Dorel Schor – Ziceri

  • Eşti destul de bogat ca să-ţi permiţi să spui numai adevărul?
  • Fiecare e expert în ceva pentru ceilalţi.
  • Toate frumuseţile sunt trecătoare, dar nu toate trecătoarele sunt frumuseţi…
  • Munţi de cuvinte, pleşuvi de idei.
  • Omul modern nu se poate întoarce la mama Natură. Nu sunt destule locuri de parcare.
  • Nu v-o luăm în nume de rău… Nici nu ştim cum vă cheamă.
  • Cele mai nobile cuvinte pot ieşi din gura cea mai nespălată.
  • In spatele fiecărei feministe se află o femeie care face treburile ei.
  • Problema asta mă depăşeşte: e prea mică pentru mine!
  • Dacă te bagi în tărăţe te mănâncă porcii. Şi dacă nu te bagi, nu te mănâncă porcii?
  • El şi-a scos frunzele de laur, ea şi-a scos frunza de viţă… (roman). (mai mult…)

Tiberiu Tudor – Tremurul plopilor

tudor

Fără de veste-ntr-o seară
Liniştea mi se pierduse,
Dragostea mea de o vară
Tremurul plopilor fuse.

Astăzi zadarnic luceşte
Febra privirilor tale,
Tremurul plopilor mi-este
Albă cămaşă de zale.

Lia Ruse – Ia noastră

IA
Aveam -ie- din vise înalte,
Cu râuri înflorite și,..ce halo,
Când amintirile încep să salte!…
Atâta a rămas într-un tablou.
……………………………….
Cusută-i cu limpezite fire,
Tălmăcind modele fine și rare.
Bunica mi-a povestit cu iubire
Cum încântă cu-atâtea odoare!…
Culoarea-i prinsă-n dorința ideii, (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

JAGUAR

Într-o zi, plimbându-mă aiurea, fără treabă prin oraş, m-am oprit împreună cu o mulţime de gură cască, în faţa unui „Jaguar”, parcat jumătate pe trotoar. Maşina părea grozavă şi toţi îşi dădeau cu părerea ce performanţe bate, cât costă şi cine ar putea fi proprietarul. Când deodată, ce credeţi că bag eu de seamă?! Numărul de pe tăbliţă era… data mea de naştere! 28091951… Păi, eu m-am născut pe 28 septembrie 1951.
Se înţelege că în prima clipă m-am gândit, ca tot omul, că mai bine era limuzina mea şi numărul era cu data de naştere a proprietarului actual, dar după aia m-am zis că nu-i în firea mea să fiu invidios, mai ales când am auzit cât consumă şi cât costă numai asigurarea.
Dar o ideie tot mi-a venit, că mie îmi trec prin cap o mulţime de idei mai ales când am timp liber: precis că aşa cum data mea de (mai mult…)

Domniţa Neaga: Mihai Merticaru, între vis şi Paris

Autor a peste douăzeci de volume de versuri, Mihai Merticaru îşi continuă peregrinările pe cărările luminoase ale Parnasului literar, editând o nouă carte dedicată sonetului, specia literară care l-a consacrat și l-a impus atenției publice.Titlul volumului „Vis şi abis”, apărut la Editura Muşatinia din Roman, în anul 2018, constituie o frumoasă metaforă, visul reprezentând speranța, calea de acces spre lumi mirifice, aurorale, iar abisul (prăpastia, genunea) sugerând prăbușirea acestor speranțe și iluzii..
Fascinat de frumuseţea „oraşului luminilor”, autorul dedică Parisului un grupaj de paisprezece sonete, unul mai frumos decât altul, pe care le aşază în partea de început a opusului liric, atribuind, în versurile sale, mai multe caracteristici celebrei capitale europene; „… Parisu-i feerie,/ Un ocean de culori şi de lumină,/ Izvor de încântare deplină,/ Cu o mie de ispite te îmbie...”( „Parisul” I); este „ Cuib de nebunie şi tinereţe”( „Parisul” II ); „Magnet e a metropolei lumină…”(„Parisul” XII).
Jurnalul de călătorie”, în inima Franţei, punctează principalele obiective de care se simte atras oricare turist, odată ajuns în Paris: Turnul Eiffel („Întreaga omenire şi-a dat întâlnire/ La Turnul Eiffel…” („Parisul” I ), vestitele muzee pariziene, străzile purtând numele unor celebre personalităţi istorice sau al unor renumiţi oameni de cultură (pictori, scriitori, maeştri ai diverselor arte), parcurile şi grădinile, ori râul Sena care străbate metropola şi pe care „curg istorii colorate”. E atâta frumuseţe în acest colţ de lume, încât ai dori ca timpul să stea în loc, iar sufletul să se încarce de armonia cosmică, plutitoare în aer, alături de sunetele clopotelor din Catedrala Notre-Dame, sau ale Basilicei Sacre-Coeur. L’Ile de la Cite, Pont-des-Artes, La Place de la Concorde, Le Palais Garnier, Le Moulin Rouge…( „Parisul” VI ) sunt tot atâtea locuri de neuitat, surprinse cu meşteşug artistic de poetul Mihai Merticaru. (mai mult…)

Mirela-Ioana Dorcescu: Eminescu-i departe…

Anul acesta, la o oră de pregătire pentru bacalaureat, o elevă m-a întrebat: „De ce generației mele nu-i place Eminescu?” M-am abținut să-i răspund imediat. Mi-am amintit subit de recomandările șefilor mei: „Să ne bucurăm că-i mai avem!” „Ar trebui să-mi spui tu de ce nu îți place”. „Nu știu…” Nu e cazul să dăm vina pe nimeni. Căci s-ar putea să fim toți vinovați. În afară de Mihai Eminescu.

Azi, la 130 de ani de la moartea sa, îmi amintesc însă întrebarea. Și tonul ușor obraznic cu care mi-a fost adresată. Oare cum m-am deprins eu să-l prețuiesc pe Eminescu? În biblioteca noastră de la Carani era o carte mai mare decât mine, pusă într-o vitrină. Scria cu litere aurii, de-o șchioapă: EMINESCU – POEZII. Și-acum o văd înaintea ochilor. Din ea am învățat prima poezie: „Somnoroase păsărele”. Am aflat mai întâi ce este lebăda, apoi ce înseamnă feerie și, mai târziu, că, de fapt, Mihai Eminescu îi spune iubitei sale, și nu lebedei: „Fie-ți îngerii aproape!”, „Somnul dulce!”, „Noapte bună!”. Bunicul îmi recita cu patos „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” încă de pe vremea când eu credeam că România e o femeie, probabil iubita lui Mihai Eminescu, căreia poetul îi face numai urări frumoase. Învățătoarea mea ne-a pus, prin clasa a III-a, să memorăm fragmente din „Scrisoarea III”, iar eu le reproduceam (mai mult…)

Lia Ruse – Mirajele verii

Mi te aștept, din clipă în clipă, cu dorul aprins
Miraculos de tandră în peisajul verde,
La ora de taină, cu tine,-am cel mai frumos vis!
Fermecătoare vară, din ochi, timpul te pierde…
Mă tot îmbăt, cu tine, din cupe de iubire
În repetate clipe spre amintirea vieții,
Candoare e în mine și printr-o presumțire
Te-am prins venind ușor, în zorii dimineții.
Și ai venit! Te simt un joc de umbre și lumini, (mai mult…)

Vavila Popovici: Filozofia, Știința, Religia și Politica (III)

Un sistem politic ce nu ține cont de ascensiunea morală a cetățenilor și de practicarea virtuților de către guvernanți este destinat pieirii și scufundă Statul în corupție și înstrăinarea de Dumnezeu.” – Aristotel

S-a spus despre filozofie că este încercarea de a găsi o formă de echilibru a omului cu lumea. Deși bazele filozofiei au fost puse de Platon, așa cum am spus în eseul anterior, Aristotel, și el unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, a fost cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putându-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. Spirit enciclopedic fiind, a întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea s-a ocupat de științele naturale, studiul naturii constituind o tradiție a familiei sale. Despre filozofie spunea că toate celelalte științe sunt mai necesare decât ea, dar nici una nu o întrece în excelență.
S-a născut în anul 384 î. Cr. în orașul Stagira din nordul Greciei, ca fiu al medicului curții macedonene. Rămas orfan, la optsprezece ani pleacă la Atena, unde se alătură ilustrului grup al celor care lucrau și studiau la Academie sub conducerea lui Platon. Devine elevul acestuia, având o natură spirituală realistă, diferită de cea a profesorului său. Acesta avea obiceiul să-l numească „Mânzul”, știindu-se că mânjii își lovesc mamele când ele nu au destul lapte. Rămâne la Atena timp de 20 ani. În anul morții lui Platon a părăsit Atena. Avea 37 ani, era un savant și un cercetător consacrat. A fost profesorul acelui băiat din Macedonia care mai târziu a întemeiat un imperiu și a fost cunoscut în istorie drept Alexandru cel Mare. A murit în anul 322 î. Cr. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

PĂRERI SELECTATE

  • Dumnezeu a umplut lumea cu ce a putut…
  • Tot felul de zvonuri şi bârfe circulă despre noi. Din păcate sunt adevărate.
  • Simpatiile şi antipatiile au geometria variabilă.
  • Destul de puţin? Păi, ori e destul, ori e puţin.
  • Opera mea o datorez femeilor, fără ele nu aş fi cunoscut infernul (Dante Alighieri).
  • De regulă, respectăm la alţii cea ce ne este comun şi nouă.
  • Importanţa oamenilor de stat depinde şi de şezut.
  • Nimeni nu dă mită din plăcere… (mai mult…)

Dorel Schor – schiță

Apropo

În perioada dintre întâi şi cincisprezece ale lunii trecute, în blocul nostru nu s-a întâmplat nimic deosebit, în afară de ce a păţit vecinul Marcu pe data de unsprezece când a alunecat pe trepte şi a rămas lat.
Nu era nimeni acolo cu excepţia lui Leopold Gurnişt care s-a cam zăpăcit, neştiind ce să facă şi cum să procedeze. Noroc că Marcu şi-a revenit repede, s-a ridicat şi a declarat că poate să mişte capul în toate direcţiile, dar îl cam doare.
Domnul Leopold l-a sfătuit să se ducă imediat la un doctor, dar Marcu nu a vrut să-l asculte, a spus că e un fleac şi o să ia, după nevoie, una sau două tablete. Cu asta s-au încheiat evenimentele din ziua respectivă şi nimeni nu a bănuit ce va urma. Dar chiar a doua zi, în loc să se trezească devreme, să-şi facă la repezeală o cafea cu lapte şi s-o întindă rapid la slujbă, Marcu a zăbovit în pat până după ora nouă, apoi a intrat la pubul Central unde a comandat trei mici şi o bere. A rămas acolo peste o oră, citind ziarul, fără să se grăbească. Noi am crezut că e în concediu medical, dar nu era… (mai mult…)

Vasile Filip: JURNALUL – probă a sincerităţii

În viziunea particulară a oamenilor de litere, Jurnalul este o specie literară prin intermediul căreia autorul se destăinuie fără nici o reținere, auto-portretizându-se în tușele cele mai intime, dezvăluindu-se pe sine prin consemnări şi comentarii neobturate de tentaţia firească a autoprotecţiei. Toate acestea au în vederea evaluarea de ansamblu a chestiunii, care, considerată individual, oferă judecăţilor de valoare şi posibilitatea disocierii, în funcţie de fiecare subiect în parte.
Într-o accepţie mai amplă, dicţionarele reţin o sumedenie de variante ale înţelesului cuvântului jurnal. „Scriere memorialistică în care un autor notează, sub forma unor impresii zilnice, evenimente semnificative legate de biografia sa; jurnal de călătorie; jurnal de bord; jurnal de front; jurnal de actualităţi, transmis prin radio-televiziune sau cinematograf; jurnal – gazetă; jurnal – registru, folosit în mod special în finanţe şi contabilitate” Nu toate dicţionarele, însă, fac trimitere şi către jurnalul ca literatură, şi nu doar de factură istorică. Acestea fiind, în fond, cele mai importante. (mai mult…)

Anatol Covali – versuri

Stea

Eram maturi, dar sufletele noastre

aveau un aer blând, copilăresc,

căci le plăcea, spre zările albastre,

să se avânte într-un zbor firesc.

