Dorel Schor – Intrat la idei

  • Cu siguranţă că am greşit cu ceva. Îndată vine soţia mea şi o să aflăm ce.
  • Nici unui hoţ nu-i place să fie furat.
  • Părinţii înţeleg cum trebuie crescuţi copiii din momentul când devin bunici.
  • Din viaţă nimeni nu scapă viu.
  • Nu întotdeauna scurtimea este o calitate! Până şi fetele mari ştiu de ce (Liviu Antonesei).
  • Unii s-au născut revoltaţi… Dar nu prea le-a folosit.
  • La întrebările tâmpite există riscul unor răspunsuri pe măsură.
  • Nu există oameni sănătoşi ci doar neconsultaţi (un psihiatru). (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….citesc mult cu speranta
ca nu voi fi asaltat
de importanta textului
sau de valoarea necontestabila
a celui care l-a scris

….dece exageram mereu?
cina vrea sa ma oblige
sa-i impartasesc parerea
ca Tolstoi e mai bun
decat Marin Preda sau
Balzac mai profund
decat Bukowski?
…mult scris de unii
despre altii
mult prea mult… (mai mult…)

Drapelul corpului de oaste, simbol al armatei române


Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române. Conform articolului 12 din Constituția României, Drapelul este un smbol național. Drapelul României este tricolor, culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
Prin Regulamentele Organice s-au stabilit culorile steagurilor pentru ambele principate, albastru și roșu pentru Moldova și și albastru și galben pentru Muntenia. În Moldova la fiecare schimbare de domn se înlocuiau și steagurile, culorile rămânând aceleași. Steagurile din Moldova aveau nelipsit capul de bour și chiar chipul unui sfânt. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza se adoptă pentru prima dată tricolorul compus din roșu, galben și albastru dispus la început orizontal iar mai târziu vertical, așa cum este în zilele noastre. (mai mult…)

Titi Nechita – Zână Sânzâiană

Zeiţă mireasă
Ce-mi treci peste casă,
Adu-mi zile bune
În miros de grâne!

Nu stârni urgiile
Şi vindecă-mi rănile!
Apără-mi grădina
Şi nu-mi lua lumina! (mai mult…)

Vavila Popovici – Amazoanele

„Bărbații au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum să se joace cu el.” – Sarah Jessica Parker

Întrucât scena politică este înțesată de așa numite, de către jurnaliști, „Amazoane”, m-am gândit să poposim asupra acestui termen. Relatările referitoare la Amazoane le găsim în miturile antichității, precum Războiul Troian, cucerirea Atlantidei sau aventurile lui Hercule, povești străvechi demne de crezare, aparținând unor autori antici de renume, ca Eschil, Homer sau Herodot. Poate mulți dintre noi au aflat pentru prima oară de amazoane ca trib al unor femei războinice, în Iliada, epopeea lui Homer despre războiul troian, scrisă probabil în secolul al VII-lea î.Hr. Ele sunt menționate în treacăt, cu referire la episodul în care l-au atacat pe Priam din Troia, atunci când acesta se afla în campanie, în centrul Turciei de astăzi. Homer le-a descris ca pe „cele care se luptă precum bărbații”. După Homer, mulți scriitori greci au adăugat noi elemente acestor personaje și presupusei lor origini.
Se crede ca etimologia cuvântului „amazoană” provine de la termenul iranian sau persan „ha-mazan” sau „hamazakaran”, care înseamnă „a face război”. La greci însă, însemna „fără sân”. (mai mult…)

Dorel Schor – Marele premiu

In urma cu mai multi ani, un pescar islandez a câstigat marele premiu la tragerea de Crăciun a loteriei nationale. Omul, de obicei, nu obisnuia să-şi incerce în acest fel norocul, dar s-a întîmplat ca băcanul din satul lui să nu aibe bani marunti la acea ora de dimineata şi, în loc de rest, i-a propus să ia un loz, nu-i mare lucru dacă odată în viaţa va incerca treaba asta, merge chiar foarte bine cu litrul de ulei achiziţionat…

Dacă ai noroc, vorba românească, fierbe oala fără foc. Pescarul s-a lăsat cu greu înduplecat, dar pentru că timpul trecea si nu venea nici un alt client la băcănie cu ceva numerar, a acceptat solutia propusă. Si aşa cum desigur bănuiţi, norocul i-a surâs. Ce spun eu surâs?! Norocul, straşnic gâdilat probabil, a râs cu toată gura, până la urechi. (mai mult…)

Mugurel Pușcaș – Sânzienele

Sanzienele

Sânzienele-ncing hora vieţii în noapte,
Porumbei de lumină evanghelii dospesc,
Amalgam viaţă-moarte, duhuri, strigăt sau şoapte,
Împletind rai, adâncuri, sub toiagul Ceresc.

Fete mândre, în ii, hăulesc dor pe câmpuri,
Trupuri vii, încărcate cu flori mii şi zenit,
Lin, sub pernă îşi pun, seara, visul şi cântul,
Sacrosanta iubire, ipotetic ursit. (mai mult…)

Eleonora Schipor: Cărți ce merită să fie cunoscute

Eleonora Schipor

Prezentarea cărților talentatei doamne Mariana Gurza din Timișoara continuă. Azi le-am făcut o primă cunoștință unui grup de copii din satul meu de baștină Pătrăuții de Jos (sat vecin cu Cupca), cu cele două cărți ale bucovinencei-bănățene Mariana Gurza. Desigur a fost doar o scurtă prezentare. La ea au participat și două neobosite doamne care toată viața activează pe tărâmul culturii satului natal. Maria Ștefureac, șefa bibliotecii și Larisa Popescu, directoarea căminului cultural au făcut inițial cunoștință cu noile cărți. Urmează să organizăm o prezentare de carte la biblioteca sau la căminul cultural din localitate. Cărțile doamnei Mariana Gurza merită să fie cunoscute de toți, mari și mici, dar mai ales de iubitorii cuvântului scris, de cei care prețuiesc cartea, de cei care citesc.
Repet, ne-am dori să avem mai multe exemplare de carte, care să-și ocupe locul meritat pe rafturile bibliotecilor noastre. (mai mult…)

Ioan Popoiu: Pe calea Damascului

Ioan Popoiu

Ne este familiară întâmplarea de pe drumul Damascului, zugrăvită în Faptele Apostolilor: pe când călătorea spre marea cetate siriană, tânărul Saul, care ,,sufla urgia asupra creştinilor”, este cuprins de ,,o lumină din cer, ca de fulger, care l-a învăluit deodată” (9, 3-6). Întâmplarea minunată de pe drumul Damascului, arătarea luminii cereşti, primirea revelaţiei în Hristos, ,,chemarea lui Saul”, cum este numită, este începutul transformării tânărului fariseu iudeu în apostolul Pavel, cel care a adus creştinismul în Europa şi a răspândit noua învăţătură printre neamuri. Schimbarea sa este totală: el nu are nicio ezitare să renunţe la învăţătura sa de fariseu, la patrimoniul religios al neamului său iudeu pentru ,,bogăţia cunoaşterii” lui Hristos. În peregrinările sale, el ajunge în Grecia, la Atena, Philippi şi Thesalonic, în Spania şi apoi la Roma, unde va sfârşi la bătrâneţe ca martir creştin, în vremea lui Nero.
Cum se declanşează criza ce duce la transformareua lăuntrică (metanoia) ? Ce se petrece cu acei căutători ai adevărului ? Câteva exemple, într-o ordine nu neapărat cronologică, ne vor ajuta să dăm un răspuns la aceste întrebări, să înţelegem mai bine. (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

Suflarea morţii ne apropie,
Suflarea morţii ne desparte,
Sufletu-i mantia de zdrenţe
Cu care zilnic trec prin moarte.

