătuit din peste 250 de persoane), lucrarea sa, anume, sculptura cu tema Bătălia de la Anghiari, temă folosită prim oară de Leonardo da Vinci. Sculptura expusă având o valoare specială și din punct de vedere artistic și prin dimensiunile sale:3,20/ 2,40 metri. Fresca semnată de Leonardo da Vinci măsura 3,65/4,57M.
Ca model, în principal, pentru artistul român a fost tabloul lui Rubens, care la rândul său, s-a lăsat inspirat de fresca lui Leonardo da Vinci pictată acum 500 de ani, in sala Cinquecento de la Plazzo Vecchio din Florența și care trebuia să redea Bătălia de la Anghiari, așa cum îi solicitase Segnioria din Florenza la acea vreme. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

ADEVĂRUL ÎN FAŢĂ

– Ce sunt alea „minciuni convenţionale”? îl apostrofează Menaşe pe Şimon Şeinerovici. Nu se poate să spui atâtea minciuni încât să ajungi în situaţia că nu te mai crede nimeni. Omul trebuie să fie sincer, să spună adevărul în faţă cu orice risc. Numai aşa vom avea o societate sănătoasă…
– Vorbeşti ca un politician, îi răspunde Şimon. Dar n-am să te contrazic. Dacă promiţi aici, faţă de martori (şi arată spre mine), că îţi iei răspunderea pentru ce mi se poate întâmpla dacă spun numai adevărul, eu mă angajez ca măcar câteva zile să nu spun nici o minciună, nici măcar una convenţională.
– Bravo! zice Menaşe entuziasmat. Promit.
Chiar în ziua acea, Şimon a întâlnit-o pe madam Gurnişt.
– Am auzit, i-a spus, că vrei să-l însori pe băiatul matale cu una Dina de la bancă. Am văzut-o zilele astea. (mai mult…)

Vavila Popovici – Filozofia, Religia și Știința (1)

Să nu vezi în dușmanul tău decât un prieten rătăcit.” – Pitagora
După Noaptea Învierii când s-a auzit chemarea „Veniți să luați lumină” și s-a trăit momentul aprinderii tuturor lumânărilor celor prezenți în biserici. După întunericul de câteva clipe, oamenii au simțit că s-au umplut de lumină cerul, pământul și cele de sub pământ. Iar săptămâna care a urmat a fost Săptămâna Luminată, în care, sau începând cu care, ar trebui să ne luminăm mințile, să medităm la viața pe care ne-o dorim, să ne imaginăm cum ar fi lumea dacă oamenii s-ar iubi între ei, dacă ar fi cei mai mulți care să gândească la binele nostru, al tuturor și la binele acestei țări. Binele să se înfrățească, răul să se pedepsească, sau cum spune proverbul românesc „Cele bune să s-adune, cele rele să se spele”, cam așa ar trebui să procedăm, fiindcă nimeni nu poate trăi cu răul în „ograda” sa. Am ajuns în punctul când răul nu mai poate fi tolerat, nu poate fi iertat, fiindcă „plaga” a devenit purulentă și a infectat o mare parte a societății. Tolerarea acestei situații ar însemna distrugerea societății în care trăim. „Prietenii rătăciți” de care vorbea Pitagora, vinovații, ar trebui să conștientizeze calea greșită pe care au pornit. Cu toții trebuie să știm ce vrem, cu cine ne adunăm, iar răul să nu-l mai tolerăm. Numai așa putem păstra lumina în noi și putem s-o redăm lumii, să scăpăm de întunericului care ne înconjoară. (mai mult…)

Galina Martea – Importanța jurnalistului și a jurnalisticii în societate

Dacă să ne referim la importanţa genului jurnalistic, atunci acesta este inegalabil în existenţa umană, deoarece fără informaţia publică, fără informaţia zilnică a presei despre tot ceea ce se petrece în propria societate şi universalitate omul devine extrem de limitat în posibilităţile intelectuale. Având la bază obiectivul principal de a promova creaţia și arta jurnalistică, în mod special, de a reflecta și a transmite publicului înformația adecvată despre evenimentele ce au loc în viața socială, jurnalismul, domeniu distinct al vieţii spirituale, își dedică întreaga activitate intereselor sociale ale cetățenilor, totul fiind realizat în limite posibile de transparentă, formă a cunoașterii ce garantează dreptul la libertatea cuvântului și dreptul de a obține libertatea necesară pentru a exista într-o societate civilizată. Astfel, realizându-se prin diverse forme ale mass mediei (presa scrisă, presa online, audiovizuală etc.) importanța gazetăriei/jurnalisticii în viața omului este inegalabilă, deoarece este concepută pentru a susţine o cauză nobilă, o cauză socială și anume: de a onora societatea prin respectarea normelor juridice ce reglementează raporturile de drept civil, întemeiate pe adevăr și dreptate; de a asigura transparența informațiilor conform realității prin care există omul și societatea acestuia. Cu certitudine, nu este absolut deloc ușor de a realiza uneori acest lucru într-o societate, însă obligația legală/ morală/ profesională a ziaristului este (mai mult…)

Emilia Stroe-Ţena: Destin românesc (sonete)

DESTIN ROMÂNESC

Singurătăţi stelare foc îngropat aşterrn
În cumpeniri de doină aprinsă, veşnică,
Pe planul înclinat sub umbră şi mister
Ce moartea-n vis preschimbă şi-n nuntă cosmică

Râul, câmpia, valea păstrează amintirea
Discretei ondulări; nostalgic simţământ
De tainică-mplinire vibrează-n infinirea
Acestor mândri aştri cu frunte de pământ

Iar sufletul, tot, urcă şi coboară
Pe plaiurile line de poveşti,
Ce încă lumi apuse înfioară (mai mult…)

Dorel Schor – Origine sănătoasă

• -Iti recomand ginecologul meu…Nu e grozav, dar are loc de parcare.
• A aparut volumul doi din „Totul despre Nimic”.
• Daca traiesti ca orbii, nu vezi nimic.
• Cei slabi accepta realitatea…Si cei puternici la fel.
• Cine nu poate rade de sine, n-are dreptul sa rada de altii (Nae Cernaianu).
• Deformarea trecutului este mai periculoasa decat uitarea lui (citat).
• Fostul meu coleg s-a schimbat atat de mult, ca nici nu m-a recunoscut.
• Multi din cei care intreaba cunosc raspunsul mai bine decat cel intrebat.
• Uneori, umorul e cu efect intarziat… (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

FOC LA DELICATESE

Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul?
– Teroristii ! spune grav madam Gurnist. Ce mai intrebi? (mai mult…)

Melania Rusu Caragioiu – versuri

Moartea ce clamează marea armonie

Vâjâie-n van amintirea nelină:
Moarte-viață, năvală să vină?
Decât gol de toate,​ viață creștină !
Decât umbre sumbre, să vină lumină !

Sfințitu-s-au azimi și plosca de vin
Și sângele-a curs din Trupul Divin,
Roșitu-s-au ouă din Patimi și chin,
Rămas-au în scripte rugi- șoapte de-alin… (mai mult…)

Adrian Botez – versuri

Moartea-i o chestie de bucătărie

moartea-i o chestie de bucătărie
unii petrec – alţii – cumva – învie :
e doar intimitatea noastră nepătată
când strigă – pune-ţi – peste răni uscate – vată

moartea-i o chestie de bucătărie
o primadonă întrebare cu chelie :
hai – scoate luna din fântână
scoate – din zodiac – o săptămână

…o lume tristă – vinovată şi zurlie
flămândă – însetată – cafenie
dulăi astrali o muşcă de…fundiţă (mai mult…)

Vasilica Grigoraș – De la alfa la omega doar iubire

„Lupul a mâncat iezii pentru că era nefericit!” Luca B.