Şi te iubeam cu-atâta pasiune !

Râdeam când flori din tine culegeam.

Şi de vedeam în ochi tăi, minune, (mai mult…)

Olguța Luncașu Trifan – Rondel împlinirii

Mult îți doriseși să bei euforic
Absintul iubirii, să-l simți lecuind…
Tabloul privit să-ți pară feeric…
Roze pe vârfuri să privești înflorind,

Noi orizonturi, înalte valoric,
Sub gene-n rouă străluciri cucerind.
Mult îți doriseși să bei euforic
Absintul iubirii, să-l simți lecuind… (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

COMPARAŢII

  • Nu se moare direct din prostie, dar riscul există…
  • Toţi vor schimbare, mai puţin cei de la putere.
  • În lipsa vişinelor se poate face vişinată de mere.
  • După un schimb de idei am simţit un mare gol în minte.
  • Nimeni nu e de neînlocuit, dar uneori e nevoie de mai mulţi pentru a înlocui unul singur (Claire Martin).
  • Trebuie să fii rău ca să fii bun.
  • Principala calitate a măgarului este consecvenţa.
  • Ne putem face bine singuri dacă ştim ce ne face rău (int).
  • Femeile uşoare sunt atrase de bărbaţii cu greutate.
  • Cel mai greu lucru de păstrat e echilibrul (Jean Grenier). (mai mult…)

Vavila Popovici – Vizita Papei Francisc în România

Să construiți o patrie mai dreaptă și mai fraternă“ – Papa Francisc

La două decenii distanță de vizita istorică a Papei Ioan Paul II, iată alte trei zile din viața noastră – vineri, sâmbătă și duminică, respectiv 31 mai, 1 și 2 iunie 2019 – în care poporul român a primit vizita unui alt lider mondial care conduce peste un miliard de catolici din lume, răspândiți pe toate continentele – Papa Francisc – un personaj carismatic datorită expresiei sale umane, modest, sincer până a fi considerat rebel de către unii, activ, avid de cunoștințe și stăpânit veșnic de grija acestei lumi, de problemele noi și grele cu care se confruntă planeta. Devotat Bisericii și lui Hristos, prin modul de manifestare dovedește a fi, cu prisosință, un misionar al păcii și al iubirii.
Este primul papă de origine latino-americană, și datorită caracterului său, a adus la Vatican un suflu proaspăt, mai puțin rigid și formal, mai cald și mai apropiat de oamenii de rând. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

URMA ALEGE

  • Tot ce intră trebuie să iasă. Nu prin acelaş loc neapărat…
  • De ce te temi nu scapi… Eu mă tem că o să câştig la loto.
  • „Dacă unul e bou la tinereţe, ce va fi la bătrâneţe? Un bou bătrân!?”
  • Fără zgomote nu ştim să preţuim cum se cuvine liniştea.
  • Fiecare fumează ţigara ce-i convine (Mircea Radu Iacoban).
  • Nu-i ruşine să recunoşti greşeala altora…
  • Cutare e un băiat de aur, un lingou.
  • Una e să ai drepturi egale cu altul, dar alta e să fi la fel de inteligent. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

Literatura bună

Cu toate că Leopold Gurnişt e un om foate simpatic, discuţiile noastre sunt destul de banale şi nu deosebit de cuprinzătoare. Leopold este, de felul lui, o persoană modestă şi taciturnă. De data asta însă ne-a vizitat puţină vreme după ce doamna Gurnişt abia plecase de la noi. Doamna, ca să respectăm adevărul, ne acordase cu largheţe câteva ore bune din timpul ei şi mă întrebam, amuzat dar şi plictisit, dacă va trebui să-mi petrec întreaga zi în compania cuplului, pe… fragmente.
– Tocmai a plecat doamna dumitale! i-am spus politicos, dar rezervat.
– Ştiu, ştiu…, a făcut el discret. De aia am venit.
Mi-am exprimat, mai mult prin gesturi, nedumerirea.
– S-a întâmplat ceva?
– Depinde, a oftat Leopold. O să-ţi explic… (mai mult…)

Nicolae Georgescu: „Omul nou” și interculturalitatea

De la prolifica eseistă basarabeană Galina Martea mai rețin (după cartea În dialog cu creația umană, despre care am scris) volumul „Universul umanității – evoluție și involuție” (publicistică, eseuri, Editura Anamarol, București, 2017), o culegere de studii și articole, majoritatea publicate în reviste literare din stânga dar și din dreapta Prutului, cu toatele răspândite mult pe Internet unde „fanii” autoarei le consultă și comentează de regulă silabic-imagistic („Da”, urmat de un număr oarecare de stele), dar uneori și mai consistent. Autoarea este foarte atentă la fenomenele sociale, culturale și politice din Republica Moldova, dar și din România, analizându-le din două puncte de vedere oarecum fixe: acela al educației și al pedagogiei de grup. Galina Martea este convinsă că lumea se va schimba prin educație – și insistă ca aceasta să se desfășoare în siajul umanismului european.
Delimitările sunt, desigur, importante. În fond, perioadele istorice de dinaintea noastră au avut, mai toate, modele proprii de edificare a omului social. Să ne amintim doar de obsesia omului nou, din perioada interbelică, când opunea lui homo sovieticus construit cu vorba și pistolul de lumea lui Stalin – omul italian de sub semnul fasciilor, ori cel german al lui Hitler; a fost o dispută europeană la (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Pantofii maestrului

  • Are un bun simţ de observaţie, dar nu se uită unde trebuie.
  • Ei ne invită ca să nu ne supărăm noi şi noi venim ca să nu se supere ei.
  • Nu poţi să-i înţelegi pe cei din stânga dacă nu i-ai înţeles puţin şi pe cei din dreapta.
  • Aud uneori nişte idei de rămân tâmpită. Din fericire, temporar şi reversibil (Beatrice Vaisman).
  • Mulţi ar ucide adevărul, dacă adevărul le omoară interesele…
  • Zeii mor singuri.
  • Nu e greu de intrat în pantofii Maestrului, sunt doar cu câteva numere mai mari.
  • „Nu v-am spus, dar vă repet!”.
  • Banii nu aduc fericirea… Şi ce, lipsa lor o aduce? (Nae Cernăianu). (mai mult…)

Constantin Enianu – Știință și credință (compozit dramatic în versuri)

Personaje

Sommer (poet aventurier, secretar de cancelarie la Curtea lui Despot Vodă şi profesor de latină şi greacă)
Despot (Domnitor al Ţării Moldovei, poet, medic, aventurier din Apusul Europei)
Ioachim (căpitan de mercenari în armata lui Despot şi comandant al Cetăţii Neamţului)
Lusinius (episcop protestant al saxonilor şi ungurilor din Moldova de sub Despot)
Ferencz (socrul lui Sommer, unul din conducătorii unitarienilor din Cluj)
Demetrius (secretar la curtea lui Despot)
Soţia lui Sommer
Doamna Ruxandra (soţia domnitorului moldovean Alexandru Lăpuşneanu)
Ana (fiică de boier moldovean)
Meşterul, Calfa, Feciorul, Fecioara, Drumeţul, Elevul, Păstorul, Hangiţa, Primul seimen, Al doilea seimen

Acţiunea se petrece în Epoca Renaşterii pe teritoriul României, între anii 1562-1574 (mai mult…)

Coriolano González Montañez – poeme

Traducere și prezentare: Mirela-Ioana Dorcescu

Coriolano González Montañez. Poet spaniol contemporan (n. 1965, în Santa Cruz de Tenerife, Spania). Trăiește în Tenerife. Scrie o poezie de factură existențială, tratând, cu subtilitate, condiția omului modern, în perspectiva eternității. A dobândit premiile de poezie „Felix Francisco Casanova”, în 1984, și „Ciudad de La Laguna”, în 1987, opera sa din acea perioadă fiind antologată în El viaje (poemas 1984-2000). Au urmat volumele: Las montañas del frio (2005), El tiempo detenido (2006), Otra orilla (Cuadernos de Guillermo Fontes) (2008), Retorno (The dream is over) (2009), Călătoria (El viaje) (Editura Mirton, Timișoara, România, 2010; traducere în limba română: Eugen Dorcescu), La luz (2010), Cuadernos y notas de viajes (1988-2009) (2011), Mapa del exilio (2016), Premiul „Pedro García Cabrera”, 2014, și Mapa de la nieve (2019), Premiul „Julio Tovar”, 2018.
*
Poezia lui CORIOLANO GONZÁLEZ MONTAÑEZ este simplă, bogată și profundă. Are naturalețe, candoare și tristețe; frumusețe, (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI… POLITICA (II)

Cunoaște-te pe tine însuți și Fii înțelept, e totuna.” – Platon

Dacă Pitagora – despre care am vorbit în eseul trecut – își îndemna învățăceii să-i asculte vorbele într-o tăcere pioasă, Socrate (470 î. H.-399 î. H.) era un vorbitor pătimaș, glasul lui răsuna în conversațiile pe care le utiliza, ajutându-l la exprimarea clară a adevărurilor. Astfel, dialogul se potrivea de minune cu firea lui exuberantă. N-a lăsat nimic scris, dar ideile lui filozofice au fost astfel reconstituite în scrierile elevului său Platon și în cele ale continuatorului – Aristotel.
Se spune că Socrate a văzut în vis, pe genunchii săi, un pui de lebădă căruia îi crescuseră deodată aripile, și care zburase după ce scosese un sunet puternic și dulce. Ziua următoare, Platon i se prezenta ca discipol, iar Socrate a recunoscut în el lebăda din vis. Aceasta „lebădă” spunea mai târziu despre Socrate că „a fost un om loial, sincer și amabil, stăpânit de puternice sentimente morale și religioase, plin de spirit și umor, totdeauna cu răspunsul gata atunci când era nevoie, plin de curaj civic și gata să înfrunte pentru (mai mult…)