Eşti tu, ori este Ea străina
Care-mi mai dă o amânare:
Dragostea ta, orbind lumina
Acestui răsărit de soare (mai mult…)

Eugen Dorcescu: Despre filia, agape, Eros / About philia, agape, Eros

Emilia Țuțuianu

Doamna Emilia Ţuţuianu aparţine acelor  the happy few, despre care, pe urmele lui Shakespeare şi Goldsmith, vorbeşte Stendhal, definindu-i drept „âmes sensibles”. Doamna Emilia Ţuţuianu este, categoric, un „suflet sensibil”.  După cum este, totodată, nu doar un individ uman, pur şi simplu, ci, mai cu seamă, o persoană, în accepţiunea pe care eu însumi, în smerenia mea, am conferit-o acestei noţiuni.
Anume: „Persoana este acel exemplar uman, purtător de excelenţă, care trăieşte pentru un ideal, care poartă cu sine şi sentimentul, dar şi cultul valorilor, care îşi recunoaşte necesităţi spirituale conştientizate”.
Poemele cuprinse în această carte probează, cât se poate de convingător, excelenţa morală, reflexivă şi afectivă a poetei, nobleţea simţămintelor şi gândurilor sale, chiar dacă încadrarea tipologică, altfel spus: competenţa, nu angajează, neapărat, şi pretutindeni, şi indiscutabil, performanţa textuală, încadrarea axiologică. (mai mult…)

Apariție editorială: „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”

Recent la Editura Anamarol din București a fost lansat volumul „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”, autor Galina Martea

Galina Martea_Coperta  fata_Universul Umanitatii-Evolutie Involutie-Anamarol-2017

O carte şi o lectură ca puţine altele!
Născută în Basarabia, de origine română, distinsa scriitoare (poetă, prozatoare, publicistă) Galina MARTEA este autoare de: monografii ştiinţifice, cărți de poezii / proză; peste două sute cincizeci de articole / articole ştiinţifice în economie, învăţământ, sociologie, filozofie, literatură; dialoguri, comentarii, interviuri, critici/analize literare. Este prezentă în: antologii literare (poezie, proză), antologii pedagogice (“Pedagogi Români Notorii din Basarabia Interbelică și Postbelică”), enciclopedii (“Localităţile R. Moldova”). Participă la conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, scrie în revistele din Moldova, România, Diasporă. Este Laureat al Premiilor pentru poezie, publicistică, volume publicate, presa scrisă. (mai mult…)

Misteriosul deces al scriitorului mason Sadoveanu

un subiect „interzis” de aproape 50 de ani

Înainte ca, pe 5 noiembrie 2010, să fie marcată naşterea, cu 130 de ani în urmă, a cunoscutului scriitor Mihail Sadoveanu, lumea literară contemporană a comemorat extrem de discret, pe 19 octombrie, 49 de ani de la decesul acestui controversat reprezentant al literaturii interbelice.
Personaj cu o viaţă socială activă şi deloc liniştită, Sadoveanu a avut parte, în paralel, de o viaţă secretă extrem de zbuciumată, mai agitată chiar decât cea publică, despre care abia acum, graţie cercetărilor, graţie întâmplării, ies la iveală adevăruri şi mistere surprinzătoare.
Poate nu aş fi abordat niciodată subiectul sadovenian, colateral preocupărilor şi preferinţelor mele literare, dacă în timpul documentării la cartea dedicată scriitorului martir Dimitrie Iov nu m-aş fi intersectat de câteva ori cu incitantul subiect al trădării şi bizarei morţi a scriitorului din Paşcani. Subiectul mi-a trezit interesul, în primul rând pentru că nu l-am găsit abordat în nici o sursă oficială contemporană. Deci, care a fost cauza morţii lui Mihail Sadoveanu? Banalul atac de cord, datorat vârstei, de care se vorbeşte pe ici şi pe colo, înregistrat în Bucureştii anilor 1961? Greu de crezut, după cum vom arăta mai jos! (mai mult…)

Eleonora Schipor – Noi prezentări de carte


O asemenea măsură a avut loc astăzi, 20 iunie 2017, la biblioteca din satul Prisăcăreni, raionul Hliboca, în prezența câtorva îndrăgostiți de frumos, de literatură, cultură, civilizație.
Ne-am adunat la mica bibliotecă sătească la invitația inimoasei doamne Rodica Zegrea, șefa acestei instituții culturale de aproape trei decenii.
În prezența câtorva poeți, ziariști, lucrători ai sferei culturale, săteni, elevi ai școlii locale am făcut o scurtă trecere în rvistă a câtorva cărți de valoare pentru neamul nostru. (mai mult…)

Mihai Merticaru: Poesis

mihai-merticaru

Sonetul muzei

Ştiu că minţi frumos când spui că mă iubeşti,
Doar alba minciună-i bun medicament,
Distruge microbul cel mai virulent
Al tristeţii şi-al altor boli sufleteşti. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

GREU DE CAP

  • Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere. Sunt doar atâţia care vând.
  • De ce îmi pasă că dă cu oiştea în gard? Păi, gardul e al nostru.
  • Viclenia nu ţine loc de inteligenţă.
  • Strănută ca un cal, tuşeşte ca un măgar… Să fie gripa porcină?
  • Când ai mai puţine cunoştinţe medicale, te crezi mai sănătos (Beatrice Vaisman).
  • Exemplar politic…
  • Nimeni nu-i mai greu de cap decât cel care nu vrea să înţeleagă.
  • Zarurile au fost aruncate… Le-a găsit cineva?
  • Unii când tac, nu-i mai poţi opri… (mai mult…)

Gheorghe Simon – Eram copilul Mănăstirii

Gheorghe Simon

Nici nu s-au uscat bine lacrimile
pe obrazul meu de copil etern
pe cît de repede mai tîrziu am aflat
că moartea vine prin cuvinte
cum se pîrguiesc fructele în asfinţitul luminii
cum agonizează sufletul peregrinînd
prin grădina raiului de pe pămînt
precum ceara transparentă
se topeşte în focul iubirii.

Eram copilul mănăstirii
şi nu mă sinchiseam
de umbra sunetului de clopot
asurzind pustiul ascuns în mine
şi nici pata de cerneală
nu s-a uscat prea bine
pe cît de repede citeam
ca să nu mă ajungă din urmă
arătarea înfiripată
precum e veşnicia
doar clipă întruchipată. (mai mult…)

Generalul de brigadă (ret.) Constantin I. Bucur, combatant în Regimentul 12 Călărași Roman în cel de-Al Doilea Război Mondial


Constantin I. Bucur, născut la data de 19 martie 1923 în comuna Racova, județul Bacău, este profesor universitar român, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial. A absolvit Liceul Militar din Craiova și Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște.
Cercetător în domeniul medicinei sportive, scriitor, autor a peste 150 de lucrări de specialitate și a numeroase manuale din domeniul pedagogiei kinetoterapiei sportive, este membru titular al Academiei Româno-Americane din S.U.A. Este primul român căruia i s-a acordat titlul academic de doctor în educație fizică la ,,Universite Libre de Bruxelles” în anul 1968.
În perioada celui de-Al Doilea Mondial a fost combatant cu gradul de sublocotenent în Regimentul 12 Călărași Roman. (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….cate accidente am suferit
in viata asta care
mi-a fost data mie
cadou?
o nastere grea
am chinuit-o
pe saraca mama
imi pare rau
eram un prunc
inconstient

dar mai tarziu?
apoi scoala
si aia de atunci
ca si cea de acum,
comunista, unde
pe langa (mai mult…)

