Dorel Schor – Foc la delicatese

Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul? (mai mult…)

Vavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile vieții

Lumea pe care am creat-o e un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea.” – Albert Einstein

Șmecheria este definită ca abilitatea omului șmecher, considerată de către unii a fi sinonimă cu escrocheria, șiretlicul, dibăcia, vicleșugul, înșelătoria, viclenia, frauda, șarlatania, hoția. Este un mod de a ieși din încurcătură, de a face trucuri și viclenii, spre deosebire de inteligență care este străduință, calcul și adevăr – calități ale comportamentului. Șmecherului îi sunt străine bunul simț și modestia. El sfidează și încalcă legi, găsind totodată modalități de încălcare a lor, sau chiar de schimbare.
Specula, corupția, învârteala, ciupeala sunt păcatele tipice, recunoscute ale șmecheriei dâmbovițene, dar nu numai, și țin de esența vieții din zilele noastre. Șmecherul se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase. Învățând șmecheria din familie sau de la prieteni mai în vârstă și mai experimentați, el se maturizează, profită de neatenția și îngăduința celor din jur și dobândește rangul vicleniei. Prefăcătoria îl însoțește pretutindeni. Omul de-acum înrăit, știe să se prefacă, se arată ca om bun, pentru a-i înșela pe ceilalți, a le obține încrederea.
Scriitorul Nicolae Filimon scria la vremea sa că „aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipocrizie și vicleșug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop și La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâniți în păcate de tot felul, îi studiază cu cea mai mare atenție, încât ei știu foarte bine cum se fură cloșca de pe ouă fără ca acesta să cârâie”. (mai mult…)

Dorel Schor – Un clasament

  • Cel care promite că vorbeşte pe scurt, va vorbi „pe lung”.
  • Nu în orice loc poţi să-ţi dai cu părerea.
  • Cred că îngerii nu au sex. Dacă ar avea, ar avea foarte multe probleme…
  • Nu subestimaţi proştii, ei au mult umor involuntar.
  • Politica este mijlocul folosit de cei fără scrupule pentru a domina pe cei fără memorie (Voltaire).
  • Cine nu are noroc, nu are neapărat ghinion.
  • Uneori e vorba de incompetenţă, alteori de prostie… Păi, nu-i acelaş lucru ?
  • „Sunt mai bătrân, mai chel, mai gras dar nu neapărat mai înţelept” (anonim).
  • Un clasament: pescarul amator, politicianul, avocatul, instalatorul… La ce?
  • Poţi păcăli câţiva oameni tot timpul, toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi păcăli toţi oamenii tot timpul (Abraham Lincoln).
  • Un om liber e ca un scaun liber, întotdeauna se găseşte cineva care să se aşeze pe el. (mai mult…)

Ștefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii române

Propunem un institut care să-i studieze opera

Ce imprevizibile și cât de generoase pot fi istoria și soarta omului cu unii oameni! Și cum psihologia și nivelul educațional al unui popor pot influența în bine sau în rău destinul marilor creatori! Este o temă gravă de meditat pentru noi, pentru români! Într-un sat din Gorj – cine se aștepta – se năștea un copil, care avea să pască caprele pe dealurile din împrejurimile satului, și căruia îi plăcea să cioplească. Avea peste ani să fie părintele artei moderne, să împartă istoria milenară a artei în două. De la el încoace altfel arată sculptura, artă veche de zeci de mii de ani. Dar dacă despre Brâncuși știe toată lumea – dacă ar fi rămas în țară astăzi ar fi fost un necunoscut – despre un alt mare spirit românesc, care a împărțit și el istoria științei în două, este vorba despre părintele Ciberneticii, medicul Ștefan Odobleja, nu a știut nimeni până cu câțiva ani înainte de a muri. Ba mai mult, a murit sărac, ca orice țăran din Oltenia. Iar astăzi ne îndoim că sunt mulți români care știu cine este Ștefan Odobleja. Concluzia este tristă și dură: nu știm să ne prețuim valorile, ba mai mult, dacă rămân în țară le marginalizăm și le asasinăm. (mai mult…)

Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian: Învierea Domnului ca temei existenţial

Unde îţi este, moarte, boldul?
Unde îţi este, iadule, biruinţa?
Sf. Ioan Gură de Aur (Utrenia Învierii)

Între toţi filosofii existenţialişti, vechi şi noi, Iisus Mântuitorul a fost cel mai important. El vine după antici şi odată cu ei, şi premerge pe moderni. Marile teme existenţialiste: filosofia ca mod de viaţă, libertate şi responsabilitate, autenticitate şi absurd, sens, decizie şi situaţie, pentru a enumera câteva, dezbătute de filosofi moderni celebri precum Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger, Simone de Beauvoir, Sartre, Camus, Dostoevskiş.a., sunt toate succint, practic şi explicit cuprinse în învăţătura Domnului Hristos.
Una dintre învăţăturile fundamentale predicatede Iisus, şi care, vrând, nevrând, mai mult sau mai puţin direct îi va face pe ceilalţi filosofi să graviteze în jurul Mântuitorului, uneori nu în mod deplin conştientizat, este aceea despre Învierea din morţi, învăţătură care schimbă radical înţelegerea despre lume şi viaţă, care cere în mod imperativ un anumit fel de a fi cu aplicaţii şi implicaţii profunde şi decisive atât în viaţa interioară a persoanei, cât şi în viaţa sa exterioară. (mai mult…)

Dorel Schor – Gaura covrigilor

Pe vremea când Boris Israelovici Glazpapir era tănăr, frumos si nici nu bănuia că va fi numit şef de sindicat, făcea curte unei fete simpatice şi brunete, de familie bună şi cu origine sănătoasă. S-a întâmplat însă că vara şi chiar toamna au trecut, s-a făcut, cum se spune, al dracului de frig în oraşul lor cu un singur cinematograf şi părinţii fetei l-au invitat pe Boris la ei acasă, ca pe un viitor ginere..
Boris a fost primit cu multă simpatie şi cu ceai rusesc direct din samovar la discreţie, cu zahăr cubic în farfurioară şi cu o legătură de covrigi cu mac, zece la număr. Covrigii erau numai bine încălziţi la sobă, crocanţi şi gustoşi, exact aşa cum trebuie. Dar Boris a fost întotdeauna un băiat bine crescut şi de aceea a consumat, cu lungi pauze între reprize, numai nouă covrigi. Că doar nu era să-i mănânce pe toţi zece şi să lase impresia de nehalit… (mai mult…)

Nicolae Vălăreanu Sârbu – Poeme

Cu chipul celuilalt

În sufletul cui voi pătrunde
încărcat cu iubire
fără să se opună,
ci lăsând trecerea liberă.

E atât de plăcută locuirea
în camere cu ferestre de gând
unde te poți privi în oglinzi
cu chipul celuilalt.

Respiri împreună deodată
aroma risipită de flori,
arderea noastră e o dungă roșie
pe conturul inimii, (mai mult…)

Cezarina Adamescu – Cronică literară la volumul ,,Poeme Vălărene’’ de Nicolae Vălăreanu (Sârbu)

În ciclul care se intitulează: „Poeme Vălărene” care dă titlul volumului şi e poate, cel mai reuşit, fiind alcătuit din poezii legate de locurile natale, de copilărie, de matricea spirituală. Autorul realizează şi tablouri rustice, idilice, în culori pastelate, scăldate într-o blîndă lumină. „Satul: Pe vale satul / într-o vesnicie rămas / străjuieste râul, / pe coline păduri de stejar. / Drumul serpuieste-n urcus / cu pieptul de piatră dezvelit, / printre case fântâni cu roată / în faţă măgura de calcar, / cu arbusti chirciţi de sete / Întunericul coboară / alunecând peste case, / de pe coama pădurii soarele / priveste ceasul clopotniţei / si pleacă mirat. / Noi ne apropiem / tăcuţi / de locul sfinţit / unde am lăsat copilăria / jucându-se cu timpul”.
Un sat „coborând în genunchi pe deal” a reprezentat întotdeauna un motiv de inspiraţie pentru poeţi, pictori, compozitori. Ei l-au transpus cu mijloacele artistice de care dispuneau, pe răbojul istoriei, înscriindu-l în veşnicie. Toţi autorii au fost seduşi de amintirea locului naşterii şi l-au „înnemurit” astfel, „dincolo de drumul veşniciei”.
Un portret admirabil este făcut de autor Bătrânului, figură luminoasă din sat, o efigie a neamului românesc: „Bătrânul: Urcă pe scara vârstei în solitudine / omul cu gândurile scrise si-n vorbe / cu multe întrebări nepuse / (mai mult…)

Victor Ravini – Dacă ciobanul din Miorița a fost sau nu a fost omorât

De unde vine disprețul unora dintre noi față de ciobanul din Miorița? De ce este ponegrit? Filologul austriac Leo Spitzer, profesor universitar în Germania și în USA, teoretician al literaturii și fondatorul stilisticii moderne, a afirmat că Miorița este „una dintre marile opere clasice ale literaturii universale.” Ce au unii împotriva celei mai frumoase poezii create de strămoșii noștri? Miorița nu poate să le placă celor ce o înțeleg pe dos, celor ce nu văd abstracțiunile exprimate prin cuvinte concrete cu sens metaforic și confundă conținutul poetic sublim din versuri, cu relatarea unui fapt divers de la ziar. Cum de au înțeles greșit? Beneficiază de scuza că au citit-o în grabă și au crezut că textul prezintă vreo acțiune din realitatea concretă. Nu au observat că aparenta narațiune descrie o simțire din suflet și ceva ce se petrece numai în imaginația personajului principal. Au clasificat Miorița ca un text epic, narativ, iar nu ca un text liric. Au simplificat definiția pe care o dădeau rapsozii populari – cântec bătrânesc – un gen literar extrem de complex, specific literaturii române și au crezut că ar fi o baladă despre un fapt întâmplat. Tot din grabă și cu o superficialitate la fel de scuzabilă, mulți nu au remarcat bogăția de idei frumoase și luminoase din Miorița. Nu au remarcat sensul simbolic, metaforic al cuvintelor și nici măcar nu au observat sensul unei simple conjuncții. Să o luăm pe îndelete, bătrânește. (mai mult…)