Albumul 100 de portrete de Cristina Nichituș Roncea – 100 de ani cu Părintele Justin

100-de-ani-cu-Parintele-Justin-Parvu-de-Cristina-Nichitus-Roncea-la-Brasov-840x420

Mărturisire: “Nu sunt o credincioasă practicantă, dar prin portretele dăruite nouă de Cristina Nichituș Roncea, Duhovnicul Justin Pârvu – dacă nu te-ai învrednicit tu să ajungi la el – vine el către tine, prin ființa lui”

Cristina Nichituș Roșca, prin arta și dăruirea ei, ni-l aduce pe Părintele Duhovnic Justin aproape, spre neuitare

Lansarea Albumului (publicat la Editura Doxologia) a fost găzduită sărbătorește de Galeria KronArt, din Brașov, în ziua cinstirii memoriei martirilor din temnițele comuniste, 14 mai 2019. Albumul se va lansa și la Salonul de carte BOOKFEST, Sâmbătă, 1 Iunie, de Sfântul Justin Martirul și Filosoful, ora 13.00, la Standul Editurii SOPHIA – Supergraph – F06 , Pavilionul B2, ROMEXPO. Prezintă: Regizorul Nicolae Mărgineanu, Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu, Prof. Dr. Radu Ciuceanu. Intrare liberă.

Se cuvine să încep cu o mărturisire cam incomodă: nu sunt o credincioasă practicantă, nu l-am cunoscut pe Părintele Justin Pârvu decât prin ce am citit din când în când, nu am pregătire de specialitate în domeniul fotografiei artistice. Dar, deîndată ce am deschis Albumul dedicat Părintelui Justin de către Cristina Nichituș Roncea, am avut acea stare de înălțătoare bucurie pe care numai frumusețea tălmăcită de har o poate trezi, ca într-o liturghie mai presus de rostire. (mai mult…)

Mihaela Malea Stroe – A făcut-o și L. Orban… de oaie!

Să fie vreo cincisprezece ani de când am asistat în cancelarie la o tiradă antimioritică susținută de o proaspătă (pe-atunci) absolventă de filologie. Argumentul ei suprem era o întâmplare căreia i-a fost martoră în gimnaziu când – o citez – „prostul clasei” a întrebat-o pe profesoara lor: „Da’ doamnă, ăla, dacă știe că vor să-l omoare, de ce nu cheamă poliția?” Că „prostul clasei” (abia într-a opta, bietul copil!) întreabă așa ceva, e firesc. Vârsta îl exonerează, nu înseamnă că era cu adevărat prost: balada este prea complexă pentru a fi înțeleasă în gimnaziu, se cere studiată în clasele mari de liceu. Apocaliptic este însă faptul că acest episod a devenit argument în perorația tinerei absolvente de filologie: „Da, domnule, așa trebuia să reacționeze ciobanul, să se apere, să cheme poliția, nu să stea ca boul să-l omoare ăia!”
Cum s-o mai fi predând acum la facultățile de litere Miorița? Peste umăr, în răspăr, din vârful limbii și al pixurilor corect ascuțite politic? Domnișoara nici n-a tresărit când i-am atras atenția că l-a citat, ca argument, pe „prostul clasei” și că s-ar fi cuvenit ca ea, la altă vârstă și cu studii de profil, să fi înțeles mai mult. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

Ceai chinezesc adevărat

De când a revenit din China, domnul Oiţerman povesteşte mereu întâmplări chinezeşti. Ieri, de pildă, ne-a întrebat fără nici o legătură:
– Ceai chinezesc aţi băut vreodată?
– Auzi vorbă, am protestat noi, păi ceai chinezesc bem zilnic, nu!?
– Nu, ne-a contrazis Oiţerman care probabil atât aştepta. Voi beţi ceaiul pe care chinezii îl vând în Europa. Ceaiul chinezesc adevărat trebuie băut în China !
S-a dovedit că omul participase la o întâlnire de afaceri împreună cu câţiva industriaşi care îl însoţeau pe ambasadorul nostru. El fiind un industriaş mai mic, nu se afla chiar în centrul discuţiilor… Încă de la început, un chelner cu tunică albă, zâmbind profesional, l-a servit cu o ceşcuţă cu ceai chinezesc. O ceşcuţă mică, în care lichidul verde nu ajungea nici la jumătate… (mai mult…)

Mihaela Malea Stroe – A fi sau a nu fi… mioritic!

Nu știu cine o fi fost insul (aș zice „persoana”, dar nu pot, pentru că a fi o persoană presupune virtuți și responsabilități), deci insul care a lansat în premieră virusul resemantizării voit negative, prejudicioase, a termenului „mioritic”. În prezent, care cum se autosuspectează că e deștept de-i crapă țeasta sub presiunea deșteptăciunii și simte nevoia – imperioasă ca o zvârcolire de gaze în abdomen – de a jigni pe cineva, aplică eticheta-stigmat: „ești mioritic!” În traducere updatată și politizată: „ești resemnat, fatalist, pămpălău, retrograd, reacționar, laș, inert, fricos, plângăcios, necivilizat, abulic și de-aia, din cauza ta, merge țara prost!” Un fel de nihilism cioranian, deposedat de eleganța și tragismul cugetării filosofice, învestit, în schimb, cu vulgaritatea, exhibiționismul și stupizenia răfuielilor de maidan.
De mirare nu mi-e că s-a găsit un „șoim al patriei” sau poate chiar un stol de șoimișori care, postdecembrist, să-și ascută clonțul de tinichea pervertind și deturnând sensul inițial al cuvântului, ci faptul că acela, oricine va fi fost, a contaminat rapid o cohortă de „dăștepți” care a preluat fără discernământ „noua” semnificație și o flutură ca pe o flamură stacojie a victoriei… asupra nu se știe limpede cui, bănuim că asupra propriei ființe, cândva poate oneste. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

Sincere feilcitări

S-a intimplat mai demult sa primim invitatii la doua nunti. Era vorba de niste rude, nu chiar de gradul unu sau doi. Fapt este ca o nunta era din partea familiei mele si cealalta din partea rudelor sotiei. Era cazul sa ne ducem ca sa nu fie discutii si chiar asa am decis. Mai ales ca nuntile erau la interval de citeva zile.

M-am interesat, bineinteles, cam care e cursul zilei in materie, altfel spus cam cit de mare sau de potrivit sa fie cecul si, in clipa in care am introdus cadoul in plic, m-am gindit ca e firesc sa adaug si citeva cuvinte de felicitare, nu de alta, dar sa nu se creeze confuzii in legatura cu titularul donatiei. Am facut rost de hirtie velina si am scris caligrafic:

„Dorim multa fericire tinerei perechi…” (mai mult…)

Nina Gonța – Comedie duminicală

(Adunarea generală anuală a membrilor LSR, filiala Iași, din 19 mai, 2019.)

Mi-aduc aminte de un domn în vârstă, respectabil, și-l sun să văd cum mai stă cu sănătatea, știind că în ultima vreme se confruntă cu niște probleme…
– Ah, ce bine că m-ați sunat, tocmai voiam eu să vă sun, îmi zice. Poimâine, adică duminică, va fi Adunarea Generală a Ligii…În sfârșit… Cred că știți…
– Nu știu nimic. Ați primit înștiințare?
– Nu, dar am întâlnit-o pe doamna…Și mi-a zis. Am înțeles că este un anunț-comunicat, pe undeva…pe FB.
– Eu n-am primit pe email niciun mesaj, nici n-am văzut în rețeaua de socializare sau pe site-ul Ligii să fie postat vreun anunț oficial. Să-mi trimiteți comunicatul. Sau lăsați, îl găsesc eu… Să nu vă obosesc…
După ce termin conversația, intru să caut. Nimic, nicăieri… Contactez pe cineva. Îmi spune că a fost un comunicat, mai demult, pe pagina personală a doamnei președintă, dar nu știe cine poate să-l vadă acolo, căci ea are în lista de prieteni puțină lume…
– Anunțurile de acest fel se fac pe site, și, totodată, se trimit pe email tuturor membrilor, zic… (mai mult…)

Constantin Enianu – Puterea Spiritului

Norii plumburii ai nazismului au trecut și peste bazilica Sf Petru de la Roma, când Hitler a ordonat invadarea Vaticanului, dorind eliminarea Sfântului Pontif, Papa Pius XII, care complota împotriva lui. Acest capitol uitat de mult timp, a fost o înfruntare tainică între trimisul Mântuitorului și antihrist.
În septembrie 1939, cu naziștii invadați în Polonia, un grup de agenți secreți germani au pus la cale asasinarea lui Hitler, însă le trebuia un aliat credibil care să negocieze cu britanicii protejarea ulterioară a suveranității Germaniei. Astfel, s-au hotărât să se adreseze papei în eficientizarea demersului lor, considerând că acesta dorește binele Germaniei. Problema era delicată. Grupul de inițiativă fiind de confesie protestantă, le trebuia un mobil de a intra în legătură cu papa. Acesta a fost Josef Müller, alias Taurul.
Josef Müller, era un spion cu bună expertiză în domeniu, fiind omul ideal pentru a lua legătura cu papa. El purta asupra sa mereu o servietă cu documente care dovedeau nelegiuirile la adresa bisericii de către naziști. Acestea erau predate printr-un agent Vaticanului.
În octombrie 1939, Müller vine cu o propunere secretă pentru papă, prin intermediari, tactica lui specifică de acțiune, fiindcă el nu vorbea direct cu Pius XII. Se întrevedea o acțiune de anihilare a lui Hitler. Dacă dictatorul putea să fie înlăturat fără a fi ucis, papa ar fi fost de acord, dar aveau în față un tiran veros. Singura soluție era asasinatul. Papa față de aceste acțiuni laice, a găsit justificare în (mai mult…)

S-a lansat monografia părintelui Gheorghe Nemeș

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în data de 19 și 23 mai 2019 s-a lansat monografia „Cincizeci de ani în slujba Bisericii Ortodoxe Române și a Neamului meu românesc” la Biserica Albastră, de la Parohia Oradea-Vii și la Sala „Florica Ungur” a Primăriei orașului Oradea.
În urma invitațiilor lansate, Biserica Albastră și sala primăriei au fost pline până la refuz de tineri și vârstnici.
În întâmpinarea oaspeților, Corul studenților teologi conduși de Pr. prof. univ. dr. Mihai Brie, au oferit spre delectare momente corale religioase, clasice și patriotice.
O surpriză plăcută a făcut-o Corul „Traian Moșoiu” condus de Prof. Ioan Fluieraș, la care s-au atașat tinere eleve de la Școala Oltea Doamna din Oradea, cântând, dansând și fluturând stegulețe tricolor pentru bucuria împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire și de la vizita Regelui Ferdinand și a Reginei Maria în orașul Oradea. (mai mult…)

Tiberiu Tudor – poesis

tudor

Ca printre crengi lumina lunii

Se poate ─ să fi vrut să mintă,
Sau nu dă nici o importanţă,
Dar îndoiala mea alintă
Această fină discrepanţă.