Florin Vasile Bratu: Perimetru

florin-bratu

Din ciclul: „Tu nu știi,eu știu, dar nu înțeleg…”

-Coane, coane,
numai ghinioane…
M-ați adus acasă,
casa nu e casă!
Stau pe-o prispă care
trece de hotare.
Un vecin năuc,
c-un proțap de nuc,
e gata să mă bată,
că i-aș fi furat odată,
zice el, un metru
din nu știu ce perimetru… (mai mult…)

Dorel Schor – Insuficiența aortică

  • Întâi a apărut mâncarea şi abia după acea bucătarii.
  • Ce-i de preferat, o amabilitate falsă sau o grosolănie autentică?
  • Unele minciuni ne ajută să înţelegem adevărul.
  • Una e să fi neterminat şi alta e să fi neisprăvit…
  • Nu tot ce poate fi numărat contează şi nu tot ce contează poate fi numărat (Albert Einstein).
  • Să ne împăcăm cu Dumnezeu!… Chiar dacă nu ne-am certat niciodată?
  • Mărul a căzut corect în capul lui Newton. Ce era dacă nimerea în capul unui fotbalist?
  • Orice religie îşi are extremiştii ei. Unii sunt chiar religioşi… (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

….o raza de lumina
cade pe un ciob
ordinar de sticla
un ciob de la o
sticla de votca
sparta de caldaram….

….ciobul straluceste
intens in soare si
de unde al privesc
pare un diamant
sau o alta
piatra pretioasa…. (mai mult…)

Ioan Miclău-Gepianul: MIHAI EMINESCU, Poetul care a reînviat, înfrumusețat și înveșnicit Limba Românească!

Eminescu

Pentru a cinsti memoria lui Mihai Eminescu, se cuvine a fi redate în primul rând, aprecieri ale unor oameni de seamă, apropiați vremurilor în care a trăit, păstrători ale adevărurilor vieții poetului, scriitorului și ziaristului, eminent în toate, astfel să continuăm respectul și iubirea noastră pentru talentul său de geniu, răsărit parcă anume pentru a reînvia, înfrumuseța și înveșnici Limba și Neamul său românesc!
Ion Luca Caragiale: ,,Era o frumusețe, o figură clasică încadrată de niște plete mari negre, o frunte înaltă și senină, niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru: un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană”.
Titu Maiorescu: ,,Trebuia să devie mai ușor accesibile pentru iubitorii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar și cele începătoare, ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sa simțire și cele mai înalte gândiri într-o frumusețe de forme, sub al cărui farmec limba română pare a primi o nouă viață”.
Iosif Vulcan: ,,Înainte cu douăzeci de ani în o dimineață de februarie a anului 1866, Redacțiunea noastră primi o epistolă din Bucovina. Epistola conținea poezii, primele încercări ale unui tânăr care se subsemna Mihai Eminovici. Comitiva poeziilor ne mai spunea că autorul lor este de numai 16 ani. Farmecul gingaș al poeziilor, considerând și etatea tânără a autorului ne indică un talent adevărat, care avea un viitor frumos în literatura română”.(…)

(mai mult…)

Dorel Schor: Zamfira Bârzu – Expresii și tipologii


M-a surprins plăcut să descopăr şi astăzi, în dulce târgul Iaşului, oraşul în care, cu ani în urmă, m-am format ca medic, o efervescentă viaţă culturală şi artistică demnă de istoria şi tradiţiile locului. S-a întâmplat ca la împlinirea unui număr rotund de ani de la absolvirea facultăţii, colegii ieşeni să se adune, mai întâi la Institut şi apoi la vestita „Bolta rece”, unde au depănat amintiri şi i-au pomenit desigur pe cei care i-au părăsit şi alţii care se află, firesc, în Israel. Cum sunt în legătură cu mai mulţi foşti colegi, am primit şi fotografii de la întâlnire, reuşind chiar (uneori) să recunosc personajele. Un fost coleg mi-a făcut o surpriză, alăturând fotografia unui tablou care îl reprezintă. (mai mult…)

128 de ani de la moartea lui EMINESCU


În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. (mai mult…)

Vavila Popovici – N-am să înțeleg niciodată!

România e patria noastră, a tuturor românilor. E România celor de demult și-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie.” – Barbu Ștefănescu Delavrancea

Vineri, 9 iunie 2017, a avut loc întâlnirea la vârf a celor doi președinți de state NATO, la Casa Albă din Washington DC, gazda fiind domnul Donald Trump și invitatul – domnul Klaus Iohannis, întâlnire ce poate fi calificată drept istorică. Șeful statului român s-a bucurat de atenție și de curtoazie din partea liderului singurei superputeri din zilele noastre. A fost primul șef de stat din regiune invitat la Casa Albă de către președintele Donald Trump, după instalarea în funcție, la data de 20 ianuarie 2017.
Am așteptat „cu sufletul la gură” apariția președintelui nostru în peisaj, cuvântările celor doi președinți, precum și conferința de presă. Președintele român, prezentabil, degajat, și-a reprezentat cât se poate de onorabil națiunea, vorbind, cum s-a spus, „o engleză perfectă”, exprimându-se rar și clar, ambele cuvântări ale celor doi președinți fiind la fel de interesante. Cuvintele și zâmbetele au născut în noi sentimentul de mândrie și o siguranță a pătruns în inimile noastre, ceea ce ar fi trebuit să fi încercat fiecare individ care simte românește. Avem nevoie de prieteni, avem nevoie de aliați! (mai mult…)

Biblioteca altfel – mai aproape de oamenii din comunitate


Mulțumiri oficialităților locale din comuna Bâra și bibliotecarei Mimi Gherasim de la Biblioteca Bâra pentru organizare!

Cântecul Transilvaniei

1. Transilvanie, mândră ţară
cu puteri şi bogăţii
de Carpaţi împrejmuită,
cu verdeaţă răsădită,
plai cu aur şi cu vii.

2. Transilvanie, ţărm de mare
răsărit din vechi talaz,
astăzi spice-n legănare
odihnesc la sân de zare
între maluri verzi de brazi. (mai mult…)

Constantin Enianu – De la munte la mare

Dunărea, denumită Amazonul Europei, întreţine cele mai bătrâne păduri, milioane de păsări urmează cursul ei în emigraţia lor între Arctica şi Africa. Această apă curgătoare întreţine viaţa oamenilor de milenii. În zilele noastre Dunărea traversează zece ţări şi patru capitale: Belgrad, Budapesta, Bratislava şi Viena. Cu toate că omul a avut multe intervenţii asupra ei, Dunărea rămâne totuşi un fluviu misterios, cu aspecte peisagistice deosebite. De-a lungul Dunării, prin labirintul de insule şi păduri, sunt adăpostite 4.000 de specii de animale şi 1.000 de soiuri de plante. Delta Dunării este celebră pentru pelicani, iar în adâncurile sale trăiește cel mai mare peşte de apă dulce, morunul. Însă, acest mare fluviu are o sorginte ciudată.
Oficial, începutul Dunării începe dintr-un tărâm al nimănui, aflat între fluviu şi Marea Neagră. Acesta e farul vechi de la Sulina, kilometrul 0. În contrast cu toate fluviile lumii, lungimea Dunării este măsurată de la vărsare spre izvor, ajungând la 3.000 de km. Fluviul străbate câmpiile României, la Porţile de Fier îngustându-se, formând un defileu prin munţii Carpaţi. Traversează apoi pusta ungară, iar înainte de Budapesta, îşi schimbă cursul brusc şi trece pe la poalele de nord ale munţilor Alpi. Izvorul său se află în adâncul munţilor Pădurea Neagră. (mai mult…)

Vavila Popovici – Despre moralitate

La baza moralității stă iubirea. Numai iubindu-te pe tine și pe cei din jurul tău, poți acționa corect, nestânjenindu-i pe ceilalți. Numai atunci vei face ce-ți place și ceea ce va plăcea și celorlalți, fiindcă totul va fi trecut prin filtrul iubirii.” – Din volumul „Fulgurații”.

