Dorel Schor – schițe

TĂIETORII DE FRUNZE

În urmă cu aproximativ un an, a intrat şeful în biroul meu şi m-a surprins tăind frunze la câini…
– Ce faci? m-a întrebat cu severitate.
Era clar că nu aveam de ales, aşa că am răspuns sincer:
– Tai frunze la câini…
Răspunsul meu era atât de firesc şi de explicit încât l-au pus în încurcătură. Drept urmare, în loc să mă beştelească, şeful s-a arătat interesat de amănuntele operaţiei.
– Cum procedezi? E greu?
– Nu e prea greu, dar nici prea uşor, l-am asigurat. Îţi trebuie răbdare, multă îndemânare şi, evident, experienţă. În lume există performeri, virtuoşi care obţin adevărate minuni.
– Nu mai spune! s-a minunat şeful… Precis? (mai mult…)

Luca Cipolla – versuri

Myosotis

Né da primo o ultimo sole
ricavo linfa
e
quale voce
assuma il verbo
che carezza
mano di sorella
e mi sorregge
in cilestrine vesti..
annullami..
ch’io sia
piuma che trascende il velo,
bruma,
assorto nel primo refolo
di mattino
che si desta
e di petalo in petalo
infine vibrare. (mai mult…)

LUCIAN BURERIU – VERSLIBRISMUL ȘI SECȚIUNEA DE AUR

Lucruri absolut esențiale sunt lăsate la o parte, în creația poetică, azi pare să primeze orgoliul celui care produce versificație. Simplul fapt că scrie poezie a devenit singurul criteriu al valorii, nu mai contează tradiția imensă a poeziei, tehnicile sale nu mai sunt respectate, de parcă astăzi am deprinde scrisul și cititul. Personalitățile care se afirmă acum sunt în cea mai mare parte niște diletanți. Conținutul, ideatica, mesajul par să fie niște anacronice obligații. Poetul contemporan nu mai are obligații. Poate singura este aceea a ignoranței în privința tehnicii redactării gândirii sale, care ar putea fi chiar artistică. Dar punerea în pagină a devenit parcă o practică dedicată doar a celor ce fac fotoculegere, tehnoredactorilor. Pare-se că nu prea mai interesează o anumită arhitectură a textului, așa cum are, de obicei, și muzica, începutul ca punct de atac, pentru captarea atenției, momentul culminant și apoi tehnica finalurilor, adeseori aducătoare de poantă, de o concluzie, care trebuie să fie surprinzătoare, șocantă. E considerată depășită cu o sută de ani era versificației în metru fix, așa-zisă clasică, toată lumea acceptă verslibrismul, acea invenție whitmaniană, dar fără să cunoască tehnicile speciale ale versului liber, care ar trebui să fie o serie de violente inovații, muzicalitate internă, succesiune de (mai mult…)

Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI

Scriitoarea ANGELA FURTUNĂ, alături de alți 71 de poeți din 22 de țări, invitat oficial la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a, Iași, 12-19 mai

//

Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră a PEN CLUB ROMÂNIA, este invitat oficial și va participa, cu recitaluri și lansări de carte, la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a. Scriitoarea a participat la toate edițiile anterioare, contribuind prin dăruire și muncă, alături de ceilalți invitați, la construirea unuia din cele mai importante branduri contemporane ale literaturii române. Festivalul, inițiat de scriitorii Adi Cristi și Cassian Maria Spiridon, este unul din cele mai importante din Europa și se derulează în cadrul prestigiosului Festival Internațional anual al Educației de la Iași (mai-iunie). Angela Furtună a primit, la edițiile anterioare FIPI, distincțiile de merit “POETĂ A IAȘULUI” și „CAVALER AL POEZIEI CAPITALEI MARII UNIRI, IAȘI, 1918-1018”. În cadrul festivalului, este repartizată în Grupa a 5-a (a se vedea afișele). (mai mult…)

Tiberiu Tudor – poesis

Tiberiu Tudor

 

Vântul e stăpân pe baltă,
Frigul a gonit lăstunii,
Frunza stufului înaltă
A-mbrăcat mănuşa brumii.

Câte-un vers dacă mai are −
Ce ştii tu, Sulemenito −
Umbra flăcării pe care
Anii mei au risipit-o.

Nu mai pot de mult să sufăr,
N-am de mult în ce mai crede,
Nu mai ştiu citi în lucruri
Faţa lor ce nu se vede. (mai mult…)

Dorel Schor – Foc la delicatese

Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul? (mai mult…)

Vavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile vieții

Lumea pe care am creat-o e un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea.” – Albert Einstein

Șmecheria este definită ca abilitatea omului șmecher, considerată de către unii a fi sinonimă cu escrocheria, șiretlicul, dibăcia, vicleșugul, înșelătoria, viclenia, frauda, șarlatania, hoția. Este un mod de a ieși din încurcătură, de a face trucuri și viclenii, spre deosebire de inteligență care este străduință, calcul și adevăr – calități ale comportamentului. Șmecherului îi sunt străine bunul simț și modestia. El sfidează și încalcă legi, găsind totodată modalități de încălcare a lor, sau chiar de schimbare.
Specula, corupția, învârteala, ciupeala sunt păcatele tipice, recunoscute ale șmecheriei dâmbovițene, dar nu numai, și țin de esența vieții din zilele noastre. Șmecherul se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase. Învățând șmecheria din familie sau de la prieteni mai în vârstă și mai experimentați, el se maturizează, profită de neatenția și îngăduința celor din jur și dobândește rangul vicleniei. Prefăcătoria îl însoțește pretutindeni. Omul de-acum înrăit, știe să se prefacă, se arată ca om bun, pentru a-i înșela pe ceilalți, a le obține încrederea.
Scriitorul Nicolae Filimon scria la vremea sa că „aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipocrizie și vicleșug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop și La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâniți în păcate de tot felul, îi studiază cu cea mai mare atenție, încât ei știu foarte bine cum se fură cloșca de pe ouă fără ca acesta să cârâie”. (mai mult…)

Dorel Schor – Un clasament

  • Cel care promite că vorbeşte pe scurt, va vorbi „pe lung”.
  • Nu în orice loc poţi să-ţi dai cu părerea.
  • Cred că îngerii nu au sex. Dacă ar avea, ar avea foarte multe probleme…
  • Nu subestimaţi proştii, ei au mult umor involuntar.
  • Politica este mijlocul folosit de cei fără scrupule pentru a domina pe cei fără memorie (Voltaire).
  • Cine nu are noroc, nu are neapărat ghinion.
  • Uneori e vorba de incompetenţă, alteori de prostie… Păi, nu-i acelaş lucru ?
  • „Sunt mai bătrân, mai chel, mai gras dar nu neapărat mai înţelept” (anonim).
  • Un clasament: pescarul amator, politicianul, avocatul, instalatorul… La ce?
  • Poţi păcăli câţiva oameni tot timpul, toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi păcăli toţi oamenii tot timpul (Abraham Lincoln).
  • Un om liber e ca un scaun liber, întotdeauna se găseşte cineva care să se aşeze pe el. (mai mult…)

Ștefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii române

Propunem un institut care să-i studieze opera

Ce imprevizibile și cât de generoase pot fi istoria și soarta omului cu unii oameni! Și cum psihologia și nivelul educațional al unui popor pot influența în bine sau în rău destinul marilor creatori! Este o temă gravă de meditat pentru noi, pentru români! Într-un sat din Gorj – cine se aștepta – se năștea un copil, care avea să pască caprele pe dealurile din împrejurimile satului, și căruia îi plăcea să cioplească. Avea peste ani să fie părintele artei moderne, să împartă istoria milenară a artei în două. De la el încoace altfel arată sculptura, artă veche de zeci de mii de ani. Dar dacă despre Brâncuși știe toată lumea – dacă ar fi rămas în țară astăzi ar fi fost un necunoscut – despre un alt mare spirit românesc, care a împărțit și el istoria științei în două, este vorba despre părintele Ciberneticii, medicul Ștefan Odobleja, nu a știut nimeni până cu câțiva ani înainte de a muri. Ba mai mult, a murit sărac, ca orice țăran din Oltenia. Iar astăzi ne îndoim că sunt mulți români care știu cine este Ștefan Odobleja. Concluzia este tristă și dură: nu știm să ne prețuim valorile, ba mai mult, dacă rămân în țară le marginalizăm și le asasinăm. (mai mult…)

Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian: Învierea Domnului ca temei existenţial

Unde îţi este, moarte, boldul?
Unde îţi este, iadule, biruinţa?
Sf. Ioan Gură de Aur (Utrenia Învierii)