Ce gest ─ mic animal de casă ─
Şi mâinile ─ priviri deci, oare? ─
În sfiiciunea lor retrasă
Şi, totuşi, ce încrezătoare.

O, chiar dacă de-acum nebunii
Mi-ar cere versuri încifrate,
Ca printre crengi lumina lunii
Printre cuvinte-mi va străbate.

Ioan Miclău-Gepianu: versuri

Zeițele mele- gândurile…!

Zeițele mele
De-ndată ce aripile-și întind spre lumină,
Spre Euterpe* zbor- zeița divină,
Căci gânduri fiind vor curate apoi să-mi revină,
Și astfel prin mine să plece ca raza senină!

Zeițele mele
Gânduri fiind, doar eu pot în zbor să le-ndrept,
Ele-s copile ce nasc în propriu-mi piept,
Le curăț de ure, de tot cei nedrept,
Ca ele-n grădini să-nflorească, atât doar aștept! (mai mult…)

Dorel Schor – Testul de sinceritate

Zilele trecute am primit vizita inopinată a doamnei Gurnişt.
– Am venit la dumneata, mi-a spus ea, în legătură cu bărbatul meu!
Aici e cazul să deschid o paranteză şi să mă refer în două cuvinte, pentru cei care încă nu-l cunosc, la domnul Gurnişt. E un bărbat liniştit, cred că a fost pe vremuri blond, acum are o chelie aproape perfectă, e tăcut şi politicos.
– Ce părere ai, m-a întrebat ea direct, despre bărbatul meu?
– Foarte bună, vai de mine, ce părere aş putea să am?!
– Atunci ascultă aicea, vreau să-ţi relatez câteva cazuri. Leopold are un set de cămăşi albe de poplin, o nebunie. Plus şase cravate de mătase cum matale nu că n-ai, dar nici măcar n-ai visat să ai… Acuma, nu ştiu ce l-a apucat, şi-a cumpărat o cămaşă fistichie, cu nişte culori americane şi cu un guler care abia se vede. Săptămâna trecută am avut o nuntă. Ei bine, te rog să-mi spui cu ce cămaşă crezi că s-a prezentat Leopold la eveniment? (mai mult…)

Titlul de Poet Al Capitalei Istorice A României din partea Primăriei Iași pentru Angela Furtună

Invitat oficial la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a (12-19 mai), important festival românesc și, deja, european, având anul acesta 72 de invitați din 22 de țări – FIPI fiind organizat de Primăria Iași, Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iași, Uniunea Scriitorilor din România, în parteneriat cu Consiliul Județean Iași, Institutul Cultural Român, Târgul de Carte LIBREX -, scriitoarea Angela FURTUNĂ a primit distincția de POET AL CAPITALEI ISTORICE A ROMÂNIEI din partea PRIMĂRIEI IAȘI, Primar Mihai Chirica. În trecut, scriitoarea a mai fost recompensată pentru activitatea sa prin titlul de POETĂ A IAȘULUI, la ediția din 2014 a FIPI, sau de CAVALER AL POEZIEI CAPITALEI MARII UNIRI (1918-2018), la ediția din 2018 a FIPI.

Galina Martea – „Constelaţii Diamantine” – calitate şi valoare în cultura naţională română

Revista de cultură universală „Constelaţii Diamantine”, editată sub egida Ligii Scriitorilor Români, este iarăşi prezentă în spaţiul cultural românesc, fondatorul şi redactorul şef al acesteia fiind neobosita scriitoare Doina Drăguţ. De această dată revista îşi face apariţia în luna mai a anului curent, cu numărul nr. 5 (105), anul X, evident având în palmares 10 ani de activitate editorială în promovarea creaţiei literare, creaţiei culturale româneşti.
Publicaţia lunară „Constelaţii Diamantine”, mereu într-o inovaţie evolutivă, îşi însumează cuprinsul cu eseuri de analiză literară, studii din domeniul creaţiei artistice, cicluri de poezii, articole şi recenzii despre diverse genuri literare etc., toate acestea fiind realizate de către scriitori români de notorietate din întreaga lume, printre aceştia regăsindu-se Al. Florin Ţene, Livia Ciupercă, Doina Drăguţ, Nicolae Georgescu, Florian Copcea, Dragoş Niculescu, Florentin Smarandache, Nicolae Busuioc, Vavila Popovici, Luca Cipolla, Radu Ivan, George Teodor Dincă, Teodor Gherasim Nistor, Ionel Popa, Daniel Marian, Nicolae Rotaru, Vasilica Grigoraş, Ştefania Oproescu, George Baciu, George Petrovai, Galina Martea, Gavril Glodeanu, Varga Istvan Attila, Constantin Miu şi alţii. (mai mult…)

Seminar de pian la patru mâini pentru pianiștii din Germania coordonat de prof. dr. Corina Ungureanu-Kiss

Pe 11. Mai. 2019 a avut loc la Centrul de Formare Muzicală din NRW – Nordvestul Germaniei seminarul pentru pian la patru mâini; forma cea mai “intimă” a muzicii de cameră, care deschide o poartă supremă spre o lume magică a pianului.
Pianiștii au avut posibilitatea de a cânta pentru prima dată împreună atât între ei, cât şi cu doamna profesoară Corina Ungureanu-Kiss descoperind plăcerea muzicii camerale pianistice la un înalt nivel. Un pian și patru mâini: legătura dintre aceste două părţi pare să fascineze tot mai mult lumea muzicală!
Redarea la pian a unei partituri la patru mâini deschide dimensiuni complet noi de sunet şi interpretare. Un accent deosebit s-a pus pe tehnica pianistică, cea care vine la îndeplinirea partiturii, dar care în același timp, duce la interpretare autentică. Prof. dr. Corina Ungureanu – Kiss specialistă în stilistica interpretării spune: “Ceea ce nu este scris în partitura muzicală este mult mai important!” Într-o atmosferă frumoasă şi armonioasă, legile muzicii cu caracterul și dinamicile ei au fost abordate cu mult respect de catre toti pianisti.

Articol de Carmen Doenn
Köln, 2019

Varga Istvan Attila – versuri

Adio în netrăiri

Adio…
Un cuvânt…
O încheiere,
zeci de ori…
Repetat!

Repede,
mult prea…
reped…
Rostit! (mai mult…)

Lia Ruse – versuri

13 Mai la Cenaclul lui Mihai

Cu penelu-n culoare, luna mai se joacă-n vis,
În culori alb si roz, pictând grădini de trandafir,
Cu spumă din soare zvântată ușor de zefir
Și cu atâta armonie drapată în scris!…

Pe mese îmbrăcate în roze museline
Imaginația a cizelat coșuri cu flori.
Privesc amuțită și străbătută de fiori…
Cum bucuria cântă prin vorbele lor, line!! (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

CINE PE CINE INVIDIAZĂ

Domnul Oiţerman, fabricantul, mi-l arată pe Jenică, fiul vecinului Biton, sprijinit de gardul blocului şi mâcând seminţe de floarea soarelui:
– E nemaipomenit… A terminat stagiul militar, e sănătos ca un cal şi taie frunze la câini. Şi, ca toată lumea, are ochii mari. Dacă-l întrebi, o să-ţi răspundă fără fasoane că-l invidiază pe cutare sau pe cutare, care şi-au făcut o situaţie…
– Pe cine invidiază Jenică, întreb eu candid.
– Pe cine? De pildă pe Şimon Şeinerovici. Că are o slujbă, că şi-a cumpărat o rablă de maşină, de asta… În schimb, dacă o să-l întrebi pe Şimon Şeinerovici, nici el nu e mulţumit. Şi el invidiază pe unul sau pe altul. Nu mai departe decât ieri, câte el de mincinos, a avut un moment de sinceritate şi mi-a povestit cât de mult îl invidiază pe Alberto Oberlicht.
– Dar ce-a văzut la el? (mai mult…)

130 de ani de la stingerea din viață a Veronicăi Micle

Între smerenia Maicii Benedicta și trufia urmașilor

MOTTO
,,S-a pregătit din timp, cu o smerenie reală, fără nimic teatral, pentru moarte, călugărindu-se, sub numele Benedicta, și petrecându-și o mare parte din ultimii ani de viață la Mânăstirea Văratec, unde și-a găsit acum o sută și ceva de ani liniștea și Veronica Micle.
Ne-am purtat urât cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga în acești ani de reculegere a ei! Nu în mod special eu, Alex. Ștefănescu (care am scris pe larg, în repetate rânduri, cu admirație, despre viața și opera fostei mele profesoare de literatură universală), dar și eu pentru că nu i-am combătut destul de energic pe cei care au denigrat-o și au supus-o oprobriului public. Pentru o femeie aleasă ca Zoe Dumitrescu-Bușulenga trebuie, dacă ești bărbat, să te bați și în duel.”