Conform DEX morala (din latina, moralitas „maniere, caracter, comportament adecvat”) este o percepție a comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau corecte) și cele rele (sau greșite). iar moralitatea este însușirea a ceea ce este moral; cinste, bună purtare. Necesar este a se face deosebirea dintre termenii morală și etică. Proveniți din două culturi diferite – greacă și latină – , la început aveau relativ același înțeles. Filozofia modernă și contemporană a separat semnificațiile, considerând etica drept disciplină filozofică ce studiază morala, morala având semnificația de ramură a eticii, fenomen real, colectiv și individual, cuprinzând valori, principii și norme, aprecieri și manifestări specifice relațiilor interumane și supuse exigenței opiniei publice și conștiinței individuale.
Este adevărat, uneori, etica și morala își împrumută calitățile în scop util. Alteori se creează confuzii și aceasta deoarece normele/legile deși sunt făcute de către conducători pentru popor, ele, de cele mai multe ori, nu sunt respectate tocmai de cei care le (mai mult…)

Eleonora Schipor: Trăind cu Dumnezeu în suflet


După ce în anul 2013 harnica poetă Mariana Gurza a scos la lumina zilei « Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei – restituiri», iată că peste 3 ani vine în fața cititorilor cu un alt volum «Dumnezeu și umbră». Nu în zadar conaționalii săi o numesc poetă, editoare și eseistă creștină.
Cartea de față mi-a fost pusă la dispoziție împreună cu cealaltă ediție «Apropieri»… despre care am început să scriu câte ceva, sperăm că pe viitor vor fi mai multe publicații, dar și prezentări pe la bibliotecile noastre.
«Dumnezeu și umbră» nu este numai un volum de versuri obișnuit, dar este o ediție bilingvă, tradusă fiind în limba engleză de scriitorul George Anca. Lector al cărții de față este tot George Anca, tehnoredactarea aparținând lui Vasile Petrescu. Ediția bilingvă a apărut la editura «Singur» din Târgoviște. Autoarea a dedicat-o nepoților săi Miriam Clara Aticia, Maria și Alexandru. Prefața cărții «God (mai mult…)

Omul modern și cercul său vicios-sugrumător

Pretutindeni și în tot momentul constați că omul zilelor noastre se zbate din răsputeri să-și taie craca de sub picioare. Ăsta să fie mult trîmbițatul progres de către toți participanții la comedia vieții (politicieni, strategi, afaceriști etc.), ori pedeapsa lui Dumnezeu așa cum decretează neîncrezătorii (înțelepții, misticii, exaltații) în corectitudinea drumului urmat de omenire?! Adevărul este undeva la mijloc. Sigur că omenirea nu poate să stea cu mâinile în sân și să aștepte ca para mălăiață să-i pice-n gură (de altminteri, apostolul Pavel spune răspicat în 2Tesaloniceni 3/10: „Cine nu vrea să lucreze, să nici nu mănânce!”), căci dintr-un atare efort conștient și colectiv s-a întrupat indiscutabilul ei progres material. Dar tot atât de adevărată este alarmanta sa involuție moral-spirituală, lumea zilelor noastre fiind doldora de necredință, minciună, hoție, ipocrizie și cruzime, într-un cuvânt de răul în expansiune.
Eu, cel puțin, sunt de-a binelea buimăcit când văd că-n România toate s-au dat peste cap (deopotrivă planul exterior și cel interior) și (mai mult…)

Eleonora Schipor – versuri


Eminescu e poetul…

Mai presus de legea firii
Și de viață în cuvânt,
Eminescu e Poetul –
Taină, vis și legământ. (mai mult…)

Liliana Smerea Vacaru – versuri

Liliana Smerea Vacaru

La fel ca ieri!

Eu nu-ţi cer multe!
Doar din când în când,
să treci cu podul palmei
într-o mângâiere,
peste obrazul ud, (mai mult…)

Poetul Anatol Covali la aniversară – La mulți ani!

covali

Timp nemuritor

Ce-i timpul? – am șoptit…Îndeajuns
Ca-n suflet să-mi răsune un răspuns.
Dar nu m-am dumirit, era prea dens
Ca să-i pricep adevăratul sens.

Și mi-am simțit, deodată, pieptul greu.
Intrase-n el un strop de Dumnezeu
Ce m-a făcut să înțeleg că El
E timpul peste timp, mereu la fel. (mai mult…)

Generalul de armată Constantin Constantinescu-Claps, comandant al Armatei a IV Română în cel de-Al Doilea Război Mondial


Constantin Constantinescu-Claps, născut la data de 20 februarie, 1884 în localitatea Beceni, județul Buzău, a fost unul dintre marii comandanți ai armatei române din prima jumătate a secolului XX.
Între anii 1903 – 1905 a absolvit Școala Militară de Artilerie și Geniu și a parcurs toate treptele carierei militare, de la gradul de sublocotenent, la general de corp de armată.
A participat cu Regimentul 12 Artilerie la Campania militară a celui de-Al Doilea Război Balcanic.
Regimentul 12 Artilerie a fost înființat în baza Înaltului Decret nr.1008 din 1 aprilie 1892, din bateriile regimentelor 4 și 8 artilerie. La acea dată, a avut loc o nouă reorganizare a artileriei, care prevedea ca fiecare divizie de infanterie și fiecare corp de armată să aibă propriul regiment de artilerie. (mai mult…)

Vasile Filip: Drumeț prin viață Al șaptelea volum de Articole și eseuri – Vavila Popovici

Art._Eseuri_VII_2017

Aceasta este concluzia la care am ajuns de mai multă vreme, citind cărțile (măcar trei sferturi din ele) pe care autoarea Vavila Popovici, româncă trăitoare în America, le-a publicat până în acest an, cu numărul 2017. Treizeci și nouă. Aceasta – „Articole, eseuri”, vol. VII – fiind a patruzecea, pe lângă alte volume colective. Dincolo de numeroasele greutăți pe care timpul i le-a scos în cale pe parcursul existenței sale, scriitoarea și omul au reușit să biruie. Mai mult: să tragă învățăminte, să acumuleze informații, să asimileze substanța acestora, să-și zugrăvească devenirea într-un plan general, care nu este doar al său. Drumețiile au pus-o la încercare, ea a onorat drumețiile.
Hotărât lucru: Vavila Popovici este un poet profund gânditor, aflat în permanență sub oblăduirea stimulativă a meditației deopotrivă raționale și sentimentale. Ideea cu miez în haină de metaforă frumoasă o particularizează. Mărturie stau nu doar cărțile sale de poezie și nu numai prozele sale viguros emotive. În chip deosebit, articolele și eseurile confirmă afirmația de mai înainte. În poeme se găsesc idei metaforice; în proze se află metafore ideatice. Nu e un joc de cuvinte în ceea ce scriu, ci o constatare proprie, de cititor avizat, aș cuteza să susțin. Aduc în sprijin ceea ce scrie pe coperta cărții: „Principalele trăsături ale societății de astăzi – nu am greși dacă am spune că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….oameni buni
tineti luminile
aprinse in ferestre!
multi din noi
ne-am ratacit
licuricii existentei
nu mai picura lumina
pentru noi
oare au murit?…

…suntem noi aia,
care ne sprijinim
de ziduri de smoala
aia care pipaim
goluri de suflet
aia care ne pipaim
unii pe altii
fara sa simtim!….