MĂRTURISIRI ȘI NOTE DE LECTOR ASUPRA CĂRȚII ,,INCĂTUȘATĂ ÎN TÂRZIU” A POETEI MARIANA POPA , consemnate de Melania Rusu Caragioiu

DIN SERIALUL ,,LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ”, capitolul IX

Căutând farmecul poeziei lirice mi-a căzut în mână, ca o ofrandă, cartea de versuri ,,Încătușată în târziu” a poetei Mariana Popa.
A spune mi-a căzut în mână, este o perifrază, eu gândind în sinea mea la acel har care se revarsă mereu asupra noastră, a tuturor. Harul acesta nu se manifestă numai precum o inspirație poetică, ci este ceeace primim în tot ce este esența, existența noastră pe pământ.
Drumul spre acestă carte a fost presărat cu multe și frumoase evenimente la care am participat prin bunăvioința autoarei acestui volum de poezii și a Doamnei Ligya Diaconescu, Directoarea Festivalului Internațional ,, Limba noastră cea română”, Festival care se desfășoară sub patronajul dânsei începând din anul 2013 pe plaiurile românești și în special vâlcene, sub acest titlul, dar care are începuturi mult mai ramificate și mai adânci, cu mult înainte.
Desfășurat pe Plaiuri vâlcene , sau în localități pline de istorie culturală străveche: pe malul Istriei, sau la Sâmbăta de Sus-Mănăstirea Brâncoveanu, sau la Moneasa – leagăn al moților coborând din munții Șiriei, sau la Hurezu- leagăn UNESCO, și în perspectivă la Băile Olănești, unde noutatea și vestigiile împletite în jurul albiei apelor tămăduitoare din vechime, ne vor vorbi de plai, neam și limbă românească. (mai mult…)

Prof. univ. dr. Mircea Lăzărescu, la o lansare de carte: Hermeneia de Mirela Ioana Dorcescu

Vineri, 5 aprilie 2019, am urcat, direct din viața cotidiană, în Sala de cenaclu a Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor şi a revistei „Orizont”, unde s-a lansat cartea Hermeneia a Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu. La prezidiu, alături de Cornel Ungureanu, stăteau soții Foarță și soții Dorcescu, astfel încât am avut, în fața mea, doi dintre cei mai de seamă poeți ai României.

Într-o ambianță de emoționantă prietenie, s-a vorbit despre cariera și lucrările Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu – de la cercetarea lingvistico-poetică, la roman și eseistică – și despre originala lucrare ce se lansa. Ajuns acasă, m-am retras în una din chiliile locuinței mele și am început să parcurg cele trei cărți, pe care soții Dorcescu mi le-au înmânat când am ajuns, intrând, acum, prin lectura lor, într-o mirifică lume.

Prima carte parcursă a fost, desigur, Hermenia care e închinată, în întreaga ei substanță, Poetului Eugen Dorcescu și împlinitei relații a acestuia cu autoarea. (mai mult…)

Dorel Schor – Idei puține

  • Îţi trimit nişte schiţe umoristice… Citeşte-le numai pe acelea care îţi plac!
  • Ca să ai simţul ridicolului, trebuie mai întâi să ai simţul umorului.
  • Zece la sută din cei întrebaţi au dat răspunsuri greşite. Ceilalţi nu au înţeles întrebarea.
  • Cei cu idei puţine dar cu buzunarele pline o iau înainte…
  • „În sfârşit am răcit şi tuşesc zdravăn. Mă duc la teatru… Cât am aşteptat! (Adrian Grauenfels).
  • De când cu egalitatea între sexe, nu numai ţapul e ispăşitor, ci şi capra.
  • Adesea oamenii se „fac că plouă” deşi le plouă chiar în casă.
  • Până la urmă cine învinge? Adevărul sau Sistemul?
  • Ultima decizie nu e cea mai bună, dar vine după celelalte care au eşuat.
  • Un idiot este un idiot. Doi idioţi sunt doi idioţi. Zece mii de idioţi sunt un partid politic (Franz Kafka). (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

SCUFIŢA ROŞIE
repovestită

Cineva mi-a reproşat că scriu tot felul de poveşti aproape necunoscute, în timp ce chestii absolut celebre, cum ar fi basmul cu Scufiţa Roşie, le las mai la urmă. Ceea ce nu e adevărat. Eu am încercat să fac publică întâmplarea cu fetiţa asta simpatică şi cu lupul, dar am fost mereu întrerupt
de diferite persoane.
– A fost odată o fetiţă care se numea Scufiţa Roşie…, am început eu.
– De ce, mă rog, roşie…? Înţeleg că nu aveai încotro pe vremea comuniştilor, a precizat un domn din Frontul Unităţii Naţionale. Dar acum avem culorile noastre patriotice. Unde sunt tradiţiile noastre milenare? Simbolurile noastre permanente? Nu s-a mai găsit o culoare locală adecvată pentru o fetiţă şi o scufiţă? Propun…
– Bine, am acceptat. Într-o zi, mama fetiţei îi spune: „Ţi-am pregătit un coş cu bunătăţi ca să i-l duci bunicii”…Bunica locuia în partea cealaltă a unei păduri, după un deal, într-o căsuţă mică… (mai mult…)

Dorel Schor: Schiţe umoristice – Ce mai faci?

În fiecare dimineaţă, când mă duc la slujbă, mă întâlnesc la lift cu vecinul meu, Ariel. În loc de salut, mă întreba:
– Ce se mai aude? Ce mai faci?

La intrarea în instituţia la care lucrez, mă întâlnesc zilnic cu Iosef. Aleargă şi sare câte trei trepte deodată, pentru că e mereu în întârziere, dar îmi aruncă şi el un:
– Ce mai faci? Cum merge treaba?

Pentru ca sunt atât de draguţi şi se interesează zilnic ce mai fac, iar eu nici nu apuc să le răspund, m-am hotarât să fiu politicos şi bine educat. Cu alte cuvinte, să-i informez, să le dau răspunsuri corecte la intrebările lor. Ieri dimineaţa m-am întâlnit, ca de obicei, cu Ariel. Am intrat in lift, i-am spus bună dimineaţa, iar el mi-a răspuns „Ce mai faci?”. Atunci l-am prins de un nasture şi i-am relatat amânunţit: (mai mult…)

Texte literare din antologia „Zidul de hârtie”

 

Schit de antracit
De Valentin-Claudiu DOBRE
Aripile libelulei prinse de antracit
zbat să iasă în zbor ateu,
fărâmiţându-se de grabă.
Diamantine, pietroase şi
strânse buze plate o reţin.
Doamne,
n-are să scape singură.
Fii !! (nd) atât de bună,
roagă-te de-o lină
adiere. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

SCRISORI EUROPENE

SCRISOAREA I
Draga si liebe Suzana,
Observi probabil ca ti-am scris „liebe”, ca semn ca m-am si acomodat cu locul si simt ca parca m-am nascut aici, departe de galagia si caldura si agitatia pemanena de la noi. Aici e liniste, muntii sunt formidabili, iarba e verde si deasa, mirosul de brad ma inebuneste, peste tot vad vaci grase, se aud numai clopote de biserica, guten tag, fragi cu smantana, sunca originala, ce sa-ti mai scriu, e o destindere si o pace permanenta si totul e atit de grozav , ca merita un fristic cu chifle si lapte cald un milion de euro sau franci elvetieni. Ca sa nu mai vorbim de curatenie si ordine si disciplina si civilizatie si nivel de trai si respect reciproc, asa ca te sarut cu toata dragostea care o stii tu, (mai mult…)

Dorel Schor – Capra vecinului

  • M-am autodepăşit de multe ori, dar tot nu am ajuns primul.
  • Strănută ca un cal şi tuşeşte ca un măgar… O fi gripa porcină…
  • Cine vrea să vadă bine realitatea să-şi destupe urechile.
  • Toate dictaturile vorbesc în numele poporului.
  • E de preferat un taburet incomod unui tron instabil.
  • Prostia se ia la întrecere cu orgoliul şi câştigă oricum.
  • Adesea leacul e mai rău decât boala.
  • Dacă nu tuşeşti la concert, cum se va ştii că ai fost la concert? (mai mult…)

Vasile Filip: Iubirea – stare celestă

Din cele 47 de volume – proză, poezie, publicistică, eseuri, jurnal, cugetări – pe care scriitoarea Vavila Popovici le-a publicat până la sfârşitul anului 2018, unele sunt bilingve. Trăind de câţiva ani în America, generozitatea-i deja bine ştiută în ţara de baştină s-a amplificat, cititorul de limbă engleză având astfel şansa de a constata că scriitori demni de apreciat nasc pretutindeni. Chiar şi în limbile care nu se bucură de avantajul circulaţiei internaţionale fără restricţii. Deşi, nu doar în glumă vorbind, cele câteva bune milioane de români răspândiţi pe toate meridianele globului ar putea să impună şi o astfel de deschidere.
„Închin acest pahar iubirii”, carte de versuri în română-engleză, Made in the USA, SC, 21 november 2018 (Translation (english) Teodora Stoica, Vavila Popovici), este închinată, sublim omagiu, acelei stări umane numită simplu, cu un singur cuvânt: iubire. Sau dragoste. O stare pe care nimeni nu a pătruns-o în întreaga ei alcătuire, fiindcă omul – alcătuit din virtuţi şi servituţi – se mulţumeşte adesea, şi se bucură, cu ceea ce i se oferă. El nu mai are nici timp şi nici răbdare – curiozitate măcar – să cerceteze şi să analizeze stările pe care le trăieşte. Superficialitate? Nu! Slăbiciune! Nu sunt original în ceea ce scriu, m-au inspirat chiar versurile poetei Vavila Popovici: „Cine n-a văzut, n-a cunoscut/ fiorul, nebunia clipelor de iubire,/ acela n-a trăit!” (mai mult…)

Vavila Popovici – Despre onestitate și mitocănie

„Orice am încercat să fac în viață, am încercat cu toată inima să fac bine; oricărui lucru căruia m-am dedicat, m-am dedicat complet, având scopuri înalte și, pe scurt, întotdeauna am fost extrem de onest.” – Charles Dickens