Reproducem mai jos un text, din același Alex. Ștefănescu citire:
,,Pentru această diplomație inofensivă prin care și-a câștigat nimic altceva decât dreptul de a-și face datoria a fost stigmatizată în repetate rânduri după 1989, atât de justițiari maniacali, lipsiți de simțul nuanțelor, cât și de unii tineri prost educați, din categoria celor care mânjesc statuile cu vopsea. Este infinit regretabil că nu s-a format un curent de opinie împotriva unor asemenea acte de vandalism. Am asistat cu toții, aproape fără nici o reacție, la defăimarea unui om căruia trebuie de fapt să-i purtăm recunoștință. Poate de acum încolo vom deveni responsabili și ne vom solidariza împotriva mineriadelor din cultură. S-a ajuns departe, mult prea departe, cu acțiunea de distrugere. Ar trebui să-i punem capăt, iar modul cum am tratat-o pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga să rămână ultimul caz de ingratitudine. (mai mult…)

Dorel Schor – ZiceriTiberiu Tudor – Tremurul plopilorLia Ruse – Ia noastrăDorel Schor – schițeDomniţa Neaga: Mihai Merticaru, între vis şi ParisMirela-Ioana Dorcescu: Eminescu-i departe…Lia Ruse – Mirajele veriiVavila Popovici: Filozofia, Știința, Religia și Politica (III)Dorel Schor – ziceriDorel Schor – schițăVasile Filip: JURNALUL – probă a sincerităţiiAnatol Covali – versuriOlguța Luncașu Trifan – Rondel împliniriiDorel Schor – ziceriVavila Popovici – Vizita Papei Francisc în RomâniaDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeNicolae Georgescu: „Omul nou” și interculturalitateaDorel Schor – ziceriConstantin Enianu – Știință și credință (compozit dramatic în versuri)Coriolano González Montañez – poemeVavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI… POLITICA (II)Albumul 100 de portrete de Cristina Nichituș Roncea – 100 de ani cu Părintele JustinMihaela Malea Stroe – A făcut-o și L. Orban… de oaie!Dorel Schor – schițeMihaela Malea Stroe – A fi sau a nu fi… mioritic!Dorel Schor – schițeNina Gonța – Comedie duminicalăConstantin Enianu – Puterea SpirituluiS-a lansat monografia părintelui Gheorghe NemeșTiberiu Tudor – poesisIoan Miclău-Gepianu: versuriDorel Schor – Testul de sinceritateTitlul de Poet Al Capitalei Istorice A României din partea Primăriei Iași pentru Angela FurtunăGalina Martea – „Constelaţii Diamantine” – calitate şi valoare în cultura naţională românăSeminar de pian la patru mâini pentru pianiștii din Germania coordonat de prof. dr. Corina Ungureanu-KissVarga Istvan Attila – versuriLia Ruse – versuriDorel Schor – schițe130 de ani de la stingerea din viață a Veronicăi Micle

Titi Nechita – Niște ciori

Niște ciori, cam bosumflate
Stau pe-o ramură de plop
Și privind de sus, plouate,
Își dau ghionturi, fără scop!

Nu știu care dintre ele
A fost prima la ghiontit,
Dar uitând de toate cele,
Mă întreb: ce-or fi pățit?! Read the rest of this entry »

Galina Martea: Haos postelectoral – între interese și principii

Ar fi greu să-ți imaginezi că societatea basarabeană ar putea exista fără probleme, fără intrigi, fără smecherii din partea clasei dominante. Deci, este imposibil să-ți imaginezi că după scrutinul electoral din 24 februarie al anului curent situația ar putea fi de o altă conjunctură. Dacă să analizăm evenimentele de ultimă oră ce au loc în cadrul societății, cu precădere în cadrul partidelor politice care în baza voturilor acumulate au reuțit să se promoveze în noul legislativ, format în baza procedurii de validare a alegerilor susmenționate de către Curtea Constituțională, atunci vom vedea că starea lucrurilor nu este nici pe aproape în limite onorabile. La ordinea zilei din partea unor forțe politice se regăsește din nou aceeași atitudine de denaturare intenționată a adevărului ce are drept scop înșelarea maselor/ electoratului, iar scopul prioritar este de a domina puterea legislativă, aceasta fiind una dintre cele mai importante puteri ale statului. Interesele unor politicieni din noul Parlament sunt de proporții (cu toate că încă nu s-a ajuns la formarea unei coaliții majoritare pentru ca noul legislativ să funcționeze), iar principiile acestora sunt raportate la niște obiective ce sunt corelate cu aspectele vicierii, aspecte ce nutresc doar soluționarea intereselor personale și, bineînțeles, nu celor publice. Astfel societatea Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – versuri

2

 

Mareea nopţii se retrage
Cu unda visului ce trece
Şi îmi aruncă iarăşi leşul
La ţărmul dintre somn şi veghe

Acolo unde, încă-n ceaţă,
Trăgându-şi sângele din mare
Lumina zilei îşi înalţă
Stihia ameninţătoare.

Dorel Schor – Vacile sfinte

  • Ce se întâmplă când un obiect util ajunge inutil? Dar cu un om!?
  • Vocile celor care sunt contra se aud mai tare decât ale celor care sunt pentru.
  • Haz de necaz… Primul trece,celălalt rămâne.
  • Niciodată nu e prea târziu ca să dovedeşti cât eşti de prost.
  • Sunt aproape un Zero spuse Unu (Adrian Grauenfels).
  • „Mi-am propus s-o iau de la capăt, dar nu m-am decis de la care capăt”.
  • De ce în tipărituri greşelile se strecoară?
  • Studiez acum teoria haosului… Unde naiba mi-am pus notiţele?!
  • „Triunghiul drept are două catetere mai scurte şi o ipoteză mai lungă”.
  • Ca să nu schimbi, trebuie să ai un fond ce trebuie păstrat (Mircea Radu Iacoban). Read the rest of this entry »

Victor Ravini – Metode vechi și noi

Metodele de cercetare științifică evoluează și se îmbunătățesc de la o generație la alta, chiar și în domenii care avansează mai încet decât cercetarea spațială, cum ar fi cercetarea în filologie, în știința religiilor sau în alte domenii umaniste. Noi avem acum alte mijloace de informare decât au avut predecesorii noștri, putem citi cărți care încă nu apăruseră pe vremea lor, exigențele au sporit, am învățat multe din greșelile trecutului, mentalitățile s-au schimbat, avem o vedere mult mai largă decât aveau generațiile anterioare și este normal că noi gândim mai altfel decât au gândit savanții, care au fost ce au fost și nu mai sunt. De bună seamă că metodele cercetătorilor anteriori ai Mioriței, în măsura în care au avut vreo metodă clară, sunt mult rămase în urmă și nu mai corespund exigențelor de azi. Cu așa metode cum erau cândva, nici nu e de mirare că au ajuns la concluzii care au stârnit nedumeriri, au provocat vrajbă între savanți și amărăciune sau descurajare la cam toți dintre noi cei mulți. Pe unii ne-a mâhnit, pe alții ne-a indignat. O sumedenie de interpretări contradictorii au ca numitor comun înțelegerea Mioriței pe dos, denigrarea poemului nostru național, a ciobanului și a românilor în general. Interpretările predominante și bine trâmbițate ale Mioriței, oricât de binevoitoare ar vrea să fie, sunt o insultă națională. Nu putem accepta să rămânem cu ochii în noroiul, în care a fost trântit poemul nostru național și să fim terfeliți în acest fel. Read the rest of this entry »

Nicolae Motrescu la 75 de ani (în memorian)

La 22 martie anul curent profesorul, publicistul, activistul Nicolae Motrescu din comuna Crasna ar fi împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani.
I-a fost dat să vină pe lume în ziua de 22 martie a unui an cam greu, 1944. Pe stil vechi sărbătorim în această zi 40 de sfinţi.
Aşa a vrut soarta, probabil, ca tot într-o zi de primăvară să plece subit, neaşteptat, pe alt tărâm. Iată că la 18 martie s-au împlinit deja 11 ani de când nu-l mai avem printre noi. Nu-i mai auzim vocea cu un tembru deosebit, nu-i admirăm statura dreaptă şi ţinuta-i demnă. Profesorul, publicistul, autorul de cărţi, omul şi crăsneanul Nicolaie Motrescu a plecat într-un martie al anului 2008 spre zările albastre. A fost şi a rămas pentru totdeauna fratele mai mic al regretatului poet crăsnean Ilie Motrescu. A fost un bun român, un mare patriot al neamului şi baştinii chiar şi în acele vremuri de restrişte, fapt pentru care a suferit toată viaţa. Alături de regretatul său frate Ştefan Motrescu, fizicianul cu suflet de poet a ţinut făclia românismului aprinsă acolo, în Crasna lor dragă, susţinuţi şi îndemnaţi şi de ceilalţi fraţi şi unica lor soră Maria. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Filozofia lui David Hume

Înfrânt nu ești atunci când sângeri, și nici când ochii-n lacrimi ți-s, adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis ! ” – Radu Gyr

Scoțianul David Hume a fost un filozof iluminist scoțian, istoric, economist și eseist. S-a născut la Edinburgh în 1711 și a murit în 1776. În 1723 se înscrie la secția greacă a Universității din acest oraș, dând astfel urmare pasiunii sale pentru literatură, iar la vârsta de 17 ani se înscrie la drept, în urma insistențelor familiei sale, care ținea mult să-și aleagă pentru viață o carieră practică. După terminarea colegiului, și încercarea de intrare în viața de afaceri, își dă seama că negoțul nu este pentru el. Pleacă în Franța și reia studiul, redactează prima lucrare „Treatise on human nature” (Tratat despre natura umană) între anii1739-1740, cu care începe activitatea sa publicistică. Acestei lucrări i-au urmat altele care i-au creat reputația de mare scriitor și gânditor, precum: „Cercetare asupra intelectului românesc”, „Cercetare asupra principiilor morale”, o serie de „Discursuri politice”, patru disertații: „Istoria naturală a religiei; a pasiunilor, a tragediei, a criteriului gustului; „Dialoguri asupra religiei naturale” (apărută postum). În afară de lucrările sale filozofice, Hume a publicat și o monumentală lucrare intitulată Istoria Angliei 1754- 1761). Read the rest of this entry »

Gabriela Lungu: Devenirea fiinţei umane sub semnul trinomului ereditate-mediu-educaţie

gabriela Lungu

Sistemul psihic uman şi personalitatea se edifică în zona de interacţiune dintre biologic şi socio-cultural, ele izvorăsc dintr-o lume externă organismului , dar se elaborează în sistemul viu al organismului, în speţă, la nivelul activităţii creierului” . Ca urmare a acestui fapt, devenirea fiinţei umane are loc sub acţiunea unei multitudini de influenţe extrem de variate dintre care unele externe, altele interne, unele directe, altele indirecte, unele naturale, altele sociale, unele permanente, altele episodice, unele cu acţiune cauzal determinativă, altele cu rol de condiţie sau premisă etc. Conştientizând factorii ce stau la baza acestor influenţe şi selecţionându-i pe cei cu acţiune constantă, profundă şi esenţială, putem afirma că ereditatea, mediul şi educaţia reprezintă factorii fundamentali ai devenirii fiinţei umane.
Dezvoltarea psihică nu o pot realiza numai premisele ereditare, nici numai condiţiile de mediu considerate ca factori cu acţiune separată şi nici simpla convergenţă a acestora. Pentru relaţionarea realităţii biologice a organismului uman cu datele de construcţie, materiale şi spirituale oferite de mediu, ca şi pentru orientarea acestei deveniri, este necesar un fel de operator special, un organizator de proces, cu funcţii de conducător al acestei dezvoltări. Rolul acestui operator şi organizator îl îndeplineşte educaţia. Educaţia devine o activitate care pune în relaţie datum-ul ereditar cu elementele de conţinut ale mediului natural şi social, asigurând Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Pe sub zori de primăvară

Dintre norii șturlubatici
Ce-au adus ninsori și ploi
Din ținuturi de antarctici,
Raze curg spre noi șuvoi.