….nu stim ce inca
ne tine in picioare
nu stim dece
nu ne prabusim
in gol…. (mai mult…)

Dorel Schor – Intrat la ideiDimitrie Grama – dialoguriDrapelul corpului de oaste, simbol al armatei româneRadu Moțoc: Festivalul Cărții „Axis Libri” (Galați, 14 – 18 iunie 2017)Titi Nechita – Zână SânzâianăVavila Popovici – AmazoaneleDorel Schor – Marele premiuMugurel Pușcaș – SânzieneleEleonora Schipor: Cărți ce merită să fie cunoscuteIoan Popoiu: Pe calea DamasculuiTiberiu Tudor – versuriEugen Dorcescu: Despre filia, agape, Eros / About philia, agape, ErosAdriana Weimer – Cuvântul din cuvântApariție editorială: „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”Misteriosul deces al scriitorului mason SadoveanuEleonora Schipor – Noi prezentări de carteMihai Merticaru: PoesisDorel Schor – ziceriGheorghe Simon – Eram copilul MănăstiriiGeneralul de brigadă (ret.) Constantin I. Bucur, combatant în Regimentul 12 Călărași Roman în cel de-Al Doilea Război MondialDimitrie Grama – dialoguriFlorin Vasile Bratu: PerimetruDorel Schor – Insuficiența aorticăDimitrie Grama – dialoguriIoan Miclău-Gepianul: MIHAI EMINESCU, Poetul care a reînviat, înfrumusețat și înveșnicit Limba Românească!Dorel Schor: Zamfira Bârzu – Expresii și tipologii128 de ani de la moartea lui EMINESCUVavila Popovici – N-am să înțeleg niciodată!Biblioteca altfel – mai aproape de oamenii din comunitateCântecul TransilvanieiConstantin Enianu – De la munte la mareVavila Popovici – Despre moralitateEleonora Schipor: Trăind cu Dumnezeu în sufletOmul modern și cercul său vicios-sugrumătorEleonora Schipor – versuriLiliana Smerea Vacaru – versuriPoetul Anatol Covali la aniversară – La mulți ani!Generalul de armată Constantin Constantinescu-Claps, comandant al Armatei a IV Română în cel de-Al Doilea Război MondialVasile Filip: Drumeț prin viață Al șaptelea volum de Articole și eseuri – Vavila PopoviciDimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama – versuri

Dimitrie Grama……prin cate vieti
am trecut intr-o
singura zi?
da, da, ma intreb
si nu stiu
ce sa spun
dar uite gasesc
pe noptiera
chiar inainte de
a stinge lumanarea Read the rest of this entry »

Emilia Țuțuianu: Iuliana Năstase-Onu – prezentul și trecutul multicultural, multietnic al orașului Roman


Oraşul Roman, prin amplasarea lui geografică pe o ruta comercială importantă, folosită din Evul Mediu până astăzi, prin arteră europeană E85, este cunoscut ca un centru economic, comercial şi cultural important al Moldovei de mijloc. În afară de români aici au trăit şi alte grupuri etnice stabilite în decursul veacurilor. Despre etniile care au convieţuit aici şi au format cultură şi personalitatea oraşului nostru muşatin o rog să ne vorbească pe dna Iuliana Năstase Onu.
– Stimată doamna Iuliana Năstase Onu vă invit la un dialog despre trecutul multicultural şi multietnic al oraşului Roman…
– Alături de populaţia majoritară, la Roman, de-a lungul veacurilor au trăit reprezentanţi ai diferitelor etnii precum: armeni, evrei, greci, saşi, maghiari, ruşi – lipoveni, contribuind, cu posibilităţile fiecărui grup etnic la dezvoltarea oraşului. Relaţiile cu populaţia majoritară au fost de frăţietate şi colaborare fiind uniţi cu toţii la bine şi la greu.
De unde au venit grupurile de evrei stabiliţi în oraşul Roman şi care au fost cauzele sosirii lor aici? Read the rest of this entry »

21 poeme de Tatiana Dziuba (Ucraina)

Tatiana Dziuba

***EȘTI FOARTE ASEMĂNĂTOR CU EL

Ești foarte asemănător cu el,
Cu cineva care, precum huțulul* ,
S-a așezat pe cel mai înalt vârf,
Pe creasta visului meu. Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Demagogi și corupți

Voi cei cocoțați în castele
Cu ochii și nasul în vânt,
Atunci când mai dați de belele
Mai știți să priviți spre pământ?

Prin satele noastre bătrâne
Trecut-ați voi oare de când
Urcat-ați pe vârfuri păgâne
Uitând că poporu-i flămând?

De când v-ați văzut la putere
Și multe de tot ați promis,
Mai știți despre-a noastră durere?
Sau doar din program ne-ați omis! Read the rest of this entry »

General de brigadă Nicolae Dabija, comandant al Regimentului 4 Artilerie ,,Roman” în Războiul pentru Independența României


Născut la 15 august 1837, la Huși, fiu de paharnic, Nicolae Dabija urmează cursurile Academiei Mihăilene din Iași. În anul 1858, datorită calităților dovedite, a fost trimis, cu sprijinul Ministerului Cultelor din Moldova, în Franța, la Școala Militară din Metz.
A parcurs treptele ierharhiei militare de la gradul de sublocotenent la general de brigadă, îndepliniind de-a lungul carierei diferite funcții în structurile armatei.
A îndeplinit funcția de subdirector al stabilimentelor de artilerie în anul 1864, a activat la Direcția Artileriei în perioada 1865-1866, Ministerul de Război ( 1869,1871-1872) , subdirector al Școlii Militare de Artilerie (1869-1871), fiind avansat general de brigadă în anul 1883. A îndeplinit funcția de comandant al Regimentului 4 Artilerie ,,Roman”, în perioada 1877-1879.
În această calitate, a participat cu brava unitate romașcană la campania din Bulgaria, în timpul Războiului pentru Independența României. Read the rest of this entry »

Simfonia Poeziei – Antologie multilingvă, vol. 4, coordonator Rodica Elena Lupu

GMartea_Coperta_Antologia SIMFONIA  POEZIEI-vol 4-2017

Este de neîntrecut valoarea unei lucrări literare în spațiul cultural național și universal. Aceasta nu este altceva decât expresia muncii umane ce reprezintă, în mod prioritar, valoarea muncii intelectuale pusă în slujba omului și a societății. În rezultat, este un efect al cărui intensitate produce bunuri spirituale/bunuri sociale prin intermediul cărora se dezvoltă lumea și tot ceea ce simbolizează evoluarea umană. Prin tabloul acestor caracteristici omul are necesitatea de a fi mereu în contact cu universul cunoașterii, cu universul ce însuflețește și motivează existența umanității. Astfel, printre aceste ipostaze se regăsește și omul-scriitor care tinde să se redescopere pe sine însuși (ca personalitate și identitate autentică socială) printre valorile cunoașterii, fenomene ce se intersectează nemijlocit cu valorile spirituale-culturale. Prin urmare, prin respectivele afirmații există poetul sau mai bine zis omul înzestrat cu imaginație și sensibilitate aparte ce are capacitatea de a transmite și de a provoca emoția artistică, aceasta, la rândul ei, oglindind procesul de cugetare/meditație prin realitatea obiectivă/subiectivă/ireală. O realitate vie este că omul-scriitor este acea persoană care dorește neîntrerupt să plăsmuiască frumosul prin opere literare, pentru ca acesta, în consecință, să pună bazele în fondarea unor valori complexe și anume: de natură culturală care să armonizeze și să dezvolte cultura omului. O asemenea tendință Read the rest of this entry »

Ion Ionescu-Bucovu: Este Arghezi un poet obscur?