Dicționarele definesc onestitatea drept corectitudine, probitate integritate, cinste. Onestitatea decurge în mod firesc, după aplicarea întru totul a regulilor morale, dar mai ales, din înțelegerea și respectarea permanentă a poruncii creștine care spune să îți iubești și să respecți semenii ca pe tine însuți. Omul onest simte că trebuie să fie sincer în primul rând cu el însuși. A fi onest înseamnă a te comporta înțelept, înțelegând că în acest mod vei putea fi liniștit în interiorul tău, și vei avea parte de liniște și din partea celor din afara ta.
Această virtute numită onestitate te obligă să recunoști când ai greșit și să arăți unde ai greșit, de ce ai greșit, ce poți face pentru a îndrepta greșeala, pentru ca ceilalți să te înțeleagă, să poată cântări, sfătui. Cu privire la politicieni, Eminescu spunea: „Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări întregi și se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei”. Sunt unii oameni cinstiți care nu au curajul să se confrunte cu propriile lor greșeli, nu au curajul să le recunoască. A fi lucid și corect cu eul propriu, a recunoaște greșelile și superioritatea altuia, a nu fi orgolios și nici invidios, sunt calități care se subsumează onestității. Constantin Brâncuși spunea: „Să fii isteț este ceva, însă să fii onest, aceasta în adevăr merită osteneala”. (mai mult…)

Dorel Schor – Instrucțiuni pentru dormit

Îl văd pe Eli Iliescu tras la faţă, obosit şi fără nici un chef.
– Nu am mai dormit ca lumea de vreo săptămână, îmi spune.
– Copiii?, îl întreb.
– Nu, sunt mari acuma.
– Vecinii? Necazuri la servici?
– Nici vorbă. Nu dorm de când aplic instrucţiunile pentru dormit.
Şi pentru că mirarea mi se citeşte pe figură, mă lămureşte. A citit un articol pe internet care te sfătuieşte să dormi numai pe partea stângă. In felul acesta sucurile digestive îşi fac datoria la maximum pentru că şi stomacul e situat pe stânga…
– Asta e adevărat…
– Dar şi inima e pe stânga. Am tot încercat să dorm pe partea asta, mă apasă, simt cum bate inima, am palpitaţii, nu mă simt bine. Şi atunci am trecut pe dreapta. După un timp m-am liniştit, dar un gând nu-mi dă pace: Ce o se întâmple cu sucurile digestive? Şi ce (mai mult…)

Eleonora Schipor – Nicolae Motrescu la 75 de ani

La 22 martie anul curent profesorul, publicistul, activistul Nicolae Motrescu din comuna Crasna ar fi împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani.
I-a fost dat să vină pe lume în ziua de 22 martie a unui an cam greu, 1944. Pe stil vechi sărbătorim în această zi 40 de sfinţi.
Aşa a vrut soarta, probabil, ca tot într-o zi de primăvară să plece subit, neaşteptat, pe alt tărâm. Iată că la 18 martie s-au împlinit deja 11 ani de când nu-l mai avem printre noi. Nu-i mai auzim vocea cu un tembru deosebit, nu-i admirăm statura dreaptă şi ţinuta-i demnă. Profesorul, publicistul, autorul de cărţi, omul şi crăsneanul Nicolaie Motrescu a plecat într-un martie al anului 2008 spre zările albastre. A fost şi a rămas pentru totdeauna fratele mai mic al regretatului poet crăsnean Ilie Motrescu. A fost un bun român, un mare patriot al neamului şi baştinii chiar şi în acele vremuri de restrişte, fapt pentru care a suferit toată viaţa. Alături de regretatul său frate Ştefan Motrescu, fizicianul cu suflet de poet a ţinut făclia românismului aprinsă acolo, în Crasna lor dragă, susţinuţi şi îndemnaţi şi de ceilalţi fraţi şi unica lor soră Maria. (mai mult…)

Lia Ruse – Prier

Râde iarşi timpul!..Ce troian, ce ger
Era-n furtunile rele, ce zăpezi şi,..vai
Împânzeau aerul într-un zbucium de nai
Și, ningea violent din cer…
Se urcă abur de nea! Cum, toate s-au dus :
Zăpezile, gerul şi-atâtea tăceri,
Tristeţea rămasă peste ziua de ieri
Și-un galben, în nori, la apus…
Astăzi, e prea bine,.. e înalt şi frumos!
Iarnă, ce greu a fost şi, nu vreau să mai ştiu
În golul de afară acum, e destul şi e viu
Respirăm aer sănătos… (mai mult…)

Titi Nechita – Buburuzele

Pe sub uși, printre ferestre,
Făr’ a prinde eu de veste,
Îmbrăcate-n roșii bluze
Dau năvală buburuze.

Cu rochița lor pătată
Vin grămadă și pe dată
Își fac vânt din aripioare
Să ajungă pân’ la soare.

Nu gândesc și nici n-au teamă
Doar că n-au băgat de seamă.
Când făcut-au aste planuri,
N-au scos sticla de la geamuri! (mai mult…)

Mihai Merticaru – Un intervievat intemperat

O carte cuprinzând un interviu-fluviu de nu mai puțin 250 de pagini a apărut la Editura Rawex Coms, București, 2018, mărturie sinceră și curajoasă a unui poet, gazetar, redactor de cărți, istoric și critic literar, care, neîndoielnic, va răscoli multe spirite.
Judecățile de evaluare transpuse în secvențe cine-verite ne îndreptățesc să afirmăm că poetul Florentin Popescu întruchipează modelul de scriitor-cetățean care își sacrifică liniștea sufletească și prietenia cu mulți confrați pentru a face să triumfe adevărul, binele, dreptatea și alte valori morale, demascând arivismul, degradarea ființei umane, goana după privilegii, agresivitatea veleitarilor, diluviul editorial, infantilizarea publicului de către televiziuni, măcelărirea limbii române, etica de cumetrie, solidarizarea generaționistă, promovarea zgomotoasă a „valorilor” de grup, superlativita de care suferă mulți cronicari literari și multe altele.
Un aspru rechizitoriu se dezlănțuie la adresa poeziei contemporane: „ceea ce publicul (încă) mai numește poezie din ceea ce se publică cu duiumul prin reviste și prin volume numai poezie nu e. Fel de fel de bazaconii, de găselnițe, de împerecheri de cuvinte, de aiureli sunt promovate de autorii lor drept poezie … în care e abordat libidoul, în care se face caz de sexualism, mergându-se până la descrieri în amănunt a diverselor forme de prezentare a organelor sexuale și a altor aberații. În lirica noastră s-au scăpat caii de tot”(pag.50). În sfârșit, iată că a apărut cineva care să ne spună că regele e gol. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

ÎN FIREA LUCRURILOR

Cu Zaharia, care are o tarabă de falafel şi răcoritoare , am rămas în relaţii bune de când am procedat la un schimb de experienţă folositor pentru amândoi: eu am vândut falafel câteva zile, iar el s-a comportat ca un intelectual. De atunci eu cumpăr din când în când o jumătate de porţie, iar el poartă freză cu cărare la mijloc şi a fost ales preşedintele Asociaţiei micilor restauratori. Chiar l-am întrebat zilele trecute:
– La ce vă trebuie o asociaţie? Că doar voi sunteţi, prin specific, foarte individualişti. Tu ai un chioşc cu plăcinte, altul vinde burecas sau tartine cu tuna, altul are o gheretă cu îngheţată… Ori nu aveţi nici o legătură unul cu altul, ori sunteţi la concurenţă şi abia nu aveţi nici o legătură. Explică-mi, te rog!
– O să-ţi explic, a acceptat Zaharia, ştergându-şi cu poala maioului ochelarii de soare. O asociaţie are scopul de a apăra interesele celor asociaţi. Ideia ne-a venit în ultima vreme, de când cu toate grevele şi demonstraţiile… Inţelegi că noi, prin firea lucrurilor, avem nevoie de vad. Nimeni n-o să deschidă o afacere cu covrigi la filarmonică sau un chioşc la o galerie de pictură. Altfel stau lucrurile când e vorba de o piaţă, de un centru comercial, de o şcoală sau de parlamet… (mai mult…)

Gheorghe A.M. Ciobanu: Spuse amvonic, respuse poetic…

IPS Ioachim

Simbolic, alegoric, estetic, e o suită de gânduri, devenite apoi, rânduri. O suită apartenentă unui mitolog, abil ca un duo triadic, slujind și Cerul cu Pământul și Sacrul cu Profanul, aparținând, deopotrivă, la amândouă, ca o ipostază ce desăvârșește Triada. E scribul nostru, mereu ca neo-scrib, nu doar mânuitor de pană, ci de-o gândire cu înțelepciune.
Arhiepiscopul de la Roman și Bacău, Preasfinția Sa Ioachim, ne dăruiește acum un nou volum: „Pelerini prin tărâmul Cuvântului”. Cuvântul care, pentru noi, înseamnă Începutul.
Liturgic Cuvântul, plin de Har, ne este dăruit și ca Geneză și ca Simbol, de la o înălțime, nu doar geometrică, ci semnificând prea Purul Ființării existențiale, transpus în existența noastră de zi cu zi pe Terra. Este Amvonul, un alt simbol arhitectonic după Catapeteasmă și Altar, ce reprezintă un alt fel de bolți, acum interioare, care exprimă, mai complex, Credința. De la această înălțime se răspândesc acele tălmăciri telurice numite și Predici.
Aceste vorbiri sacro umane sunt pentru autorul volumului de față un Vouă liturgic prin care, pe viu, se întețește legătura dintre credincioși prin arta literară, prin poezie…de la Amvon, la unison sacralic. (mai mult…)