Colo jos, lângă o cioată
Ruginită de iernat,
Tot privind cu ochii roată,
Două muște stau la sfat. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Place Pigalle

– Vai, ce neplăcut mi-a fost în Place Pigalle, îmi spune domnul Oiţerman, tocmai revenit dintr-o deplasare la Paris. Am trecut într-o duminică pe la Moulin Rouge şi tocmai vroiam să-i arăt soţiei celebrul Montmartre, când ne-am trezit, fără să ne dăm seama, în inima catierului fierbinte.
Domnule, nu vreau să exagerez, dar nu poţi să faci doi paşi acolo fără să te agaţe o cocotă, nu poţi înainta zece metri fără ca vreun coccinel să nu te atragă într-un gang. La fiecare colţ te şochează reclama unui cinematograf unde rulează toată ziua şi noaptea filme porno, sau se deschide perdeaua unui sex shop, sau se întredeschide uşa unui stabiliment dubios, te frapează vitrina unui teatru cu piese impertinente, sau un local de striptese cu femei în pielea goală, sau un bar dubios cu figuri de pe alte planete… Detracaţi şi dezaxaţi, narcomani şi apaşi, de te ia frica, nu alta, de câţi aşa zişi artişti, şarlatani, prostituate, hoţi de buzunare şi falşi intelectuali pe metru pătrat găseşti acolo… Read the rest of this entry »

Dramaturgul Ion Luca, sergent sanitar în Primul Război Mondial

Ion Luca, născut la data 7 decembrie 1894, la Roman, a fost un dramaturg și eseist român. Ion Luca a urmat Școala primară la Roman și Bacău, și a continuat studiile la Seminarul ,,Veniamin Costache” din Iași. Licentiat in drept la Universitatea din Iași și în teologie la București, își va lua doctoratul in ambele discipline. In timpul Primului Război Mondial a fost încadrat ca sergent sanitar in Rusia, intr-un spital orășenesc din Nikolaev (1917-1918). A fost diacon, apoi profesor si avocat la Bacău. După 1930, s-a dedicat teatrului și a debutat in anul 1933, pe scena Teatrului National din București, cu piesa ,,luda”. Spre sfârșitul vieții, dramaturgul Ion Luca s-a stabilit în Vatra Dornei, unde a activat ca învățător.
A compus și publicat peste 40 de piese de teatru, unele dintre ele fiind jucate de teatre din București, Iași, Cluj și Bacău: ,,Cele patru mări”, ,,Alb şi negru”, ,,Chiajna”, ,,Dumitru”, ,,Cuza Vodă”, ,,Leana Vrăjitoarea”, ,,Pelina”, ,,Amon-Ra”, ,,Salba Reginei”, ,,Femeia Cezarului”, ,,Năframa iubitei”, ,,Javra pământului”, ,,Marisa”, ,,Neliniştea doamne„i, ,,Fiica bărbatului”, ..Când ţipa animal”l, ,,Apele-n prag” şi ,,Iubire învrăjbită” etc. Despre personalitatea lui Ion Luca, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu, consemna: Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Mâncare de dovlecei

Madam Brodiciche din Odesa era o gospodină desăvârşită, Cunoştea o mulţime de reţete culinare, unele surprinzătoare , aşa că Matilda Gurnişt o consulta din când în când, neascuzându-şi admiraţia. De data aceasta, pentru că cumpărase o cantitate de dovlecei proaspeţi, o rugă să-i dea câteva sfaturi, cam ce ar putea să prepare fără să stea prea mult în bucătărie dar să-l facă pe Leopold mulţumit?
Specialista parcă numai atâta aştepta. Îi oferi o întreagă listă de posibilităţi la alegere, de parcă modestul dovlecel ar fi fost regele legumelor. De la dovlecei cu smântănă la dovlecei cu cartofi gratinaţi, la ghiveciul grecesc pe bază de dovlecei sau la pilaful cu ciuperci plus dovlecei. Putea s-o ajute să prepare o delicioasă tortilla cu dovlecei, precum şi dovlecei umpluţi cu miezul lor sau, dacă o tentează, dovlecei cu roşii şi usturoi sau, dovlecei cu praz. Putea să opteze pentru chifteluţe cu dovlecei sau supă cu cremă de dovlecei şi, surpriză, avea o reţetă secretă de dulceaţă de dovlecei. Read the rest of this entry »

Vasilica Grigoraş: EGO-UL în căutarea EULUI INTERIOR

„Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume! Mahatma Gandhi

Am întâlnit acest citat cu mulţi ani în urmă. La prima vedere am zâmbit şi am fost tentată să cred că este doar un titlu de „poveste pentru adormit copiii”. Anii au trecut, am cunoscut mulţi oameni, fiecare cu identitatea sa morală şi spirituală. Viaţa mi-a oferit experienţe de tot felul, însă un gând ispititor s-a ţinut scai de mine, dându-mi ghes să mă întreb în legătură cu zicerea lui Gandhi: „Şi totuşi, dacă se poate?” Am acceptat ca fiind posibil acest lucru. Cu gândul bun în buzunarul de la piept, mi-am devenit propriul ceasornic, propria busolă şi propriul detector de minciuni. Deşi pare greu de acceptat, cu siguranţă ne minţim cu îndărătnicie pe noi înşine. Ha, ha!! „Asta nu-i posibil”, ar spune unii cârcotaşi. Treaba lor, eu îmi văd de-ale mele, mă analizez mai mult, mă gândesc mai bine înainte de a face ceva, mă rog bunului Dumnezeu să-mi lumineze mintea, să-mi îmbuneze sufletul şi să-mi îndrume paşii, cum numai El ştie. Read the rest of this entry »

Mioara Stoica – Importanța celor șapte ani de acasă

De câte ori nu ni s-a întâmplat să catalogăm o persoană spunând: ,,Se vede că are cei șapte ani de acasă!” sau ,,Se vede că nu are cei șapte ani de acasă!” Oare ne-am gândit câtă profunzime și câtă realitate există în aceste cuvinte? Cât de vast și minunat este acest subiect! Importanța familiei în care trăiește un copil este de o valoare de neimaginat pentru viața acestuia. Familia, în orice societate, joacă rolul cel mai important în formarea și socializarea copilului, deoarece ea reprezintă cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile fiziologice și sociale în etapele întregului sau ciclu de creștere. Părinții sunt primii educatori din viața copilului.
Familia exercită o influență deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre cunoștințele despre natură, societate, deprinderile igienice, obișnuințele de comportament, copilul le datorează educației primite în familie. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral și estetic. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoștințele uzuale (despre plante, animale, ocupațiile oamenilor, obiectele casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de observație, memoria și gândirea copiilor. Copilul obține rezultatele școlare în funcție de modul în care Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Doru Popovici – „Ultimul zimbru”

„Muzica este mediatorul între viața spirituală și cea trupească.” – Ludwig van Beethoven

Fiecare dintre noi este unic, fiecare având trăirile proprii. Mărturisesc că îmi este greu să scriu despre Doru Popovici, numit de către Zeno Vancea „Ultimul Zimbru”, și el semnând o scrisoare și adăugând: „ultimul zimbru, ultimul neo-trubadur al generației lui Nichita Stănescu”.

Doru Popovici a văzut lumina zilei pe acest pământ la 17 februarie 1932 în orașul Reșița județul Caraș-Severin, fiu al chirurgului Ioan Popovici. S-a stins din viață în data de 5 martie 2019.
Studiile muzicale le-a făcut în orașul natal, continuându-le la Timișoara (1942-1944) – vioară, armonie, contrapunct, forme muzicale, pian. Studiile și le-a încheiat la Conservatorul din București (1950-1955), cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Marțian Negrea (contrapunct), Mihail Jora și Mihail Andricu (compoziție), Theodor Rogalski (orchestrație), Nicolae Parocescu (folclor), Zeno Vancea și Adriana Sachelarie (istoria muzicii), Eugenia Ionescu (pian). S-a perfecționat la Darmstadt (1968) – „o Meccă a muzicii de avangardă” – cu Gyӧrgy Lucet, Edhard Karkoschka, Günter Becker, Cristoph Caskel. Read the rest of this entry »

MARIANA PÂȘLEA – HALOUL LECTURII

Am deschis Hermeneia, cel mai proaspăt volum al cunoscutei prozatoare Mirela-Ioana Dorcescu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, apărut la Editura Mirton din Timișoara, cu emoție, cu drag, dar și cu convingerea că voi găsi în el, pe lângă eseuri și exegeze de certă valoare, și o parte din sufletul mare și cald al autoarei. Așteptare împlinită!

Cartea este dedicată soțului ei, Poetul Eugen Dorcescu, și este prefațată de Ildikó Gábos-Foarță, care alege un titlu inedit pentru succintul său cuvânt înainte: „77” – adică vârsta pe care o va împlini, în curând, poetul timișorean.

Alcătuită din trei părți distincte – Excelența textului, Haloul textului și Efigii –, cartea este străbătută, de la un capăt la altul, de un fir călăuzitor, printre poeme și autorii acestora, cei pe care autoarea a avut bucuria privilegiului de a-i cunoaște și de a-i prețui în momente-cheie ale vieții, printre personalități și evenimente care i-au influențat destinul. Anume: cultul și slujirea valorii.

Deși folosește termeni și metode specifice cercetării științifice, Mirela-Ioana Dorcescu are priceperea de a-și alcătui opera în așa manieră, încât ea să devină accesibilă cititorului. Un fragment dintr-un poem de referință al lui Eugen Dorcescu, intitulat Moartea tatălui, face intrarea potrivită în lumea Hermeneiei. Este urmat de o Introducere, în care autoarea ne face cunoscut un concept cu Read the rest of this entry »

Melania Rusu Caragioiu: O FOAIE ROMÂNEASCĂ NĂSCUTĂ ÎN CANADA ÎN ANUL CENTENARULUI. ,,UNIREA”

– Note de lector –
Sufletul românului se simte în largul său, pe plaiul său, la el acasă, pe ,,prispa” sa, unde el știutor de carte bisericească, scrisă cu ,, az, buche, vede, glagoli, dobru…”, prin ,,ocheții” groși, legați după ceafă cu sfoară, vrea să afle noutățile din răsufletul domniilor și domnilor celor mari, iubitori de glie.
Dar după sute de ani de la aceste imagini, literele și-au mai schimbat denumirea, foile sunt scrise cu litere latine, iar noutăți sunt cu duiumul.
Noi păstrăm acel idealism al cultului ziarului, care ne aduce caldă noutatea a ce se întâmplă, dar civilizația ne-a pus la îndemână și alte mijloace soficticate de informare, Doar sufletul de român este același, dar știința lui nouă de multe ori a cucerit lumea. Unii zic a fi de douăzeci de ori, ca noi a fi fost primii în descoperiri sau oferirea scânteii unei descoperiri spre folosul lumii întregi.
Dacă ,,foaia” a adus lumina noutății, atunci de multe ori , românul a voit să se convingă singur despre ce mai este prin lume și a plecat să vadă, Este acesta un fel de dor de a trăi în alt mediu, de a lucra în alt mediu și de a se reîntoarce îmbogățit intelectual și bănește la vatra sa, la glia sa milenară. Read the rest of this entry »