Între toţi filosofii existenţialişti, vechi şi noi, Iisus Mântuitorul a fost cel mai important. El vine după antici şi odată cu ei, şi premerge pe moderni. Marile teme existenţialiste: filosofia ca mod de viaţă, libertate şi responsabilitate, autenticitate şi absurd, sens, decizie şi situaţie, pentru a enumera câteva, dezbătute de filosofi moderni celebri precum Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger, Simone de Beauvoir, Sartre, Camus, Dostoevskiş.a., sunt toate succint, practic şi explicit cuprinse în învăţătura Domnului Hristos.
Una dintre învăţăturile fundamentale predicatede Iisus, şi care, vrând, nevrând, mai mult sau mai puţin direct îi va face pe ceilalţi filosofi să graviteze în jurul Mântuitorului, uneori nu în mod deplin conştientizat, este aceea despre Învierea din morţi, învăţătură care schimbă radical înţelegerea despre lume şi viaţă, care cere în mod imperativ un anumit fel de a fi cu aplicaţii şi implicaţii profunde şi decisive atât în viaţa interioară a persoanei, cât şi în viaţa sa exterioară. (mai mult…)

Dorel Schor – Gaura covrigilor

Pe vremea când Boris Israelovici Glazpapir era tănăr, frumos si nici nu bănuia că va fi numit şef de sindicat, făcea curte unei fete simpatice şi brunete, de familie bună şi cu origine sănătoasă. S-a întâmplat însă că vara şi chiar toamna au trecut, s-a făcut, cum se spune, al dracului de frig în oraşul lor cu un singur cinematograf şi părinţii fetei l-au invitat pe Boris la ei acasă, ca pe un viitor ginere..
Boris a fost primit cu multă simpatie şi cu ceai rusesc direct din samovar la discreţie, cu zahăr cubic în farfurioară şi cu o legătură de covrigi cu mac, zece la număr. Covrigii erau numai bine încălziţi la sobă, crocanţi şi gustoşi, exact aşa cum trebuie. Dar Boris a fost întotdeauna un băiat bine crescut şi de aceea a consumat, cu lungi pauze între reprize, numai nouă covrigi. Că doar nu era să-i mănânce pe toţi zece şi să lase impresia de nehalit… (mai mult…)

Nicolae Vălăreanu Sârbu – Poeme

Cu chipul celuilalt

În sufletul cui voi pătrunde
încărcat cu iubire
fără să se opună,
ci lăsând trecerea liberă.

E atât de plăcută locuirea
în camere cu ferestre de gând
unde te poți privi în oglinzi
cu chipul celuilalt.

Respiri împreună deodată
aroma risipită de flori,
arderea noastră e o dungă roșie
pe conturul inimii, (mai mult…)

Cezarina Adamescu – Cronică literară la volumul ,,Poeme Vălărene’’ de Nicolae Vălăreanu (Sârbu)

În ciclul care se intitulează: „Poeme Vălărene” care dă titlul volumului şi e poate, cel mai reuşit, fiind alcătuit din poezii legate de locurile natale, de copilărie, de matricea spirituală. Autorul realizează şi tablouri rustice, idilice, în culori pastelate, scăldate într-o blîndă lumină. „Satul: Pe vale satul / într-o vesnicie rămas / străjuieste râul, / pe coline păduri de stejar. / Drumul serpuieste-n urcus / cu pieptul de piatră dezvelit, / printre case fântâni cu roată / în faţă măgura de calcar, / cu arbusti chirciţi de sete / Întunericul coboară / alunecând peste case, / de pe coama pădurii soarele / priveste ceasul clopotniţei / si pleacă mirat. / Noi ne apropiem / tăcuţi / de locul sfinţit / unde am lăsat copilăria / jucându-se cu timpul”.
Un sat „coborând în genunchi pe deal” a reprezentat întotdeauna un motiv de inspiraţie pentru poeţi, pictori, compozitori. Ei l-au transpus cu mijloacele artistice de care dispuneau, pe răbojul istoriei, înscriindu-l în veşnicie. Toţi autorii au fost seduşi de amintirea locului naşterii şi l-au „înnemurit” astfel, „dincolo de drumul veşniciei”.
Un portret admirabil este făcut de autor Bătrânului, figură luminoasă din sat, o efigie a neamului românesc: „Bătrânul: Urcă pe scara vârstei în solitudine / omul cu gândurile scrise si-n vorbe / cu multe întrebări nepuse / (mai mult…)

Victor Ravini – Dacă ciobanul din Miorița a fost sau nu a fost omorât

De unde vine disprețul unora dintre noi față de ciobanul din Miorița? De ce este ponegrit? Filologul austriac Leo Spitzer, profesor universitar în Germania și în USA, teoretician al literaturii și fondatorul stilisticii moderne, a afirmat că Miorița este „una dintre marile opere clasice ale literaturii universale.” Ce au unii împotriva celei mai frumoase poezii create de strămoșii noștri? Miorița nu poate să le placă celor ce o înțeleg pe dos, celor ce nu văd abstracțiunile exprimate prin cuvinte concrete cu sens metaforic și confundă conținutul poetic sublim din versuri, cu relatarea unui fapt divers de la ziar. Cum de au înțeles greșit? Beneficiază de scuza că au citit-o în grabă și au crezut că textul prezintă vreo acțiune din realitatea concretă. Nu au observat că aparenta narațiune descrie o simțire din suflet și ceva ce se petrece numai în imaginația personajului principal. Au clasificat Miorița ca un text epic, narativ, iar nu ca un text liric. Au simplificat definiția pe care o dădeau rapsozii populari – cântec bătrânesc – un gen literar extrem de complex, specific literaturii române și au crezut că ar fi o baladă despre un fapt întâmplat. Tot din grabă și cu o superficialitate la fel de scuzabilă, mulți nu au remarcat bogăția de idei frumoase și luminoase din Miorița. Nu au remarcat sensul simbolic, metaforic al cuvintelor și nici măcar nu au observat sensul unei simple conjuncții. Să o luăm pe îndelete, bătrânește. (mai mult…)

MĂRTURISIRI ȘI NOTE DE LECTOR ASUPRA CĂRȚII ,,INCĂTUȘATĂ ÎN TÂRZIU” A POETEI MARIANA POPA , consemnate de Melania Rusu Caragioiu

DIN SERIALUL ,,LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ”, capitolul IX

Căutând farmecul poeziei lirice mi-a căzut în mână, ca o ofrandă, cartea de versuri ,,Încătușată în târziu” a poetei Mariana Popa.
A spune mi-a căzut în mână, este o perifrază, eu gândind în sinea mea la acel har care se revarsă mereu asupra noastră, a tuturor. Harul acesta nu se manifestă numai precum o inspirație poetică, ci este ceeace primim în tot ce este esența, existența noastră pe pământ.
Drumul spre acestă carte a fost presărat cu multe și frumoase evenimente la care am participat prin bunăvioința autoarei acestui volum de poezii și a Doamnei Ligya Diaconescu, Directoarea Festivalului Internațional ,, Limba noastră cea română”, Festival care se desfășoară sub patronajul dânsei începând din anul 2013 pe plaiurile românești și în special vâlcene, sub acest titlul, dar care are începuturi mult mai ramificate și mai adânci, cu mult înainte.
Desfășurat pe Plaiuri vâlcene , sau în localități pline de istorie culturală străveche: pe malul Istriei, sau la Sâmbăta de Sus-Mănăstirea Brâncoveanu, sau la Moneasa – leagăn al moților coborând din munții Șiriei, sau la Hurezu- leagăn UNESCO, și în perspectivă la Băile Olănești, unde noutatea și vestigiile împletite în jurul albiei apelor tămăduitoare din vechime, ne vor vorbi de plai, neam și limbă românească. (mai mult…)

Prof. univ. dr. Mircea Lăzărescu, la o lansare de carte: Hermeneia de Mirela Ioana Dorcescu

Vineri, 5 aprilie 2019, am urcat, direct din viața cotidiană, în Sala de cenaclu a Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor şi a revistei „Orizont”, unde s-a lansat cartea Hermeneia a Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu. La prezidiu, alături de Cornel Ungureanu, stăteau soții Foarță și soții Dorcescu, astfel încât am avut, în fața mea, doi dintre cei mai de seamă poeți ai României.

Într-o ambianță de emoționantă prietenie, s-a vorbit despre cariera și lucrările Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu – de la cercetarea lingvistico-poetică, la roman și eseistică – și despre originala lucrare ce se lansa. Ajuns acasă, m-am retras în una din chiliile locuinței mele și am început să parcurg cele trei cărți, pe care soții Dorcescu mi le-au înmânat când am ajuns, intrând, acum, prin lectura lor, într-o mirifică lume.