Magdalena şi Constantin Mănuță: Antologia unui cenaclu literar – artistic

A ieşit de sub tipar o nouă publicaţie cu privire la istoria apariţiei şi activităţii de la început şi până în prezent a Cenaclului literar – artistic IA’ŞI SCRIE, la Editura StudIS, Iaşi, 2019, sub coordonarea scriitorilor NINA GONŢA şi Constantin ANTON, intitulată ANTOLOGIE, o Cronică a şedinţelor susţinute în perioada anilor 2017-0218.
Lucrarea, o spunem din capul locului nu este o Antologie propriu-zisă, ci o istorie, o oglindă a activităţii derulate pas cu pas în răstimpul ce a trecut de la înfiinţare, vineri 29 septembrie 2017 la orele 17,00, la sediul Filialei „Ion Creangă” a Bibliotecii judeţene „Gh.Asachi”Iaşi.
Este un JURNAL DE CENACLU – „Incursiuni”, care evidenţiază toate şedinţele de până acum, în număr de 18 – un bilanţ de etapă, riguros consemnat şi redactat de scriitorii: Nina Gonţa, Constantin Anton, deosebitul jurnalist scriitor Dan Teodorescu, Lidia Gonţa Grosu, Ana Onică, Ana Opran, Liliana Tirel, sunt doar câţiva dintre mulţii moderatori ce au condus şedinţele cenaclului de-a rândul celor 18 întâlniri.
La pagina 127 vom întâlni o succintă Posfaţă la această carte – jurnal antologic, semnată de scriitorul preşedinte al Cenaclului literar – artistic IA’ŞI SCRIE, Constantin Anton. (mai mult…)

Dorel Schor – Ședința locatarilor

Ieri, cam spre seară a avut loc şedinţa locatarilor din blocul nostru pentru alegerea noului comitet. Noul comitet ales în unanimitate era exact vechiul comitet, de care noi ne-am declarat foarte mulţumiţi, mai ales de preşedintele Boris Israelovici Glazpapier. L-am felicitat călduros şi nu am contenit cu laude la adresa lui, până ce măgulit, Boris a scos o sticlă cu vodcă şi nişte biscuiţi, pe care îi pregătise pentru orice eventualitate.
– Dragi vecini, a spus Boris, vă mulţumesc pentru încredere, dar trebuie să ştiţi că funcţia de preşedinte de bloc este un fleac pentru mine. Unora dintre voi le-am povestit că am fost preşedinte de sindicat la o fabrică de textile cu vreo două mii de muncitoare în trei schimburi. Aveam biroul meu, câţiva subalterni şi era destul să dau un telefon la forurile de conducere şi se rezolva orice problemă. Ăsta eram eu! (mai mult…)

Melania Rusu Caragioiu – Mult iubita mea poetă, Cristina-Marina Murgea

Timpul trece, uitarea se așterne atunci când anii se adună.
Din adâncurile memoriei și al singurului geamantan, am scos aceste file, din atașamentele de față, file, care la vremea lor m-au bucurat nespus
Toate au fost cam astfel:
Locația: Timișoara și București și…
Prietena mea Domnișoara octogenară Profesoara Natalia Lăzărescu, fostă prietenă cu Pierre Benoit , la Istanbul, era o mare amatoare de concursuri și se bucura precum un copil atunci când primea un premiu din străinătate, dânsa având dorința de a se vedea mereu călătorind, ca în tinerețe, dar acuma puterile fizice și materiale nu o mai ajutau.
În plus pentru atât de multă corespondență cu străinătatea ajunsese să bată la ochi. A mai făcut și imprudența să forografieze un peisaj citafdin frumos, în apropierea Sediului securtității din Timișoara și pentru aceasta a fost chemată la un interogatoriu și pusă la ordine. (mai mult…)

Vasile Filip: În vâltoarea vieții

Multă vreme – poate chiar și în timpurile contemporane nouă – în memoria publicului cititor imaginea scriitorului îl înfățișa pe acesta ca pe o ființă eterică, izolată în turnul de fildeș, într-un univers de nepătruns, dincolo de vâltoarea vieții din care, la drept vorbind, își culegea subiectele metamofozate în opere literare. Uneori – în capodopere. Fără îndoială, această viziune nu corespunde decât, poate, pe ici – pe colo cu realitatea. Într-o bună măsură, însă, ea dovedește prețuirea publicului, exprimată și ea într-o manieră artistică, metaforică. Trebuie, deci, luată ca atare, viața… internă – individuală sau de breaslă – oferind și posibilitatea unor considerații mai realiste și mai puțin… lirice.
În cazul scriitoarei Vavila Popovici, chestiunea este cât se poate de lesne de pătruns și se înțeles. Autoarea ni se înfățișează ca un spirit ancorat profund în realitățile pe care le trăiești la modul direct, neocolind, însă, pe cele tangențiale doar, dar care îi dau, și ele, posibilitatea de a se exprima în registre mai cuprinzătoare și mai relevante. (mai mult…)

Gh. A.M. Ciobanu – De la Geneză la Big Bang

Gh a m Ciobanu

Un nou secol, un nou mileniu, un repetat ,,memento” la adresa multor probleme cardinale ale omenirii, dintre care acea a ,,Tăcerii lumii”, ca și cea legată de ,,Sfârşitul” ei rămân, în mod deosebit, ca purtând în ele cea mai mare încărcătură de şoc.
Un ,,şoc al prezentului”, chiar dacă acestea se preocupă de un ,,ab initio” și de un ,,finis” al firii. Un ,,de la A la Z” cosmic, cu atât mai actual cu cât cea mai importantă religie a planetei îşi rotunjeşte, pentru a doua oară, milenara sa certitudine istorică, o religie care, de douăzeci de veacuri, a sanctificat , fără nici o derogare, existenţa unui început, ca şi al unui seism finalic ale lui ,,a fi”. La aceasta se mai adaugă şi modelul segmenţial al gândirii umane, al acestei inteligenţe superioare pentru care, orice din univers, se însumează în segmentul algoritmic AB. Pentru ea şi întregul, ca şi infinitatea sa de componente finite, trebuie să fi avut o ,,geneză” şi urmează a avea, peste o minisecundă sau peste un megacronos, o ,,Apocalipsă”. Să ne oprim acum, ,,primo tempo”, la acel ancestral ,,să fie”, care, la începuturi, s-a întrupat într-un ,,a fost ”. Aproape toate religiile omenirii au pus pe prim plan problema zămislirii lumii, fie din ,,ceva” sau din ,,nimic”, fie spontan sau în momente succesive, fie catastrofic sau olimpianic. (mai mult…)

Trăiți frumos, dar cu discernământ!

Suntem în zilele premergătoare sărbătorii împărătești a Maicii Domnului, Buna Vestire. În întreaga țară se organizează Marșul pentru viață, în cadrul căruia tineri de toate vârstele ies să susțină dreptul la viață recunoscut fiecărei persoane, încă de la concepere. Evenimentul divin în preajma căruia suntem chemați să mărturisim credința noastră în Cel care este Calea, Adevărul și Viața, semnifică anunţul lui Dumnezeu pentru însănătoşirea vieţii. Este Buna Vestire a refacerii şi a preţuirii darului vieţii.
Orice aflare a zămislirii unui prunc este o Bună Vestire. Pentru toţi, această veste să fie o Bună Vestire a tinereţii, să rămână veşnic vie în inimile voastre şi să vă dăruiască din puterea şi vigoarea ei tuturor! Preţuiţi darul vieţii! Preţuiţi unicitatea persoanei! Tuturor Dumnezeu să vă dăruiască Bune Vestiri şi să vă binevestească bucuria care este roada Duhului Sfânt!

ips_binecuvinteaza_zambitor_blue

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
Înaintea acestor timpuri confuze pe care le trăim noi astăzi, orice copil născut în această lume era considerat un dar al lui Dumnezeu și o mare binecuvântare pentru familia născătoare de prunci. Astăzi, orice copil venit în lume presupune o provocare, un risc. Chiar dacă așa s-a ajuns să fie considerată naşterea unui copil, Vă îndemn părintește și prietenește să vă asumați acest risc și să fiți încredințați că Dumnezeu, Care este iubire, a pregătit încă din eternitate modul de a asigura existența tuturor până în veșnicie. De aceea, în orice familie creștină, vestea venirii unui copil pe lume, trebuie să apară concomitent cu disponibilitatea părinților a se sacrifica pentru el, deoarece nașterea unui copil este sinonimă cu jertfa. (mai mult…)

Titi Nechita – Niște ciori

Niște ciori, cam bosumflate
Stau pe-o ramură de plop
Și privind de sus, plouate,
Își dau ghionturi, fără scop!

Nu știu care dintre ele
A fost prima la ghiontit,
Dar uitând de toate cele,
Mă întreb: ce-or fi pățit?! (mai mult…)

Galina Martea: Haos postelectoral – între interese și principii

Ar fi greu să-ți imaginezi că societatea basarabeană ar putea exista fără probleme, fără intrigi, fără smecherii din partea clasei dominante. Deci, este imposibil să-ți imaginezi că după scrutinul electoral din 24 februarie al anului curent situația ar putea fi de o altă conjunctură. Dacă să analizăm evenimentele de ultimă oră ce au loc în cadrul societății, cu precădere în cadrul partidelor politice care în baza voturilor acumulate au reuțit să se promoveze în noul legislativ, format în baza procedurii de validare a alegerilor susmenționate de către Curtea Constituțională, atunci vom vedea că starea lucrurilor nu este nici pe aproape în limite onorabile. La ordinea zilei din partea unor forțe politice se regăsește din nou aceeași atitudine de denaturare intenționată a adevărului ce are drept scop înșelarea maselor/ electoratului, iar scopul prioritar este de a domina puterea legislativă, aceasta fiind una dintre cele mai importante puteri ale statului. Interesele unor politicieni din noul Parlament sunt de proporții (cu toate că încă nu s-a ajuns la formarea unei coaliții majoritare pentru ca noul legislativ să funcționeze), iar principiile acestora sunt raportate la niște obiective ce sunt corelate cu aspectele vicierii, aspecte ce nutresc doar soluționarea intereselor personale și, bineînțeles, nu celor publice. Astfel societatea (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

2

 

Mareea nopţii se retrage
Cu unda visului ce trece
Şi îmi aruncă iarăşi leşul
La ţărmul dintre somn şi veghe

Acolo unde, încă-n ceaţă,
Trăgându-şi sângele din mare
Lumina zilei îşi înalţă
Stihia ameninţătoare.