Dacă suntem obişnuiţi ca în primii ani de viaţă copiii să spună lucruri „trăsnite”, afirmaţii, formulări ca cea de mai sus ne lasă mască, ne surprind cu adevărat. Să încercăm, totuşi să înţelegem tâlcul spuselor micuţului Luca.
Generaţii de copii s-au speriat auzind povestea „Capra cu trei iezi”. Îi compătimeau pe bieţii iezişori şi îl urau pe lupul hrăpăreţ. De data aceasta, un copil preşcolar al zilelor noastre a fost foarte impresionat de gestul lupului, empatizând cu el, găsind şi o explicaţie mai mult decât generoasă a gestului acestuia. Reactivează imagini din alte poveşti, probabil un câmp împodobit cu o mantie verde imprimată din belşug cu flori de primăvară. Pe un imaş din colina satului, miei zburdau în voie, se hrăneau cu frageda şi suculenta iarbă ori cu laptele oiţelor. Zborul fluturilor, cântecul cosaşilor şi trilurile păsărilor se-armonizau cu dangătul clopotelor şi clopoţeilor de la gâtul ovinelor mari şi mici. Armonie deplină, toată fericirea din lume. Apare dintr-o dată un lup hămesit de foame, poate alergat de-un vânător… sau cine ştie câte alte necazuri mai avea. Atacă turma de oi, prinzând un miel pe care îl mănâncă în grabă. În inocenţa sa, copilul a înţeles perfect motivaţia gestului lupului. O înţelegere intuitivă, empatică, compătimitoare. Pare o înţelegere simplistă, însă el trece dincolo de aceasta la pasul următor, la acceptare (da, s-a întâmplat, asta e…), apoi la iertare. (mai mult…)

Dorel Schor – La prima ocazie

  – Aţi auzit ce a păţit Eliahu Iliescu, vecinul nostru? Omul ăsta nu ştia ce e odihna. Trup şi suflet pentru locul de muncă, primul la venire, ultimul la plecare şi între timp nici un minut de odihnă, nici o clipă de răgaz. Toată lumea îl aprecia, toţi şefii îl dădeau ca exemplu şi când a trebuit să fie unul avansat, acela a fost…
   – Iliescu!
   – Da’ de unde… Acela a fost  Abutbul. Băiat bun şi ăsta, dar nici pe departe ca Iliescu. S-a dus Iliescu la şefi să-i întrebe, adică cum vine asta, domnilor, mereu spuneţi că eu sunt primul şi la o adică, îl avansaţi pe Abutbul? Şi şefii i-au spus, ai perfectă dreptate, dar nu cunoşti mentaltatea orientală? Vrei să se spună că facem discriminare? Sau că te preferăm pe tine din cauză că…Ai răbdare că la prima ocazie…
   – Şi la prima ocazie…

(mai mult…)

Mihai Batog-Bujeniţă: Acelaşi medicament, o altă cură terapeutică

Spre norocul nostru, al tuturor, domnul doctor Dorel Schor este dependent de starea de bine a „pacienţilor” săi. Se consideră dator să administreze cu regularitate medicamentele sale minune, în doze deloc homeopatice, tuturor celor care-l cunosc, chiar dacă aceştia sunt sute de mii răspândiţi în toată lumea. Aşa se face că dincolo de prescrierile exersate zilnic pe diferite site-uri culturale, aproape în fiecare an editează un volum care dăruieşte cu generozitate cititorilor săi panaceul numit râs, bine filtrat prin diferite metode în aşa fel încât nimeni nu se poate plânge că ar exista vreun pericol de intoxicaţie sau efecte adverse. Dimpotrivă, râsul, aşa cum este preparat de bunul doctor, îşi produce pe deplin efectele benefice, fără nici un fel de contraindicaţii, iar starea de bine se instalează durabil având însă o irepresibilă dorinţă de reluare a tratamentului.
Terapiile doctorului Schor se materializează cam an de an în câte un volum de proze scurte ori aforisme pe care nu ai cum să nu-l citeşti. Devii astfel complicele său pentru că nu te poţi abţine să nu recomanzi volumul şi altor prieteni sau cunoscuţi. Iar aceştia, prietenii şi cunoscuţii, se află de multe ori alături de tine însă nici cei aflaţi la mii de kilometri distanţă nu lipsesc. Din Israel în (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – poesis

Din picături sunt toate

Din mişcarea gândurilor apar emoţiile,
plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă,
răspunsurile te-aşteaptă,
iluzii sunt,
în urmă foşnesc gânduri, emoţii,
stări, ataşamente,
în vârtejul lor nu eşti tu,
în prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu.
Dacă a vedea înseamnă a crede,
oare, este şi adevărat? (mai mult…)

Dorel Schor – Azi mă culc devreme

  • Astăzi vreau să mă culc mai devreme, îi spun soției, am avut o zi grea. Voi dormi neîntors.
    Așa că la zece eram în pat și la zece și un sfert dormeam. Când m-am trezit era deja… zece jumătate. Se auzea foarte de aproape sirena poliției…
  • S-a întâmplat ceva! spun nițel speriat. Crezi că prin vecini?
  • Absolut, îmi confirmă soția. E la vecini, la ăștia de deasupra.
  • Vai de mine, dar ce-ar putea să fie? Sunt doar oameni atât de cumsecade.
  • Cumsecade, dar pun televizorul cu sonorul la maximum. Sunt cam tare de ureche… Hai, dormi!
    Dacă știu despre ce-i vorba, mie nici nu-mi pasă. Așa că am adormit rapid. Pe la unsprezece m-a trezit o altă sirenă. De astă dată sunetul era strident și ondulat.
  • Război? tresar speriat. E alarmă!
  • E alarmă, confirmă nevasta, dar nu e război. De câte ori sare o pisică pe mașina lui Abulafia, se declanșează alarma. Dormi liniștit că în cinci minute încetează. (mai mult…)

Dorel Schor – O viață dublă

  • Poţi citi ziarul la closet, dar pe clasicii literaturii numai la toaletă…
  • Cu timpul se schimbă şi timpurile.
  • „Dă-ne, Doamne, un notredram de noroc”.
  • Se practică transplantul de idei şi dacă nu e incompatibilitate, nu există nici respingere.
  • Replică: „De regulă, cad pe scări cei care NU vor să coboare” (Adrian Grauenfels).
  • Adevăratul creator sugerează, nu impune noile tendinţe.
  • Alţii exagerează, el despică firul de păr numai în trei.
  • Dacă trimiţi un bărbat să cumpere 5 lucruri, se întoarce cu 4… Dacă trimiţi o femeie să cumpere 5 lucruri, se întoarce cu 54 (variantă).
  • Franţa este o monarhie deghizată în republică (Matei Vişniec). (mai mult…)

Sincer și imparțial

  • Cine s-a fript în stânga suflă şi în dreapta.
  • Porcului nu-i ţii prelegeri. Vrei să te înţeleagă? Dă-i peste bot!
  • Unii au zis, alţii au prezis, important e că nu s-au contrazis…
  • Lovitură de stat? Degeaba… Lovitură de stat degeaba.
  • Dincolo de întreg, mai e totdeauna ceva (Zoltan Terner).
  • Uneori întâlneşti aşa un prinţ de-ţi vine să te măriţi cu calul (int).
  • Noi suntem întotdeauna imparţiali. Azi cu unii, mâine cu alţii…
  • „Vă salut în numele inginerilor şi intelectualilor din oraş…”
  • Periculos ca sinceritatea… (mai mult…)

Hristoase!

Infinitul divin s-a revărsat în trupul Tău,
din pântecul Mariei arătându-Te lumii.
Învăţător, Vindecător, Stăpân ai fost
și-ai cucerit lumea cu iubire, fără de fală,
cu modestie, cu incantație morală.
De Marele Preot ai fost întrebat
de ești Tu fiul celui binecuvântat.
„Da, sunt!”, ai răspuns îndreptățit.
Nu Te-au crezut și la moarte Te-au osândit.
Te-ai lăsat crucificat
după ce drumul vieții ni l-ai arătat, (mai mult…)

Vavila Popovici – Vinerea Mare

Din Eul răstignit de iubirea

pentru celălalt, curge viaţa veşnică.” M.-A. Costa de Beauregard

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos.

Se-aude toaca.

Credincioşii se-ndreaptă spre biserici.

Începe slujba religioasă.

Îngerii coboară blând din cer,

întind aripile deasupra capetelor noastre,

își pregătesc glasurile măiestre.

Preoţii-nalţă rugăciuni… (mai mult…)

Dorel Schor – Calea cea dreptă

  • Memoria bună serveşte şi adversarilor.
  • Oul lui Columb. Cum sună la plural?
  • Cei cu două feţe nu-ţi întorc niciodată spatele.
  • Pemiile au uneori o valoare, alteori un preţ.
    • Mi-ai promis marea cu sarea…
  • Şi nu te-am dus la Marea Moartă!?
  • Şi cravatele au culoare politică.
  • Cei cu succes au şi succesori. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

TĂIETORII DE FRUNZE

În urmă cu aproximativ un an, a intrat şeful în biroul meu şi m-a surprins tăind frunze la câini…
– Ce faci? m-a întrebat cu severitate.
Era clar că nu aveam de ales, aşa că am răspuns sincer:
– Tai frunze la câini…
Răspunsul meu era atât de firesc şi de explicit încât l-au pus în încurcătură. Drept urmare, în loc să mă beştelească, şeful s-a arătat interesat de amănuntele operaţiei.
– Cum procedezi? E greu?
– Nu e prea greu, dar nici prea uşor, l-am asigurat. Îţi trebuie răbdare, multă îndemânare şi, evident, experienţă. În lume există performeri, virtuoşi care obţin adevărate minuni.
– Nu mai spune! s-a minunat şeful… Precis? (mai mult…)

Luca Cipolla – versuri

Myosotis

Né da primo o ultimo sole
ricavo linfa
e
quale voce
assuma il verbo
che carezza
mano di sorella
e mi sorregge
in cilestrine vesti..
annullami..
ch’io sia
piuma che trascende il velo,
bruma,
assorto nel primo refolo
di mattino
che si desta
e di petalo in petalo
infine vibrare. (mai mult…)