Prima carte parcursă a fost, desigur, Hermenia care e închinată, în întreaga ei substanță, Poetului Eugen Dorcescu și împlinitei relații a acestuia cu autoarea. (mai mult…)

Dorel Schor – Idei puține

  • Îţi trimit nişte schiţe umoristice… Citeşte-le numai pe acelea care îţi plac!
  • Ca să ai simţul ridicolului, trebuie mai întâi să ai simţul umorului.
  • Zece la sută din cei întrebaţi au dat răspunsuri greşite. Ceilalţi nu au înţeles întrebarea.
  • Cei cu idei puţine dar cu buzunarele pline o iau înainte…
  • „În sfârşit am răcit şi tuşesc zdravăn. Mă duc la teatru… Cât am aşteptat! (Adrian Grauenfels).
  • De când cu egalitatea între sexe, nu numai ţapul e ispăşitor, ci şi capra.
  • Adesea oamenii se „fac că plouă” deşi le plouă chiar în casă.
  • Până la urmă cine învinge? Adevărul sau Sistemul?
  • Ultima decizie nu e cea mai bună, dar vine după celelalte care au eşuat.
  • Un idiot este un idiot. Doi idioţi sunt doi idioţi. Zece mii de idioţi sunt un partid politic (Franz Kafka). (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

SCUFIŢA ROŞIE
repovestită

Cineva mi-a reproşat că scriu tot felul de poveşti aproape necunoscute, în timp ce chestii absolut celebre, cum ar fi basmul cu Scufiţa Roşie, le las mai la urmă. Ceea ce nu e adevărat. Eu am încercat să fac publică întâmplarea cu fetiţa asta simpatică şi cu lupul, dar am fost mereu întrerupt
de diferite persoane.
– A fost odată o fetiţă care se numea Scufiţa Roşie…, am început eu.
– De ce, mă rog, roşie…? Înţeleg că nu aveai încotro pe vremea comuniştilor, a precizat un domn din Frontul Unităţii Naţionale. Dar acum avem culorile noastre patriotice. Unde sunt tradiţiile noastre milenare? Simbolurile noastre permanente? Nu s-a mai găsit o culoare locală adecvată pentru o fetiţă şi o scufiţă? Propun…
– Bine, am acceptat. Într-o zi, mama fetiţei îi spune: „Ţi-am pregătit un coş cu bunătăţi ca să i-l duci bunicii”…Bunica locuia în partea cealaltă a unei păduri, după un deal, într-o căsuţă mică… (mai mult…)

Dorel Schor: Schiţe umoristice – Ce mai faci?

În fiecare dimineaţă, când mă duc la slujbă, mă întâlnesc la lift cu vecinul meu, Ariel. În loc de salut, mă întreba:
– Ce se mai aude? Ce mai faci?

La intrarea în instituţia la care lucrez, mă întâlnesc zilnic cu Iosef. Aleargă şi sare câte trei trepte deodată, pentru că e mereu în întârziere, dar îmi aruncă şi el un:
– Ce mai faci? Cum merge treaba?

Pentru ca sunt atât de draguţi şi se interesează zilnic ce mai fac, iar eu nici nu apuc să le răspund, m-am hotarât să fiu politicos şi bine educat. Cu alte cuvinte, să-i informez, să le dau răspunsuri corecte la intrebările lor. Ieri dimineaţa m-am întâlnit, ca de obicei, cu Ariel. Am intrat in lift, i-am spus bună dimineaţa, iar el mi-a răspuns „Ce mai faci?”. Atunci l-am prins de un nasture şi i-am relatat amânunţit: (mai mult…)

Texte literare din antologia „Zidul de hârtie”

 

Schit de antracit
De Valentin-Claudiu DOBRE
Aripile libelulei prinse de antracit
zbat să iasă în zbor ateu,
fărâmiţându-se de grabă.
Diamantine, pietroase şi
strânse buze plate o reţin.
Doamne,
n-are să scape singură.
Fii !! (nd) atât de bună,
roagă-te de-o lină
adiere. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

SCRISORI EUROPENE

SCRISOAREA I
Draga si liebe Suzana,
Observi probabil ca ti-am scris „liebe”, ca semn ca m-am si acomodat cu locul si simt ca parca m-am nascut aici, departe de galagia si caldura si agitatia pemanena de la noi. Aici e liniste, muntii sunt formidabili, iarba e verde si deasa, mirosul de brad ma inebuneste, peste tot vad vaci grase, se aud numai clopote de biserica, guten tag, fragi cu smantana, sunca originala, ce sa-ti mai scriu, e o destindere si o pace permanenta si totul e atit de grozav , ca merita un fristic cu chifle si lapte cald un milion de euro sau franci elvetieni. Ca sa nu mai vorbim de curatenie si ordine si disciplina si civilizatie si nivel de trai si respect reciproc, asa ca te sarut cu toata dragostea care o stii tu, (mai mult…)

Dorel Schor – Capra vecinului

  • M-am autodepăşit de multe ori, dar tot nu am ajuns primul.
  • Strănută ca un cal şi tuşeşte ca un măgar… O fi gripa porcină…
  • Cine vrea să vadă bine realitatea să-şi destupe urechile.
  • Toate dictaturile vorbesc în numele poporului.
  • E de preferat un taburet incomod unui tron instabil.
  • Prostia se ia la întrecere cu orgoliul şi câştigă oricum.
  • Adesea leacul e mai rău decât boala.
  • Dacă nu tuşeşti la concert, cum se va ştii că ai fost la concert? (mai mult…)

Vasile Filip: Iubirea – stare celestă

Din cele 47 de volume – proză, poezie, publicistică, eseuri, jurnal, cugetări – pe care scriitoarea Vavila Popovici le-a publicat până la sfârşitul anului 2018, unele sunt bilingve. Trăind de câţiva ani în America, generozitatea-i deja bine ştiută în ţara de baştină s-a amplificat, cititorul de limbă engleză având astfel şansa de a constata că scriitori demni de apreciat nasc pretutindeni. Chiar şi în limbile care nu se bucură de avantajul circulaţiei internaţionale fără restricţii. Deşi, nu doar în glumă vorbind, cele câteva bune milioane de români răspândiţi pe toate meridianele globului ar putea să impună şi o astfel de deschidere.
„Închin acest pahar iubirii”, carte de versuri în română-engleză, Made in the USA, SC, 21 november 2018 (Translation (english) Teodora Stoica, Vavila Popovici), este închinată, sublim omagiu, acelei stări umane numită simplu, cu un singur cuvânt: iubire. Sau dragoste. O stare pe care nimeni nu a pătruns-o în întreaga ei alcătuire, fiindcă omul – alcătuit din virtuţi şi servituţi – se mulţumeşte adesea, şi se bucură, cu ceea ce i se oferă. El nu mai are nici timp şi nici răbdare – curiozitate măcar – să cerceteze şi să analizeze stările pe care le trăieşte. Superficialitate? Nu! Slăbiciune! Nu sunt original în ceea ce scriu, m-au inspirat chiar versurile poetei Vavila Popovici: „Cine n-a văzut, n-a cunoscut/ fiorul, nebunia clipelor de iubire,/ acela n-a trăit!” (mai mult…)

Vavila Popovici – Despre onestitate și mitocănie

„Orice am încercat să fac în viață, am încercat cu toată inima să fac bine; oricărui lucru căruia m-am dedicat, m-am dedicat complet, având scopuri înalte și, pe scurt, întotdeauna am fost extrem de onest.” – Charles Dickens

Dicționarele definesc onestitatea drept corectitudine, probitate integritate, cinste. Onestitatea decurge în mod firesc, după aplicarea întru totul a regulilor morale, dar mai ales, din înțelegerea și respectarea permanentă a poruncii creștine care spune să îți iubești și să respecți semenii ca pe tine însuți. Omul onest simte că trebuie să fie sincer în primul rând cu el însuși. A fi onest înseamnă a te comporta înțelept, înțelegând că în acest mod vei putea fi liniștit în interiorul tău, și vei avea parte de liniște și din partea celor din afara ta.
Această virtute numită onestitate te obligă să recunoști când ai greșit și să arăți unde ai greșit, de ce ai greșit, ce poți face pentru a îndrepta greșeala, pentru ca ceilalți să te înțeleagă, să poată cântări, sfătui. Cu privire la politicieni, Eminescu spunea: „Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări întregi și se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei”. Sunt unii oameni cinstiți care nu au curajul să se confrunte cu propriile lor greșeli, nu au curajul să le recunoască. A fi lucid și corect cu eul propriu, a recunoaște greșelile și superioritatea altuia, a nu fi orgolios și nici invidios, sunt calități care se subsumează onestității. Constantin Brâncuși spunea: „Să fii isteț este ceva, însă să fii onest, aceasta în adevăr merită osteneala”. (mai mult…)

Dorel Schor – Instrucțiuni pentru dormit

Îl văd pe Eli Iliescu tras la faţă, obosit şi fără nici un chef.
– Nu am mai dormit ca lumea de vreo săptămână, îmi spune.
– Copiii?, îl întreb.
– Nu, sunt mari acuma.
– Vecinii? Necazuri la servici?
– Nici vorbă. Nu dorm de când aplic instrucţiunile pentru dormit.
Şi pentru că mirarea mi se citeşte pe figură, mă lămureşte. A citit un articol pe internet care te sfătuieşte să dormi numai pe partea stângă. In felul acesta sucurile digestive îşi fac datoria la maximum pentru că şi stomacul e situat pe stânga…
– Asta e adevărat…
– Dar şi inima e pe stânga. Am tot încercat să dorm pe partea asta, mă apasă, simt cum bate inima, am palpitaţii, nu mă simt bine. Şi atunci am trecut pe dreapta. După un timp m-am liniştit, dar un gând nu-mi dă pace: Ce o se întâmple cu sucurile digestive? Şi ce (mai mult…)