(Câteva note despre„Florile de mucigai”

Pe 21 mai 1880 s-a născut TUDOR ARGHEZI, prilej să ne amintim câteva cuvinte despre poezia lui.
Este Arghezi un poet obscur?- se întreba Șerban Cioculescu în „Introducere în poezia lui Tudor Arghezi” Climatul liricii argheziene rămâne îmbietor numai pentru un public restrâns. Spre deosebire de Eminescu care și-a pus sentimentele în poezie și a fost adulat încă de la începuturi, Arghezi pare să-și ascundă eul liric într-un con de penumbră, rămânând să fie descoperit de cititor. „Obscuritatea lui Arghezi decurge în primul rând din nerespectarea logicii formale.”(Șerban Cioculescu) . Adică fără a fi ilogic și irațional, el nu compune poema cu gradație logică, ci cu stări de conștiință succesive, cu ruperea punților de legătură dintre versuri.
Tudor Arghezi s-a format în ambianța simbolismului francez. Simbolul la el înfățișază cauza relativei obscurități. Exemplu poate fi poezia „Între două nopți”, o dramă metafizică, unde caută divinul prin săparea mai adâncă în odaie lui, care este cămara sufletului:
Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: versuri

Emilia Tutuianu Dospinescu

De ce-ai plecat?
Pentru Sheila

De ce-ai plecat iubito
când noi valsam în doi?
Doar muzica divină
a mai rămas din noi?

Unde să te caut, iubito?
Cărări eu tot străbat
și drumu-i greu,
mai îngustat
de timpul ce apune. Read the rest of this entry »

Măzăreanu Ion: Contemporani cu Ion Ionescu de la Brad

Dr. ing. Măzăreanu Ion

Vavila Popovici – Nevoia de Dialog și de Toleranță

„Toleranța este celălalt nume al libertății.” – Mahatma Gandi
Oamenii comunică între ei, fac schimb de idei, încearcă să se înțeleagă, să creeze acea armonie mult dorită. Dar pentru aceasta trebuie să asculte multe păreri, afirmații, uneori contraziceri, toate făcute cu scopul ajungerii la înțelegere. Dialogăm ca atare, înțelegând prin aceasta modul de expunere a ideilor, în numele propriu sau al unei comunități mai mici sau mai mari. Trăind într-o societate nevrotică, nu mai dialogăm în sens socratic – ca pe vremuri – , meditativ, reflexiv, acordând interes și atenție spuselor celuilalt, ci luptăm să avem noi dreptate, neglijând total sau parțial ideile celuilalt. Suntem martorii sau exponenții defulărilor de tot felul, considerându-se deținătorii adevărului absolut și obstrucționând în acest mod dialogul. Se instituie, de multe ori, un dialog al surzilor. Puțini sunt cei care recunosc necesitatea dialogului social cu un comportament respectabil, păstrând cu strictețe principiile generale care guvernează dialogul. Cel care îmbracă veșmântul obștesc se impune să uite de propria lui persoană și să ia în considerare pe ceilalți, pe care îi reprezintă și în numele cărora vorbește. Cel învestit să poarte dialogul, se impune să fie pătruns de idealul în care crede și să aibă puterea de a stârni interesul partenerului de discuție pentru convingerile sale. În același timp el Read the rest of this entry »

Ileana Costea: Interviu cu două actriţe est-europene din Los Angeles Tünde Skovrán şi Julia Ubrankovics

Milena-Andreea Tanasă: poesis

Milena Andreea Tanasa

Poem despre fericire

Fericirea mea constă într-un zâmbet
Unul păgân, copilăresc
Fericirea mea constă într-un zâmbet.
Zâmbet, singurul poem pe care nu îl mai citesc
Fericirea mea constă într-o persoană
Una înaltă, cu ochi tăcuţi Blânzi Flămânzi
Fericirea mea constă într-un suflet
Unul energic, admirabil
Fericirea mea constă într-un suflet
Unul energic, admirabil Timid Palid
Fericirea mea constă în el
Acest el admirabil Tăcut Păgân.
Suflet plăpând. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: Cecilia Bănică-Pal – poezie, destin, menire, har

Cecilia Banica Pal

Ascult în şoaptă, vers după vers, glasul emoţionant şi cald al poetei Cecilia Bănică Pal:
,,Nu-mi voi contabiliza viaţa, / Nu voi calcula fiecare şoaptă rostită prin cuvânt! / Calculatorul meu nu va înregistra / Şiruri de cifre pierdute de-a lungul anilor..” M-a fascinat întotdeauna ochii doamnei Pal. Căprui, profunzi, cu o licărire intensă, care îi domină pe cei din jur. Există în aceşti ochi ceva mai puternic decât perseverenţa, simţi că dincolo de ei se întinde o voinţă şi un curaj care nu poate fi încovoiat de nimeni şi nimic. Ironie, mâhnire, reflecţie poetică care îţi aduce în suflet anii care au trecut, amintirile risipite cândva, într-un alt timp. Interlocutoarea mea este o doamnă foarte dârză, tenace, cu o mare iubire de oameni. Un om căruia nu-i place să îşi risipească nici vorbele nici gândurile. O cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal de foarte mulţi ani, la catedră – ca profesor, apoi ca şi colaboratoare preţioasă la editura Muşatinia, la revista Melidonium. Ca editor, primul său editor, al celor trei volume de poezie, ştiu că se apleacă asupra scrisului doar atunci când sufletul îi este prea plin, când sufletul îi vibrează şi viaţa o copleşeşte, făcând-o să se regăsească doar prin versuri, prin poezie. Din dialogul nostru, vom înţelege poate, de ce atâta durere, de ce această necruţare de sine care a însoţit-o în toţi aceşti ani. Read the rest of this entry »

Menachem M. Falek – versuri

Altare

Uită‐te la moştenire:
Altar de presiuni
La fiecare anotimp şi vârsta
În fiecare mediu sau uliță.

Presiunea în artere anunță o explozie.
Presiunea în vene anunță stand‐ul.
Presiunea în piept anunță îngrijorare.
Presiunea în burtă anunță dureri.
Presiunea în gât anunț‐o sufocație.
Presiunea la ochi anunță o scurgere.
Presiunea în spate anunță culcarea.
Presiunea în picioare anunță oprirea.
Presiunea în plămâni anunță nedormire.
Presiunea la inimă anunță un vas care a cedat. Read the rest of this entry »

Mirela-Ioana Borchin, Lansarea volumului Elegiile de la Carani de Eugen Dorcescu

eugen_dorcescu_1495549694

Lansarea volumului Elegiile de la Carani de Eugen Dorcescu (Editura Mirton, Timișoara, 2017).

Carani, 20 mai 2017.