LUCIAN BURERIU – VERSLIBRISMUL ȘI SECȚIUNEA DE AUR

Lucruri absolut esențiale sunt lăsate la o parte, în creația poetică, azi pare să primeze orgoliul celui care produce versificație. Simplul fapt că scrie poezie a devenit singurul criteriu al valorii, nu mai contează tradiția imensă a poeziei, tehnicile sale nu mai sunt respectate, de parcă astăzi am deprinde scrisul și cititul. Personalitățile care se afirmă acum sunt în cea mai mare parte niște diletanți. Conținutul, ideatica, mesajul par să fie niște anacronice obligații. Poetul contemporan nu mai are obligații. Poate singura este aceea a ignoranței în privința tehnicii redactării gândirii sale, care ar putea fi chiar artistică. Dar punerea în pagină a devenit parcă o practică dedicată doar a celor ce fac fotoculegere, tehnoredactorilor. Pare-se că nu prea mai interesează o anumită arhitectură a textului, așa cum are, de obicei, și muzica, începutul ca punct de atac, pentru captarea atenției, momentul culminant și apoi tehnica finalurilor, adeseori aducătoare de poantă, de o concluzie, care trebuie să fie surprinzătoare, șocantă. E considerată depășită cu o sută de ani era versificației în metru fix, așa-zisă clasică, toată lumea acceptă verslibrismul, acea invenție whitmaniană, dar fără să cunoască tehnicile speciale ale versului liber, care ar trebui să fie o serie de violente inovații, muzicalitate internă, succesiune de (mai mult…)

Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI

Scriitoarea ANGELA FURTUNĂ, alături de alți 71 de poeți din 22 de țări, invitat oficial la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a, Iași, 12-19 mai

//

Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră a PEN CLUB ROMÂNIA, este invitat oficial și va participa, cu recitaluri și lansări de carte, la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a. Scriitoarea a participat la toate edițiile anterioare, contribuind prin dăruire și muncă, alături de ceilalți invitați, la construirea unuia din cele mai importante branduri contemporane ale literaturii române. Festivalul, inițiat de scriitorii Adi Cristi și Cassian Maria Spiridon, este unul din cele mai importante din Europa și se derulează în cadrul prestigiosului Festival Internațional anual al Educației de la Iași (mai-iunie). Angela Furtună a primit, la edițiile anterioare FIPI, distincțiile de merit “POETĂ A IAȘULUI” și „CAVALER AL POEZIEI CAPITALEI MARII UNIRI, IAȘI, 1918-1018”. În cadrul festivalului, este repartizată în Grupa a 5-a (a se vedea afișele). (mai mult…)

Tiberiu Tudor – poesis

Tiberiu Tudor

 

Vântul e stăpân pe baltă,
Frigul a gonit lăstunii,
Frunza stufului înaltă
A-mbrăcat mănuşa brumii.

Câte-un vers dacă mai are −
Ce ştii tu, Sulemenito −
Umbra flăcării pe care
Anii mei au risipit-o.

Nu mai pot de mult să sufăr,
N-am de mult în ce mai crede,
Nu mai ştiu citi în lucruri
Faţa lor ce nu se vede. (mai mult…)

Dorel Schor – Foc la delicatese

Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul? (mai mult…)

Vavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile vieții

Lumea pe care am creat-o e un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea.” – Albert Einstein

Șmecheria este definită ca abilitatea omului șmecher, considerată de către unii a fi sinonimă cu escrocheria, șiretlicul, dibăcia, vicleșugul, înșelătoria, viclenia, frauda, șarlatania, hoția. Este un mod de a ieși din încurcătură, de a face trucuri și viclenii, spre deosebire de inteligență care este străduință, calcul și adevăr – calități ale comportamentului. Șmecherului îi sunt străine bunul simț și modestia. El sfidează și încalcă legi, găsind totodată modalități de încălcare a lor, sau chiar de schimbare.
Specula, corupția, învârteala, ciupeala sunt păcatele tipice, recunoscute ale șmecheriei dâmbovițene, dar nu numai, și țin de esența vieții din zilele noastre. Șmecherul se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase. Învățând șmecheria din familie sau de la prieteni mai în vârstă și mai experimentați, el se maturizează, profită de neatenția și îngăduința celor din jur și dobândește rangul vicleniei. Prefăcătoria îl însoțește pretutindeni. Omul de-acum înrăit, știe să se prefacă, se arată ca om bun, pentru a-i înșela pe ceilalți, a le obține încrederea.
Scriitorul Nicolae Filimon scria la vremea sa că „aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipocrizie și vicleșug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop și La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâniți în păcate de tot felul, îi studiază cu cea mai mare atenție, încât ei știu foarte bine cum se fură cloșca de pe ouă fără ca acesta să cârâie”. (mai mult…)

Dorel Schor – Un clasament

  • Cel care promite că vorbeşte pe scurt, va vorbi „pe lung”.
  • Nu în orice loc poţi să-ţi dai cu părerea.
  • Cred că îngerii nu au sex. Dacă ar avea, ar avea foarte multe probleme…
  • Nu subestimaţi proştii, ei au mult umor involuntar.
  • Politica este mijlocul folosit de cei fără scrupule pentru a domina pe cei fără memorie (Voltaire).
  • Cine nu are noroc, nu are neapărat ghinion.
  • Uneori e vorba de incompetenţă, alteori de prostie… Păi, nu-i acelaş lucru ?
  • „Sunt mai bătrân, mai chel, mai gras dar nu neapărat mai înţelept” (anonim).
  • Un clasament: pescarul amator, politicianul, avocatul, instalatorul… La ce?
  • Poţi păcăli câţiva oameni tot timpul, toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi păcăli toţi oamenii tot timpul (Abraham Lincoln).
  • Un om liber e ca un scaun liber, întotdeauna se găseşte cineva care să se aşeze pe el. (mai mult…)

Ștefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii române

Propunem un institut care să-i studieze opera

Ce imprevizibile și cât de generoase pot fi istoria și soarta omului cu unii oameni! Și cum psihologia și nivelul educațional al unui popor pot influența în bine sau în rău destinul marilor creatori! Este o temă gravă de meditat pentru noi, pentru români! Într-un sat din Gorj – cine se aștepta – se năștea un copil, care avea să pască caprele pe dealurile din împrejurimile satului, și căruia îi plăcea să cioplească. Avea peste ani să fie părintele artei moderne, să împartă istoria milenară a artei în două. De la el încoace altfel arată sculptura, artă veche de zeci de mii de ani. Dar dacă despre Brâncuși știe toată lumea – dacă ar fi rămas în țară astăzi ar fi fost un necunoscut – despre un alt mare spirit românesc, care a împărțit și el istoria științei în două, este vorba despre părintele Ciberneticii, medicul Ștefan Odobleja, nu a știut nimeni până cu câțiva ani înainte de a muri. Ba mai mult, a murit sărac, ca orice țăran din Oltenia. Iar astăzi ne îndoim că sunt mulți români care știu cine este Ștefan Odobleja. Concluzia este tristă și dură: nu știm să ne prețuim valorile, ba mai mult, dacă rămân în țară le marginalizăm și le asasinăm. (mai mult…)

Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian: Învierea Domnului ca temei existenţial

Unde îţi este, moarte, boldul?
Unde îţi este, iadule, biruinţa?
Sf. Ioan Gură de Aur (Utrenia Învierii)

Între toţi filosofii existenţialişti, vechi şi noi, Iisus Mântuitorul a fost cel mai important. El vine după antici şi odată cu ei, şi premerge pe moderni. Marile teme existenţialiste: filosofia ca mod de viaţă, libertate şi responsabilitate, autenticitate şi absurd, sens, decizie şi situaţie, pentru a enumera câteva, dezbătute de filosofi moderni celebri precum Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger, Simone de Beauvoir, Sartre, Camus, Dostoevskiş.a., sunt toate succint, practic şi explicit cuprinse în învăţătura Domnului Hristos.
Una dintre învăţăturile fundamentale predicatede Iisus, şi care, vrând, nevrând, mai mult sau mai puţin direct îi va face pe ceilalţi filosofi să graviteze în jurul Mântuitorului, uneori nu în mod deplin conştientizat, este aceea despre Învierea din morţi, învăţătură care schimbă radical înţelegerea despre lume şi viaţă, care cere în mod imperativ un anumit fel de a fi cu aplicaţii şi implicaţii profunde şi decisive atât în viaţa interioară a persoanei, cât şi în viaţa sa exterioară. (mai mult…)