Eleonora Schipor – Nicolae Motrescu la 75 de ani

La 22 martie anul curent profesorul, publicistul, activistul Nicolae Motrescu din comuna Crasna ar fi împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani.
I-a fost dat să vină pe lume în ziua de 22 martie a unui an cam greu, 1944. Pe stil vechi sărbătorim în această zi 40 de sfinţi.
Aşa a vrut soarta, probabil, ca tot într-o zi de primăvară să plece subit, neaşteptat, pe alt tărâm. Iată că la 18 martie s-au împlinit deja 11 ani de când nu-l mai avem printre noi. Nu-i mai auzim vocea cu un tembru deosebit, nu-i admirăm statura dreaptă şi ţinuta-i demnă. Profesorul, publicistul, autorul de cărţi, omul şi crăsneanul Nicolaie Motrescu a plecat într-un martie al anului 2008 spre zările albastre. A fost şi a rămas pentru totdeauna fratele mai mic al regretatului poet crăsnean Ilie Motrescu. A fost un bun român, un mare patriot al neamului şi baştinii chiar şi în acele vremuri de restrişte, fapt pentru care a suferit toată viaţa. Alături de regretatul său frate Ştefan Motrescu, fizicianul cu suflet de poet a ţinut făclia românismului aprinsă acolo, în Crasna lor dragă, susţinuţi şi îndemnaţi şi de ceilalţi fraţi şi unica lor soră Maria. (mai mult…)

Lia Ruse – Prier

Râde iarşi timpul!..Ce troian, ce ger
Era-n furtunile rele, ce zăpezi şi,..vai
Împânzeau aerul într-un zbucium de nai
Și, ningea violent din cer…
Se urcă abur de nea! Cum, toate s-au dus :
Zăpezile, gerul şi-atâtea tăceri,
Tristeţea rămasă peste ziua de ieri
Și-un galben, în nori, la apus…
Astăzi, e prea bine,.. e înalt şi frumos!
Iarnă, ce greu a fost şi, nu vreau să mai ştiu
În golul de afară acum, e destul şi e viu
Respirăm aer sănătos… (mai mult…)

Titi Nechita – Buburuzele

Pe sub uși, printre ferestre,
Făr’ a prinde eu de veste,
Îmbrăcate-n roșii bluze
Dau năvală buburuze.

Cu rochița lor pătată
Vin grămadă și pe dată
Își fac vânt din aripioare
Să ajungă pân’ la soare.

Nu gândesc și nici n-au teamă
Doar că n-au băgat de seamă.
Când făcut-au aste planuri,
N-au scos sticla de la geamuri! (mai mult…)

Mihai Merticaru – Un intervievat intemperat

O carte cuprinzând un interviu-fluviu de nu mai puțin 250 de pagini a apărut la Editura Rawex Coms, București, 2018, mărturie sinceră și curajoasă a unui poet, gazetar, redactor de cărți, istoric și critic literar, care, neîndoielnic, va răscoli multe spirite.
Judecățile de evaluare transpuse în secvențe cine-verite ne îndreptățesc să afirmăm că poetul Florentin Popescu întruchipează modelul de scriitor-cetățean care își sacrifică liniștea sufletească și prietenia cu mulți confrați pentru a face să triumfe adevărul, binele, dreptatea și alte valori morale, demascând arivismul, degradarea ființei umane, goana după privilegii, agresivitatea veleitarilor, diluviul editorial, infantilizarea publicului de către televiziuni, măcelărirea limbii române, etica de cumetrie, solidarizarea generaționistă, promovarea zgomotoasă a „valorilor” de grup, superlativita de care suferă mulți cronicari literari și multe altele.
Un aspru rechizitoriu se dezlănțuie la adresa poeziei contemporane: „ceea ce publicul (încă) mai numește poezie din ceea ce se publică cu duiumul prin reviste și prin volume numai poezie nu e. Fel de fel de bazaconii, de găselnițe, de împerecheri de cuvinte, de aiureli sunt promovate de autorii lor drept poezie … în care e abordat libidoul, în care se face caz de sexualism, mergându-se până la descrieri în amănunt a diverselor forme de prezentare a organelor sexuale și a altor aberații. În lirica noastră s-au scăpat caii de tot”(pag.50). În sfârșit, iată că a apărut cineva care să ne spună că regele e gol. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

ÎN FIREA LUCRURILOR

Cu Zaharia, care are o tarabă de falafel şi răcoritoare , am rămas în relaţii bune de când am procedat la un schimb de experienţă folositor pentru amândoi: eu am vândut falafel câteva zile, iar el s-a comportat ca un intelectual. De atunci eu cumpăr din când în când o jumătate de porţie, iar el poartă freză cu cărare la mijloc şi a fost ales preşedintele Asociaţiei micilor restauratori. Chiar l-am întrebat zilele trecute:
– La ce vă trebuie o asociaţie? Că doar voi sunteţi, prin specific, foarte individualişti. Tu ai un chioşc cu plăcinte, altul vinde burecas sau tartine cu tuna, altul are o gheretă cu îngheţată… Ori nu aveţi nici o legătură unul cu altul, ori sunteţi la concurenţă şi abia nu aveţi nici o legătură. Explică-mi, te rog!
– O să-ţi explic, a acceptat Zaharia, ştergându-şi cu poala maioului ochelarii de soare. O asociaţie are scopul de a apăra interesele celor asociaţi. Ideia ne-a venit în ultima vreme, de când cu toate grevele şi demonstraţiile… Inţelegi că noi, prin firea lucrurilor, avem nevoie de vad. Nimeni n-o să deschidă o afacere cu covrigi la filarmonică sau un chioşc la o galerie de pictură. Altfel stau lucrurile când e vorba de o piaţă, de un centru comercial, de o şcoală sau de parlamet… (mai mult…)

Gheorghe A.M. Ciobanu: Spuse amvonic, respuse poetic…

IPS Ioachim

Simbolic, alegoric, estetic, e o suită de gânduri, devenite apoi, rânduri. O suită apartenentă unui mitolog, abil ca un duo triadic, slujind și Cerul cu Pământul și Sacrul cu Profanul, aparținând, deopotrivă, la amândouă, ca o ipostază ce desăvârșește Triada. E scribul nostru, mereu ca neo-scrib, nu doar mânuitor de pană, ci de-o gândire cu înțelepciune.
Arhiepiscopul de la Roman și Bacău, Preasfinția Sa Ioachim, ne dăruiește acum un nou volum: „Pelerini prin tărâmul Cuvântului”. Cuvântul care, pentru noi, înseamnă Începutul.
Liturgic Cuvântul, plin de Har, ne este dăruit și ca Geneză și ca Simbol, de la o înălțime, nu doar geometrică, ci semnificând prea Purul Ființării existențiale, transpus în existența noastră de zi cu zi pe Terra. Este Amvonul, un alt simbol arhitectonic după Catapeteasmă și Altar, ce reprezintă un alt fel de bolți, acum interioare, care exprimă, mai complex, Credința. De la această înălțime se răspândesc acele tălmăciri telurice numite și Predici.
Aceste vorbiri sacro umane sunt pentru autorul volumului de față un Vouă liturgic prin care, pe viu, se întețește legătura dintre credincioși prin arta literară, prin poezie…de la Amvon, la unison sacralic. (mai mult…)

Magdalena şi Constantin Mănuță: Antologia unui cenaclu literar – artistic

A ieşit de sub tipar o nouă publicaţie cu privire la istoria apariţiei şi activităţii de la început şi până în prezent a Cenaclului literar – artistic IA’ŞI SCRIE, la Editura StudIS, Iaşi, 2019, sub coordonarea scriitorilor NINA GONŢA şi Constantin ANTON, intitulată ANTOLOGIE, o Cronică a şedinţelor susţinute în perioada anilor 2017-0218.
Lucrarea, o spunem din capul locului nu este o Antologie propriu-zisă, ci o istorie, o oglindă a activităţii derulate pas cu pas în răstimpul ce a trecut de la înfiinţare, vineri 29 septembrie 2017 la orele 17,00, la sediul Filialei „Ion Creangă” a Bibliotecii judeţene „Gh.Asachi”Iaşi.
Este un JURNAL DE CENACLU – „Incursiuni”, care evidenţiază toate şedinţele de până acum, în număr de 18 – un bilanţ de etapă, riguros consemnat şi redactat de scriitorii: Nina Gonţa, Constantin Anton, deosebitul jurnalist scriitor Dan Teodorescu, Lidia Gonţa Grosu, Ana Onică, Ana Opran, Liliana Tirel, sunt doar câţiva dintre mulţii moderatori ce au condus şedinţele cenaclului de-a rândul celor 18 întâlniri.
La pagina 127 vom întâlni o succintă Posfaţă la această carte – jurnal antologic, semnată de scriitorul preşedinte al Cenaclului literar – artistic IA’ŞI SCRIE, Constantin Anton. (mai mult…)