Dorel Schor – Vacile sfinte

  • Ce se întâmplă când un obiect util ajunge inutil? Dar cu un om!?
  • Vocile celor care sunt contra se aud mai tare decât ale celor care sunt pentru.
  • Haz de necaz… Primul trece,celălalt rămâne.
  • Niciodată nu e prea târziu ca să dovedeşti cât eşti de prost.
  • Sunt aproape un Zero spuse Unu (Adrian Grauenfels).
  • „Mi-am propus s-o iau de la capăt, dar nu m-am decis de la care capăt”.
  • De ce în tipărituri greşelile se strecoară?
  • Studiez acum teoria haosului… Unde naiba mi-am pus notiţele?!
  • „Triunghiul drept are două catetere mai scurte şi o ipoteză mai lungă”.
  • Ca să nu schimbi, trebuie să ai un fond ce trebuie păstrat (Mircea Radu Iacoban). (mai mult…)

Victor Ravini – Metode vechi și noi

Metodele de cercetare științifică evoluează și se îmbunătățesc de la o generație la alta, chiar și în domenii care avansează mai încet decât cercetarea spațială, cum ar fi cercetarea în filologie, în știința religiilor sau în alte domenii umaniste. Noi avem acum alte mijloace de informare decât au avut predecesorii noștri, putem citi cărți care încă nu apăruseră pe vremea lor, exigențele au sporit, am învățat multe din greșelile trecutului, mentalitățile s-au schimbat, avem o vedere mult mai largă decât aveau generațiile anterioare și este normal că noi gândim mai altfel decât au gândit savanții, care au fost ce au fost și nu mai sunt. De bună seamă că metodele cercetătorilor anteriori ai Mioriței, în măsura în care au avut vreo metodă clară, sunt mult rămase în urmă și nu mai corespund exigențelor de azi. Cu așa metode cum erau cândva, nici nu e de mirare că au ajuns la concluzii care au stârnit nedumeriri, au provocat vrajbă între savanți și amărăciune sau descurajare la cam toți dintre noi cei mulți. Pe unii ne-a mâhnit, pe alții ne-a indignat. O sumedenie de interpretări contradictorii au ca numitor comun înțelegerea Mioriței pe dos, denigrarea poemului nostru național, a ciobanului și a românilor în general. Interpretările predominante și bine trâmbițate ale Mioriței, oricât de binevoitoare ar vrea să fie, sunt o insultă națională. Nu putem accepta să rămânem cu ochii în noroiul, în care a fost trântit poemul nostru național și să fim terfeliți în acest fel. (mai mult…)

Nicolae Motrescu la 75 de ani (în memorian)

La 22 martie anul curent profesorul, publicistul, activistul Nicolae Motrescu din comuna Crasna ar fi împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani.
I-a fost dat să vină pe lume în ziua de 22 martie a unui an cam greu, 1944. Pe stil vechi sărbătorim în această zi 40 de sfinţi.
Aşa a vrut soarta, probabil, ca tot într-o zi de primăvară să plece subit, neaşteptat, pe alt tărâm. Iată că la 18 martie s-au împlinit deja 11 ani de când nu-l mai avem printre noi. Nu-i mai auzim vocea cu un tembru deosebit, nu-i admirăm statura dreaptă şi ţinuta-i demnă. Profesorul, publicistul, autorul de cărţi, omul şi crăsneanul Nicolaie Motrescu a plecat într-un martie al anului 2008 spre zările albastre. A fost şi a rămas pentru totdeauna fratele mai mic al regretatului poet crăsnean Ilie Motrescu. A fost un bun român, un mare patriot al neamului şi baştinii chiar şi în acele vremuri de restrişte, fapt pentru care a suferit toată viaţa. Alături de regretatul său frate Ştefan Motrescu, fizicianul cu suflet de poet a ţinut făclia românismului aprinsă acolo, în Crasna lor dragă, susţinuţi şi îndemnaţi şi de ceilalţi fraţi şi unica lor soră Maria. (mai mult…)

Dorel Schor – Foc la delicateseVavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile viețiiDorel Schor – Un clasamentȘtefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii românePr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian: Învierea Domnului ca temei existenţialDorel Schor – Gaura covrigilorNicolae Vălăreanu Sârbu – PoemeCezarina Adamescu – Cronică literară la volumul ,,Poeme Vălărene’’ de Nicolae Vălăreanu (Sârbu)Victor Ravini – Dacă ciobanul din Miorița a fost sau nu a fost omorâtMĂRTURISIRI ȘI NOTE DE LECTOR ASUPRA CĂRȚII ,,INCĂTUȘATĂ ÎN TÂRZIU” A POETEI MARIANA POPA , consemnate de Melania Rusu CaragioiuProf. univ. dr. Mircea Lăzărescu, la o lansare de carte: Hermeneia de Mirela Ioana DorcescuDorel Schor – Idei puțineDorel Schor – schițeDorel Schor: Schiţe umoristice – Ce mai faci?Texte literare din antologia „Zidul de hârtie”Hermeneia- lansare de carte la Uniunea Scriitorilor din TimișoaraDorel Schor – schițeDorel Schor – Capra vecinuluiVasile Filip: Iubirea – stare celestăVavila Popovici – Despre onestitate și mitocănieDorel Schor – Instrucțiuni pentru dormitEleonora Schipor – Nicolae Motrescu la 75 de aniLia Ruse – PrierTiti Nechita – BuburuzeleMihai Merticaru – Un intervievat intemperatDorel Schor – schițeGheorghe A.M. Ciobanu: Spuse amvonic, respuse poetic…Magdalena şi Constantin Mănuță: Antologia unui cenaclu literar – artisticDorel Schor – Ședința locatarilorMelania Rusu Caragioiu – Mult iubita mea poetă, Cristina-Marina MurgeaVasile Filip: În vâltoarea viețiiGh. A.M. Ciobanu – De la Geneză la Big BangTrăiți frumos, dar cu discernământ!Eugen Dorcescu – metafora poeticăTiti Nechita – Niște cioriGalina Martea: Haos postelectoral – între interese și principiiTiberiu Tudor – versuriDorel Schor – Vacile sfinteVictor Ravini – Metode vechi și noiNicolae Motrescu la 75 de ani (în memorian)

Petruș Andrei: Mâna care scrie

                                  Lui Mihai Eminescu

Viers cioplit în munte,
gândul care doare,
Inima ce bate,
sclipitoare minte,
Mâna care scrie,
aurul din soare,
Lacrima din cântul
de privighetoare
şi tot Voroneţul
din albastra-ţi floare
îţi slăvim noi astăzi, Read the rest of this entry »

Memorie și patrimoniu universal

CONFERINȚA susținută de scriitoarea Angela Furtună (membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră a PEN CLUB România Internațional) . Moderator, prof. Sorin Golda, președintele Comunității Evreilor din Suceava 28 ianuarie 2019 – Colegiul Național Ștefan cel Mare, Suceava – Aula, ora 11.
––
Se împlinesc în anul 2009, 40 de ani de când, în 1979, lagărele de la Auschwitz – Birkenau – eliberate de aliați în 27 februarie 1945 -, au fost incluse și în UNESCO Worl Heritage List.

Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului a fost desemnată, începând din 2oo5, ziua de 27 ianuarie din fiecare an și reprezintă prima comemorare universală a victimelor Holocaustului. Această comemorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară. Astfel, la 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități și alte categorii, de către regimul nazist german. Read the rest of this entry »

Mihai Merticaru – versuri

CONCURS

Nopți albe, am trăit la Sankt Petersburg,
Dar la Paris au fost multicolore,
Stimulat de-un tonic de mandragore
Ce-mi activa calități de taumaturg.

Ziua-i de douăzeci și cinci de ore
Ce cu o vitez-a luminii se scurg
De cum soarele scapără spre amurg,
Până-n pragul splendidei aurore.

Admir discret o armură de pitic
Și-l văd pe-al treisprezecelea Ludovic,
Întreg orașul cântă și dansează, Read the rest of this entry »

Ion Ionescu de la Brad și Biserica din Pyrgetos – Grecia

Lia Ruse: 1859 – Farul Marii Uniri –

Era o zi sfântă-a marelui Gerar
Cu clipe de har, de vis şi înalte,
Fulgi de lumină încercau să salte
Speranţa-minune pe-omătul lunar…
Pe douăzecişipatru s-a-nfăptuit
Pasul spre „Statul Naţional Român„
O,..când moş Ioan Roată, deşi bătrân,
Cum toţi, o mare bucurie-a trăit.
Amândouă „Principatele„l-au ales,
În frunte, pe acelaşi Cuza-Vodă, Read the rest of this entry »

George Petrovai: Prognații postdecembriști

Motto:
În România centenară
(cu-a sa sinistră guvernare),
prognații cerți și-n devenire
au cea mai mare căutare

pentru ca toți la fel să fie
în țelul lor ticăloșit –
tâlhari cu boturi alungite,
ei seamănă la chip leit!

Este evident pentru orice om cu scaun la cap că, în aproape 30 de ani de postdecembrism, România n-a produs nici măcar politicieni de luat în seamă, necum vrednici oameni de stat, ci doar un impresionant număr de politruci-prognați. Adică acea hâdă și prosperă tagmă a trepădușilor cu ifose politrucianiste (nerușinați, semidocți, slugarnici cu șefii direcți, demagogi), care fac tot ce le stă în putință ca să devină la iuțeală prognați fără cusur – ființe cu frunțile tot mai înguste și mai teșite, dar cu fălcile din ce în ce mai proeminente și mai clempănitoare!
Și cum plevușca politică de la noi se dă peste cap să fie aidoma marilor rechini dragniano-tăriceniști, nu-i de mirare că din ea s-au ridicat și se agită penibile exemplare, precum Lia-Olguța Vasilescu, Florin Iordache, Eugen Nicolicea – firoscosul, Codrin Ștefănescu –odiosul, Cătălin Rădulescu – mitralieră, Șerban Nicolae – mocofanul, Tudorel Toader –pehlivanul. Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – Linxul

Valul durerii îmblânzitoare
Nici nu s-a stins încă, Doamne, şi iar
Linxul privirilor mele de sare
Iată-l, pândind în desiş de stejar.