Varga Istvan Attila – versuriLia Ruse – versuriDorel Schor – schițe130 de ani de la stingerea din viață a Veronicăi MicleDorel Schor – ziceri Timpul probabil?Ana-Maria Radu: Din nou despre „HERMENEIA” Mirelei-Ioana DorcescuLia Ruse – Freamăt de primăvarăVavila Popovici: Civilizație vs. BarbarieDorel Schor – schițeBoris David – Daris Basarab: poesisDorel Schor – schițeVeronica Balaj: Replică artistică românească a bătăliei de la Anghiari, după fresca semnată de Leonardo da VinciDorel Schor – schițeVavila Popovici – Filozofia, Religia și Știința (1)Galina Martea – Importanța jurnalistului și a jurnalisticii în societateEmilia Stroe-Ţena: Destin românesc (sonete)Dorel Schor – Origine sănătoasăDorel Schor – schițeMelania Rusu Caragioiu – versuriAdrian Botez – versuriVasilica Grigoraș – De la alfa la omega doar iubireDorel Schor – La prima ocazieMihai Batog-Bujeniţă: Acelaşi medicament, o altă cură terapeuticăIrina Lucia Mihalca – poesisDorel Schor – Azi mă culc devremeDorel Schor – O viață dublăSincer și imparțialHristoase!Vavila Popovici – Vinerea MareDorel Schor – Calea cea dreptăDorel Schor – schițeLuca Cipolla – versuriLUCIAN BURERIU – VERSLIBRISMUL ȘI SECȚIUNEA DE AURFestivalul Internațional POEZIA LA IAȘITiberiu Tudor – poesisDorel Schor – Foc la delicateseVavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile viețiiDorel Schor – Un clasamentȘtefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii românePr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian: Învierea Domnului ca temei existenţial

Galina Martea: Haos postelectoral – între interese și principii

Ar fi greu să-ți imaginezi că societatea basarabeană ar putea exista fără probleme, fără intrigi, fără smecherii din partea clasei dominante. Deci, este imposibil să-ți imaginezi că după scrutinul electoral din 24 februarie al anului curent situația ar putea fi de o altă conjunctură. Dacă să analizăm evenimentele de ultimă oră ce au loc în cadrul societății, cu precădere în cadrul partidelor politice care în baza voturilor acumulate au reuțit să se promoveze în noul legislativ, format în baza procedurii de validare a alegerilor susmenționate de către Curtea Constituțională, atunci vom vedea că starea lucrurilor nu este nici pe aproape în limite onorabile. La ordinea zilei din partea unor forțe politice se regăsește din nou aceeași atitudine de denaturare intenționată a adevărului ce are drept scop înșelarea maselor/ electoratului, iar scopul prioritar este de a domina puterea legislativă, aceasta fiind una dintre cele mai importante puteri ale statului. Interesele unor politicieni din noul Parlament sunt de proporții (cu toate că încă nu s-a ajuns la formarea unei coaliții majoritare pentru ca noul legislativ să funcționeze), iar principiile acestora sunt raportate la niște obiective ce sunt corelate cu aspectele vicierii, aspecte ce nutresc doar soluționarea intereselor personale și, bineînțeles, nu celor publice. Astfel societatea Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – versuri

2

 

Mareea nopţii se retrage
Cu unda visului ce trece
Şi îmi aruncă iarăşi leşul
La ţărmul dintre somn şi veghe

Acolo unde, încă-n ceaţă,
Trăgându-şi sângele din mare
Lumina zilei îşi înalţă
Stihia ameninţătoare.

Dorel Schor – Vacile sfinte

  • Ce se întâmplă când un obiect util ajunge inutil? Dar cu un om!?
  • Vocile celor care sunt contra se aud mai tare decât ale celor care sunt pentru.
  • Haz de necaz… Primul trece,celălalt rămâne.
  • Niciodată nu e prea târziu ca să dovedeşti cât eşti de prost.
  • Sunt aproape un Zero spuse Unu (Adrian Grauenfels).
  • „Mi-am propus s-o iau de la capăt, dar nu m-am decis de la care capăt”.
  • De ce în tipărituri greşelile se strecoară?
  • Studiez acum teoria haosului… Unde naiba mi-am pus notiţele?!
  • „Triunghiul drept are două catetere mai scurte şi o ipoteză mai lungă”.
  • Ca să nu schimbi, trebuie să ai un fond ce trebuie păstrat (Mircea Radu Iacoban). Read the rest of this entry »

Victor Ravini – Metode vechi și noi

Metodele de cercetare științifică evoluează și se îmbunătățesc de la o generație la alta, chiar și în domenii care avansează mai încet decât cercetarea spațială, cum ar fi cercetarea în filologie, în știința religiilor sau în alte domenii umaniste. Noi avem acum alte mijloace de informare decât au avut predecesorii noștri, putem citi cărți care încă nu apăruseră pe vremea lor, exigențele au sporit, am învățat multe din greșelile trecutului, mentalitățile s-au schimbat, avem o vedere mult mai largă decât aveau generațiile anterioare și este normal că noi gândim mai altfel decât au gândit savanții, care au fost ce au fost și nu mai sunt. De bună seamă că metodele cercetătorilor anteriori ai Mioriței, în măsura în care au avut vreo metodă clară, sunt mult rămase în urmă și nu mai corespund exigențelor de azi. Cu așa metode cum erau cândva, nici nu e de mirare că au ajuns la concluzii care au stârnit nedumeriri, au provocat vrajbă între savanți și amărăciune sau descurajare la cam toți dintre noi cei mulți. Pe unii ne-a mâhnit, pe alții ne-a indignat. O sumedenie de interpretări contradictorii au ca numitor comun înțelegerea Mioriței pe dos, denigrarea poemului nostru național, a ciobanului și a românilor în general. Interpretările predominante și bine trâmbițate ale Mioriței, oricât de binevoitoare ar vrea să fie, sunt o insultă națională. Nu putem accepta să rămânem cu ochii în noroiul, în care a fost trântit poemul nostru național și să fim terfeliți în acest fel. Read the rest of this entry »

Nicolae Motrescu la 75 de ani (în memorian)

La 22 martie anul curent profesorul, publicistul, activistul Nicolae Motrescu din comuna Crasna ar fi împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani.
I-a fost dat să vină pe lume în ziua de 22 martie a unui an cam greu, 1944. Pe stil vechi sărbătorim în această zi 40 de sfinţi.
Aşa a vrut soarta, probabil, ca tot într-o zi de primăvară să plece subit, neaşteptat, pe alt tărâm. Iată că la 18 martie s-au împlinit deja 11 ani de când nu-l mai avem printre noi. Nu-i mai auzim vocea cu un tembru deosebit, nu-i admirăm statura dreaptă şi ţinuta-i demnă. Profesorul, publicistul, autorul de cărţi, omul şi crăsneanul Nicolaie Motrescu a plecat într-un martie al anului 2008 spre zările albastre. A fost şi a rămas pentru totdeauna fratele mai mic al regretatului poet crăsnean Ilie Motrescu. A fost un bun român, un mare patriot al neamului şi baştinii chiar şi în acele vremuri de restrişte, fapt pentru care a suferit toată viaţa. Alături de regretatul său frate Ştefan Motrescu, fizicianul cu suflet de poet a ţinut făclia românismului aprinsă acolo, în Crasna lor dragă, susţinuţi şi îndemnaţi şi de ceilalţi fraţi şi unica lor soră Maria. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Filozofia lui David Hume

Înfrânt nu ești atunci când sângeri, și nici când ochii-n lacrimi ți-s, adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis ! ” – Radu Gyr

Scoțianul David Hume a fost un filozof iluminist scoțian, istoric, economist și eseist. S-a născut la Edinburgh în 1711 și a murit în 1776. În 1723 se înscrie la secția greacă a Universității din acest oraș, dând astfel urmare pasiunii sale pentru literatură, iar la vârsta de 17 ani se înscrie la drept, în urma insistențelor familiei sale, care ținea mult să-și aleagă pentru viață o carieră practică. După terminarea colegiului, și încercarea de intrare în viața de afaceri, își dă seama că negoțul nu este pentru el. Pleacă în Franța și reia studiul, redactează prima lucrare „Treatise on human nature” (Tratat despre natura umană) între anii1739-1740, cu care începe activitatea sa publicistică. Acestei lucrări i-au urmat altele care i-au creat reputația de mare scriitor și gânditor, precum: „Cercetare asupra intelectului românesc”, „Cercetare asupra principiilor morale”, o serie de „Discursuri politice”, patru disertații: „Istoria naturală a religiei; a pasiunilor, a tragediei, a criteriului gustului; „Dialoguri asupra religiei naturale” (apărută postum). În afară de lucrările sale filozofice, Hume a publicat și o monumentală lucrare intitulată Istoria Angliei 1754- 1761). Read the rest of this entry »