Dorel Schor – Ședința locatarilor

Ieri, cam spre seară a avut loc şedinţa locatarilor din blocul nostru pentru alegerea noului comitet. Noul comitet ales în unanimitate era exact vechiul comitet, de care noi ne-am declarat foarte mulţumiţi, mai ales de preşedintele Boris Israelovici Glazpapier. L-am felicitat călduros şi nu am contenit cu laude la adresa lui, până ce măgulit, Boris a scos o sticlă cu vodcă şi nişte biscuiţi, pe care îi pregătise pentru orice eventualitate.
– Dragi vecini, a spus Boris, vă mulţumesc pentru încredere, dar trebuie să ştiţi că funcţia de preşedinte de bloc este un fleac pentru mine. Unora dintre voi le-am povestit că am fost preşedinte de sindicat la o fabrică de textile cu vreo două mii de muncitoare în trei schimburi. Aveam biroul meu, câţiva subalterni şi era destul să dau un telefon la forurile de conducere şi se rezolva orice problemă. Ăsta eram eu! (mai mult…)

Melania Rusu Caragioiu – Mult iubita mea poetă, Cristina-Marina Murgea

Timpul trece, uitarea se așterne atunci când anii se adună.
Din adâncurile memoriei și al singurului geamantan, am scos aceste file, din atașamentele de față, file, care la vremea lor m-au bucurat nespus
Toate au fost cam astfel:
Locația: Timișoara și București și…
Prietena mea Domnișoara octogenară Profesoara Natalia Lăzărescu, fostă prietenă cu Pierre Benoit , la Istanbul, era o mare amatoare de concursuri și se bucura precum un copil atunci când primea un premiu din străinătate, dânsa având dorința de a se vedea mereu călătorind, ca în tinerețe, dar acuma puterile fizice și materiale nu o mai ajutau.
În plus pentru atât de multă corespondență cu străinătatea ajunsese să bată la ochi. A mai făcut și imprudența să forografieze un peisaj citafdin frumos, în apropierea Sediului securtității din Timișoara și pentru aceasta a fost chemată la un interogatoriu și pusă la ordine. (mai mult…)

Vasile Filip: În vâltoarea vieții

Multă vreme – poate chiar și în timpurile contemporane nouă – în memoria publicului cititor imaginea scriitorului îl înfățișa pe acesta ca pe o ființă eterică, izolată în turnul de fildeș, într-un univers de nepătruns, dincolo de vâltoarea vieții din care, la drept vorbind, își culegea subiectele metamofozate în opere literare. Uneori – în capodopere. Fără îndoială, această viziune nu corespunde decât, poate, pe ici – pe colo cu realitatea. Într-o bună măsură, însă, ea dovedește prețuirea publicului, exprimată și ea într-o manieră artistică, metaforică. Trebuie, deci, luată ca atare, viața… internă – individuală sau de breaslă – oferind și posibilitatea unor considerații mai realiste și mai puțin… lirice.
În cazul scriitoarei Vavila Popovici, chestiunea este cât se poate de lesne de pătruns și se înțeles. Autoarea ni se înfățișează ca un spirit ancorat profund în realitățile pe care le trăiești la modul direct, neocolind, însă, pe cele tangențiale doar, dar care îi dau, și ele, posibilitatea de a se exprima în registre mai cuprinzătoare și mai relevante. (mai mult…)

Gh. A.M. Ciobanu – De la Geneză la Big Bang

Gh a m Ciobanu

Un nou secol, un nou mileniu, un repetat ,,memento” la adresa multor probleme cardinale ale omenirii, dintre care acea a ,,Tăcerii lumii”, ca și cea legată de ,,Sfârşitul” ei rămân, în mod deosebit, ca purtând în ele cea mai mare încărcătură de şoc.
Un ,,şoc al prezentului”, chiar dacă acestea se preocupă de un ,,ab initio” și de un ,,finis” al firii. Un ,,de la A la Z” cosmic, cu atât mai actual cu cât cea mai importantă religie a planetei îşi rotunjeşte, pentru a doua oară, milenara sa certitudine istorică, o religie care, de douăzeci de veacuri, a sanctificat , fără nici o derogare, existenţa unui început, ca şi al unui seism finalic ale lui ,,a fi”. La aceasta se mai adaugă şi modelul segmenţial al gândirii umane, al acestei inteligenţe superioare pentru care, orice din univers, se însumează în segmentul algoritmic AB. Pentru ea şi întregul, ca şi infinitatea sa de componente finite, trebuie să fi avut o ,,geneză” şi urmează a avea, peste o minisecundă sau peste un megacronos, o ,,Apocalipsă”. Să ne oprim acum, ,,primo tempo”, la acel ancestral ,,să fie”, care, la începuturi, s-a întrupat într-un ,,a fost ”. Aproape toate religiile omenirii au pus pe prim plan problema zămislirii lumii, fie din ,,ceva” sau din ,,nimic”, fie spontan sau în momente succesive, fie catastrofic sau olimpianic. (mai mult…)

Trăiți frumos, dar cu discernământ!

Suntem în zilele premergătoare sărbătorii împărătești a Maicii Domnului, Buna Vestire. În întreaga țară se organizează Marșul pentru viață, în cadrul căruia tineri de toate vârstele ies să susțină dreptul la viață recunoscut fiecărei persoane, încă de la concepere. Evenimentul divin în preajma căruia suntem chemați să mărturisim credința noastră în Cel care este Calea, Adevărul și Viața, semnifică anunţul lui Dumnezeu pentru însănătoşirea vieţii. Este Buna Vestire a refacerii şi a preţuirii darului vieţii.
Orice aflare a zămislirii unui prunc este o Bună Vestire. Pentru toţi, această veste să fie o Bună Vestire a tinereţii, să rămână veşnic vie în inimile voastre şi să vă dăruiască din puterea şi vigoarea ei tuturor! Preţuiţi darul vieţii! Preţuiţi unicitatea persoanei! Tuturor Dumnezeu să vă dăruiască Bune Vestiri şi să vă binevestească bucuria care este roada Duhului Sfânt!

ips_binecuvinteaza_zambitor_blue

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
Înaintea acestor timpuri confuze pe care le trăim noi astăzi, orice copil născut în această lume era considerat un dar al lui Dumnezeu și o mare binecuvântare pentru familia născătoare de prunci. Astăzi, orice copil venit în lume presupune o provocare, un risc. Chiar dacă așa s-a ajuns să fie considerată naşterea unui copil, Vă îndemn părintește și prietenește să vă asumați acest risc și să fiți încredințați că Dumnezeu, Care este iubire, a pregătit încă din eternitate modul de a asigura existența tuturor până în veșnicie. De aceea, în orice familie creștină, vestea venirii unui copil pe lume, trebuie să apară concomitent cu disponibilitatea părinților a se sacrifica pentru el, deoarece nașterea unui copil este sinonimă cu jertfa. (mai mult…)

Titi Nechita – Niște ciori

Niște ciori, cam bosumflate
Stau pe-o ramură de plop
Și privind de sus, plouate,
Își dau ghionturi, fără scop!

Nu știu care dintre ele
A fost prima la ghiontit,
Dar uitând de toate cele,
Mă întreb: ce-or fi pățit?! (mai mult…)

Dorel Schor – schițeLuca Cipolla – versuriLUCIAN BURERIU – VERSLIBRISMUL ȘI SECȚIUNEA DE AURFestivalul Internațional POEZIA LA IAȘITiberiu Tudor – poesisDorel Schor – Foc la delicateseVavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile viețiiDorel Schor – Un clasamentȘtefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii românePr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian: Învierea Domnului ca temei existenţialDorel Schor – Gaura covrigilorNicolae Vălăreanu Sârbu – PoemeCezarina Adamescu – Cronică literară la volumul ,,Poeme Vălărene’’ de Nicolae Vălăreanu (Sârbu)Victor Ravini – Dacă ciobanul din Miorița a fost sau nu a fost omorâtMĂRTURISIRI ȘI NOTE DE LECTOR ASUPRA CĂRȚII ,,INCĂTUȘATĂ ÎN TÂRZIU” A POETEI MARIANA POPA , consemnate de Melania Rusu CaragioiuProf. univ. dr. Mircea Lăzărescu, la o lansare de carte: Hermeneia de Mirela Ioana DorcescuDorel Schor – Idei puțineDorel Schor – schițeDorel Schor: Schiţe umoristice – Ce mai faci?Texte literare din antologia „Zidul de hârtie”Hermeneia- lansare de carte la Uniunea Scriitorilor din TimișoaraDorel Schor – schițeDorel Schor – Capra vecinuluiVasile Filip: Iubirea – stare celestăVavila Popovici – Despre onestitate și mitocănieDorel Schor – Instrucțiuni pentru dormitEleonora Schipor – Nicolae Motrescu la 75 de aniLia Ruse – PrierTiti Nechita – BuburuzeleMihai Merticaru – Un intervievat intemperatDorel Schor – schițeGheorghe A.M. Ciobanu: Spuse amvonic, respuse poetic…Magdalena şi Constantin Mănuță: Antologia unui cenaclu literar – artisticDorel Schor – Ședința locatarilorMelania Rusu Caragioiu – Mult iubita mea poetă, Cristina-Marina MurgeaVasile Filip: În vâltoarea viețiiGh. A.M. Ciobanu – De la Geneză la Big BangTrăiți frumos, dar cu discernământ!Eugen Dorcescu – metafora poeticăTiti Nechita – Niște ciori

Drapelul corpului de oaste, simbol al armatei române

[flickr_set id="72157682388867982"]

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române. Conform articolului 12 din Constituția României, Drapelul este un smbol național. Drapelul României este tricolor, culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
Prin Regulamentele Organice s-au stabilit culorile steagurilor pentru ambele principate, albastru și roșu pentru Moldova și și albastru și galben pentru Muntenia. În Moldova la fiecare schimbare de domn se înlocuiau și steagurile, culorile rămânând aceleași. Steagurile din Moldova aveau nelipsit capul de bour și chiar chipul unui sfânt. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza se adoptă pentru prima dată tricolorul compus din roșu, galben și albastru dispus la început orizontal iar mai târziu vertical, așa cum este în zilele noastre. Read the rest of this entry »

Radu Moțoc: Festivalul Cărții „Axis Libri” (Galați, 14 – 18 iunie 2017)

 

Titi Nechita – Zână Sânzâiană

Zeiţă mireasă
Ce-mi treci peste casă,
Adu-mi zile bune
În miros de grâne!