Aripa morţii, îmblânzitoare,
Nici n-a trecut încă, Doamne, şi el
Scânteietor se ridică în soare,
Gata de sânge şi de măcel.

2

Vavila Popovici: Despre compasiune, dezinteres și cruzime

„…Ce s-a-ntâmplat cu noi? / Ce s-a-ntâmplat cu sufletele noastre ? / Ne-am abrutizat! / Instinctelor primare ne-am încredințat: / cinismului, brutalității, promiscuității. / Trăim fără iubire, vai nouă! / Uităm că zilele ne sunt atât de puține, / c-ar trebui în fiecare clipă / să iubim orice și pe oricine! ” ( Din volumul de versuri „Închin acest pahar iubirii”.)

Compasiunea este sentimentul de înțelegere, de milă, compătimire față de suferința sau de nenorocirea cuiva. Înseamnă conectare, judecată, înțelegerea suferinței celuilalt. Cel lipsit de acest sentiment, este un om nemilos, lipsit de empatie, egoist. El refuză sau nu este în stare să intuiască realitatea, nu se identifică afectiv, este un om nepăsător; în golul sufletului său intră cu ușurință orgoliul, răutatea.
Compasiunea este considerată ca fiind una dintre cele mai mari virtuți ale omului. Cuvântul este similar cu „milă”, pomenit de nenumărate ori în Biblie. În momentele de deznădejde implorăm și strigăm în rugăciunile noastre: „Doamne, fie-Ți milă de mine!”, sau, „Doamne, fie-ți milă de noi!”. Sfântul Ioan amintea că mila noastră trebuie să fie folositoare, în sensul că nu trebuie „să iubim doar cu vorba, ci cu fapta și cu adevărul”.
Amintesc situația din România acestor zile, când s-au produs crime, violuri, tâlhării în lanț, în urma punerii în libertate a sute de persoane aflate după gratii, prin acordarea beneficiilor compensatorii prevăzute în legea 169/2017. Nepăsarea, lipsa de profesionalism a conducătorilor, cinismul, lipsa lor de umanitate, de compasiune față de concetățenii lor – victime – au ieșit la iveală prin judecata viciată, crudă, asupra faptele întâmplate, deoarece în loc de a lua măsuri urgente pentru stoparea efectelor aplicării legii, au pierdut timp căutând vinovații elaborării legii, pentru a se dezvinovăți, a arunca vina asupra lor. Read the rest of this entry »

Ion Gănguț – Florența și Renașterea

Galina Martea: Mirajul Oltului – debut editorial

De această dată vom comenta despre apariția editorială „Mirajul Oltului”, revista de cultură din orașul Călimănești, județul Vâlcea (nr.1/2(4/5), 2018), redactor șef fiind scriitorul și omul spiritualității Ion Nălbitoru (prozator, romancier, poet, dramaturg, fabulist, memorialist, cercetător elocvent în redescoperirea ținutului românesc – mitologie, tradiții, turism, istorie), iar fondatorii acesteia sunt profesorii și scriitorii Constantin Geantă, Marie-Jeanne Taloș și Paulian Buicescu. Cu o denumire foarte frumoasă, dar și incitantă, și cu un conținut de o pondere aparte, publicația de față are tangență și simbolizează, mai întâi de toate, cuprinsul și minunăția Oltului, acesta fiind unul dintre cele mai însemnate râuri din România, dar și unul dintre râuri care curge prin Vâlcea și reprezintă bogăția ținutului românesc. Cu puterea cuvântului literar, revista Mirajul Oltului este fondată în scopul de a reda nesfârșita imagine spirituală, materială, culturală a întinsului Râmnicu Vâlcea (municipiul de reședință al județului Vâlcea și Oltenia), precum și a regiunii Vâlcea, dar, în același timp, și a întregului cuprins românesc. Astfel, este vorba de o apariție editorială de excepție care, la rândul ei, prezintă publicului cititor posibilitatea de a cunoaște din plin frumusețea culturii literare ce se intersectează cu bogăția spirituală a unui ținut de o mare valoare din societatea română. Cu atât mai mult, această publicație pune în evidență specificul cultural-spiritual al județului Vâlcea, totodată, punând un accent forte pe identitatea comunității locale și, nu în ultimul rând, pe identitatea spiritului local, totul fiind corelat cu factorul ideal al existenței locale. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Nervi de cartier

Doamna Gurnişt ieşise teribil de nemulţumită de la coafor pentru că acesta îi scurtase prea mult părul la ceafă.
– Acum cine ştie câte luni o să treacă până o se dreagă ce a stricat neisprăvitul ăsta!
Intră bodogănind în casă şi găsindu-l pe Leopold senin, citind ziarul, îl luă în primire pe nerăsuflate: „Sigur că da… Ziarul şi televizorul! Dumnealui nu are familie, n-are soţie, n-are nimic. Dacă ar trăi mama, săraca, i-aş da dreptate, că doar ea mi-a spus că ce-am găsit la tine…”
– Dar bine, Matilduţa, îndrăzni Leopold. Cu ce-am greşit?
– Mai întrebi, domnule? Altele se cofează la Alexander sau la maestrul francez Henry… Numai eu trebuie să fac economie şi să merg la pârlitul de Jean chiorul. Nu mă scoţi la un restaurant sau la un spectacol, nu mi-am cumpărat o rochie de nu ştiu cât timp… Etc.
Leopold se retrase strategic în afara apartamentului, dar devenise un pachet de nervi. Îl zări pe Boris Glazpapier care era foarte bine dispus. Read the rest of this entry »

Ş e r b a n F o a r ţ ă – Mircea Brăilița (1945-2013) momente biobibliografice

Maria Diana Popescu: Emilia Ţuţuianu – „Pentru tine, când vei veni…”

maria_diana_popescu

Psihologul Emilia Ţuţuianu, spirit stăruitor în bine şi frumos, pune în circuitul literar un mic seif cu sculpturi ornamentale, filigrane de ordin senzorial sau intelectual, inserate într-o complexă ordine poetică, un dulce-amar-incitant dialog între sinele poetic şi lumea dinafară. Cît de consecventă este poeta cu sine însăşi, cît de supus şi delicat suprapune viaţa sa peste scris, vom desluşi în încercare sa de a ne înfăţişa, prin versuri de fineţe, ceea ce se întîmplă în intimitatea – de atîtea ori dureroasă şi dramatică – sufletului omenesc. Cartea de poeme, ediţie bilingvă „Pentru tine, când vei veni”, „For you when you come …” (traducere în limba engleză – Dianu Sfrijan), Editura „Singur”, invită cititorul să se bucure de un lirism mătăsos, transparent şi, inclusiv, de lucrurile simple care ne înconjoară. Inventarul poetei e pus într-o ordine geometrică: „…pietricele zvârlite departe, pe mal, adunau„ erau zeci, sute şi mii/ şi albe şi negre, maro, cenuşii,/ dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate şi sfere/ venind de departe, vorbind de alte ere”. Iată, imaginaţia ia forma unui cerc evadat din prozaismul existenţei, din realitatea imediată. Iubirea pare captivă într-un punct, într-un con de umbre şi lumini, într-un icosaedru sau o elipsă, lunecoasă, ca un bulgăre de zăpadă în palma fierbinte, exerciţii pe care trebuie să le aşeze cititorul într-un puzzle propriu. Mărturie stau versurile: „Nu puteam evoca,/ înapoia gândului,/paşii încordaţi,/ căutători de linişte/ zăpada albă – iubire!/ Mireasa de har/ mă-nvăluia în jurul ei,/ pe tine căutându-te/ să-ţi spun că, acolo, ei/ erau trecuţi şi uscaţi…” Read the rest of this entry »

Gheorghe Constantin Nistoroiu – Profetismul lui Mihail Eminescu (X)

EMINESCU-2019-B

Eu e Dumnezeu. Naţiunea mea e lumea; cum fără eu
nu e Dumnezeu, astfel fără naţiunea mea nu e lume.” ( Mihail Eminescu)

Darul creaţiei conferit de Bunul Dumnezeu-Arhitectul absolut al Creaţiei Sale, unor chemaţi şi Aleşi, provoacă o bucurie surprinzătoare, inexplicabilă, permanentă, copleşitoare, cutremurătoare, înfiorătoare chiar, pe care foarte greu o poţi defini, înţelege, deşi eşti conştient că este alegerea, bunăvoirea şi bunăvestirea lui Dumnezeu, aşa cum s-a întâmplat miraculos, Atunci, „la plinirea vremii”, în cazul alegerii Fecioarei MARIA întru Naşterea Fiului Său, vestită cu mult timp prin solia unor Profetese dintre Sibilele noastre thraco-dace, precum şi cea a marelui Arhanghel Gabriel-aducătorul Veştilor bune cereşti.

Cybele/ Sybylla, din pelasga veche înseamnă „profeţitoare” (Hesiodi Theognosis, Oracolul Gaeei; Pausanias, Delphi; Cicero, Divin, I 36.79. Aeschy; Suidas, Sybilla; Friedlieb, Oracula Sibyllina)

Una dintre Sibile, numită Persica, spunea: „Va veni în lume Proorocul cel Mare, din marginile de sus, printre noi. Din Fecioara Curata se va naşte, şi pe noi cu Dumnezeu Tatăl ne va împăca”. Read the rest of this entry »

Sabina Măduța – Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit!

Corespondență inedită, Mihai Eminescu – Veronica Micle

Dintre câte cărți s-au scris despre Mihai Eminescu, cea mai strălucită figură a culturii române și nu numai în domeniul poeziei, cartea „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit”, apărută la Editura POLIROM, Iași, 2000, a fost una dintre cele mai cititite, primită cu uimire și cu un entuziasm de nedescris, atât de critici, dar mai ales de cititori!