– Cronică sentimentală –

Inundaţie de lumină. Fratele meu ne aştepta, cu un zâmbet calin, sprijinindu-şi coatele pe poarta verde, rămasă de mult prea mică pentru noi. Aşa ne aştepta şi Bunicu, pe vremuri. Stătea la poartă, cu căţeluşa Frumuşica la picior, şi se tot uita în susul drumului, spre stadion, doar-doar s-o ivi vreo maşină. Dar lui, abia de i se vedea pălăria de departe. Fratelui meu, aproape întregul bust. Venise cu o zi înainte, ca să pregătească grădina, curtea, casa. Zidise, văruise, spălase trotuarele, platoul din faţa chioşcului, aranjase mesele, scaunele, ca pentru o mare sărbătoare. Se bucura ca un copil că am sosit. Şi, mai ales, că am adus-o şi pe mama cu noi. Doar ea mai sloboade câte un oftat la Carani. Noi trăim frenetic aici, redevenim acei copii din gospodăria bunicilor, ne regăsim Paradisul natal. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: Ileana Costea – o româncă adevărată

Ileana Costea

Dialogul meu cu doamna Ileana Costea, profesor la Universitatea de Stat din California, Northridge (CSUN) în zona Los Angeles, o personalitate foarte activă în domeniul său de activitate, invitată la mai multe universități din Europa, membră în comisii de organizare pentru conferințe internaționale, mi-a făcut o reală plăcere. Am descoperit un suflet deosebit de român, neobosit căutător în sfera activităților desfăşurate de domnia sa. Cercetător și publicist cunoscut prin abordarea unor subiecte sensibile, ca inteligenţa artificială, grafica pe calculator interactiv, precum și în alte domenii asociate cu CAD / CAM / CAE, laureată a premiului „Merit Award” a Consiliului de Ingineri pentru activitatea în aceste domenii. Recenzent pentru National Science Foundation (NSF), SUA și IEEE și editor a unor volume speciale de jurnal. Și mai mult de atât, iubitoare de artă, literatură și călătorii. Plecată din țară din 1972, dânsa și-a ales o misiune auto-impusă de a scrie articole despre prezențe românești-surpriză în străinătate. A publicat din 1998 încoace peste 50 de articole, din care primul volum apărut în anul 2015, „Exerciții de Neuitare”, poate fi răsfoit pe Amazon la: www.amazon.com/EXERCITII-NEUITARE-vol-I-romanesti-surpriza-strainatate
Dragă Ileana, ne-am cunoscut prin intermediul internetului, prin revista Melidonium. Cum ai reacționat cunoscând acest nou site românesc de informații culturale?
– M-a atras calitatea articolelor, atât prin conținutul lor cât și prin modul frumos de redactare.
Vorbește-ne te rog de perioada cât ai studiat arhitectura în România și despre activitatea ta dinainte de a pleca din țară. Read the rest of this entry »

Emilia Țuțuianu: Florin Vasile Bratu și lacomele poveri

florin-bratu

Dialogul meu cu scriitorul Florin Vasile Bratu este unul special. Dl Bratu este o personalitate discretă și greu de convins pentru mărturisiri din viața sa. Născut la Roman în familia preotului Constantin Bratu, a absolvit școala gimnazială și liceul în orașul natal, Roman. A urmat Facultatea de Finanțe, Credit și Contabilitate în cadrul ASE București și studii postuniversitare de Drept comercial internațional (1960-1965). A profesat ca economist, președinte dir. General la SC Industrial Export SA București, vicepreședinte al Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România.
Stimate dle Bratu, pentru începutul conversației noastre, vorbiți-ne vă rog despre copilărie, despre Romanul atât de drag amintirilor dvs. orașul pe care nu conteniți să îl iubiți…Să ne reîntoarcem la anii copilăriei, unde îi regăsim pe părinții noștri, pe bunici, ne regăsim puritatea din noi… ce amintiri mai păstrați?
– Amintiri triste, cu tatăl meu mai mereu arestat, pentru că era preot și anticomunist.
Sunteți fiu de preot. Între anii 1950-1960 ați avut dificultăți legate de originea dvs. și afinitățile politice ale tatălui dvs.?
– Multe… Au mers până acolo că am fost înfiat de bunicul patern, pentru a-mi modifica dosarul, să pot urma studii universitare, fără de care aș fi rămas un oarecare dacă nu chiar mai rău. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: Profesorul Sorin Ullea, istoric al artei medievale moldovenești

sorin-ullea

Cunoaşterea trecutului, a istoriei, este o necesitate
pentru conştiinţa umană” Nicolae Iorga

Profesorul Sorin Ullea a fost un strălucit şi autentic medievist, care a pus bazele, împreună cu Ion Frunzetti şi Mircea Popescu, Institutului de Istoria Artei, la Bucureşti în anul 1949. Avea doar 24 de ani, fiind proaspăt absolvent al Facultăţii de Litere din Bucureşti, unde a studiat istoria artei la catedra profesorului George Oprescu. Despre această mare personalitate a istoriei artei medievale româneşti am onoarea să discut cu doamna Simona Ioanovici.
– Întemeietorul Institutului de Istoria Artei al Academiei, profesorul George Oprescu – academician, titlu pe care-l folosea doar pentru Comitetul Central al P.C.R., cum ar fi susținerea unui cercetător capabil dar cu dosar „prost” – și-a ales ca primi colaboratori trei foști studenți, șefi de promoție, absolvenți la distanță de patru ani unul de celălalt: Ion Frunzetti, Mircea Popescu și, ultimul, Sorin Ullea. Și-a dorit să creeze un institut de înaltă specializare în cercetarea istoriei artei, să închege o școală, N-a reușit din cauza comunismului care așa cum bine știm punea preț pe „originea sănătoasă” nu pe erudiție, pe elite. Pentru a putea sprijini totuși elitele Read the rest of this entry »

Emilia Țuțuianu: poesis

Emilia-Ţuţuianu

Tu

Eu mă pierd în miresme de dor
înaripată de iubirea ta.
Ești scutul meu
în lupta cu viața.

Ești tu, cel așteptat de ani,
când floare fiind
alergam desculță
prin lanul de maci
strigându-te.

Ești cel care mă duce-n zbor
spre ceea ce eu mi-am dorit să fie.
O clipă incandescentă
ce va rămâne în veșnicie. Read the rest of this entry »

Anca Sava: O carte de suflet Realitatea mea neinventată, de Nicoleta Nistoreanu

Anca Sava

Drumul printre amintirile autoarei a fost o călătorie foarte plăcută şi relaxantă.
În primul rând, m-a ajutat să mă detaşez de prezent într-un moment când aveam mare nevoie de această eliberare, pentru că vocea locului natal din care am plecat acum patru ani devenise foarte puternică şi am auzit-o chiar dacă m-am îndepărtat atât de mult încât aproape că m-am lovit de munţi. Şi dacă, atunci când era mică, autoarea îşi dorea să fie ,,o rândunică pentru a putea zbura spre alte lumi„, eu, în toată puterea maturităţii, mi-am dorit să fiu rândunică spre a mă întoarce de unde am plecat.
Cartea m-a impresionat, de asemenea, pentru că am simţit plăcerea de a povesti, plăcerea de a împărtăşi experienţele personale dar şi pe ale altora, într-o notă umoristică, nostalgică sau serioasă. De pildă, referindu-se la învăţătorul tatălui, autoarea notează: ,,Tatăl meu, cinic, la optzeci şi…de ani şi-a amintit că de îndată ce i-a murit mama (…) Domnul i-a spus că îi va fi aproape, că-i înţelege durerea, că-l va susţine. Armistiţiul a durat doar o săptămână. A încasat-o la palmă atât de tare, că n-a putut să scrie o perioadă Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Constantin Ciosu: Clasicul ,,Haz de necaz,,


Alegându-şi subiectele mereu din actualitate, cunoscutul caricaturist Constantin Ciosu abordează ingerinţa în viaţa noastră a reţelelor de socializare care sunt astăzi dominante în mai toate domeniile. Există în desenele sale un umor stenic, cu caracter specific prin soluţii neaşteptate şi care produce adesea ilaritate.
Cifrele de pe cadranul ceasului clasic nu mai corespund „necesităţilor” omului internetic şi sunt inlocuite de google, yahoo, facebook, e-bay, twitter, you tube şi alte însemne familiare generaţiilor mai tinere şi nu numai. La vizitarea unei expoziţii de pictură într-un muzeu de artă, majoritate celor prezenţi se îngrămădeşte în jurul unui televizor care transmite un meci de fotbal sau actualităţi, în timp ce Read the rest of this entry »