Gabriela Lungu: Devenirea fiinţei umane sub semnul trinomului ereditate-mediu-educaţie

gabriela Lungu

Sistemul psihic uman şi personalitatea se edifică în zona de interacţiune dintre biologic şi socio-cultural, ele izvorăsc dintr-o lume externă organismului , dar se elaborează în sistemul viu al organismului, în speţă, la nivelul activităţii creierului” . Ca urmare a acestui fapt, devenirea fiinţei umane are loc sub acţiunea unei multitudini de influenţe extrem de variate dintre care unele externe, altele interne, unele directe, altele indirecte, unele naturale, altele sociale, unele permanente, altele episodice, unele cu acţiune cauzal determinativă, altele cu rol de condiţie sau premisă etc. Conştientizând factorii ce stau la baza acestor influenţe şi selecţionându-i pe cei cu acţiune constantă, profundă şi esenţială, putem afirma că ereditatea, mediul şi educaţia reprezintă factorii fundamentali ai devenirii fiinţei umane.
Dezvoltarea psihică nu o pot realiza numai premisele ereditare, nici numai condiţiile de mediu considerate ca factori cu acţiune separată şi nici simpla convergenţă a acestora. Pentru relaţionarea realităţii biologice a organismului uman cu datele de construcţie, materiale şi spirituale oferite de mediu, ca şi pentru orientarea acestei deveniri, este necesar un fel de operator special, un organizator de proces, cu funcţii de conducător al acestei dezvoltări. Rolul acestui operator şi organizator îl îndeplineşte educaţia. Educaţia devine o activitate care pune în relaţie datum-ul ereditar cu elementele de conţinut ale mediului natural şi social, asigurând Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Pe sub zori de primăvară

Dintre norii șturlubatici
Ce-au adus ninsori și ploi
Din ținuturi de antarctici,
Raze curg spre noi șuvoi.

Colo jos, lângă o cioată
Ruginită de iernat,
Tot privind cu ochii roată,
Două muște stau la sfat. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Place Pigalle

– Vai, ce neplăcut mi-a fost în Place Pigalle, îmi spune domnul Oiţerman, tocmai revenit dintr-o deplasare la Paris. Am trecut într-o duminică pe la Moulin Rouge şi tocmai vroiam să-i arăt soţiei celebrul Montmartre, când ne-am trezit, fără să ne dăm seama, în inima catierului fierbinte.
Domnule, nu vreau să exagerez, dar nu poţi să faci doi paşi acolo fără să te agaţe o cocotă, nu poţi înainta zece metri fără ca vreun coccinel să nu te atragă într-un gang. La fiecare colţ te şochează reclama unui cinematograf unde rulează toată ziua şi noaptea filme porno, sau se deschide perdeaua unui sex shop, sau se întredeschide uşa unui stabiliment dubios, te frapează vitrina unui teatru cu piese impertinente, sau un local de striptese cu femei în pielea goală, sau un bar dubios cu figuri de pe alte planete… Detracaţi şi dezaxaţi, narcomani şi apaşi, de te ia frica, nu alta, de câţi aşa zişi artişti, şarlatani, prostituate, hoţi de buzunare şi falşi intelectuali pe metru pătrat găseşti acolo… Read the rest of this entry »

Dramaturgul Ion Luca, sergent sanitar în Primul Război Mondial

Ion Luca, născut la data 7 decembrie 1894, la Roman, a fost un dramaturg și eseist român. Ion Luca a urmat Școala primară la Roman și Bacău, și a continuat studiile la Seminarul ,,Veniamin Costache” din Iași. Licentiat in drept la Universitatea din Iași și în teologie la București, își va lua doctoratul in ambele discipline. In timpul Primului Război Mondial a fost încadrat ca sergent sanitar in Rusia, intr-un spital orășenesc din Nikolaev (1917-1918). A fost diacon, apoi profesor si avocat la Bacău. După 1930, s-a dedicat teatrului și a debutat in anul 1933, pe scena Teatrului National din București, cu piesa ,,luda”. Spre sfârșitul vieții, dramaturgul Ion Luca s-a stabilit în Vatra Dornei, unde a activat ca învățător.
A compus și publicat peste 40 de piese de teatru, unele dintre ele fiind jucate de teatre din București, Iași, Cluj și Bacău: ,,Cele patru mări”, ,,Alb şi negru”, ,,Chiajna”, ,,Dumitru”, ,,Cuza Vodă”, ,,Leana Vrăjitoarea”, ,,Pelina”, ,,Amon-Ra”, ,,Salba Reginei”, ,,Femeia Cezarului”, ,,Năframa iubitei”, ,,Javra pământului”, ,,Marisa”, ,,Neliniştea doamne„i, ,,Fiica bărbatului”, ..Când ţipa animal”l, ,,Apele-n prag” şi ,,Iubire învrăjbită” etc. Despre personalitatea lui Ion Luca, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu, consemna: Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Mâncare de dovlecei

Madam Brodiciche din Odesa era o gospodină desăvârşită, Cunoştea o mulţime de reţete culinare, unele surprinzătoare , aşa că Matilda Gurnişt o consulta din când în când, neascuzându-şi admiraţia. De data aceasta, pentru că cumpărase o cantitate de dovlecei proaspeţi, o rugă să-i dea câteva sfaturi, cam ce ar putea să prepare fără să stea prea mult în bucătărie dar să-l facă pe Leopold mulţumit?
Specialista parcă numai atâta aştepta. Îi oferi o întreagă listă de posibilităţi la alegere, de parcă modestul dovlecel ar fi fost regele legumelor. De la dovlecei cu smântănă la dovlecei cu cartofi gratinaţi, la ghiveciul grecesc pe bază de dovlecei sau la pilaful cu ciuperci plus dovlecei. Putea s-o ajute să prepare o delicioasă tortilla cu dovlecei, precum şi dovlecei umpluţi cu miezul lor sau, dacă o tentează, dovlecei cu roşii şi usturoi sau, dovlecei cu praz. Putea să opteze pentru chifteluţe cu dovlecei sau supă cu cremă de dovlecei şi, surpriză, avea o reţetă secretă de dulceaţă de dovlecei. Read the rest of this entry »

Vasilica Grigoraş: EGO-UL în căutarea EULUI INTERIOR

„Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume! Mahatma Gandhi

Am întâlnit acest citat cu mulţi ani în urmă. La prima vedere am zâmbit şi am fost tentată să cred că este doar un titlu de „poveste pentru adormit copiii”. Anii au trecut, am cunoscut mulţi oameni, fiecare cu identitatea sa morală şi spirituală. Viaţa mi-a oferit experienţe de tot felul, însă un gând ispititor s-a ţinut scai de mine, dându-mi ghes să mă întreb în legătură cu zicerea lui Gandhi: „Şi totuşi, dacă se poate?” Am acceptat ca fiind posibil acest lucru. Cu gândul bun în buzunarul de la piept, mi-am devenit propriul ceasornic, propria busolă şi propriul detector de minciuni. Deşi pare greu de acceptat, cu siguranţă ne minţim cu îndărătnicie pe noi înşine. Ha, ha!! „Asta nu-i posibil”, ar spune unii cârcotaşi. Treaba lor, eu îmi văd de-ale mele, mă analizez mai mult, mă gândesc mai bine înainte de a face ceva, mă rog bunului Dumnezeu să-mi lumineze mintea, să-mi îmbuneze sufletul şi să-mi îndrume paşii, cum numai El ştie. Read the rest of this entry »

Mioara Stoica – Importanța celor șapte ani de acasă

De câte ori nu ni s-a întâmplat să catalogăm o persoană spunând: ,,Se vede că are cei șapte ani de acasă!” sau ,,Se vede că nu are cei șapte ani de acasă!” Oare ne-am gândit câtă profunzime și câtă realitate există în aceste cuvinte? Cât de vast și minunat este acest subiect! Importanța familiei în care trăiește un copil este de o valoare de neimaginat pentru viața acestuia. Familia, în orice societate, joacă rolul cel mai important în formarea și socializarea copilului, deoarece ea reprezintă cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile fiziologice și sociale în etapele întregului sau ciclu de creștere. Părinții sunt primii educatori din viața copilului.
Familia exercită o influență deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre cunoștințele despre natură, societate, deprinderile igienice, obișnuințele de comportament, copilul le datorează educației primite în familie. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral și estetic. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoștințele uzuale (despre plante, animale, ocupațiile oamenilor, obiectele casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de observație, memoria și gândirea copiilor. Copilul obține rezultatele școlare în funcție de modul în care Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Doru Popovici – „Ultimul zimbru”

„Muzica este mediatorul între viața spirituală și cea trupească.” – Ludwig van Beethoven

Fiecare dintre noi este unic, fiecare având trăirile proprii. Mărturisesc că îmi este greu să scriu despre Doru Popovici, numit de către Zeno Vancea „Ultimul Zimbru”, și el semnând o scrisoare și adăugând: „ultimul zimbru, ultimul neo-trubadur al generației lui Nichita Stănescu”.