Nu stârni urgiile
Şi vindecă-mi rănile!
Apără-mi grădina
Şi nu-mi lua lumina! Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Amazoanele

„Bărbații au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum să se joace cu el.” – Sarah Jessica Parker

Întrucât scena politică este înțesată de așa numite, de către jurnaliști, „Amazoane”, m-am gândit să poposim asupra acestui termen. Relatările referitoare la Amazoane le găsim în miturile antichității, precum Războiul Troian, cucerirea Atlantidei sau aventurile lui Hercule, povești străvechi demne de crezare, aparținând unor autori antici de renume, ca Eschil, Homer sau Herodot. Poate mulți dintre noi au aflat pentru prima oară de amazoane ca trib al unor femei războinice, în Iliada, epopeea lui Homer despre războiul troian, scrisă probabil în secolul al VII-lea î.Hr. Ele sunt menționate în treacăt, cu referire la episodul în care l-au atacat pe Priam din Troia, atunci când acesta se afla în campanie, în centrul Turciei de astăzi. Homer le-a descris ca pe „cele care se luptă precum bărbații”. După Homer, mulți scriitori greci au adăugat noi elemente acestor personaje și presupusei lor origini.
Se crede ca etimologia cuvântului „amazoană” provine de la termenul iranian sau persan „ha-mazan” sau „hamazakaran”, care înseamnă „a face război”. La greci însă, însemna „fără sân”. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Marele premiu

In urma cu mai multi ani, un pescar islandez a câstigat marele premiu la tragerea de Crăciun a loteriei nationale. Omul, de obicei, nu obisnuia să-şi incerce în acest fel norocul, dar s-a întîmplat ca băcanul din satul lui să nu aibe bani marunti la acea ora de dimineata şi, în loc de rest, i-a propus să ia un loz, nu-i mare lucru dacă odată în viaţa va incerca treaba asta, merge chiar foarte bine cu litrul de ulei achiziţionat…

Dacă ai noroc, vorba românească, fierbe oala fără foc. Pescarul s-a lăsat cu greu înduplecat, dar pentru că timpul trecea si nu venea nici un alt client la băcănie cu ceva numerar, a acceptat solutia propusă. Si aşa cum desigur bănuiţi, norocul i-a surâs. Ce spun eu surâs?! Norocul, straşnic gâdilat probabil, a râs cu toată gura, până la urechi. Read the rest of this entry »

Mugurel Pușcaș – Sânzienele

Sanzienele

Sânzienele-ncing hora vieţii în noapte,
Porumbei de lumină evanghelii dospesc,
Amalgam viaţă-moarte, duhuri, strigăt sau şoapte,
Împletind rai, adâncuri, sub toiagul Ceresc.

Fete mândre, în ii, hăulesc dor pe câmpuri,
Trupuri vii, încărcate cu flori mii şi zenit,
Lin, sub pernă îşi pun, seara, visul şi cântul,
Sacrosanta iubire, ipotetic ursit. Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor: Cărți ce merită să fie cunoscute

Eleonora Schipor

Prezentarea cărților talentatei doamne Mariana Gurza din Timișoara continuă. Azi le-am făcut o primă cunoștință unui grup de copii din satul meu de baștină Pătrăuții de Jos (sat vecin cu Cupca), cu cele două cărți ale bucovinencei-bănățene Mariana Gurza. Desigur a fost doar o scurtă prezentare. La ea au participat și două neobosite doamne care toată viața activează pe tărâmul culturii satului natal. Maria Ștefureac, șefa bibliotecii și Larisa Popescu, directoarea căminului cultural au făcut inițial cunoștință cu noile cărți. Urmează să organizăm o prezentare de carte la biblioteca sau la căminul cultural din localitate. Cărțile doamnei Mariana Gurza merită să fie cunoscute de toți, mari și mici, dar mai ales de iubitorii cuvântului scris, de cei care prețuiesc cartea, de cei care citesc.
Repet, ne-am dori să avem mai multe exemplare de carte, care să-și ocupe locul meritat pe rafturile bibliotecilor noastre. Read the rest of this entry »

Ioan Popoiu: Pe calea Damascului

Ioan Popoiu

Ne este familiară întâmplarea de pe drumul Damascului, zugrăvită în Faptele Apostolilor: pe când călătorea spre marea cetate siriană, tânărul Saul, care ,,sufla urgia asupra creştinilor”, este cuprins de ,,o lumină din cer, ca de fulger, care l-a învăluit deodată” (9, 3-6). Întâmplarea minunată de pe drumul Damascului, arătarea luminii cereşti, primirea revelaţiei în Hristos, ,,chemarea lui Saul”, cum este numită, este începutul transformării tânărului fariseu iudeu în apostolul Pavel, cel care a adus creştinismul în Europa şi a răspândit noua învăţătură printre neamuri. Schimbarea sa este totală: el nu are nicio ezitare să renunţe la învăţătura sa de fariseu, la patrimoniul religios al neamului său iudeu pentru ,,bogăţia cunoaşterii” lui Hristos. În peregrinările sale, el ajunge în Grecia, la Atena, Philippi şi Thesalonic, în Spania şi apoi la Roma, unde va sfârşi la bătrâneţe ca martir creştin, în vremea lui Nero.
Cum se declanşează criza ce duce la transformareua lăuntrică (metanoia) ? Ce se petrece cu acei căutători ai adevărului ? Câteva exemple, într-o ordine nu neapărat cronologică, ne vor ajuta să dăm un răspuns la aceste întrebări, să înţelegem mai bine. Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – versuri

Suflarea morţii ne apropie,
Suflarea morţii ne desparte,
Sufletu-i mantia de zdrenţe
Cu care zilnic trec prin moarte.

Eşti tu, ori este Ea străina
Care-mi mai dă o amânare:
Dragostea ta, orbind lumina
Acestui răsărit de soare Read the rest of this entry »

Eugen Dorcescu: Despre filia, agape, Eros / About philia, agape, Eros

Emilia Țuțuianu

Doamna Emilia Ţuţuianu aparţine acelor  the happy few, despre care, pe urmele lui Shakespeare şi Goldsmith, vorbeşte Stendhal, definindu-i drept „âmes sensibles”. Doamna Emilia Ţuţuianu este, categoric, un „suflet sensibil”.  După cum este, totodată, nu doar un individ uman, pur şi simplu, ci, mai cu seamă, o persoană, în accepţiunea pe care eu însumi, în smerenia mea, am conferit-o acestei noţiuni.
Anume: „Persoana este acel exemplar uman, purtător de excelenţă, care trăieşte pentru un ideal, care poartă cu sine şi sentimentul, dar şi cultul valorilor, care îşi recunoaşte necesităţi spirituale conştientizate”.
Poemele cuprinse în această carte probează, cât se poate de convingător, excelenţa morală, reflexivă şi afectivă a poetei, nobleţea simţămintelor şi gândurilor sale, chiar dacă încadrarea tipologică, altfel spus: competenţa, nu angajează, neapărat, şi pretutindeni, şi indiscutabil, performanţa textuală, încadrarea axiologică. Read the rest of this entry »

Adriana Weimer – Cuvântul din cuvânt

Apariție editorială: „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”

Recent la Editura Anamarol din București a fost lansat volumul „Universul Umanității – Evoluție și Involuție”, autor Galina Martea

Galina Martea_Coperta  fata_Universul Umanitatii-Evolutie Involutie-Anamarol-2017