Ileana Costea: Mare succes al filmului românesc la Festivalul SEEfest, Los Angeles – De vorbă cu Vera Mijojlić, Andrei Zincă şi Adrian Barbu

Importanța jurnalistului și a jurnalisticii în societate

Dacă să ne referim la importanţa genului jurnalistic, atunci acesta este inegalabil în existenţa umană, deoarece fără informaţia publică/fără informaţia zilnică a presei despre tot ceea ce se petrece în propria societate şi universalitate omul devine extrem de limitat în posibilităţile intelectuale. Având la bază obiectivul principal de a promova creaţia și arta jurnalistică, în mod special, de a reflecta și a transmite publicului înformația corectă despre evenimentele ce au loc în viața socială, jurnalismul, domeniu distinct al vieţii spirituale, își dedică întreaga activitate intereselor sociale ale cetățenilor, totul fiind realizat în limite posibile de transparentă, formă a cunoașterii ce garantează dreptul la libertatea cuvântului și dreptul de a obține libertatea necesară pentru a exista într-o societate civilizată. Astfel, realizându-se prin diverse forme ale mass mediei (presa scrisă, presa online, audiovizuală etc.) importanța gazetăriei/jurnalisticii în viața omului este inegalabilă, deoarece este concepută pentru a susţine o cauză nobilă, o cauză socială și anume: de a onora societatea prin respectarea normelor juridice ce reglementează raporturile de drept civil, întemeiate pe adevăr și dreptate; de a asigura transparența informațiilor conform realității prin care există omul și societatea acestuia. Cu certitudine, nu este absolut deloc ușor de a realiza uneori acest lucru într-o societate, însă obligația legală/morală/profesională a ziaristului este raportată Read the rest of this entry »

Când leprele-s la guvernare, tot omul vina lui o are…

F.M.Dostoievski era de părere că toți oamenii sunt vinovați de lacrima de pe obrazul unui prunc. Dacă ne însușim acest adevăr (fiecare dintre noi contribuie mai mult sau mai puțin la apariția răului uman, care acționează devastator asupra nevinovăției), atunci trebuie să avem curajul să ne recunoaștem partea de vină în toate catastrofele ce s-au abătut, se simt ca peștele în apă și fac ravagii pe planetă: alarmantul regres moral-spiritual generat de înflorirea necinstei, minciunii, ipocriziei, egoismului și cruzimii, aberanta civilizație mașinistă la care omul nu consimte să renunțe în pofida faptului că ea îl strânge de gât prin poluare, boli provocate de sedentarism și grozăvia accidentelor tot mai frecvente, globalism, multiculturalism etc.
Bunăoară, diluarea până la dispariție a tradițiilor și specificului național, dimpreună cu starea extrem de precară a unor nobile simțăminte, precum patriotismul și naționalismul, reprezintă ruinătoarele victorii ale globalismului, iar Eurovisionul penibil-cântăcios se constituie din ce în ce mai sfidător în port-drapelul multiculturalismului nivelator și leșios… Read the rest of this entry »

Niascharian – Taina spiritualității românești

Emilia Țuțuianu: Niascharian – Taina spiritualității românești și 10 ani de la înființarea Societății Culturale George Radu Melidon


Mulţi dintre noi simt o adevărată chemare a străbunilor, identificându-se sufleteşte cu spiritul celor ce au locuit pe aceste teritorii în vechime.
Descoperiri precum tăbliţele de la Tărtăria, cultura Cucuteni, gresiile inscripţionate de pe valea Nistrului, mormintele de la Svestari din Bulgaria, tăbliţele de la Sinaia, Codex Rohonczi de la Viena şi multe altele sunt subiectele pe care documentariul Niascharian, le abordează, având ca regizor pe domnul Leonardo Tonitza, odată cu interviuri cu specialişti în domeniu, fiindu-ne prezentate celor interesaţi de originea noastră, preocupările şi atributele vechilor locuitori ai ţinuturilor carpato- danubiano-pontice. Read the rest of this entry »

Editorial: Realitatea mea neinventată, autor Nicoleta Nistoreanu


Volumul pe care îl aducem în atenţia dumneavoastră este scris din dragoste de cuvânt, din iubire de oameni și din nostalgia locurilor copilăriei. Autoarea, Nicoleta Nistoreanu îndrăgostită de cuvânt, alcătuieşte un eșafodaj ideatic apoi transformă totul într-un joc magic, într-o poveste care ne fascinează. Copilăria, lumea satului cu mentalităţile sătenilor, sunt supuse atenţiei autoarei, care ne aduce trecutul în clipele prezentului, cu sufletul şi gândul la viitor.
Cartea, este alcătuită din două părţi: Verile primei copilării – în care autoarea descrie locul în care s-a născut şi a copilărit, portretele părinţilor – admirabil alcătuite – ca o pictură cu detalii fine, aş putea spune – în care observăm cât de admirabil autoarea cărţii stăpânește arta descrierii prin cuvânt.
A doua parte a volumului cuprinde prezentarea  Anilor de şcoală – unde autoarea prezintă întâmplări din timpul şcolii, descriind admirabil și cu migală oameni, fapte și întâmplări, cu maturitatea vârstei de acum – dar și cu candoarea şi inocenţa din trecut, păstrate în memoria afectivă.
Acest volum, aşteptat mult de noi – raportat la ceea ce se scrie astăzi – un volum de care ,,ne era dor” – aşa cum menţionează scriitorul Ştefan Dumitrescu, în prefaţa volumului, deschide drum sigur autoarei spre noi și mai elaborate creaţii literare
Îi urez mult succes şi multă inspirație și îi mulțumesc de a ne fi făcut părtași la o așa aventură pasionantă în trecutul magic al copilăriei, amintindu-ne de unde venim, de bunicii noștri, de părinți și de farmecul inegalabil al copilăriei.

 

Editor, Emilia Țuțuianu

Dorel Schor – La pețit

Era într-o sâmbătă după amiază, beam o cafea cu Menaşe şi tocmai discutam puţină politică internaţională, când a sunat la uşă madam Brodiciche din Odesa. Ne-am cam mirat pentru că dumneaei nu ne prea vizitează, mai ales când are părul pus pe bigudiuri.
– Vă rog să mă scuzaţi, ne-a spus ea, dar am venit în legătură cu o acţiune filantropică. Noi, doamnele din bloc, ne-am gândit să-l însurăm pe băiatul cel mare al familiei Gurnişt. Are peste treizeci de ani, meserie bună, educaţie europeană şi merită, mai ales că a început să chelească
– Madam Gurnişt ştie? s-a interesat Menaşe.
– Ferească Dumnezeu! Tocmai ea vrei să ştie?
– Păi, băiatul ăsta nu se poate însura singur? N-a găsit o fată bună? Că doar băieţi nu prea sunt, dar fete câte vrei…
– Şi-a găsit, spune madam Brodiciche, şi nu numai una. Dar nu sunt pe placul lui maică-sa. Doamna Gurnişt, doar o ştiţi, e foarte, foarte pretenţioasă. Vreo două luni a umblat tânărul cu o educatoare de la cea mai bună grădiniţă din oraş. Nu i-a plăcut lui maică-sa Read the rest of this entry »

Pagina 3 din 15212345...102030...Ultima »