Doru Popovici a văzut lumina zilei pe acest pământ la 17 februarie 1932 în orașul Reșița județul Caraș-Severin, fiu al chirurgului Ioan Popovici. S-a stins din viață în data de 5 martie 2019.
Studiile muzicale le-a făcut în orașul natal, continuându-le la Timișoara (1942-1944) – vioară, armonie, contrapunct, forme muzicale, pian. Studiile și le-a încheiat la Conservatorul din București (1950-1955), cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Marțian Negrea (contrapunct), Mihail Jora și Mihail Andricu (compoziție), Theodor Rogalski (orchestrație), Nicolae Parocescu (folclor), Zeno Vancea și Adriana Sachelarie (istoria muzicii), Eugenia Ionescu (pian). S-a perfecționat la Darmstadt (1968) – „o Meccă a muzicii de avangardă” – cu Gyӧrgy Lucet, Edhard Karkoschka, Günter Becker, Cristoph Caskel. Read the rest of this entry »

MARIANA PÂȘLEA – HALOUL LECTURII

Am deschis Hermeneia, cel mai proaspăt volum al cunoscutei prozatoare Mirela-Ioana Dorcescu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, apărut la Editura Mirton din Timișoara, cu emoție, cu drag, dar și cu convingerea că voi găsi în el, pe lângă eseuri și exegeze de certă valoare, și o parte din sufletul mare și cald al autoarei. Așteptare împlinită!

Cartea este dedicată soțului ei, Poetul Eugen Dorcescu, și este prefațată de Ildikó Gábos-Foarță, care alege un titlu inedit pentru succintul său cuvânt înainte: „77” – adică vârsta pe care o va împlini, în curând, poetul timișorean.

Alcătuită din trei părți distincte – Excelența textului, Haloul textului și Efigii –, cartea este străbătută, de la un capăt la altul, de un fir călăuzitor, printre poeme și autorii acestora, cei pe care autoarea a avut bucuria privilegiului de a-i cunoaște și de a-i prețui în momente-cheie ale vieții, printre personalități și evenimente care i-au influențat destinul. Anume: cultul și slujirea valorii.

Deși folosește termeni și metode specifice cercetării științifice, Mirela-Ioana Dorcescu are priceperea de a-și alcătui opera în așa manieră, încât ea să devină accesibilă cititorului. Un fragment dintr-un poem de referință al lui Eugen Dorcescu, intitulat Moartea tatălui, face intrarea potrivită în lumea Hermeneiei. Este urmat de o Introducere, în care autoarea ne face cunoscut un concept cu Read the rest of this entry »

Melania Rusu Caragioiu: O FOAIE ROMÂNEASCĂ NĂSCUTĂ ÎN CANADA ÎN ANUL CENTENARULUI. ,,UNIREA”

– Note de lector –
Sufletul românului se simte în largul său, pe plaiul său, la el acasă, pe ,,prispa” sa, unde el știutor de carte bisericească, scrisă cu ,, az, buche, vede, glagoli, dobru…”, prin ,,ocheții” groși, legați după ceafă cu sfoară, vrea să afle noutățile din răsufletul domniilor și domnilor celor mari, iubitori de glie.
Dar după sute de ani de la aceste imagini, literele și-au mai schimbat denumirea, foile sunt scrise cu litere latine, iar noutăți sunt cu duiumul.
Noi păstrăm acel idealism al cultului ziarului, care ne aduce caldă noutatea a ce se întâmplă, dar civilizația ne-a pus la îndemână și alte mijloace soficticate de informare, Doar sufletul de român este același, dar știința lui nouă de multe ori a cucerit lumea. Unii zic a fi de douăzeci de ori, ca noi a fi fost primii în descoperiri sau oferirea scânteii unei descoperiri spre folosul lumii întregi.
Dacă ,,foaia” a adus lumina noutății, atunci de multe ori , românul a voit să se convingă singur despre ce mai este prin lume și a plecat să vadă, Este acesta un fel de dor de a trăi în alt mediu, de a lucra în alt mediu și de a se reîntoarce îmbogățit intelectual și bănește la vatra sa, la glia sa milenară. Read the rest of this entry »

Dorel Schor: Pauza de ceai – schiță umoristică

La noi, mă refer la instituţia unde lucrez eu, se respectă cu stricteţe orarul. Şi cel mai bun exemplu este pauza de ceai fixată la ora 11 fix. E drept că de la o vreme se bea mai mult cafea, dar asta nu are prea mare importanţă pentru că ceea ce contează cu adevărat este faptul că ne adunăm în biroul secretarei unde se află un ceainic plus tava cu ceşti şi mai stăm de vorbă o jumătate de oră ca între colegi.
Eu asist cam pasiv la discuţii pentru că zilnic sunt cam aceleaşi subiecte fierbinţi, adică bursa şi fotbal, despre care cunoştinţele mele sunt cam firave. Cu bursa, mai treacă meargă, pentru că nimeni nu e atât de inspirat să ştie ce acţiuni merg în sus sau în jos, aşa că mai arunc o vorbă de neofit, care se potriveşte sau nu cu ce se întâmplă.
Dar la fotbal, vă rog să mă credeţi, sunt tămâie… Mai ales în comparaţie cu colegii mei, suporteri ai unor echipe locale, naţionale sau de club cu reputaţie internaţională. Numele acestor echipe vestite trec pe lângă mine fără să lase urme, uneori reţin câte o localitate renumită pentru altceva în afară de fotbal sau câte un nume de jucător care imi aminteşte de un savant celebru, de un scriitor sau de un pictor născut acolo. Cât despre jucătorii atât de renumiţi şi care câştigă multe milioane, nu ştiu dacă să-i repartiz la fotbal sau la bursă. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Perfidia Guvernării Post-Comuniste

Nu orice teroare înseamnă dictatură, dar fiecare dictatură înseamnă teroare.” – Vladimir Milak

În martie 2013, publicam în ziare și reviste articolul cu titlul „În ce barcă ne urcăm? Încotro vâslim?” și cu un alt titlu: „A fi în Europa”, publicat ulterior în cartea „Articole și eseuri – vol. III” Motto-ul articolului erau cuvintele lui Emmanuel Kant: „Rațiunea nu aprobă fericirea, dacă nu este unită cu demnitatea de a fi fericit, adică cu puritatea morală.”
Începeam articolul amintind că anul 2007 a fost anul aderării României la UE și sugerând faptul că Europa se va putea afirma ca o putere internațională doar dacă va fi unită; în ultimii ani ai secolului trecut a fost în permanență un potențial teatru de război; nu a existat o conștiință europeană, întrucât a fost dominată de un naționalism distrugător. Astăzi, Europa întrunește aproape toate condițiile să redevină, cu adevărat, o mare putere economică, militară, culturală, dar pentru asta e nevoie să fie unită și independentă, să scape de mizeria morală, existentă de altfel pe întreaga planetă. Numai astfel se va putea ajunge la fericire, la ordinea superioară „de adevăr, frumos și bun suprem”. Iar dacă Europa nu va putea integra toate aceste țări ale ei, teama o poate cuprinde, odată cu încercările de revenire la un naționalism exagerat, periculos, așa cum am trăit în țara noastră România, în timpul comunismului. Naționalismul, populismul pot crea un viitor sumbru, o izolare și o îndârjire a populației, o renunțare la ceea ce am dobândit cu mari sacrificii – libertatea noastră. Din istoria trecutului ar trebui să învățăm. Read the rest of this entry »

Vasilica Grigoraş –

Împărăţia Cuvântului
Literele nu numai că sunt de genul feminin
dar au o delicateţe intrinsecă,
o candoare zglobie,
un şarm cu totul aparte
şi-l au pe vino-ncoa,
de aceea treptat ne îndrăgostim de ele
şi le iubim întreaga viaţă.

Literele ne sunt mamă, fiică, soţie…,
toate unite sub oblăduirea cuvântului
care ne este Tatăl. Read the rest of this entry »

FESTIVALUL PRIMĂVARA POEȚILOR 2019 ÎN BUCOVINA – 15 ANI – FESTIVAL LE PRINTEMPS DES POĒTES 20 ANS PARIS

Biblioteca Bucovinei și Consiliul Județean Suceava, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România și PEN CLUB România, sub egida Centre Nationale pour la Poésie, Ministère de l’Ēducation Nationale et de la Jeunesse, Ministère de la Culture, organizează a 15-a ediție în Bucovina a Festivalului Internațional Francofilofon Le Printemps des Poètes – PRIMĂVARA POEȚILOR.

Festivalul a fost inițiat și este anual organizat de Franța, unde a ajuns la a 20-a ediție.

Formatul și conceptul bucovinean includ evenimente dedicate mai ales educației și culturii majore, derulate până în prezent în orașele Suceava, Fălticeni, Siret și nu numai (de-a lungul timpului, au mai existat parteneriate cu Iași, Brăila, Galați), unde bibliotecile, școlile și centrele culturale devin, în luna martie, scenele unor manifestări ale libertății de expresie la tineri, ale definirii bunului gust, ale construirii aparatului critic și estetic major, ale dialogului intercultural și ale spiritului românesc, francofilofon și deopotrivă universal.