Cine mai putea spera că la peste o sută de ani, de la scriere, vor apărea aceste epistole inedite! Scrisorile lui Mihai Eminescu către Veronica Micle, au fost păstrate printr-un miracol, în străinătate și au fost tipărite în România, venind să contrazică și să depășească o bună parte din studiile unor eminenți eminescologi și asta nu prin speculații, ci prin slova scrisă de însăși mâna poetului, fără putință de tăgadă. Dintr-odată am devenit posesorii unui tezaur inestimabil, pentru cultura și literatura română și asta grație griji pe care succesorii poetei, începând cu fiica sa doamna Valeri Micle, au avut-o din generație în generație pentru această comoară.

În carte sunt date toate detaliile despre periplul scrisorilor, până la tipărire dezvăluite nouă în ediția îngrijită, transcriere, note și prefață de Christina Zarifopol, Illias, Bloomington, Indiana, SUA. La apariția cărții s-a scris mult, ba chiar domnul Cristian Tudor Popescu, era Read the rest of this entry »

EMINESCU ȘI DRAGOSTEA

Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc” – N. Iorga

Născut ca Mihail Eminovici, la 15 ianuarie 1850, în satul Ipotești, județul Botoșani, poetul Mihai Eminescu a bucurat nația noastră cu doar 39 ani de viață, dar cu o mare activitate literară. A fost cea mai importantă voce poetică din literatura română, prozator și jurnalist. A fost activ în societatea literară „Junimea” și a lucrat ca redactor la ziarul Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Primul poem l-a publicat la vârsta de 16 ani, la moartea profesorului de limba română, Aron Pumnul. Din 1866 până în 1869 a călătorit din Cernăuți, unde își făcuse studiile liceale, la Blaj, Sibiu, Giurgiu, oprindu-se la București, luând astfel contact cu realitățile românești din diverse locuri. În acea perioadă s-a angajat ca sufleor și copist la teatru, unde l-a cunoscut pe Ion Luca Caragiale. Din 1869-1872 a fost student la Viena, unde a cunoscut-o pe Veronica Micle. Din 1872 până în 1874 – student la Berlin. În septembrie 1874 a fost numit director al Bibliotecii centrale din Iași. Trei ani, cei mai frumoși ani ai vieții lui, a fost bibliotecar, revizor școlar, redactor la Curierul de Iași. În octombrie 1877 s-a aflat din nou la București. În 1883 a părăsit Bucureștiul, internat fiind într-un Read the rest of this entry »

Lia Ruse – Astrul culturii naționale

Te-ai născut în România în alb imaculat,
Într-o casă-n Ipoteşti, când focul trosnea-n sobă,
Tot pământul era-mbrăcat într-o albă robă
Şi firea-ntreagă se trăgea din basmul fermecat…
Întinsele păduri ţi-au fost prietenii cei dragi
Şi serile cu cerul luminat de Craiul Nou,
Apoi, tot ce vedeai te urmărea ca un ecou
Şi-ai început să scrii la umbra unor tei şi fagi…
O,..ne-ai oferit frumuseţea limbii ce-o vorbim !
Pe cea mai-naltă treaptă a culturii ai rămas,
Şi-ai fost, mereu, frustrat de demnitari fără obraz
Prin sentimentul patriotic, pe care-l nutrim…
Prin strălucirea inteligenţei tu i-ai orbit,
Apărând idealurile de libertate,
Precum şi idealurile de unitate,
În viaţa ta, atât de scurtă, mult ai pătimit !…
Ai veşnicia de-a purta acel triumf lumesc
Prin talentul creator şi-nzestrarea morală,
Prin multele idei şi firea-ţi sentimentală,
Timpul te-a prins „Luceafăr„ al neamului românesc ! Read the rest of this entry »

Cezarina Adamescu: Vâslind pe înălţimile celeste – Vasilica Grigoraş, O corabie la timp potrivit

coperta O corabie la timp potrivit,  pdf

Un titlu foarte sugestiv pentru situaţiile neprevăzute ale vieţii. Cine nu a avut nevoie de corabia salvatoare măcar într-un moment cheie al vieţii? O corabie în care să intre toată suflarea gândurilor şi sentimentelor noastre. Fie şi corabia morgană care se zăreşte în depărtare, dar ai nădejde că o să vină să te ducă la mal. Şi aici, recurgem la poezia lui Marin Sorescu, în care Dumnezeu îl întreabă pe om, ce-ar lua cu el dacă s-ar pune problema să facă naveta între pământ şi cer, pentru a ţine nişte cursuri, fiindu-i permise doar trei lucruri. În faţa acestor dileme, omul se gândeşte adeseori, la lucruri materiale. Şi care ar fi lucrurile esenţiale pe care le-am lua cu noi pe corabia salvatoare? Să medităm. Sunt multe lucruri deşarte pe care le râvnim şi altele, preţioase, de care ne lipsim, din proprie iniţiativă. Şi acestea sunt, de fapt, cele trebuincioase.
Iată, Vasilica Grigoraş ar lua cu sine cuvintele, pe care le consideră primordiale. Într-o permanentă căutare de sine, autoarea are drept bagaj sentimental, o sarică plină ochi de metafore, de imagini superbe, înveşmântate în straie de sărbătoare, pentru a le înfăţişa ochilor noştri, avizi de frumos. Pentru autoare, Poezia este corabia care o va duce la ţărmul dorit, în arhipelagul visării. Cu o condiţie: să ştie să o conducă. Să fie ea însăşi vântul care împinge pânzele în direcţia dorită. Poezia îi ţine loc de aer, de hrană şi sete, dar este şi Crezul creştin pe care-l mărturiseşte cu destulă smerenie. Un crez devenit artistic de care poeta nu se dezice în nici o împrejurare. Read the rest of this entry »

Eugen Dorcescu – Scribul

De când e lumea lume, se repetă
Enigma minunată de-a fi scrib.
De a fi scrib hieratic și celib,
Precum, în paradisul caraib,
Un zbor de pescăruș sau de egretă.

Frumos şi pur, duşman al nimănui,
Neștiutor de vrajbă și de ură,
Pierdut în scriitură și-n Scriptură:
Aşa îşi poartă frágila făptură,
Blindat, zidit, în sihăstria lui.

Iar la sfârșit, strângându-și pana-n pumn,
Lăsându-i lumii râsetul și plânsul,
Pe veci „diac tomnatic și alumn”,
Nu trup, ci duh; nu flacără, ci scrum,
Doar zeii-s mai ferice decât dânsul.

Lucian Gruia: Galina Martea – În dialog cu creaţia umană

 

Galina Martea s-a născut la 30 iulie 1959 în localitatea Corneşti, Ungheni, Basarabia. A devenit o personalitate în ţara sa şi nu numai, prin activităţi de excepţie în domeniile: scriitoricesc, economic şi pedagogic. Este lector unversitar, doctor în economie, membru al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte, membru al Consiliului Unirii – Moldova etc.
Cartea Galinei Martea, În dialog cu creaţia umană (Ed. Bestelmijnboek, Olanda, 2018), este incitantă întrucât se apropie de operele de creaţie literară şi ştiinţifică din perspective filosofice. Cuvântul înainte, Creaţia umană – conţinut spiritual în existenţa valorilor, şi următoarele două capitole: Despre valorile sacre ale unui popor şi În dialog cu creaţia umană sunt chiar teoretice. Ele constituie un fel de prolog al volumului.
În cuvântul introductiv, creaţia umană este văzută ca un dialog social centrat pe creaţie în care „are loc procesul de influenţă ce orientează omul în a cunoaşte valoarea cuvântului scris şi rostit, valoarea sentimentelor şi convingerilor umane, valoarea imaginaţiei reale şi ireale, valoarea a tot ce este firesc şi estetic în viaţa umană.” Creaţia stimulează procesul evolutiv al dezvoltării umane. Cartea Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Zborul minunat al gândului

 

„Gândul este energie pură.” – Neale Donald Walsch

Omul și-a pus întrebări și își pune în continuare, a căutat, de-a lungul vremurilor, și caută și astăzi răspunsuri la problemele mari ale vieții. Întrebările despre ființă, lume, cunoaștere, mișcare și om, sensul existenței umane la început au fost mai timide, după care gândirea a evoluat curajos, ideile constituind atenția cea mai mare. Omul cade pe gânduri și atunci mintea-i „zboară”, din prezent în trecut sau la un viitor pe care și-l imaginează a fi mai bun. Și-n timp ce lumina călătorește cu circa 300.000 de kilometri pe secundă, gândurile zboară cu o viteză uimitoare, ele ajungând în doar o clipă într-un alt loc depărtat.

Mintea – expresia subtilă a corpului fizic – caută și rătăcește pe unde numai ea știe, gândurile zboară desprinzându-se de lumea din jur, lângă care erau cu o clipă mai înainte, într-o activitate pe care o desfășurau și care necesita atenția, concentrarea. Uneori încercăm să gândim, să descoperim la ce se poate gândi un om din preajma noastră, chiar și la un animal care ne privește sau privește în depărtare. Nu putem, dar presupunem făcând niște legături. Mintea este cea care generează gânduri și emoții nu numai în contact cu stimuli externi, ci și fără nici o legătură cu ce este în jur. Zborul sau călătoria minții în locuri și momente de ea alese, include abilitatea minții de a folosi evenimente din trecut, legate de memorie. Această călătorie a minții noastre în timp, în imaginar și Read the rest of this entry »

Serghie Bucur – Cugetări vaviliene

Vavila Popovici

Vremurile noastre, nebune!, nebune!, nebune de atâta grabă şi lăcomie, ne aruncă în zeflemeaua lor arogantă, cu cât suntem mai reflexivi, mai gravi în conştiinţa noastră, de muritori de rând, câtuşi de puţin responsabili în propria existenţă. Pe toată această traiectorie meditativi, în timp ce unii fac războaie sau averi, alţii privesc în nevăzutul plin tocmai cu sensurile / rosturile trecerii prin această decameronică lume, atenţi doar la paşii pe care umbra lor o plimbă peste colbul drumurilor! Îmi spuneam astfel, ajuns la ultima reflecţie din cartea doamnei Vavila Popovici, una de buzunar, bilingvă, intitulată CUGETĂRI / REFLECTIONS – 2018, seducătoare sumă a unor trăiri în absolută intimitate. Lectura acestui „Buchet de simţiri inoculate conştiinţei“ preface obişnuitul în opusul lui, urmare „Dării de seamă asupra sa înseşi“: „Nu e greu să-nţelegem că odată cu plecarea noastră, pleacă spaţiul şi timpul în care am fost încercuiţi“! (p. 29). O discretă accepţie a ideii de moarte! „Ceea ce nu ştii este bine şi corect să recunoşti că nu ştii. Altfel, niciodată nu vei afla“! (p. 42). Curajul de a-ţi asuma limitele! „Regretul e piatra de moară care ne macină sufletul. Să avem Read the rest of this entry »

Olguţa Luncașu Trifan – Rondelul privirii

olguta_trifan

Șăgalnică privire spre mine se apleacă
Să mă cuprindă blând în caldă-mbrățișare,
Iar trupu-n dezmorțire orice tristețe seacă;
Iubirea ei vibrând, îmi schimbă-nfățișare.