O carte şi o lectură ca puţine altele!
Născută în Basarabia, de origine română, distinsa scriitoare (poetă, prozatoare, publicistă) Galina MARTEA este autoare de: monografii ştiinţifice, cărți de poezii / proză; peste două sute cincizeci de articole / articole ştiinţifice în economie, învăţământ, sociologie, filozofie, literatură; dialoguri, comentarii, interviuri, critici/analize literare. Este prezentă în: antologii literare (poezie, proză), antologii pedagogice (“Pedagogi Români Notorii din Basarabia Interbelică și Postbelică”), enciclopedii (“Localităţile R. Moldova”). Participă la conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, scrie în revistele din Moldova, România, Diasporă. Este Laureat al Premiilor pentru poezie, publicistică, volume publicate, presa scrisă. Read the rest of this entry »

Misteriosul deces al scriitorului mason Sadoveanu

un subiect „interzis” de aproape 50 de ani

Înainte ca, pe 5 noiembrie 2010, să fie marcată naşterea, cu 130 de ani în urmă, a cunoscutului scriitor Mihail Sadoveanu, lumea literară contemporană a comemorat extrem de discret, pe 19 octombrie, 49 de ani de la decesul acestui controversat reprezentant al literaturii interbelice.
Personaj cu o viaţă socială activă şi deloc liniştită, Sadoveanu a avut parte, în paralel, de o viaţă secretă extrem de zbuciumată, mai agitată chiar decât cea publică, despre care abia acum, graţie cercetărilor, graţie întâmplării, ies la iveală adevăruri şi mistere surprinzătoare.
Poate nu aş fi abordat niciodată subiectul sadovenian, colateral preocupărilor şi preferinţelor mele literare, dacă în timpul documentării la cartea dedicată scriitorului martir Dimitrie Iov nu m-aş fi intersectat de câteva ori cu incitantul subiect al trădării şi bizarei morţi a scriitorului din Paşcani. Subiectul mi-a trezit interesul, în primul rând pentru că nu l-am găsit abordat în nici o sursă oficială contemporană. Deci, care a fost cauza morţii lui Mihail Sadoveanu? Banalul atac de cord, datorat vârstei, de care se vorbeşte pe ici şi pe colo, înregistrat în Bucureştii anilor 1961? Greu de crezut, după cum vom arăta mai jos! Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor – Noi prezentări de carte

[flickr_set id="72157682421546943"]

O asemenea măsură a avut loc astăzi, 20 iunie 2017, la biblioteca din satul Prisăcăreni, raionul Hliboca, în prezența câtorva îndrăgostiți de frumos, de literatură, cultură, civilizație.
Ne-am adunat la mica bibliotecă sătească la invitația inimoasei doamne Rodica Zegrea, șefa acestei instituții culturale de aproape trei decenii.
În prezența câtorva poeți, ziariști, lucrători ai sferei culturale, săteni, elevi ai școlii locale am făcut o scurtă trecere în rvistă a câtorva cărți de valoare pentru neamul nostru. Read the rest of this entry »

Mihai Merticaru: Poesis

mihai-merticaru

Sonetul muzei

Ştiu că minţi frumos când spui că mă iubeşti,
Doar alba minciună-i bun medicament,
Distruge microbul cel mai virulent
Al tristeţii şi-al altor boli sufleteşti. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – ziceri

GREU DE CAP

  • Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere. Sunt doar atâţia care vând.
  • De ce îmi pasă că dă cu oiştea în gard? Păi, gardul e al nostru.
  • Viclenia nu ţine loc de inteligenţă.
  • Strănută ca un cal, tuşeşte ca un măgar… Să fie gripa porcină?
  • Când ai mai puţine cunoştinţe medicale, te crezi mai sănătos (Beatrice Vaisman).
  • Exemplar politic…
  • Nimeni nu-i mai greu de cap decât cel care nu vrea să înţeleagă.
  • Zarurile au fost aruncate… Le-a găsit cineva?
  • Unii când tac, nu-i mai poţi opri… Read the rest of this entry »

Gheorghe Simon – Eram copilul Mănăstirii

Gheorghe Simon

Nici nu s-au uscat bine lacrimile
pe obrazul meu de copil etern
pe cît de repede mai tîrziu am aflat
că moartea vine prin cuvinte
cum se pîrguiesc fructele în asfinţitul luminii
cum agonizează sufletul peregrinînd
prin grădina raiului de pe pămînt
precum ceara transparentă
se topeşte în focul iubirii.

Eram copilul mănăstirii
şi nu mă sinchiseam
de umbra sunetului de clopot
asurzind pustiul ascuns în mine
şi nici pata de cerneală
nu s-a uscat prea bine
pe cît de repede citeam
ca să nu mă ajungă din urmă
arătarea înfiripată
precum e veşnicia
doar clipă întruchipată. Read the rest of this entry »

Generalul de brigadă (ret.) Constantin I. Bucur, combatant în Regimentul 12 Călărași Roman în cel de-Al Doilea Război Mondial

[flickr_set id="72157682218425124"]

Constantin I. Bucur, născut la data de 19 martie 1923 în comuna Racova, județul Bacău, este profesor universitar român, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial. A absolvit Liceul Militar din Craiova și Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște.
Cercetător în domeniul medicinei sportive, scriitor, autor a peste 150 de lucrări de specialitate și a numeroase manuale din domeniul pedagogiei kinetoterapiei sportive, este membru titular al Academiei Româno-Americane din S.U.A. Este primul român căruia i s-a acordat titlul academic de doctor în educație fizică la ,,Universite Libre de Bruxelles” în anul 1968.
În perioada celui de-Al Doilea Mondial a fost combatant cu gradul de sublocotenent în Regimentul 12 Călărași Roman. Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….cate accidente am suferit
in viata asta care
mi-a fost data mie
cadou?
o nastere grea
am chinuit-o
pe saraca mama
imi pare rau
eram un prunc
inconstient

dar mai tarziu?
apoi scoala
si aia de atunci
ca si cea de acum,
comunista, unde
pe langa Read the rest of this entry »

Florin Vasile Bratu: Perimetru

florin-bratu

Din ciclul: „Tu nu știi,eu știu, dar nu înțeleg…”

-Coane, coane,
numai ghinioane…
M-ați adus acasă,
casa nu e casă!
Stau pe-o prispă care
trece de hotare.
Un vecin năuc,
c-un proțap de nuc,
e gata să mă bată,
că i-aș fi furat odată,
zice el, un metru
din nu știu ce perimetru… Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Insuficiența aortică

  • Întâi a apărut mâncarea şi abia după acea bucătarii.
  • Ce-i de preferat, o amabilitate falsă sau o grosolănie autentică?
  • Unele minciuni ne ajută să înţelegem adevărul.
  • Una e să fi neterminat şi alta e să fi neisprăvit…
  • Nu tot ce poate fi numărat contează şi nu tot ce contează poate fi numărat (Albert Einstein).
  • Să ne împăcăm cu Dumnezeu!… Chiar dacă nu ne-am certat niciodată?
  • Mărul a căzut corect în capul lui Newton. Ce era dacă nimerea în capul unui fotbalist?
  • Orice religie îşi are extremiştii ei. Unii sunt chiar religioşi… Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama – dialoguri

….o raza de lumina
cade pe un ciob
ordinar de sticla
un ciob de la o
sticla de votca
sparta de caldaram….

….ciobul straluceste
intens in soare si
de unde al privesc
pare un diamant
sau o alta
piatra pretioasa…. Read the rest of this entry »

Ioan Miclău-Gepianul: MIHAI EMINESCU, Poetul care a reînviat, înfrumusețat și înveșnicit Limba Românească!

Eminescu

Pentru a cinsti memoria lui Mihai Eminescu, se cuvine a fi redate în primul rând, aprecieri ale unor oameni de seamă, apropiați vremurilor în care a trăit, păstrători ale adevărurilor vieții poetului, scriitorului și ziaristului, eminent în toate, astfel să continuăm respectul și iubirea noastră pentru talentul său de geniu, răsărit parcă anume pentru a reînvia, înfrumuseța și înveșnici Limba și Neamul său românesc!
Ion Luca Caragiale: ,,Era o frumusețe, o figură clasică încadrată de niște plete mari negre, o frunte înaltă și senină, niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru: un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană”.
Titu Maiorescu: ,,Trebuia să devie mai ușor accesibile pentru iubitorii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar și cele începătoare, ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sa simțire și cele mai înalte gândiri într-o frumusețe de forme, sub al cărui farmec limba română pare a primi o nouă viață”.
Iosif Vulcan: ,,Înainte cu douăzeci de ani în o dimineață de februarie a anului 1866, Redacțiunea noastră primi o epistolă din Bucovina. Epistola conținea poezii, primele încercări ale unui tânăr care se subsemna Mihai Eminovici. Comitiva poeziilor ne mai spunea că autorul lor este de numai 16 ani. Farmecul gingaș al poeziilor, considerând și etatea tânără a autorului ne indică un talent adevărat, care avea un viitor frumos în literatura română”.(…)

Read the rest of this entry »

Dorel Schor: Zamfira Bârzu – Expresii și tipologii

[flickr_set id="72157684955414436"]

M-a surprins plăcut să descopăr şi astăzi, în dulce târgul Iaşului, oraşul în care, cu ani în urmă, m-am format ca medic, o efervescentă viaţă culturală şi artistică demnă de istoria şi tradiţiile locului. S-a întâmplat ca la împlinirea unui număr rotund de ani de la absolvirea facultăţii, colegii ieşeni să se adune, mai întâi la Institut şi apoi la vestita „Bolta rece”, unde au depănat amintiri şi i-au pomenit desigur pe cei care i-au părăsit şi alţii care se află, firesc, în Israel. Cum sunt în legătură cu mai mulţi foşti colegi, am primit şi fotografii de la întâlnire, reuşind chiar (uneori) să recunosc personajele. Un fost coleg mi-a făcut o surpriză, alăturând fotografia unui tablou care îl reprezintă. Read the rest of this entry »

128 de ani de la moartea lui EMINESCU

[flickr_set id="72157684935515826"]

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – N-am să înțeleg niciodată!