Pentru a 20-a ediție în Franța, anul acesta, actrița, regizoarea și realizatoarea cine-TV Rachida Brakni a fost desemnată Marraine du Festival. Artistul Enki Bilal, unul din cei mai marti vizionari ai epocii, a realizat afișul. Read the rest of this entry »

George Petrovai – La trecutu-ți mare, un prezent minor…(III)

(De la politicienii trecutului la politrucii prezentului)

3.Ferdinand I, regele cu adevărat providențial pentru România

Episodul trecut l-am încheiat cu câteva aprecieri despre caracterul rigid al lui Carol I. Da, a fost un rege mare și atât de preocupat de asigurarea prestigiului monarhiei, mărturisește regina Elisabeta, încât „și în somn el poartă Coroana pe cap”. Cu „rigiditatea dusă la extrem”, ne informează Ioan Scurtu în opul despre monarhia din România, și cu marea lui reticență față de politicienii români, Carol I inspira un respect solemn și glacial, „nu însă și o dragoste umană, atât de necesară totuși unui autentic conducător”.
Iată motivul pentru care Carol I s-a aflat în tragica situație „de a fi mereu izolat, de a nu avea niciun prieten, de a nu putea depăși anumite convenții protocolare”. Nu doar atât, căci moartea Măriucăi, singurul vlăstar al cuplului Carol de Hohenzollern – Elisabeta de Wied, lipsa unui alt copil, ca și deosebirile de temperament dintre cei doi soți auguști, au contribuit din plin la accentuarea însingurării regelui.
Întrucât Carol I nu avea urmași după moartea fetiței (Maria se naște pe 27 august/8 septembrie 1870 și moare de scarlatină pe 28 Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Cine sună la ușă

  • Ia vezi, parcă sună cineva la uşă! spune nevastă-mea. Sună precis!
  • La ora asta? mormâi eu.
    Nu e decât patru după amiaza, dar e singura zi din săptămână când mă pot odihni şi eu niţeluş, când sper să prind un pui de somn. Dar ăsta mi-e norocul…
  • Sună, dragă, tu nu auzi?
  • Cum să nu aud, că ăsta sună, nu se încurcă, pare un tip cu experienţă.
  • Cu experienţă la ce?
  • La sunat, că despre asta vorbim. Nu sesizezi ce tehnică are? Sună până te obligă să-i deschizi. Hai că m-am lămurit cu odihna, mă duc să deschid.
  • Vezi întâi cine este, că n-a spus nimic la interfon. Sună direct la uşă şi asta mi se pare foarte ciudat.
  • De ce să ţi se pară ciudat?
  • Păi cum o fi intrat în bloc?
  • Foarte simplu. Poate era deschisă uşa jos. Sau a intrat în acelaş timp cu un colocatar , sau poate că e chiar un vecin…Du-te şi deschide-i că o să plece.
  • Nu pleacă ăsta, nu te prinzi că nu pleacă? Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Nimic deosebit

În perioada dintre întâi şi cincisprezece ale lunii trecute, în blocul nostru nu s-a întâmplat nimic deosebit, în afară de ce a păţit vecinul Marcu pe data de unsprezece când a alunecat pe trepte şi a rămas lat.
Nu era nimeni acolo cu excepţia lui Leopold Gurnişt care s-a cam zăpăcit, neştiind ce să facă şi cum să procedeze. Noroc că Marcu şi-a revenit repede, s-a ridicat şi a declarat că poate să mişte capul în toate direcţiile, dar îl cam doare.
Domnul Leopold l-a sfătuit să se ducă imediat la un doctor, dar Marcu nu a vrut să-l asculte, a spus că e un fleac şi o să ia, după nevoie, una sau două tablete. Cu asta s-au încheiat evenimentele din ziua respectivă şi nimeni nu a bănuit ce va urma. Dar chiar a doua zi, în loc să se trezească devreme, să-şi facă la repezeală o cafea cu lapte şi s-o întindă rapid la slujbă, Marcu a zăbovit în pat până după ora nouă, apoi a intrat la pubul Central unde a comandat trei mici şi o bere. A rămas acolo peste o oră, citind ziarul, fără să se grăbească. Noi am crezut că e în concediu medical, dar nu era… Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Fotografii în grup

Toţi cei care călătoresc prin lume fixează cu aparatul fotografic momente şi monumente pentru familie şi eternitate. Cei care fac excursii colective se fotografiază cel puţin în finalul teribilei experienţe, cu grupul. Obicei care, prin repetiţie, s-a cam banalizat. Trebuie să fii prezent la Lourdes, în vestitul orăşel de la poalele Pirineilor, ca să priveşti cutremurat o scenă de neimaginat (în altă parte) prin tragismul şi grotescul ei simultan.
Lourdes, cu cei câteva mii de locuitori ai săi, îşi datorează pâinea şi celebritatea unei adolescente, Bernadette, care în urmă cu peste un secol şi jumătate, aflându-se într-o grotă din împrejurimi, a avut o halucinaţie mistică. O întâlnise personal pe Sfânta Fecioară.
De atunci, în progresie geometrică, sute de mii de pelerini ajung anual în orăşelul de pe malul râului Pau. În credinţa unor vindecări miraculoase, cohorte de nenorociţi îngroaşă punga celor care întreţin şi se întreţin din Industria Speranţei. Preoţi, agenţi de voiaj, hotelieri, fabricanţi şi vânzători de suveniruri religioase, lumânărari, hoţi de buzunare, surori de caritate şi infirmiere, producători de Read the rest of this entry »

Melania Rusu Caragioiu – Penița

Poate, acum câteva ploi de ani,

Când aurul creștea în bolovani,

Uitându-se-ntr-o zi de la fereastră

Văzu Bătrânu’ o pasăre măiastră.

Cum bunul spune adormind copii,

Măiastra plutea lin printre stihii

Ducând prin lume straiul ei de dor:

Încrederea în vis și viitor.

Dar obosind de-atât de mult zburat

Pe-o creangă de-aur, ea s-a așezat

Și ciugulindu-și aripa de sori Read the rest of this entry »

Angela Furtună, din nou la Livre Salon Paris, cu două noi volume

Scriitoarea Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN CLUB România, lansează la Pavilionul României două noi volume (scoase la Editura Vinea), la ediția a 39-a a LIVRE SALON PARIS ( cel mai mare târg internațional de carte din Capitala Franței și din lumea fracofilofonă) : Ultimul Mirador, Editura Vinea, București, 2018 și Le Dernier Mirador, traducerea din românește aparține lui Sorin Barbul, Editura Vinea, București, 2018.

Invitata de onoare a Salonului, în acest an, este Uniunea Europeană.
***
În ultimii ani, Angela Furtună a mai lansat câteva importante cărți inedite ale operei sale literare, la acest târg prestigios, devenit veritabil brand mondial al libertății și al valorii:
– Monica Lovinescu. Est-etica. Vol.1 Geneze , Editura Vinea (volum sub egida Bibliotecii Bucovinei), București, 2012 . Carte distinsă cu Premiul pentru Eseu „Convorbiri Literare”, 2013, Iași.
– Misterele de la Ilisos, Editura Vinea, București, 2015, Volum nominalizat în 2016 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, pentru anul 2015.
– Primul meu Kaddish – texte salvate din exod, Coperta de Devis Grebu, Ed. Integral, București, 2016. Volum nominalizat în 2017 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2016. Read the rest of this entry »

Galina Martea – Basarabia la răscruci de drumuri. Unde mai departe?

Basarabia în dificultate, într-o dilemă enormă, într-o condiție socială periculoasă pentru viitorul țării și, nemijlocit, pentru viitorul neamului românesc. Societatea basarabeană la răscruci de drumuri, în condiții discriminatorii și pline de umilință în fața puterii statale. Până la anii de independență poporul a existat multă vreme prin curenții comunismului și servilismului țarist, însă după independență, să zicem așa, mai la concret după anii 1994, s-a instaurat aproape același regim, numai că în culori puțin mai diferite. Să fie aceasta o predestinare pentru poporul român basarabean? S-ar putea spune și așa, însă credem că orice om, orice popor în drumul vieții sale ar putea fi capabil să-și schimbe destinul, dacă logica umană respectă formele raționale ale gândirii, dacă verticalitatea identității personale este autentică și nu deviază în direcții opuse. În caz contrar, totul deviază de la normalitate și totul devine o instabilitate, iar acțiunile omului sunt inconștiente și inacceptabile prin conținutul original al raționamentului uman echilibrat. Deci, s-ar putea spune că rațiunea omului basarabean, dar mai ales rațiunea omului-putere din societatea basarabeană este însoțită și purtată de curenții timpului care sunt foarte schimbători și, la rândul lor, contribuie nespus de negativ în distrugerea și subjugarea Read the rest of this entry »