Din ochi, sub gene-lire, răzbate să-mi petreacă
Pe-obrazul luminând o stea-n armonizare,
Șăgalnică privire spre mine se apleacă
Să mă cuprindă blând în caldă-mbrățișare. Read the rest of this entry »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Irina Lucia Mihalca

Aşteptarea…

Aşteptarea
e atunci când ai auzit că-n piept îţi arde dorinţa de tine,
hai, smulge durerea din floarea tăcerii, durerea care-i umbreşte ochii,
te uiti în jur şi vezi cum braţele cuprind doar neantul,
un vis, o lume spectrală în care te pierzi în apa vie a iubirii,
chiar dacă pământul de sub tălpile noastre se mişcă,
asemeni nisipurilor mişcătoare,
în aer dispari dacă nu te simt lângă mine,
un vis inspirat din repetare,
face parte din tine,
înăuntru îl simţi, renăscându-te.

Read the rest of this entry »

Diana Ciugureanu: Iarna sufletului (poeme)

 

CÂT MAI E CLIPA?

Cum mă auzi când nu mă auzi
Când te strig de nu te mai strig?
Ce îmi răspunzi prin atâta liniște
La o clipă de… până la cuvinte?

Nasc fantome prin peștera înghețată,
În perindarea unghiurilor de vis.
Ai apucat să îmi dilați celulele
Prin descântec vrăjind vene spre rod.

CIUGUREANU Diana 2019

Cum mă respiri în pulsul sufocării,
Când perfectul necompus rătăcește fără ,,avoire”?
Verbul leant din prezumtiv-potențial
Este interogat între gerunziu și participiu. Read the rest of this entry »

Bota Claudia – Sâmburele iubirii

Bota Claudia

Sâmburele iubirii

În iarna vieții neîmblânzită dorul a revenit,
În ochii unui copil, miracolul s-a răspândit,
Prin lumina caldă, blândă și suavă a inimii
Se încălzește sâmburele neîntinat al iubirii.

În primăvara vieții cuvântul în gând te învață,
Simți mereu că seva se topește din tine și crești,
Treci prin gări și halte fără număr și călătorești,
În fapte găsești bucurii, pentru ziua numită speranță. Read the rest of this entry »

Olguţa Luncașu Trifan – De Bobotează

Merg cu sufletul în mână
Pe-o potecă rar-umblată,
Setea de Tine mă mână
Să Te caut disperată…

De mă simt străină-n lume,
Spinii vieții de mă-nțeapă,
Știu, m-ai înTreit prin nume,
La Botez, în Sfânta apă,

Să-ți fiu fiică credincioasă,
Să-mi port Crucea-grea, supusă,
Să nu-mi jelesc talpa roasă
Și nici inima răpusă… Read the rest of this entry »

Veronica Balaj: Menachem M. Falek – Antologie poetică și traduceri

Menachem-Falek-foto

Poetul și traducătorul Menachem M. Falek, face parte de ani de zile din conducerea Asociației Scriitorilor de limbă ebraică din Ierusalim, fiind și coordonatorul multor manifestări culturale din Israel, dar este cunoscut și în România prin traducerile versurilor mai multor poeți români în limba ebraică. Am avut și de astă dată o surpriză plăcută din parte-i, Domnia sa trimițându-mi trei volume în ediție bilingvă, română-ebraică. Mai precis: David Fogel, În fața porții obscure – poeme, Ed. Mușatinii, Suceava, 2018, Hamutal Bar-Yosef, Mai ții minte – poeme, Ed. Mușatinii, Suceava, 2017, și Diti Ronen, Mica rândunică, aceeași editură, 2017.
Într-o altă intervenție, se cuvine a face referiri și la aceste volume care subliniază conexiunea între spiritualități poetice din emisfere diferite; mai întâi, însă, luăm în seamă volumul antologic, Menachem M. Falek, Măcelar de cuvinte/ Poeme alese, Editura Detectiv Literar, București, 2018. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Iosif Iser, subiecte exotice

iosif ise

  Iosif Iser a fost unul dintre pictorii cei mai remarcabili din România, mai cu seamă în perioada interbelică, dar şi în anii următori. S-a născut în Bucureşti într-o familie evreiască şi s-a numit iniţial Iosif Isidor Rubinshon. La începutul carierei sale artistice, a fost inspirat de curentul expresionist în artele plastice, pictând cu linii groase şi unghiuri ascuţite, cu un colorit foarte viu. Tablourile sale şi-au păstrat şi mai târziu o anumită tentă exotică, compoziţiile şi-au accentuat echilibrul, descoperind  monumentalitatea.

Read the rest of this entry »

Măzăreanu Ion: Ion Ionescu de la Brad și tatăl său (Ion Isӑcescu) în trecutul Bisericii Sf. Nicolae din Roman

Victor RAVINI: Căciula – Amintiri despre Mircea Sântimbreanu (7 ianuarie 1926 – 19 august 1999)

Portret-Victor-Ravini-268x300

Unul dintre protectorii mei a fost Mircea Sântimbreanu, bine-cunoscutul scriitor iubit de toți copiii și al cărui nume a fost dat unei școli din București. Cu binecuvântarea dânsului am fugit din țară. După ce muncisem ca traducător prin Germania de Răsărit și Cehoslovacia, trimis de Grupul de Șantiere Vulcan, mi-au desfăcut contractul de muncă în mod ilegal. Am găsit fără dificultăți o muncă pe un șantier lângă casă, unde mă plăteau, dar fără contract de muncă, fără carte de muncă, deci mă plăteau ilegal, iar acea perioadă nu a fost trecută în cartea mea de muncă și nu mi s-a considerat la vechimea în muncă pentru la pensie. Nu era prima dată când mi se desfăcea contractul de muncă în mod ilegal și fără să știu de ce, sau eram aruncat de la o întreprindere la alta, în alt oraș, cât mai departe de București, unde îmi cumpărasem apartament, aveam soția și copilul. Mircea Sântimbreanu mi-a propus să nu mă mai duc pe șantier, să stau acasă și să scriu, că mă ajută dânsul să obțin o pensie de la Uniunea Scriitorilor, unde era șeful comisiei de pensionări. Am refuzat politicos și i-am dat de înțeles, în limbajul nostru metaforic, cum vorbeam de obicei, că voiam să fug din țară. A dat din cap aprobativ și mi-a dat binecuvântarea sa, ba chiar mi-a sugerat Suedia. Am părăsit țara ilegal, dar nu eu am început cu ilegalitățile. Read the rest of this entry »

Galina Martea: Floare Albastră – publicație în memoria marelui Eminescu

Revista Floare Albastra

Fondată de Centrul Cultural Spiritual Văratic din județul Neamț – supranumit și „Lăcașul Culturii Eminesciene”, recent a fost publicat primul număr al Revistei de Literatură, Arte și Spiritualitate „Floare Albastră” (anul I, ianuarie – decembrie 2018), redactor șef fiind minunatul și talentatul om de cultură Emilia Țuțuianu (fondatorul revistei, poet, prozator, publicist, editor). Într-o formulă desăvârşită, revista în cauză este realizată în memoria marelui scriitor Mihai Eminescu, dar, în același timp, este și o dedicație în semn de omagiu pentru marile personalități ale neamului românesc, personalități distincte care de-a lungul timpului au promovat și au dezvoltat cultura românească. Totodată, revista este o deschidere către cultul religios al creștinismului ortodox la baza căreia este prezent factorul ideal al existenței umane – spiritul și bogăția spirituală, în contextul dat Emilia Țuțuianu menționând: „Noua cale de comunicare, vor fi paginile revistei Floare Albastră, apărută sub egida Centrului Cultural Spiritual Văratic, o zidire prin cuvânt a gândului frumos, dăinuitor, împlinit prin lumina din acest loc magic, ca o altă poartă a Cerului, alături de Mănăstirea Văratic – o aripă a inspirației sau a meditației la raportul cu universul, locul în care se arată iubirea pentru Dumnezeu la fiecare sunet dulce de clopot ce Read the rest of this entry »

Ecaterina Chifu – versuri

EMIN ŞI VERO

Trezeşte-te iubito şi dă-mi o sărutare,
Spune-mi că mă iubeşti, că totu-i doar visare…!
Noi, n-am murit, iubito, plutim în alba zare,
Pe aripe de vise, dragi păsări călătoare…

De ce-ai luat otrava ce ţi-a stins suflarea?
În sufletul tău dulce aş fi trăit mereu…,
Iubito, alţii m-au omorât şi n-ai avut răbdarea
Să afli adevărul şi-ai şters zâmbetul tău… Read the rest of this entry »

La mulți ani 2019!

melidonium

Lia Ruse – Cumpăna dintre ani

Pluteşte-n aer această sărbătoare,
Cum,.. visele se înfiripă-n fugă!…
E viaţă, în oglinzi, strălucitoare,
Privirile înoată în abur de rugă
Casa-i îmbrăcată-n, lumină, toată…
Ne-am prins în basm şi eleganţi şi miraţi!
Arde seara-n vis şi nerăbdare,.. iată!
Suntem la masa aburindă adunaţi…
La masa plină încep să se strecoare
Cuvinte diafane de iubire Read the rest of this entry »