România e patria noastră, a tuturor românilor. E România celor de demult și-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie.” – Barbu Ștefănescu Delavrancea

Vineri, 9 iunie 2017, a avut loc întâlnirea la vârf a celor doi președinți de state NATO, la Casa Albă din Washington DC, gazda fiind domnul Donald Trump și invitatul – domnul Klaus Iohannis, întâlnire ce poate fi calificată drept istorică. Șeful statului român s-a bucurat de atenție și de curtoazie din partea liderului singurei superputeri din zilele noastre. A fost primul șef de stat din regiune invitat la Casa Albă de către președintele Donald Trump, după instalarea în funcție, la data de 20 ianuarie 2017.
Am așteptat „cu sufletul la gură” apariția președintelui nostru în peisaj, cuvântările celor doi președinți, precum și conferința de presă. Președintele român, prezentabil, degajat, și-a reprezentat cât se poate de onorabil națiunea, vorbind, cum s-a spus, „o engleză perfectă”, exprimându-se rar și clar, ambele cuvântări ale celor doi președinți fiind la fel de interesante. Cuvintele și zâmbetele au născut în noi sentimentul de mândrie și o siguranță a pătruns în inimile noastre, ceea ce ar fi trebuit să fi încercat fiecare individ care simte românește. Avem nevoie de prieteni, avem nevoie de aliați! Read the rest of this entry »

Biblioteca altfel – mai aproape de oamenii din comunitate

[flickr_set id=”72157682998636140″]
Mulțumiri oficialităților locale din comuna Bâra și bibliotecarei Mimi Gherasim de la Biblioteca Bâra pentru organizare!

Cântecul Transilvaniei

1. Transilvanie, mândră ţară
cu puteri şi bogăţii
de Carpaţi împrejmuită,
cu verdeaţă răsădită,
plai cu aur şi cu vii.

2. Transilvanie, ţărm de mare
răsărit din vechi talaz,
astăzi spice-n legănare
odihnesc la sân de zare
între maluri verzi de brazi. Read the rest of this entry »

Constantin Enianu – De la munte la mare

Dunărea, denumită Amazonul Europei, întreţine cele mai bătrâne păduri, milioane de păsări urmează cursul ei în emigraţia lor între Arctica şi Africa. Această apă curgătoare întreţine viaţa oamenilor de milenii. În zilele noastre Dunărea traversează zece ţări şi patru capitale: Belgrad, Budapesta, Bratislava şi Viena. Cu toate că omul a avut multe intervenţii asupra ei, Dunărea rămâne totuşi un fluviu misterios, cu aspecte peisagistice deosebite. De-a lungul Dunării, prin labirintul de insule şi păduri, sunt adăpostite 4.000 de specii de animale şi 1.000 de soiuri de plante. Delta Dunării este celebră pentru pelicani, iar în adâncurile sale trăiește cel mai mare peşte de apă dulce, morunul. Însă, acest mare fluviu are o sorginte ciudată.
Oficial, începutul Dunării începe dintr-un tărâm al nimănui, aflat între fluviu şi Marea Neagră. Acesta e farul vechi de la Sulina, kilometrul 0. În contrast cu toate fluviile lumii, lungimea Dunării este măsurată de la vărsare spre izvor, ajungând la 3.000 de km. Fluviul străbate câmpiile României, la Porţile de Fier îngustându-se, formând un defileu prin munţii Carpaţi. Traversează apoi pusta ungară, iar înainte de Budapesta, îşi schimbă cursul brusc şi trece pe la poalele de nord ale munţilor Alpi. Izvorul său se află în adâncul munţilor Pădurea Neagră. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Despre moralitate

La baza moralității stă iubirea. Numai iubindu-te pe tine și pe cei din jurul tău, poți acționa corect, nestânjenindu-i pe ceilalți. Numai atunci vei face ce-ți place și ceea ce va plăcea și celorlalți, fiindcă totul va fi trecut prin filtrul iubirii.” – Din volumul „Fulgurații”.

Conform DEX morala (din latina, moralitas „maniere, caracter, comportament adecvat”) este o percepție a comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau corecte) și cele rele (sau greșite). iar moralitatea este însușirea a ceea ce este moral; cinste, bună purtare. Necesar este a se face deosebirea dintre termenii morală și etică. Proveniți din două culturi diferite – greacă și latină – , la început aveau relativ același înțeles. Filozofia modernă și contemporană a separat semnificațiile, considerând etica drept disciplină filozofică ce studiază morala, morala având semnificația de ramură a eticii, fenomen real, colectiv și individual, cuprinzând valori, principii și norme, aprecieri și manifestări specifice relațiilor interumane și supuse exigenței opiniei publice și conștiinței individuale.
Este adevărat, uneori, etica și morala își împrumută calitățile în scop util. Alteori se creează confuzii și aceasta deoarece normele/legile deși sunt făcute de către conducători pentru popor, ele, de cele mai multe ori, nu sunt respectate tocmai de cei care le Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor: Trăind cu Dumnezeu în suflet

[flickr_set id="72157684716736236"]

După ce în anul 2013 harnica poetă Mariana Gurza a scos la lumina zilei « Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei – restituiri», iată că peste 3 ani vine în fața cititorilor cu un alt volum «Dumnezeu și umbră». Nu în zadar conaționalii săi o numesc poetă, editoare și eseistă creștină.
Cartea de față mi-a fost pusă la dispoziție împreună cu cealaltă ediție «Apropieri»… despre care am început să scriu câte ceva, sperăm că pe viitor vor fi mai multe publicații, dar și prezentări pe la bibliotecile noastre.
«Dumnezeu și umbră» nu este numai un volum de versuri obișnuit, dar este o ediție bilingvă, tradusă fiind în limba engleză de scriitorul George Anca. Lector al cărții de față este tot George Anca, tehnoredactarea aparținând lui Vasile Petrescu. Ediția bilingvă a apărut la editura «Singur» din Târgoviște. Autoarea a dedicat-o nepoților săi Miriam Clara Aticia, Maria și Alexandru. Prefața cărții «God Read the rest of this entry »

Omul modern și cercul său vicios-sugrumător

Pretutindeni și în tot momentul constați că omul zilelor noastre se zbate din răsputeri să-și taie craca de sub picioare. Ăsta să fie mult trîmbițatul progres de către toți participanții la comedia vieții (politicieni, strategi, afaceriști etc.), ori pedeapsa lui Dumnezeu așa cum decretează neîncrezătorii (înțelepții, misticii, exaltații) în corectitudinea drumului urmat de omenire?! Adevărul este undeva la mijloc. Sigur că omenirea nu poate să stea cu mâinile în sân și să aștepte ca para mălăiață să-i pice-n gură (de altminteri, apostolul Pavel spune răspicat în 2Tesaloniceni 3/10: „Cine nu vrea să lucreze, să nici nu mănânce!”), căci dintr-un atare efort conștient și colectiv s-a întrupat indiscutabilul ei progres material. Dar tot atât de adevărată este alarmanta sa involuție moral-spirituală, lumea zilelor noastre fiind doldora de necredință, minciună, hoție, ipocrizie și cruzime, într-un cuvânt de răul în expansiune.
Eu, cel puțin, sunt de-a binelea buimăcit când văd că-n România toate s-au dat peste cap (deopotrivă planul exterior și cel interior) și Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor – versuri

[flickr_set id="72157682553413971"]

Eminescu e poetul…

Mai presus de legea firii
Și de viață în cuvânt,
Eminescu e Poetul –
Taină, vis și legământ. Read the rest of this entry »

Liliana Smerea Vacaru – versuri

Liliana Smerea Vacaru

La fel ca ieri!

Eu nu-ţi cer multe!
Doar din când în când,
să treci cu podul palmei
într-o mângâiere,
peste obrazul ud, Read the rest of this entry »

Poetul Anatol Covali la aniversară – La mulți ani!

covali

Timp nemuritor

Ce-i timpul? – am șoptit…Îndeajuns
Ca-n suflet să-mi răsune un răspuns.
Dar nu m-am dumirit, era prea dens
Ca să-i pricep adevăratul sens.

Și mi-am simțit, deodată, pieptul greu.
Intrase-n el un strop de Dumnezeu
Ce m-a făcut să înțeleg că El
E timpul peste timp, mereu la fel. Read the rest of this entry »