Dorel Schor: Pauza de ceai – schiță umoristică

La noi, mă refer la instituţia unde lucrez eu, se respectă cu stricteţe orarul. Şi cel mai bun exemplu este pauza de ceai fixată la ora 11 fix. E drept că de la o vreme se bea mai mult cafea, dar asta nu are prea mare importanţă pentru că ceea ce contează cu adevărat este faptul că ne adunăm în biroul secretarei unde se află un ceainic plus tava cu ceşti şi mai stăm de vorbă o jumătate de oră ca între colegi.
Eu asist cam pasiv la discuţii pentru că zilnic sunt cam aceleaşi subiecte fierbinţi, adică bursa şi fotbal, despre care cunoştinţele mele sunt cam firave. Cu bursa, mai treacă meargă, pentru că nimeni nu e atât de inspirat să ştie ce acţiuni merg în sus sau în jos, aşa că mai arunc o vorbă de neofit, care se potriveşte sau nu cu ce se întâmplă.
Dar la fotbal, vă rog să mă credeţi, sunt tămâie… Mai ales în comparaţie cu colegii mei, suporteri ai unor echipe locale, naţionale sau de club cu reputaţie internaţională. Numele acestor echipe vestite trec pe lângă mine fără să lase urme, uneori reţin câte o localitate renumită pentru altceva în afară de fotbal sau câte un nume de jucător care imi aminteşte de un savant celebru, de un scriitor sau de un pictor născut acolo. Cât despre jucătorii atât de renumiţi şi care câştigă multe milioane, nu ştiu dacă să-i repartiz la fotbal sau la bursă. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Perfidia Guvernării Post-Comuniste

Nu orice teroare înseamnă dictatură, dar fiecare dictatură înseamnă teroare.” – Vladimir Milak

În martie 2013, publicam în ziare și reviste articolul cu titlul „În ce barcă ne urcăm? Încotro vâslim?” și cu un alt titlu: „A fi în Europa”, publicat ulterior în cartea „Articole și eseuri – vol. III” Motto-ul articolului erau cuvintele lui Emmanuel Kant: „Rațiunea nu aprobă fericirea, dacă nu este unită cu demnitatea de a fi fericit, adică cu puritatea morală.”
Începeam articolul amintind că anul 2007 a fost anul aderării României la UE și sugerând faptul că Europa se va putea afirma ca o putere internațională doar dacă va fi unită; în ultimii ani ai secolului trecut a fost în permanență un potențial teatru de război; nu a existat o conștiință europeană, întrucât a fost dominată de un naționalism distrugător. Astăzi, Europa întrunește aproape toate condițiile să redevină, cu adevărat, o mare putere economică, militară, culturală, dar pentru asta e nevoie să fie unită și independentă, să scape de mizeria morală, existentă de altfel pe întreaga planetă. Numai astfel se va putea ajunge la fericire, la ordinea superioară „de adevăr, frumos și bun suprem”. Iar dacă Europa nu va putea integra toate aceste țări ale ei, teama o poate cuprinde, odată cu încercările de revenire la un naționalism exagerat, periculos, așa cum am trăit în țara noastră România, în timpul comunismului. Naționalismul, populismul pot crea un viitor sumbru, o izolare și o îndârjire a populației, o renunțare la ceea ce am dobândit cu mari sacrificii – libertatea noastră. Din istoria trecutului ar trebui să învățăm. Read the rest of this entry »

Vasilica Grigoraş –

Împărăţia Cuvântului
Literele nu numai că sunt de genul feminin
dar au o delicateţe intrinsecă,
o candoare zglobie,
un şarm cu totul aparte
şi-l au pe vino-ncoa,
de aceea treptat ne îndrăgostim de ele
şi le iubim întreaga viaţă.

Literele ne sunt mamă, fiică, soţie…,
toate unite sub oblăduirea cuvântului
care ne este Tatăl. Read the rest of this entry »

FESTIVALUL PRIMĂVARA POEȚILOR 2019 ÎN BUCOVINA – 15 ANI – FESTIVAL LE PRINTEMPS DES POĒTES 20 ANS PARIS

Biblioteca Bucovinei și Consiliul Județean Suceava, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România și PEN CLUB România, sub egida Centre Nationale pour la Poésie, Ministère de l’Ēducation Nationale et de la Jeunesse, Ministère de la Culture, organizează a 15-a ediție în Bucovina a Festivalului Internațional Francofilofon Le Printemps des Poètes – PRIMĂVARA POEȚILOR.

Festivalul a fost inițiat și este anual organizat de Franța, unde a ajuns la a 20-a ediție.

Formatul și conceptul bucovinean includ evenimente dedicate mai ales educației și culturii majore, derulate până în prezent în orașele Suceava, Fălticeni, Siret și nu numai (de-a lungul timpului, au mai existat parteneriate cu Iași, Brăila, Galați), unde bibliotecile, școlile și centrele culturale devin, în luna martie, scenele unor manifestări ale libertății de expresie la tineri, ale definirii bunului gust, ale construirii aparatului critic și estetic major, ale dialogului intercultural și ale spiritului românesc, francofilofon și deopotrivă universal.

Pentru a 20-a ediție în Franța, anul acesta, actrița, regizoarea și realizatoarea cine-TV Rachida Brakni a fost desemnată Marraine du Festival. Artistul Enki Bilal, unul din cei mai marti vizionari ai epocii, a realizat afișul. Read the rest of this entry »

George Petrovai – La trecutu-ți mare, un prezent minor…(III)

(De la politicienii trecutului la politrucii prezentului)

3.Ferdinand I, regele cu adevărat providențial pentru România

Episodul trecut l-am încheiat cu câteva aprecieri despre caracterul rigid al lui Carol I. Da, a fost un rege mare și atât de preocupat de asigurarea prestigiului monarhiei, mărturisește regina Elisabeta, încât „și în somn el poartă Coroana pe cap”. Cu „rigiditatea dusă la extrem”, ne informează Ioan Scurtu în opul despre monarhia din România, și cu marea lui reticență față de politicienii români, Carol I inspira un respect solemn și glacial, „nu însă și o dragoste umană, atât de necesară totuși unui autentic conducător”.
Iată motivul pentru care Carol I s-a aflat în tragica situație „de a fi mereu izolat, de a nu avea niciun prieten, de a nu putea depăși anumite convenții protocolare”. Nu doar atât, căci moartea Măriucăi, singurul vlăstar al cuplului Carol de Hohenzollern – Elisabeta de Wied, lipsa unui alt copil, ca și deosebirile de temperament dintre cei doi soți auguști, au contribuit din plin la accentuarea însingurării regelui.
Întrucât Carol I nu avea urmași după moartea fetiței (Maria se naște pe 27 august/8 septembrie 1870 și moare de scarlatină pe 28 Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Cine sună la ușă

  • Ia vezi, parcă sună cineva la uşă! spune nevastă-mea. Sună precis!
  • La ora asta? mormâi eu.
    Nu e decât patru după amiaza, dar e singura zi din săptămână când mă pot odihni şi eu niţeluş, când sper să prind un pui de somn. Dar ăsta mi-e norocul…
  • Sună, dragă, tu nu auzi?
  • Cum să nu aud, că ăsta sună, nu se încurcă, pare un tip cu experienţă.
  • Cu experienţă la ce?
  • La sunat, că despre asta vorbim. Nu sesizezi ce tehnică are? Sună până te obligă să-i deschizi. Hai că m-am lămurit cu odihna, mă duc să deschid.
  • Vezi întâi cine este, că n-a spus nimic la interfon. Sună direct la uşă şi asta mi se pare foarte ciudat.
  • De ce să ţi se pară ciudat?
  • Păi cum o fi intrat în bloc?
  • Foarte simplu. Poate era deschisă uşa jos. Sau a intrat în acelaş timp cu un colocatar , sau poate că e chiar un vecin…Du-te şi deschide-i că o să plece.
  • Nu pleacă ăsta, nu te prinzi că nu pleacă? Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Nimic deosebit

În perioada dintre întâi şi cincisprezece ale lunii trecute, în blocul nostru nu s-a întâmplat nimic deosebit, în afară de ce a păţit vecinul Marcu pe data de unsprezece când a alunecat pe trepte şi a rămas lat.
Nu era nimeni acolo cu excepţia lui Leopold Gurnişt care s-a cam zăpăcit, neştiind ce să facă şi cum să procedeze. Noroc că Marcu şi-a revenit repede, s-a ridicat şi a declarat că poate să mişte capul în toate direcţiile, dar îl cam doare.
Domnul Leopold l-a sfătuit să se ducă imediat la un doctor, dar Marcu nu a vrut să-l asculte, a spus că e un fleac şi o să ia, după nevoie, una sau două tablete. Cu asta s-au încheiat evenimentele din ziua respectivă şi nimeni nu a bănuit ce va urma. Dar chiar a doua zi, în loc să se trezească devreme, să-şi facă la repezeală o cafea cu lapte şi s-o întindă rapid la slujbă, Marcu a zăbovit în pat până după ora nouă, apoi a intrat la pubul Central unde a comandat trei mici şi o bere. A rămas acolo peste o oră, citind ziarul, fără să se grăbească. Noi am crezut că e în concediu medical, dar nu era… Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Fotografii în grup

Toţi cei care călătoresc prin lume fixează cu aparatul fotografic momente şi monumente pentru familie şi eternitate. Cei care fac excursii colective se fotografiază cel puţin în finalul teribilei experienţe, cu grupul. Obicei care, prin repetiţie, s-a cam banalizat. Trebuie să fii prezent la Lourdes, în vestitul orăşel de la poalele Pirineilor, ca să priveşti cutremurat o scenă de neimaginat (în altă parte) prin tragismul şi grotescul ei simultan.
Lourdes, cu cei câteva mii de locuitori ai săi, îşi datorează pâinea şi celebritatea unei adolescente, Bernadette, care în urmă cu peste un secol şi jumătate, aflându-se într-o grotă din împrejurimi, a avut o halucinaţie mistică. O întâlnise personal pe Sfânta Fecioară.
De atunci, în progresie geometrică, sute de mii de pelerini ajung anual în orăşelul de pe malul râului Pau. În credinţa unor vindecări miraculoase, cohorte de nenorociţi îngroaşă punga celor care întreţin şi se întreţin din Industria Speranţei. Preoţi, agenţi de voiaj, hotelieri, fabricanţi şi vânzători de suveniruri religioase, lumânărari, hoţi de buzunare, surori de caritate şi infirmiere, producători de Read the rest of this entry »

Melania Rusu Caragioiu – Penița

Poate, acum câteva ploi de ani,

Când aurul creștea în bolovani,

Uitându-se-ntr-o zi de la fereastră

Văzu Bătrânu’ o pasăre măiastră.