Dorel Schor – O vizită la spital

Vreau să vă povestesc, printre altele, cum decurge o vizită la spital. Nu-i vorba de vizita medicală propriu zisă, în frunte cu profesorul sau cu şeful secţiei, urmat de ceilalţi medici, surori şi eventual studenţi la medicină… Ci de vizita rudelor şi prietenilor care, în ultimă instanţă nu e mai puţin medicală.
Să presupunem că-i internat Iacov…
În primele zile nu vine nimeni în afară, bineînţeles, de nevastă-sa care mai mult stă la spital decât la ea acasă. Dar apoi, vestea răspândindu-se, apare Filip, care locuieşte într-un oraş din nord. Filip e însoţit de soţia sa şi de două fete de măritat, pe care se străduieşte să le scoată în lume. Acum îşi şterge mereu ceafa transpirată, îi adresează lui Iacov, cel internat, un semireproş („mă faci să vin pe căldura asta”) şi bea un gât din sticla cu oranjadă pe care i-a adus-o celui internat.
Puţin după acea, apare Marcu. Marcu vine din sud şi e frate cu Iacov cel din spital şi cu Filip care locuieşte în nord.
– Ce mai faci? întreabă glacial Marcu care nu poate uita că în urmă cu zece ani, când a făcut o colită, Iacov i-a adus portocale care sunt stict contraindicate la acest diagnostic. Poftim nişte bomboane de ciocolată belgiană! Ştiţi ce greu se găsesc? Marfă căutată… Read the rest of this entry »

Gabriela Lungu: Perspectiva vichiană asupra miturilor

gabriela Lungu

Încă din Renaştere interesul pentru povestirile mitologice şi interpretările lor au făcut ca mitul să devină un instrument util pentru transmiterea de conţinuturi diverse: fiecărei figuri din tradiţia mitologică îi erau asociate, aşa cum se ştie, elemente naturale sau calităţi umane. Abia spre sfârşitul secolului XVII apar primele semnale ale dezvoltării unei forme de reflecţie critică asupra mitului.
Ca şi gânditorii secolului XVII, Vico numeşte miturile favole, dar vorbeşte de favole vere e severe şi consimte elaborarea problemei originii, a semnificaţiei şi interpretării mitului în termeni care, chiar dacă resimt influenţe diverse şi importante, sunt prin multe aspecte indubitabil noi.
Între secolele XVI şi XVII circulau două teorii cu privire la mit, cunoscute antichităţii clasice şi neignorate cu totul în Evul Mediu: teoria mitului ca alegorie a unor adevăruri filosofice (morale, politice, etc) şi teoria mitului ca istorie a unor personaje existente efectiv şi a unor evenimente petrecute.
Vico adoptă o atitudine critică, motivat de acuzaţia îndreptată către Bacon în principal şi Kircher în particular, pe care îi acuză de „trufia învăţaţilor”, adică de faptul că au atribuit anticilor propria lor forma mentis. Read the rest of this entry »

Lia Ruse – Vrăjitorul mărțișor

Suflul zăpezii abureşte!
Primăvara iar tresare…
Cum soarele ciuguleşte
Spuma iernii-n minutare!
Vine-o dulce sărbătoare
Schimbă şi leagă cu fire
Frageda, firii, suflare
Ce,.. aduce-o presimţire.
Clocotul sângelui e foc,
Albul este puritate,
Împletite-aduc noroc
Cu simboluri fermecate.
Podoaba-i anunţ lucitor:
Nou anotimp străluceşte,
Şi,..vrăjitor?..e-un mărţişor-
Firul vieţii-l îndulceşte.

Claudia Bota – Amprentele dorului

Amprentele dorului

Căderi suave ale razelor neîmblânzite se răspândesc
Și transpun clipele zidite pe retina timpului,
Prin infinitul din noi doi.
Inima pășește pe pietrele amprentate ale dorului.
Trecerea mea leagă dimensiunea frigul hibernal,
Care aduc tăceri lacustre.
În dimineața aceasta mă-ntâmpini la granița iubirii
Deși am depășit spațiul, te găsesc pe calea dorului încercat,
Acolo te privesc în taina inimii.
Lumina ta e o călăuză dreaptă chiar și când drumul l-am uitat
Tu mi-ai încrustat cu litere de aur în potirul sufletului,
Bucuria de a cânta și de a exista.
Te iubesc dorul meu chiar și când respir durerile lumii,
Acolo mă prețuiesc la căldura ierburilor amare
Căci știu că viața e trecătoare. Read the rest of this entry »

Mihai Merticaru – aforisme

Câți oameni și câte izvoare își păstrează limpezimea de cristal până la vărsarea în mare ?

Binele și răul cresc din aceeași tulpină și adesea se confundă.

De la fereastra spitalului din deal, lumea se vede nemaipomenit de frumoasă și de fericită.

Adevărul tranziței este o frumoasă casetă, din care cineva a subtilizat bijuteriile și a umplut-o cu praf de strănutat.

Într-o noapte de catran, o hidrocentrală de pe Bistrița nu poate egala luminozitatea a doi sâni frumoși.

Binele și răul, adevărul și minciuna sunt frați siamezi; operația de separare este foarte dureroasă și rareori reușește.

Dacă sufletele oamenilor s-ar vedea, spectacolul fascinant al străzii ne-ar îngrozi.

Minciuna lălăiește, adevărul tace ca jarul sub spuză.

În capul ignorantului, o metaforă superbă are aceeași relevanță ca un mărgăritar în troaca porcului. Read the rest of this entry »

Gabriela Lungu: Comunicarea şi interacțiunea interpersonală

gabriela Lungu

Résumé

Le texte parte sur le probléme de la communication comme élément essentiel de la vie sociale et relève l’idée selon laquelle la communication interpersonnelle met le mieux en évidence une dimension fondamentale de l’être humain: le besoin d’autriu. Grâce á celle-ci, on peut mieux connaître nos semblables, établir des relations avec les amis, exercer notre influence sur les autres et, par eux, nous connaître mieux. Nous insistons également sur la communication didactique, en mettant l’accent sur le fait que celle-ci se produit dans le but de modéler les personnalités des rècepteurs en conformité avec les finalités du procesus didactique préétablies par des programmes spécifiques pour chaque société à part. Le fonctionnement de la communication se reflèdans le processus de création de comportements stables dans l’avenir, adaptés aux exigences sociales du présent et du futur on dans le changement de certains comportements, conceptions et attitudes antérieurement formés du point de vue éducationnel.
Nous partons de la prémisse selon laquelle, dans la société contemporaine, la communication est devenue un thème central de débat, et la littérature de spécialité compund une grande diversité d’ouvrages qui analysent les situations, les instruments, les techniques de communication en vue de la création de quelques conditions optimales pour une communication authentique et efficace. Depuis la communication suppose le fait de s’exprimer et de se faire entendre, la question suivante apparaît: quelles conditions permettraient à l’individu de s’exprimer en situation interindividuelle dans la manière la plus authentique possible. L’élément essentiel pour assurer la qualété de la communication interpersonnelle est le type de relation entre les personnes en interaction, celui-ci étant le résultat des attitudes de chaque acteur du cadre processus de communication.

Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor: Mărțișor

Mărțișor

Cănd dau ghioceii-n floare,
Se prind la piept mărțișoare,
Roșu-alb – două culori,
Două blânde sărbători.
Eu mi-am prins la piept cu dor
Roșu-alb un mărțișor,
Și cu el la inimioră
Simt c-adie-a primăvară.
Luna martie de-acum
Iat-o pornită la drum,
Cu zâmbet și cu soare,
Și roș-albe mărțișoare. Read the rest of this entry »

George Petrovai: La trecutu-ți mare, un prezent minor…(II)

(De la politicienii trecutului la politrucii prezentului)

2.Carol I, regele emblematic al românilor
Spuneam în episodul trecut (dedicat domnitorului Alexandru Ioan Cuza) că încă de la începutul anului 1863 s-a reactivat ideea „aducerii unui domn străin”, asta deoarece – ne înștiințează Petre P. Panaitescu – s-a văzut în timpul lui Cuza câtă nevoie era de „prestigiul unei vechi familii domnitoare streine, care să nu fi fost niciodată amestecată în luptele politice de la noi” (lucru văzut și de divanurile ad-hoc din 1857, „când cerură dinastie streină”) și că „În acest scop, I.C. Brătianu și Ion Ghica au plecat în țările occidentale cu misiunea de a sonda terenul pentru un eventual candidat” (Ioan Scurtu).
La propunerea lui Ion Ghica, președintele Consiliului de Miniștri numit de Locotenența Domnească formată din trei complotiști, Parlamentul aclamă ca domn al României pe principele Filip de Flandra, fratele regelui Leopold II al Belgiei, apoi – mai înainte de consultarea alesului – se depune jurământ de credință față de „noul domnitor”, după care (mai exact, abia după care!) se constituie o delegație „care să meargă în Belgia pentru a-i oferi tronul României” (I. Scurtu). Tot Scurtu ne face cunoscute motivele acestei alegeri pripite din partea complotiștilor și a noilor cârmuitori dâmbovițeni: „Belgia avea cea mai avansată Constituție din Europa și o monarhie recunoscută pentru respectul său față de regimul constituțional”. Read the rest of this entry »