Cum bunul spune adormind copii,

Măiastra plutea lin printre stihii

Ducând prin lume straiul ei de dor:

Încrederea în vis și viitor.

Dar obosind de-atât de mult zburat

Pe-o creangă de-aur, ea s-a așezat

Și ciugulindu-și aripa de sori Read the rest of this entry »

Angela Furtună, din nou la Livre Salon Paris, cu două noi volume

Scriitoarea Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN CLUB România, lansează la Pavilionul României două noi volume (scoase la Editura Vinea), la ediția a 39-a a LIVRE SALON PARIS ( cel mai mare târg internațional de carte din Capitala Franței și din lumea fracofilofonă) : Ultimul Mirador, Editura Vinea, București, 2018 și Le Dernier Mirador, traducerea din românește aparține lui Sorin Barbul, Editura Vinea, București, 2018.

Invitata de onoare a Salonului, în acest an, este Uniunea Europeană.
***
În ultimii ani, Angela Furtună a mai lansat câteva importante cărți inedite ale operei sale literare, la acest târg prestigios, devenit veritabil brand mondial al libertății și al valorii:
– Monica Lovinescu. Est-etica. Vol.1 Geneze , Editura Vinea (volum sub egida Bibliotecii Bucovinei), București, 2012 . Carte distinsă cu Premiul pentru Eseu „Convorbiri Literare”, 2013, Iași.
– Misterele de la Ilisos, Editura Vinea, București, 2015, Volum nominalizat în 2016 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, pentru anul 2015.
– Primul meu Kaddish – texte salvate din exod, Coperta de Devis Grebu, Ed. Integral, București, 2016. Volum nominalizat în 2017 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2016. Read the rest of this entry »

Galina Martea – Basarabia la răscruci de drumuri. Unde mai departe?

Basarabia în dificultate, într-o dilemă enormă, într-o condiție socială periculoasă pentru viitorul țării și, nemijlocit, pentru viitorul neamului românesc. Societatea basarabeană la răscruci de drumuri, în condiții discriminatorii și pline de umilință în fața puterii statale. Până la anii de independență poporul a existat multă vreme prin curenții comunismului și servilismului țarist, însă după independență, să zicem așa, mai la concret după anii 1994, s-a instaurat aproape același regim, numai că în culori puțin mai diferite. Să fie aceasta o predestinare pentru poporul român basarabean? S-ar putea spune și așa, însă credem că orice om, orice popor în drumul vieții sale ar putea fi capabil să-și schimbe destinul, dacă logica umană respectă formele raționale ale gândirii, dacă verticalitatea identității personale este autentică și nu deviază în direcții opuse. În caz contrar, totul deviază de la normalitate și totul devine o instabilitate, iar acțiunile omului sunt inconștiente și inacceptabile prin conținutul original al raționamentului uman echilibrat. Deci, s-ar putea spune că rațiunea omului basarabean, dar mai ales rațiunea omului-putere din societatea basarabeană este însoțită și purtată de curenții timpului care sunt foarte schimbători și, la rândul lor, contribuie nespus de negativ în distrugerea și subjugarea Read the rest of this entry »

Dorel Schor – O vizită la spital

Vreau să vă povestesc, printre altele, cum decurge o vizită la spital. Nu-i vorba de vizita medicală propriu zisă, în frunte cu profesorul sau cu şeful secţiei, urmat de ceilalţi medici, surori şi eventual studenţi la medicină… Ci de vizita rudelor şi prietenilor care, în ultimă instanţă nu e mai puţin medicală.
Să presupunem că-i internat Iacov…
În primele zile nu vine nimeni în afară, bineînţeles, de nevastă-sa care mai mult stă la spital decât la ea acasă. Dar apoi, vestea răspândindu-se, apare Filip, care locuieşte într-un oraş din nord. Filip e însoţit de soţia sa şi de două fete de măritat, pe care se străduieşte să le scoată în lume. Acum îşi şterge mereu ceafa transpirată, îi adresează lui Iacov, cel internat, un semireproş („mă faci să vin pe căldura asta”) şi bea un gât din sticla cu oranjadă pe care i-a adus-o celui internat.
Puţin după acea, apare Marcu. Marcu vine din sud şi e frate cu Iacov cel din spital şi cu Filip care locuieşte în nord.
– Ce mai faci? întreabă glacial Marcu care nu poate uita că în urmă cu zece ani, când a făcut o colită, Iacov i-a adus portocale care sunt stict contraindicate la acest diagnostic. Poftim nişte bomboane de ciocolată belgiană! Ştiţi ce greu se găsesc? Marfă căutată… Read the rest of this entry »

Gabriela Lungu: Perspectiva vichiană asupra miturilor

gabriela Lungu

Încă din Renaştere interesul pentru povestirile mitologice şi interpretările lor au făcut ca mitul să devină un instrument util pentru transmiterea de conţinuturi diverse: fiecărei figuri din tradiţia mitologică îi erau asociate, aşa cum se ştie, elemente naturale sau calităţi umane. Abia spre sfârşitul secolului XVII apar primele semnale ale dezvoltării unei forme de reflecţie critică asupra mitului.
Ca şi gânditorii secolului XVII, Vico numeşte miturile favole, dar vorbeşte de favole vere e severe şi consimte elaborarea problemei originii, a semnificaţiei şi interpretării mitului în termeni care, chiar dacă resimt influenţe diverse şi importante, sunt prin multe aspecte indubitabil noi.
Între secolele XVI şi XVII circulau două teorii cu privire la mit, cunoscute antichităţii clasice şi neignorate cu totul în Evul Mediu: teoria mitului ca alegorie a unor adevăruri filosofice (morale, politice, etc) şi teoria mitului ca istorie a unor personaje existente efectiv şi a unor evenimente petrecute.
Vico adoptă o atitudine critică, motivat de acuzaţia îndreptată către Bacon în principal şi Kircher în particular, pe care îi acuză de „trufia învăţaţilor”, adică de faptul că au atribuit anticilor propria lor forma mentis. Read the rest of this entry »

Lia Ruse – Vrăjitorul mărțișor

Suflul zăpezii abureşte!
Primăvara iar tresare…
Cum soarele ciuguleşte
Spuma iernii-n minutare!
Vine-o dulce sărbătoare
Schimbă şi leagă cu fire
Frageda, firii, suflare
Ce,.. aduce-o presimţire.
Clocotul sângelui e foc,
Albul este puritate,
Împletite-aduc noroc
Cu simboluri fermecate.
Podoaba-i anunţ lucitor:
Nou anotimp străluceşte,
Şi,..vrăjitor?..e-un mărţişor-
Firul vieţii-l îndulceşte.

Claudia Bota – Amprentele dorului

Amprentele dorului

Căderi suave ale razelor neîmblânzite se răspândesc
Și transpun clipele zidite pe retina timpului,
Prin infinitul din noi doi.
Inima pășește pe pietrele amprentate ale dorului.
Trecerea mea leagă dimensiunea frigul hibernal,
Care aduc tăceri lacustre.
În dimineața aceasta mă-ntâmpini la granița iubirii
Deși am depășit spațiul, te găsesc pe calea dorului încercat,
Acolo te privesc în taina inimii.
Lumina ta e o călăuză dreaptă chiar și când drumul l-am uitat
Tu mi-ai încrustat cu litere de aur în potirul sufletului,
Bucuria de a cânta și de a exista.
Te iubesc dorul meu chiar și când respir durerile lumii,
Acolo mă prețuiesc la căldura ierburilor amare
Căci știu că viața e trecătoare. Read the rest of this entry »

Mihai Merticaru – aforisme

Câți oameni și câte izvoare își păstrează limpezimea de cristal până la vărsarea în mare ?

Binele și răul cresc din aceeași tulpină și adesea se confundă.

De la fereastra spitalului din deal, lumea se vede nemaipomenit de frumoasă și de fericită.

Adevărul tranziței este o frumoasă casetă, din care cineva a subtilizat bijuteriile și a umplut-o cu praf de strănutat.

Într-o noapte de catran, o hidrocentrală de pe Bistrița nu poate egala luminozitatea a doi sâni frumoși.

Binele și răul, adevărul și minciuna sunt frați siamezi; operația de separare este foarte dureroasă și rareori reușește.

Dacă sufletele oamenilor s-ar vedea, spectacolul fascinant al străzii ne-ar îngrozi.

Minciuna lălăiește, adevărul tace ca jarul sub spuză.

În capul ignorantului, o metaforă superbă are aceeași relevanță ca un mărgăritar în troaca porcului. Read the rest of this entry »

Gabriela Lungu: Comunicarea şi interacțiunea interpersonală

gabriela Lungu

Résumé

Le texte parte sur le probléme de la communication comme élément essentiel de la vie sociale et relève l’idée selon laquelle la communication interpersonnelle met le mieux en évidence une dimension fondamentale de l’être humain: le besoin d’autriu. Grâce á celle-ci, on peut mieux connaître nos semblables, établir des relations avec les amis, exercer notre influence sur les autres et, par eux, nous connaître mieux. Nous insistons également sur la communication didactique, en mettant l’accent sur le fait que celle-ci se produit dans le but de modéler les personnalités des rècepteurs en conformité avec les finalités du procesus didactique préétablies par des programmes spécifiques pour chaque société à part. Le fonctionnement de la communication se reflèdans le processus de création de comportements stables dans l’avenir, adaptés aux exigences sociales du présent et du futur on dans le changement de certains comportements, conceptions et attitudes antérieurement formés du point de vue éducationnel.
Nous partons de la prémisse selon laquelle, dans la société contemporaine, la communication est devenue un thème central de débat, et la littérature de spécialité compund une grande diversité d’ouvrages qui analysent les situations, les instruments, les techniques de communication en vue de la création de quelques conditions optimales pour une communication authentique et efficace. Depuis la communication suppose le fait de s’exprimer et de se faire entendre, la question suivante apparaît: quelles conditions permettraient à l’individu de s’exprimer en situation interindividuelle dans la manière la plus authentique possible. L’élément essentiel pour assurer la qualété de la communication interpersonnelle est le type de relation entre les personnes en interaction, celui-ci étant le résultat des attitudes de chaque acteur du cadre processus de communication.

Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor: Mărțișor

Mărțișor

Cănd dau ghioceii-n floare,
Se prind la piept mărțișoare,
Roșu-alb – două culori,
Două blânde sărbători.
Eu mi-am prins la piept cu dor
Roșu-alb un mărțișor,
Și cu el la inimioră
Simt c-adie-a primăvară.
Luna martie de-acum
Iat-o pornită la drum,
Cu zâmbet și cu soare,
Și roș-albe mărțișoare. Read the rest of this entry »